Bine nu vorbesc de cazurile exceptonale
Unii razboinici o fac atunci cand sunt incoltiti, fara scapare, si cand risca sa fie capturati. Sa mori pentru o idee nu e neaparat sinucidere, dar e un sacrificiu demn de apreciat. In ultimul caz...e ceva mai complicat, si ar lua mai mult timp sa raspund. Voi reveni mai tarziu asupra lui.

Si daca uni ar vrea sa se sinucida de dragul sinuciderii (nu ma refer la mine)? Cred ca ei sunt adevaratii sinucigasi, cei care nu vor sa scape de probleme, care nu au o problema cu singuratatea, nu se simt tristi. Ei sunt bucurosi cu viata lor, dar vor sa incerce mai mult. Vor sa experimenteze moartea ca sinucidere. Probabil au o sete de nefiinta. Nu au nimic impotriva corpului lor, si nici macar a sufletului, doar isi doresc intunericul de dinainetea creatiei. Ca sa se sinucida trebuie sa creada ca sufletul e nemuritor, daca nu, sinuciderea nu mai are nici un rost. Sunt prinsi in existenta. As vrea sa vorbesc si eu cu un asemenea persoana.

Moriane, un sufelt gol nu oglindeste NIMIC.....Sinuciderea inseamna pierderea IREMEDIABILA a bucuriei vesnice. Sa ne fereasca Maicuta Domnului pe toti de astfel de cadere.
Cu dragoste frateasca jenica

nu inseamna ca ai o problema dak te intereseaza subiectul asta.Poate asa incerci sa-ti explici si existenta,destinul uman,puterea lui be a-l controla etc.Sinuciderea de dragul sinuciderii este si un subiect filozofic dezbatut mai ales de camus in lucrarea sa mitul lui sisif,numita sinuciderea logica.Sinuciderea logica este precedata de o lunaga meditatie rationala in urma careia alegi raspunsul intrebarii:"A spune da vietii sau nu?".Au existat oamenii care s-au sinucis pt ca vroiau sa-si aleaga moartea,in randul generatiei dendy,isi organizau o moarte eleganta:intr-o anumita data,se imbracau elegant,pistolul era de lux etc.Este un caz al unui scriitor f tanar,care a trait in perioada interbelica.la 24 de ani,desi era cel mai bun elev al facultatii de medicina,s-a programat sinuciderea intr-o anumita data pe care a amanat-o insa pt un extraordinar concert de pian.La doua zile dupa cuncert s-a sinucis.Problematica sinuciderii este extrem de complexa:sunt oamenii care o fac din orgoliu:in literatura Anna Karenina,care o fac pt poza mai mult decat din iubire pt o persoana,tot in literatura tanarul Werther(cartea a declansat un val de sinucideri in randul tinerilor),care o fac pt a-si hotara destinul,vechii greci de exemplu cand decideau sa se sinucida se sinucideau cu calm in momentele de echilibru,nu cand erau macinati de suferinta nervi sau orgolii.O interpretare ciudata a dat Dostoevski sinuciderii logice prin Kirillov.Sinuciderea devenea punctul superior al vointei umane absolute in timp ce crima punctul inferior josnic.Prin sinucidere Kirilov ar fi devenit un supra om,omul-dumnezeu,omul care intelege ca macinat de contradictii nu mai poate trai. Eu nu pot considera sinuciderea cel mai mare pacat sau pacat,omul este liber sa aleaga dak vrea sa traiasca sau nu,si dak alege"NU"nu vad prin ce ar face rau cuiva,oamenii sufera dupa moartea cuiva da le trece,asa ca ce lanturi l-ar mai tine legate pe un om pe care existenta aceasta il dezgusta,de ea?Sigur de viata oamenii trebuie sa se bucure cu toata simtirea...dar sunt unii care nu gasesc nimic pt care sa se bucure sau sa ii bucure nici in viata de aici si nici in cea de apoi..

Intr-adevar moartea lui Kirillov e interesanta. Totusi, pare sa innebuneasca la sfarsit.

Maria_Sofia, spuneai ca sinuciderea nu este un pacat. Intradevar, sinuciderea il priveste pe cel care o face, nu e un rau, in sensul ca in principal nu ii afecteaza pe ceilalti. Totusi poate fi o ratare a sensului vietii. Poate ca am fost lasati sa traim pt a invata ceva (nu pretind ca as sti care e sensul vietii, nu stiu). Cred ca timpul a fost creat de D-zeu ca interval ce ne da posibilitatea de a raspunde la dragostea Lui. In fond, cred ca timpul e un dar, nu il privesc din punctul trecerii lui, ca element distructiv. Sinuciderea poate fi si refuzul acestui dar. Sinuciderea e un refuz al timpului. Pentru asta nu cred ca suntem pedepsiti. Suntem doar lasati singuri. Nu cred in viziunea iadului ca loc de tortura dotat cu echipamente gen smoala, etc. Pentru cei ce se sinucid, iadul e doar singuratatea. Din pacate pentru ei, cred ca sufletul e nemuritor, si inzestrat cu o dorinta spre comuniune. Revolta lui Kirillov ar trebui sa fie un punct de reper pentru toti cei care au tendinte mai putin "ortodoxe". Totusi, nu cred ca el a reusit sa devina supra-om. Cred ca a ramas doar singur. Un lucru a facut, totusi. A aratat, la un nivel foarte inalt, ca este liber.

cred ca sinuciderea poate fi intradevar o expresie a libertatii de a face o alegere ultima intr-un context din care doresti sa evadezi sau o manifestare a dorintei de control intr-o forma extrema.

Un ex de sinucidere de dragul unui anumit tip de sinucidere este cel al scriitorului Yukio Mishima ultima personalitate a lumii japoneze care s-a sinucis prin metoda tradiţională seppuku.

Alan Wolfe a scris un eseu interesant despre diferentele dintre sinuciderea traditionala si cea moderna “De la seppuku la jisatsu: Suicidul ca alegorie naţională”,

Pina la urma sinuciderea denota si multa lasitate si de ce nu si egoism. Pentru cel ce merge pe calea pocaintei , sinuciderea este de neacceptat, intra in contradictie cu insasi sensul vieti. A refuza viata este refuzul darului pe care l-ai primit. Sint multe clipe grele si foarte grele in viata noastra. Multe nevoi si suferinte ne apasa. Dar daca vrem sa-L urmam pe Iisus, este de neconceput actul sinuciderii. Tot timpul sa-L avem in minte si in suflet pe Mantuitorul nostru . Prin libertatea ce ne-a fost data nu inseamna a ne intoarce impotriva celui ce ne-a dat-o si a darului Lui. Este un gest iresponsabil si plin de lasitate.

Draga Cristi ,
nu crezi ca e un pacat aducerea acestui titlu mereu in prim plan ,indiferent de comentar ? Te intreb pe tine ca stiu ca intelegi ce vreau sa spun .:)

Daca s-ar fi intitulat "e pacat sa te sinucizi " asi fi zis , nu , dar prin insasi afirmatia din titlu ,da-mi voie sa-ti spun ca eu am retineri sa ma exprim .

Tu cum vezi ? Mai invat si eu cate ceva .

maria

Draga Maria, ai perfecta dreptate, cind te intriga titulatura acestui topic pentru ca se deduce pina la urma ca sinuciderea reprezinta un drept al nostru. Fals intradevar prin inducerea acestei idei din insusi titlul topicului. Dar, il luam ca atare asa cum la intitulat cel ce a initiat acest topic. Trebuie sa demonstram prin expunerile noastre, pacatul sinuciderii si ca libertatea noastra nu trebuie pusa in slujba raului, a vrajmasului vazut sau nevazut. Titlul sugereaza gresit si poate chiar voit, un drept inexistent, un drept spre impingerea la pacat, un mare pacat pina la urma ,a suprimarii propriei vieti.

Mersi Calatorule pentru mesajul tau. Chiar as vrea sa citesc Suicidul ca alegorie nationala, ma intereseaza problema sinuciderii in Japonia si zona culturala aferenta ei, desi nu prea am citit in acest domeniu.

Pentru Cristiboss56 si Maria, alegerea acestui titlu nu are scopul de a le spune oamenilor ca e ok sa se sinucida. E doar o provocare la meditatie. Si, in primul rand, exercitarea unui drept nu e tocmai o chestie care tine in primul rand de morala, ci de libertate. Nu tot ce avem libertatea de a face este si moral.

despre acest fenomen din punct de vedere sociologic a scris Emile Durkheim, provenit dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa, a studiat in tinerete ebraica si doctrina talmudica.

In cartea I a acestei lucrari, intitulata Factorii extra-sociali, Durkheim abordeaza patru teme importante:
- capitolul I: Sinuciderea si starile psihopatice.
- capitolul II: Sinuciderea si starile psihologice normale. Rasa. Ereditatea.
- capitolul III:Sinuciderea si factorii cosmici.
- capitolul IV: Imitatia

In primul capitol - Sinuciderea si starile psihopatice, se discuta influenta pe care o pot avea cauzele extra-sociale (dispozitia organo-fizica si natura mediului fizic) asupra sinuciderilor.
Exista mai multe conceptii, conform carora "sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala" sau ca "sinuciderea ar fi un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, neintalnindu-se la subiectii cu spiritul sanatos".
Exista patru tipuri de sinucidere care reprezinta speciile cele mai importante (Jousset si Moreau de Tours):
a) Sinuciderea maniaca - se datoreaza halucinatiilor sau conceptiilor delirante. Bolnavul se omoara pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginara. Halucinatia apare brusc, si la fel si tentativa de sinucidere, iar daca in clipa urmatoare, incercarea a esuat, ea nu mai este reluata, cel putin pentru moment.
b) Sinuciderea melancolica - este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care-l determina pe bolnav sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur. Viata este vazuta in negru, si i se pare plictisitoare si dureroasa. Acesti bolnavi sunt foarte perseverenti in telul urmarit.
c) Sinuciderea obsesiva - nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzata doar de ideea fixa de a muri.
d) Sinuciderea impulsiva sau automata - este la fel de nemotivata ca si cea obsesiva, dar ea apare brusc, si bolnavul nu-i poate rezista.

Sunt intru totul de acord cu ce a zis consuela aici, pentru ca pana la urma si intr-un fel asa este. Cineva de sus ne-a dat viata, astfel sa constientizam ca existam pe un pamant alaturi de alte 5 miliarde de suflete, fara ca noi sa ne alegem numele, locul si timpul nasterii, inseamna ca Cineva coordoneaza totul cu un scop anume. Avand in vedere ca noi suntem datori lui Dumnezeu cu o moarte din voia Lui, iar noi avem libertatea de pana sa ne-o luam si singuri, pai la urma dupa ce ne prezentam in instanta la judecata sufletului sa nu generam pretentii sau sa ne intrebam de ce nu vom fi trimisi in iad, pentru ca majoritatea care se sinucid (in afara de cei bolnavi psihici pe drept) stiu de zvonul ca: "Daca te sinucizi din orice motiv si din voia ta, fara sa fii bolnav psihic, ajungi sigur in iad", avand in vedere ca toti stim acest lucru, nu avem scuze in fata lui Dumnezeu si ca atare vom fi judecati dupa fapta in sine.
Si inca ceva, apropo de cei care mor din cauza ca au salvat pe altul de la moarte, adica acel sacrificiu involuntar sau chiar sau chiar si voluntar, asta facand-o nu cu scop sinucigas din razvratire sau curiozitate, ci doar din reflexul de a scapa pe celalalt de la moarte, aici eu cred ca Dumnezeu va trata cu totul altfel problema, sufletul celui mort mai avand o sansa de scapare, Dumnezeu punandu-i in balanta si faptele sale, avand parte de o judecata milostiva si de una dreapta, cum au dreptul toti oamenii.

Mai intai, conceptul de libertate presupune o stare existentiala a binelui "robeste-ma Doamne ca sa ma simt liber" (Petre Tutea) sau "libertatea este robia liber acceptata a binelui" (Parintele Staniloae). Despre ce libertate mai vorbim in cazul sinucideri? Libertatea nu trebuie privita doar ca acctiune, optiune, decizie,etc., ci ca stare existentiala dupa. Sinuciderea nu ne poate aduce aceasta libertate existentiala.

EU cred despre sinucidere ca e o libertate RAU INTELEASA ,caci adevarata libertate exista numai in Dumnezeu ,iar ce mai mult de atit e de la diavol!

Libertatea de a trai, de a te bucura de cel mai de pret dar, viata cu toate cele ce vin in viata fiecaruia. Sa ne bucuram de minunatiile lasate pe acest pamant, sa ne bucuram unii de altii, sa ne intemeiem familii cu multi copii ce vor duce mai departe stafeta vietii pe pamant. Totul ne apartine pe acest pamant, in afara de doua lucruri :viata si sfarsitul ei !

Eu cred ca sinuciderea este un risc prea mare!Avand in vedere ca habar nu avem care-i sensul nostru pe planeta asta, poti si sa nu crezi sigur in Dumnezeu, si tot e un risc prea mare...De unde stii sigur ca nu exista si ca nu ajungi direct in fundul iadului cand te sinucizi?Ca sa nu mai vorbim ca indurerezi pe toti cei din jurul tau cu un astfel de gest...

Sincer, direct si la obiect !

Sotul verioaserei mamei s-a sinucis acum cateva luni...si toata lumea a fost luata prin surpindere, era un om trecut prin viata, sotie, copil, omul de baza al satului, gata sa sara in ajutorul oricui, nimeni nu se astepta...a lasat asa o durere in urma lui...groaznic, mai ales ca el era un om asa de puternic, nu ai fi zis niciodata...

Asa este, din pacate uitama ca fiecare dintre noi este o persona - unica. Prin disparitia semenului nostru ne lipsim de valorificarea darurilor lui Dumnezeu, sadite in fiecare dintre noi, dar care pot fi puse in valoare intr-un mod unic de catre fiecare persoana. Sa nu uitam ca purtam in noi setea dupa viata vesnica "Si aceasta este viata vesnica...." Ioan 17,3.

Plecand de la titlul topicului - Dreptul la sinucidere - trebuie sa afirm ca nicaieri in Biblie nu gasim temeiuri pentru sustinerea drepturilor omului.Noi nu avem drepturi ci indatoriri. Oamenii nu vor ajunge in rai sau iad pentru ca au respectat sau nu drepturile omului, ci pentru ca au reusit sau nu sa se jertfeasca pentru semeni.

Da, dar avem voie libera data, de a alege intre bine si rau, intre vesnicia in lumina si cea in intuneric, intre rai si iad.

Da Cristi, suntem inzestrati cu libertate, dar suntem chemati sa facem din voia noastra voia lui Dumnezeu, ca doar asta cerem in Rugaciunea Domneasca: "faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant". Si nu prin cererea de drepturi facem acest lucru. Dimpotriva, prin acesta cerere ajungem la un amestec al firilor, la ceva nefiresc. In virtutea drepturilor cerem legalizarea homosexualitatii, in numele drepturilor se doreste hirotonia femeilor, ... iata unde ne duc aceste drepturi.

Dreptul la a avea ceva, de a face ceva, de a spune ceva, dreptul creat ca un statut pentru ceva in general, inclusiv acel mult discutat drept al omului, sunt create de noi, rezultat al firii noastre pacatoase, pentru ca a spune tu sau eu sau altcineva ca avem dreptul la ceva anume, este cel mai evident produs al pacatului mandriei, al iubirii de sine ce aduce atatea si atatea patimi si nenorociri.

da dar absolut necesare in cadrul unei societati, societatea nu se poate conduce fara a acorda anumite drepturi si responsabilitati oamenilor, acum ca individul are dreptul de a face ce vrea cu viata lui, este responsabilitatea lui, trebuie sa stie ce si cum sa aleaga

Da, dar de aceea cel mai de pret dar primit, viata, ea viata este terfelita si batjocorita in fel si chip pana acolo s-a ajuns incat noi oamenii decidem cand nu mai avem nevoie de ea. Si atunci, sinuciderea ce-i pacat sau un drept al nostru ? Si cine decide in pacatosenia lui ce-i drept si ce-i nu-i drept, pacatosul insusi. Multe din conventiile si pricncipiile noastre s-au intors chiar impotriva Celui ce ne-a creat , devenind noi insine dumnezeii nostri uitand de DUMNEZEU Cel adevarat, aici este de fapt marea ticalosie a noastra a celor de azi, ticalosie ce se va resfrange cat de curand tot impotriva noastra.

si eu sunt de acord ca sinuciderea este un pacat, si nu un drept, dar si asa unii oameni decid sa-si ia singuri viata... si nu cred ca zic ca este dreptul lor ci presupun ca sunt coplesiti de probleme, sau de greutati, sau sufera de depresie si atunci ei vad sinuciderea ca pe o solutie, o solutie lasa si egoista...
dar cum am mai spus depinde de fiecare in parte ce facem in viata si cum alegem sa o traim, drept, nedrept cred ca sinuciderea e mai mult o alegere finala si avand si un caz in familie va spun sincer ca doare foarte mult si afecteaza pe mai multe persoane...

Da Cristi, aceasta natura cazuta nu cere decat drepturi, nu vrea sa stie de altcineva, deci, de indatoriri. Iata cat adevar exprima Georgios Mantzaridis in aceste randuri: "In vremea noastra anomia sociala este cultivata si prin "masificarea" oamenilor, care duce la numerotarea si izolarea lor. Filosofia civilizatiei contemporane, economia, modul de viata, mijloacele de informare si comunicatie zdrobesc persoana, o depreciaza transformand-o intr-un simplu numar si o instraineaza de mediul natural si de cel social. Raporturile personale primordiale dispar nu doar din cercurile sociale mai largi, dar si din cele mai restranse. Omul isi paraseste legaturile traditionale de rudenie sau de prietenie si ajunge la singuratate. Aceasta, la randul ei, cultiva fobiile de tot felul, care ii macina viata sociala si il chinuiesc. Astfel se deschide lesne drumul catre deznadejde si sinucidere."

Invatatura ortodoxa a dat un sens si o valoare noua vietii umane, nu numai in perspectiva vesniciei, ci si in aceea a duratei sale limitate pentru ca ea a permis crestinului sa realizeze plenitudinea demnitatii sale de fiu al lui Dumnezeu, rascumparat din robia pacatului si a mortii, prin jertfa Mantuitorului Iisus Hristos.

a observat cineva ca in fiecare an, cum incepe primavara se inregistreaza tot mai multe sinucideri si tot mai mai multe in cadrul tinerilor?

Diana, crezi ca este important sa stim cand avem cele mai multe sinucideri si cand? Eu cred ca este mai important sa putem raspunde la intrebarea de ce avem? Si daca avem un raspuns, sa incercam sa prefacem raspunsul in cale de insanatosire si luminare pentru cei care vor sa se sinucida.

dar ca sa raspundem la intrebarea "de ce avem?" trebuie sa analizam toti factorii care duc la sinucidere, atat cauzele cat si perioadele cand se inregistreaza cele mai multe

Proverbe 26.16. Lenesul se crede mai intelept decat sapte oameni care raspund cu judecata.

Eu cred ca cei care se gandesc la astfel de subiecte de falsa intelepciune sunt aceia care nu au ocupatii si harnicie pentru viata.

Dumnezeu spune clar [color=red]"SA NU UCIZI"[/color] in porunca a 6-a din decalog. Deci sinuciderea este o incalcare flagranta a acestei porunci si trimite pe cel care o face direct in iad.

Nu stiu in ce masura e binevenit acest topic, intitulat destul de ciudat: "Dreptul la sinucidere".
Dumnezeu nu ne da acest drept, sa ne luam singuri viata. Numai El ne-a dat viata si, in consecinta, doar El, in marea Sa milostivire, ne-o poate lua.
Iar cine-si ia singur aceasta libertate, nici nu va ajunge pana la tronul cresc al lui Dumnezeu, ca sa fie judecat, pur si simplu, diavolul de la vama "sinuciderii" ii va arata sufletului zapisul in care si-a notata acest f. mare pacat (sinuciderea) si il va expedia de urgenta in iezerul de foc spre a-si ispasi ingrozoitoarea sa fapta, facuta in dispretul Domnului.


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, curateste toata faradelegea mea. (Psalm 50, 1)

Asa este cu certitudine, sinuciderea este insasi dispretul fata de viata cel mai de bun pret ce ni s-a dat , far de care nimic nu ar fi existat in asta lume. Dreptul de a face ceva, de a crede ceva, ni s-a dat prin libertatea deplina data noua in asta viata, cu un singur amendament , cu respectarea Sfintelor porunci , decalogului. Titulatura data, acestui topic, este pentru a lansa o provocare si nu cred ca dreptul la sinucidere cum a fost intitulat topicul , nu reprezinta dreptul in sine ci posibilitatea de a avea acest drept, ce nu poate in nici un fel a fi justificat sau dobandit, indiferent de o situatie data sau de o conjunctura mai mult sau mai putin favorabila.

La majoritatea teologilor intalnim deosebirea fundamentala dintre drepturile omului si datoriile crestinului. Crestinul are datorii nu drepturi. Drepturile amintesc de autonomie, datoriile amintesc de iubirea fata de Dumnezeu. In morala crestina termenii: datorie, obligatie, porunca, lege, nu sunt interpretati in sens juridic. Prin acesti termeni se exprima chemarea iubitoare a lui Dumnezeu ("Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubestete" Ioan 14,21), iar iubirea nu constrange, iubirea presupune libertate "Daca veti ramane in cuvintele Mele, adevarul va va face liberi".

Hristos a inviat!
Nici nu stiu cum sa imi incep aceasta postare in afara de a zice ca mai am un pic si ajung in calea disperarii :(. Nu e vorba de mine ci de fratele meu care de cateva zile are ganduri sinucigase :(.
Povestea este cam asa: eu traiesc in afara Romaniei si l-am luat si pe fratele meu cu mine pentru a reusi sa munceasca si el sa isi duca un trai mai bun. Am fost multumita ca se linistise dar in iarna a decedat bunica noastra, care ne-a crescut, si el a fost cel mai afectat. Am crezut atunci ca a trecut peste dar in aceste zile a cazut intr-o depresie adinca din care nu il mai pot scoate. Pe langa toate astea el asculta doar muzica depresiva (hard rock etc). Aseara am incercat sa ma rog cu el, Bunului Dumnezeu ( pe durata rugaciunii doar a suspinat), sa ii explic ca nu este dreptul nostru in a ne lua viata, si mereu imi spune ca daca exista acel Dumnezeu sa il scoata din starea asta (mentionez ca atunci cand se enerveaza injura de lucruri sfinte :( ). Va rog din suflet dati-mi un sfat, daca dvs ati trecut printr-o situatie similara cu cei dragi cum ati procedat, ca in aceste clipe nu mai stiu ce sa fac...:( :( :(.

"Dreptul la sinucidere". Am auzit curand ca Uniunea Europeana discuta legalizarea avortului cu motiv ca ar fi "dreptul femeii..". Curand poate ca o sa citim si dreptul la crima. Peste tot drepturi si iar drepturi. Ne-am dat noi viatza ca sa avem dreptul sa ne-o luam?!!..Pot sa spun ca am avut perioade de depresie foarte mari, stari insuportabile, poate ganduri de sinucidere..dar sincer singurul gand care m-a tinut departe de a face ceva e tocmai acest gand: "Nu am drept asupra mea sa-mi iau viatza." Si am mers mai departe si merg mai departe..exista lucruri frumoase, viata e frumoasa, viata e taina, e bucurie..Ne dorim prea mult, prea mult din lumea asta, am fost crescuti poate si educati de televizoare, de reclame, de oameni puternici care ne-au transformat in sclavi..sclavi ai dorintelor noastre..peste tot ne vorbesc de drepturi "dreptul la avort, dreptul la homosexualitate.." poate curand vom avea si zoofilie, pedofilie, crima..toate legale..
Asa cum te uiti la un om minunat, o persoana care o admiri, un Sfant..asa sa te uiti si la tine atunci cand ai ganduri de sinucidere, pentru ca toti avem acelasi chip in noi...offf Doamne..ce am facut din creatia ta, ne punem sfoara de gat ca nu avem succes, sau dragoste, sau vrem sa ne cunoastem neantul...Poti draga mea sa-ti traiesti neantul fiind in viata..Intra in acest neant din tine, intra in acest nor necunoscut, intra acolo unde toate se anuleaza, unde logica dispare si traieste-ti neantul..dar nu sinucidere. VIATA e un dar, un dar minunat, viata fara Dumnezeu nu are rost si atunci vrem neantul, cauta-L pe Dumnezeu in viata ta, roaga-te si sfatul nu vine de la un om desavarsit, un om curat, nu, din contra, vine de la un om ratacit, poate trist, poate la fel ca tine, invata rugaciunea, nu e un sport, e chiar suflarea noastra, nu e o tinta, e doar cea care ne da aripi..off, nu mai vorbiti despre sinucidere, zilnic vad oameni care renunta la viata, uitand sa se bucure de tot ce avem aici, chiar si de un post atat de inutil pe care l-am scris aici....

sinucide te .. ai libertatea..si apoi vezi tu la judecata! o sa ti doresti sa traiesti din nou!:angry:

nu ai dreptul sa faci un lucru pe care nu il poti reface. sinuciderea nu este un drept, sinuciderea este o alegere. sunt doaua lucruri diferite. viata nu este a ta. nu tu ti-ai creat-o. nu tu ti-ai dat viata. asadar nu ai dreptu sa-ti iei viata. doar Dumnezeu are acest drept, pt ca el ti-a oferit viata ca pe un dar de care sa te bucuri si pe care sa-l folosesti pt mantuire si pt fericirea vesnica. in conceptia mea, sinuciderea este un pacat mai mare decat crima, putand fi pusa alaturi de lepadarea de Dumnezeu. dar poti sa faci ce vrei, ai libertate... insa vei suporta consecintele.:D