Astazi voi posta o parere a unui prieten- Si daca m-ar pune Dumnezeu stapan peste intreaga lume nu as intra cu cizmele in sufletul cuiva, oricate averi si mariri as primi, orice mi s-ar promite... si am mai inteles ceva- toate vor primi rasplata in CER si mi se pare drept sa fie asa. - Un fir de praf, un neinsemnat, PE LANGA ATATIA OAMENI DEOSEBITI, CURATI SI INDREPTATITI IN CEEA CE FAC- SA LE AJUTE CEL CE-I INDEAMNA LA RAVNA LOR...

Astazi am invatat ca daca stai cu capul plecat, probabil ca sabia nu ti-l va taia, dar sigur vei avea probleme cu coloana.

Astazi mi-am adus aminte si am iubit cuvintele psalmistului:

"Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat.
Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a privit." (Ps 84)

Frumos, Solveig!

Azi am invatat ca daca o persoana are o anumita functie, nu inseamna ca o reprezinta pozitiv.

Un prieten mi-a spus: "mereu ma gandesc cum ma vede Dumnezeu". Mi-au ramas in minte aceste cuvinte, e o invitatie la a trai in lume avand constiinta ca esti in fata lui Dumnezeu.

Astazi am invatat ca....maine o sa uit ce am invatat azi.

Părintele Arsenie Boca avertiza în acest sens :"să ne ferim capul de frig şi de prostie"! Frigul a trecut, deci . . . !

Bine,bine retractez . Maine nu o sa ma tin de cuvant in ceea ce azi mi se pare ca am inteles clar.

Tot Părintele spunea:"De cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde ajungem ". Cred , totuşi, că toţi am pornit bine, dar nu este suficient pentru a ajunge unde năzuim !

Astazi am invatat ca o imbratisare si o privire calda iti pot insenina o zi de la care nu te asteptai la prea multe.

Azi am invatat sa nu renunt, speranta are nevoie de incercari ca sa creasca iar un scop nesustinut de perseverenta e ca un peste pe uscat.

Astazi am invatat ca oricat de cald ni s-ar parea noua in biserica cu maneca scurta si pantaloni trei sferturi stand locului, sa ne gandim totusi la saracul preot care trebuie sa mearga de colo-colo si sa faca slujba imbracat in vesminte preotesti si groase. ;)

saracul preot care trebuie sa mearga de colo-colo si sa faca slujba imbracat in vesminte preotesti si groase
Ne gandim la "saracu preot"dar cred ca este gresit spus "saracul",el este mult mai bogat ca noi caci el insusi a ales sa fie preot cu tot sufletul lui caci asa a simtit ca-i este chemarea si Dumnezeu ii da putere sa-l slujeasca ,sa poata rabda toate cate sant pe pamant pentru ca sa ne ajute pe noi robii lui sa gasim calea,sa ne invete calea,sa ne desluseasca calea spre mantuire.
Daca gresesc rog ierta-ta sa fiu.
Doamne ajuta!

Este foarte adevarat citatul (Sf, Antonie cel Mare )" De la aprope iti vine moarte citeodata" Ca viata si moartea iti vine de la Dumnezeu cu siguranta si intotdeauna " Nu vad legatura cu leptopul se putea da un cu totul alt exemplu .,care are legatura cu subiectele ce se dezbat pe FORUMUL CRESTIN ORTODOX

Ce am invatat astazi
 

Eu cred ca toti bunii crestin stiu sau macar ar trebui sa stie ,ca din respect pentru Dumnezeu ,pentru credinta ,pentru biserica ,pentru preot si PENTRIU TINE INSUTI ,nu intri in biserica in pantaloni scurti in maeu ,si eu mai stiu cum .

Da asa este intotdeauna o vorba buna este balsam pentru suflet !

Da Casiana un exemplu mai bun nici ca puteai sa dai noi ne plingem in permanenta de cite ceva ,iar bieti amariti fara picioare cum ai spus nu se plingea ca nu le mai are . Si bine zis " CITATUL" Doamne ajuta necredintei mele .

Azi am invatat ca-ti poti distruge copiii din prea multa dragoste.

Astazi am invatat multe lucruri; dar unul m-a pus pe ganduri si as dori sa il incerc. Poate va inspira si pe altii:
http://www.scribd.com/doc/14774766/C...lion-de-Dolari

.... si un milion de Lei noi e bine; dar cum sa facem? Scrie pe link-ul de mai sus. Ce parere aveti?

Motto ,,Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi."(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 5:8)


Am invatat cat de frumos este totul cand incerci sa intelegi cele spuse in:

I Petru 3:9>,,Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi,Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi.Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme,Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită,Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor."

si acesta deoarece

Ioan 3:15-17>,,Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea"

Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti

Ieri am realizat ca daca taci foarte mult nu esti corect nici fata de semenii tai, nici fata de tine insuti. Am citit recent cateva pagini din Jurnalul fericirii si Parintele Steinhardt spunea: intre a vorbi si a tacea e deseori aceeasi diferenta ca intre a trai si a muri. Doamne ajuta!

Asa este! Astazi a vorbit parintele la predica despre importanta cuvantului in viata omului (vezi pilda de azi a vindecarii slugii sutasului: sutasul ii spuen Mantuitorului: numai un cuvant sa zici si sluga mea se va vindeca, ca si eu am oameni in subordine si daca ii zic unuia sa se duca, se duce...). Adesea, cuvantul face mai mult decat o fapta, mai ales pentru cei singuri, care nu asteapta un pahar cu apa sau o paine, ci un cuvant de mangaiere. Sa spunem asadar, cuvinte de mangaiere, cuvinte de invatatura sau cuvinte de mustrare, cand trebuie! Sa nu mai stam sa ii cainam pe unii si pe altii: vai, saracul! ca la nimic nu ii ajuta nici pe ei, nu ne ajuta nici pe noi. Sa nu facem din cuvant sageata otravitoare, cu care sa ne ucidem sufletul nostru si al celor din jur! Prin cuvant, s-a creat lumea. Dumnezeu a trimis in lume Cuvantul, ca sa ne mantuiasca pe noi.

Deci sa nu tacem cand trebuie sa spunem un cuvant de mangaiere sau unul de mustrare! Sa tacem numai cand ne vine sa spunem vorbe rele si sa ii judecam pe altii! Atunci sa tacem! Hristos se marturiseste si prin cuvant.

Azi am invatat ca un om cu caracter este respectat si dupa zeci de ani de cei pe care i-a intalnit in cale.

Din aceasta postare mi-a venit un gind, o inee . Tot exista unii frati care deschid serii de threaduri , unul dupa altul , despre tot felul de lucruri simple dar pe care ei nu doresc sa le lectureze singuri ci sa deschida un fir dupa care deodata devin f. inspirati si cunoscatori si se iau de guler cu cei care sunt de alte pareri drepte sau care ii critica in vreun fel . Deci , nu ar fi mai potrivit sa deschida unul dintre ei un fir serios despre aparenta antiteza dintre cuvintele evangheliei care spune o data la Ioan : ,, cine nu stie puterea cuvintului nu stie ce este D.zeu" iar alta data spune, la Matei : ,, oamenii se judeca dupa fapte si nu dupa vorbe " . Ce sens are aceasta triada : cuvint-vorba- fapta ?
Poate o propunere de discutie ...sau doar pt. hulire !

O lectie mai veche si totusi atat de noua
 

:2: Nu lasa pe nimeni sa intre in interiorul fiintei/vietii tale. Oricat ti-ar fi de prieten.. pastreaza-ti mereu un loc doar al tau. Daca vei deschide inima, cel ce mai ieri iti era frate si prieten drag va intra cu cizmele pline de noroi in inima ta si ti-o va rani.

Cel mai greu lucru este sa te bucuri (cu inima nu cu vorba..) de bucuria fratelui tau dar inima ta sa ramana neschimbata!!

Si o a doua lectie;
Spune adevarul in fata unui om...sa vezi daca mai doreste sa iti fie prieten.
Prietenia construita pe: aud numai ce-mi convine..nu este prietenie. Este doar o intelegere tacita de a ne maguli reciproc..

Cat despre cuvantul tau frate Zaharia...mare dreptate ai. Deschidem un subiect nu pentru a invata sau pentru a ajuta, ci pentru a arata cat suntem de tari...sau mai rau asa cum bine ai spus si fratia ta, pentru a huli!

Atit de frumos si mai ales adevarat ai spus postind aceste reflectii ... Toata postarea ta precum si ceea ce fac si eu de mai multa vreme este sa combat reaua parere ca dragostea este fara margini, iertarea asemenea, iubirea necontenita si cite si mai cite ,,trasaturi bune" de care nu mai stim ce sa mai facem birfindu-le pe forum . Insa in totdeauna se uita legea dumnezeiasca ca orice lucru bun si ziditor se face cu ,,buna rinduiala si dreapta socoteala" .Aceasta este masura lucrurilor ! Insusi Hristos a procedat asa , iar cind a fost nevoie sa puna mina pe bici a pus, iar cind a trebuit sa mustre si nu sa se pupe cu ierarhia bisericii a mustrat , cind a trebuit sa-si mustre ucenicii i-a mustrat si nu i-a luat de git si batut prieteneste pe spate iertindu-i aiurea , caci mustrarea si pedepsirea este corectoare , aceasta este dragostea pt. aproapele , de a nu-l lasa in pacatele , in greseli tolerindu-l pina se da mort pacatului.

Doar atit am vrut sa precizez desi din postarea fratiei tale mai reies si altele.
Sa ne auzim cu pace si bucurie.

"Spune adevărul în faţă unui om...să vezi dacă mai doreşte să îţi fie prieten"
Dumnezeu a rânduit să fie probate aceste cuvinte înţelpte .
Nu sunt vorbe spuse în vânt de Jenica ,sunt un mod de viaţă al ei.

Astazi am reusit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate suferintele prin care am trecut in viata, chiar daca m-au durut cumplit. Ii multumisem si pana acum, dar acum am reusit sa fiu fericita pentru ele. Mi-am dat seama ca dragostea se caleste in suferinta si fericirea are valoare numai daca o poti compara cu necazul. Ani de zile m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi ia suferinta, dar astazi, daca ar fi sa iau viata de la capat, nu as mai fugi de necazuri si momente grele, pentru ca ele mi l-au adus pe Dumnezeu foarte, foarte aproape. Si pentru asta merita sa treci prin orice.


N-as fi stiut, Iisuse Doamne, ce mare si puternic esti
De n-as fi fost in grea-ncercare sa vad ce falnic stralucesti.

N-as fi stiut cat esti de-aproape de cel lovit si parasit
De n-as fi fost in greul luptei de unde m-am intors ranit.

N-as fi stiut ce e iertarea ce-o dai adanc si minunat
De n-as fi fost si eu un Petru ce-n clipa grea m-am lepadat.

N-as fi-nteles pe cel ce plange si trece azi prin greu necaz
De n-as fi fost si eu in viata mereu cu lacrimi pe obraz.

Am inteles din toate-acestea ca vrei ca Tine toti sa fim
Chiar daca pretul este mare, eu stiu, se merita deplin.

Am invatat sa nu judec persoanele dupa aparenta.

Ca Sfantul Varlaam s-a numarat in anul 1639 printre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Exista o vorba potrivit careia fratii ne sunt dati de Dumnezeu, pe cand prietenii ii alegem singuri. Eu sunt de parere ca prietenia este si un dar de la Dumnezeu. Prietenia se naste in momentul in care gasesti persoane care au ceva in comun cu tine.

Parintele Teofil Paraian spunea ca prietenia este ceva din realitatea raiului: “daca vrei sa stii in ce relatii sunt locuitorii cerului, in ce relatii sunt cei care sunt in rai, ma gandesc ca sunt in relatii de prietenie”.

In Epistola catre Filimon, Sfantul Apostol Pavel il intalneste in inchisoare pe Onisim, un sclav care plecase si furase pe ascuns din casa lui Filimon. Il converteste si il trimite catre acesta cu o scrisoare. Printre cele scrise, Sfantul Apostol Pavel ii spune: “Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine.” La aceasta stare trebuie sa ajungem prin prietenie: inima altora.

Adrian Cocosila

[SIZE=3][COLOR=#0000ff] Întâlnire de lucru[/COLOR][/SIZE]


Se spune că Satan a organizat o întâlnire de lucru cu toţi demonii săi. Odată ce s-au adunat toţi înaintea lui, a luat cuvântul şi le-a zis:
- Măi, băieţi! Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă la Biserică, să citească Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, şi să descopere cuvântul... Nu avem nicio putere să oprim relaţia intimă pe care o au cu Salvatorul lor. Noi ştim că odată ce se prind în legătură cu Iisus, puterea noastră asupra lor este nimicită. Din această cauză m-am tot gândit ce să facem, şi iată ce idee mi-a venit... Daţi-le voie să meargă la Biserică, să se închine Dumnezeului lor, dar furaţi-le timpul ca să nu mai aibă timp să dezvolte şi să întreţină o relaţie cu Iisus Hristos şi cu Maria, mama Lui, de care noi ne temem atât de mult. Cum vom face aceasta?
Potrivnicii creştinilor au tăcut...
- Iată cum! Ţineţi-i ocupaţi cu aspectele neesenţiale ale vieţii, inventaţi nenumărate scheme care să le ocupe mintea tot timpul.. Tentaţii, să cheltuiască, să-şi dorească mai mult, mai mult, mai mult.. Să caute să muncească cât mai mult - 10,12,14 ore pe zi, chiar şi Duminicile, pentru ca să creadă că aşa îşi pot împlini toate cele ce ţin de trebuinţele lor materiale... Trimiteţi-i în Spania, Italia şi Anglia. Cât mai departe de familiile lor. Acolo împuşcăm doi iepuri: le dăm mult de muncă şi îi lipsim, pe cei mai mulţi ortodocşi, de bisericile lor, de spovedanie şi împărtăşanie…
Împuţinaţi-le timpul pe care l-ar petrece cu copiii, cu familiile lor. Suprastimulaţi-le mintea ca să nu mai poată auzi liniştea, care le-ar putea oferi un timp de meditaţie la rostul vieţii lor şi să vadă deşertăciunea sufletelor lor.. Televizoare peste tot, dvd-uri, computere, ziare şi reviste, manele, desene animate, jocuri, lux; nu-mi pasă cum le numiţi, utilizaţi orice lucru de care se pot folosi fără oprire şi prin care putem vinde vise goale... Asta va încărca minţile lor şi va rupe orice legătură cu Hristos... Umpleţi-le vieţile cu super oferte, jocuri de noroc şi orice servicii şi produse gratuite, adică speranţe false şi iluzii...
Nu uitaţi de femeie! Ea a ştiut întotdeauna să ispitească. Folosiţi-o cât mai sumar îmbrăcată pentru a înşela ochii bărbaţilor, care vor fi şi mai slabi şi vor crede că frumuseţea trupului este importantă şi vor deveni nesatisfăcuţi de propriilor lor neveste.
Ţineţi-le pe neveste ocupate cu treburile casei, cu bucătăria, cu mofturile copiilor, cu îndatoririle faţă de soţ, de părinţi, pentru ca, odată sfârşită ziua, să nu le mai poată oferi soţilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar şi vor căuta mângâiere în altă parte.
Daţi-le pe Moş Crăciun, daţi-le brad, pentru a-i îndepărta de la adevăratul sens al Naşterii Mântuitorului, la fel şi cu Paştile, daţi-le iepuraş, să uite de Înviere şi de puterea lui Iisus Hristos asupra păcatului şi a morţii... Astfel, ei singuri îşi vor îndepărta proprii copii de la Adevăr...
În vacanţe învăţaţi-i să facă excese: discoteci, grătare, petreceri, să nu se poată linişti prea mult, ca să poată reflecta la creaţia lui Dumnezeu. Astfel, faceţi ca ei să se întoarcă la viaţa de zi cu zi şi mai obosiţi, să nu aibă timp să se încarce cu energia naturii lui Dumnezeu. Daţi-le parcuri distractive, evenimente sportive în fiecare zi, spectacole de muzică, filme.. Ţineţi-i ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi ! Umpleţi-le viaţa cu atât de multe invenţii şi cauze bune, încât să creadă că ei sunt stăpâni pe vieţile lor şi pot face "ceva".. Curând îşi vor sacrifica şi sănătatea şi familia pentru a face "ceva" cu viaţa lor... Să ştiţi băieţi că o să meargă, o să meargă.. E un plan bun. Acum plecaţi şi faceţii cum v-am spus...
Astfel, demonii au plecat pe pământ să facă totul spre a-i ţine pe oameni ocupaţi cu scopurile lor în viaţă, pentru a le împuţina timpul în care ar putea medita la viaţă şi moarte, la Judecată, la necesitatea schimbării vieţii lor şi mai ales timpul de rugăciune...
Întrebarea este: A reuşit oare satan în planul lui sau nu?!

[SIZE=3][COLOR=#0000ff] Întâlnire de lucru[/COLOR][/SIZE]


Se spune că Satan a organizat o întâlnire de lucru cu toţi demonii săi. Odată ce s-au adunat toţi înaintea lui, a luat cuvântul şi le-a zis:
- Măi, băieţi! Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă la Biserică, să citească Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, şi să descopere cuvântul... Nu avem nicio putere să oprim relaţia intimă pe care o au cu Salvatorul lor. Noi ştim că odată ce se prind în legătură cu Iisus, puterea noastră asupra lor este nimicită. Din această cauză m-am tot gândit ce să facem, şi iată ce idee mi-a venit... Daţi-le voie să meargă la Biserică, să se închine Dumnezeului lor, dar furaţi-le timpul ca să nu mai aibă timp să dezvolte şi să întreţină o relaţie cu Iisus Hristos şi cu Maria, mama Lui, de care noi ne temem atât de mult. Cum vom face aceasta?
Potrivnicii creştinilor au tăcut...
- Iată cum! Ţineţi-i ocupaţi cu aspectele neesenţiale ale vieţii, inventaţi nenumărate scheme care să le ocupe mintea tot timpul.. Tentaţii, să cheltuiască, să-şi dorească mai mult, mai mult, mai mult.. Să caute să muncească cât mai mult - 10,12,14 ore pe zi, chiar şi Duminicile, pentru ca să creadă că aşa îşi pot împlini toate cele ce ţin de trebuinţele lor materiale... Trimiteţi-i în Spania, Italia şi Anglia. Cât mai departe de familiile lor. Acolo împuşcăm doi iepuri: le dăm mult de muncă şi îi lipsim, pe cei mai mulţi ortodocşi, de bisericile lor, de spovedanie şi împărtăşanie…
Împuţinaţi-le timpul pe care l-ar petrece cu copiii, cu familiile lor. Suprastimulaţi-le mintea ca să nu mai poată auzi liniştea, care le-ar putea oferi un timp de meditaţie la rostul vieţii lor şi să vadă deşertăciunea sufletelor lor.. Televizoare peste tot, dvd-uri, computere, ziare şi reviste, manele, desene animate, jocuri, lux; nu-mi pasă cum le numiţi, utilizaţi orice lucru de care se pot folosi fără oprire şi prin care putem vinde vise goale... Asta va încărca minţile lor şi va rupe orice legătură cu Hristos... Umpleţi-le vieţile cu super oferte, jocuri de noroc şi orice servicii şi produse gratuite, adică speranţe false şi iluzii...
Nu uitaţi de femeie! Ea a ştiut întotdeauna să ispitească. Folosiţi-o cât mai sumar îmbrăcată pentru a înşela ochii bărbaţilor, care vor fi şi mai slabi şi vor crede că frumuseţea trupului este importantă şi vor deveni nesatisfăcuţi de propriilor lor neveste.
Ţineţi-le pe neveste ocupate cu treburile casei, cu bucătăria, cu mofturile copiilor, cu îndatoririle faţă de soţ, de părinţi, pentru ca, odată sfârşită ziua, să nu le mai poată oferi soţilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar şi vor căuta mângâiere în altă parte.
Daţi-le pe Moş Crăciun, daţi-le brad, pentru a-i îndepărta de la adevăratul sens al Naşterii Mântuitorului, la fel şi cu Paştile, daţi-le iepuraş, să uite de Înviere şi de puterea lui Iisus Hristos asupra păcatului şi a morţii... Astfel, ei singuri îşi vor îndepărta proprii copii de la Adevăr...
În vacanţe învăţaţi-i să facă excese: discoteci, grătare, petreceri, să nu se poată linişti prea mult, ca să poată reflecta la creaţia lui Dumnezeu. Astfel, faceţi ca ei să se întoarcă la viaţa de zi cu zi şi mai obosiţi, să nu aibă timp să se încarce cu energia naturii lui Dumnezeu. Daţi-le parcuri distractive, evenimente sportive în fiecare zi, spectacole de muzică, filme.. Ţineţi-i ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi ! Umpleţi-le viaţa cu atât de multe invenţii şi cauze bune, încât să creadă că ei sunt stăpâni pe vieţile lor şi pot face "ceva".. Curând îşi vor sacrifica şi sănătatea şi familia pentru a face "ceva" cu viaţa lor... Să ştiţi băieţi că o să meargă, o să meargă.. E un plan bun. Acum plecaţi şi faceţii cum v-am spus...
Astfel, demonii au plecat pe pământ să facă totul spre a-i ţine pe oameni ocupaţi cu scopurile lor în viaţă, pentru a le împuţina timpul în care ar putea medita la viaţă şi moarte, la Judecată, la necesitatea schimbării vieţii lor şi mai ales timpul de rugăciune...


Întrebarea este: A reuşit oare satan în planul lui sau nu?!
Sursa: Popas duhovnicesc

O poveste foarte bună! Sunt sigur că povestea asta i-ar ajuta pe mulți să vadă, măcar pentru o clipă, norul deșertăciunilor în care se află și din care trebuie să iasă. Ar prinde bine la „public”, ca să-l mai „scuture” oleacă.

Am invatat ca trebuie neincetat sa cred in Dumnezeu ,sa am dragoste si sa ma feresc de ispite.Sa port credinta si smerenia in suflet si sa ma ingrijesc in principal de suflet.

M-am gandit sa va impartasesc si voua ce mi s-a intamplat sambata, in statia de autobuz. Eu sunt mai aeriana din fire, nici nu stau sa observ prea mult oamenii din jurul meu, lucru care nu stiu cat de bine e, dar, in orice caz, m-a ferit de multe ispite. De data aceasta insa, o batranica ma bate pe umar: "Nu va suparati, fetita e oarba? Ca el e sigur orb." Habar nu aveam la cine se refera, cand mi-am amintit ca in fata mea, cam la doi metri, stiu ca vazusem un cuplu, un barbat si o femeie, iar barbatul avea in brate o fetita. Ma uit eu mai bine si, intr-adevar, barbatul avea ochelari de orb, iar fetita parea si ea oarba, dupa miscari. Insa toti trei erau foarte veseli, amandoi se jucau cu fetita, care gangurea... Babuta a inceput sa planga in statie, spunand ceva de genul:"Necazurile mele sunt incomparabile, astia au cu adevarat necazuri, iar eu pana in ziua de azi, ma tot credeam nenorocita, in loc sa ii multumesc lui Dumnezeu!" In lumina soarelui pe care nu il putea vedea, fetita gangurea fericita, iar parintii ei o inconjurau cu toata dragostea. Daca nu m-ar fi atentionat babuta, as fi crezut ca e o simpla scena de afectiune familiala, cand, de fapt, exprima bucuria vietii, multumire si impacare intr-o situatie in care multi ar fi cazut.

Adesea e bine sa te si uiti in ograda vecinului, ca sa iti dai seama pentru ce trebuie sa ii dai slava lui Dumnezeu.

Lui Dumnezeu sa-i dam slava pentru tot ce suntem, nu doar prin comparatie cu gradina vecinului, nu?

Intradevar si pt mine existau zile de la care nu ma asteptam la prea multe. Un fel de "zile proaste" in limbaj popular. Asta pina intr-o "zi proasta" in care m-am gandit: "Ce inseamna zile proaste? Fiecare zi este o zi de la Dumnezeu. Este un dar de la Dumnezeu pt mine. Deci e o zi buna, pt ca e o zi de la Dumnezeu." Si m-am gandit ca daca Dumnezeu a avut atata grija de mine cat sa imi ofere in dar o zi, inseamna ca este o zi buna, din moment ce e de la El in dar, special pt mine. Deci toate zilele sint bune, din moment ce Dumnezeu ni le-a dat. Sa nu-i necinstim noi darul considerandu-le noi "zile proaste". Iar daca tot am avea vreodata tendinta de a considera vreo zi ca fiind proasta, sa-i cerem Lui Dumnezeu prin rugaciune sa ne-o faca El buna (si sa ne dea intelegerea de ce e buna), daca tot ne-a dat-o.
Atunci i-am multumit Lui Dumnezeu pt toate zilele bune pe care mi le-a daruit, toata viata mea.
De atunci nu mai am "zile proaste" (in care sa nu ma astept la prea multe), am numai zile bune.

Eu am invatat ieri, ca orice ar fi , orice problema ai care iti vine intotdeauna, iti vine cu un scop si fara voia ta. Dar probleme acele sunt greu de indurat , dar totusi parca sunt limita puterilor tale.