Am impresia ca se fac niste confuzii aici.
Nici eu nu ma pricep bine, recunosc, dar asa din putinul citit, eu am inteles postul altfel.
(Sunt f.de acord cu Georgeval!).
Voi veniti aici cu exemple care mai de care, de acum mii de ani.
Ceea ce faceau acei oameni: Iisus, apostolii, Ioan Botezatorul, nu este postul din ziua de azi.
1. Voi spuneti ca nu aveau case, animale, etc si doar umblau intr-una.
Da, asa este, dar se duceau in case de oameni si mancau. Si poate ca aveau oameni cu ei care le si gateau ceva. Ei nu circulau singuri. Acum nu stiu daca umblau si femeile lor cu ei (Mariile si alte femei).
Mancau ceea ce gaseau: painea lor nedospita, peste, poate mai dadeau de animale, lapte, fructe etc.
Pe urma in clima de acolo, ei nu consuma nici azi carne multa si numai anumite feluri.
2. Postul lor era altceva.
Iisus avea perioade cand manca mai putin, sau nu mananca. Dar nu pentru ca i-ar fi cerut cineva, sau nu ca o jertfa (nu cred ca o facea pentru Tatal sau).
O facea din motive sufletesti. Exact asa cum o fac oamenii cand sunt tulburati si apasati de griji, de ganduri, de probleme, de necazuri, si nu au pofta/chef sa manance. Pur si simplu nu le trebuie mancare atunci, ci altceva.
Se vorbeau aici pe forum si despre asexualitatea lui Iisus. El era om numai ca infatisare as spune eu. Ca sa spun asa, pe o parte era om, asemanator cu Maica Sa, pe de alta era alt fel de fiinta, asemenator cu Tatal Sau.
El putea trai si fara familie, si fara sex, si fara mancare si fara iubire omeneasca.
Mi se pare pacat si fara sens a ne compara cu Iisus, sau cu Maica Sa.
Sa nu uitam si ca Iisus isi cunoastea bine soarta, stia ce avea sa se intample cu el. Poate ca avea si El sentimentul de teama omeneasca, si poate ca simtea si el si o neputinta, cand vedea ca totusi este greu cu oamenii si ca va pleca, dar fara a indeplini poate tot ceea ce trebuia, fara a vindeca pe deplin omenirea. Si atunci se retragea singur de multe ori si se gandea, si medita.
Nu avea sau nu arata acea forta si singuranta pe care ar fi trebuit sa i-o dea originea Sa.
Mi-aduc aminte cand a fost mama mea grav bolnava si mai apoi pe moarte, Nu-mi trebuia mancare, nu puteam si nu mi-era nici foame.
Si mai sunt si oamenii care tot din motive de tulburare sufleteasca refuza hrana: anorexici, bulimici.
Si ei traiesc fara hrana.
Si mai sunt si oameni carora le lipsesc alte lucruri si atunci compenseaza cu...mancare si nu pot sta fara mancare.
E asa uosr de spus: Hai sa nu mai mancam! Dar ce facem in schimb?

Pe urma El ne-a invatat poate (asa inteleg eu), nu postul in sine, ci cumpatarea, smerenia, faptul ca unele lucruri trupesti pot veni si in urma celor sufletesti.
Nu stiu sa fi scris undeva: "Nu mancati si nu beti, atatea si atatea zile", pentru mine/Tatal meu.

2. Este important si modul in care vietuiau ei, apostolii impreuna cu Invataorul lor. Bun, nu mancau grozav, dar traiau altfel decat noi azi.
Ei nu erau singuri fiecare, nu aveau alte munci, serviciu, familie, ci aveau altceva: aveau discutiile cu Iisus, erau impreuna si aveau alte preocupari sufletesti mai inalte, aveau alte haruri, aveau implicarea sociala.
Adica erau cam manastirea de azi.
Postul nu este numai acel simplu nemancat, facut foamea.
Noi azi postim cam asa: singuri, fiecare acasa la el, mananca de post si se roaga eventual. In rest se duce in lume la rostul lui, la serviciu, la stresul din lume, la necazuri, isi vede de viata.
Ori asta nu este post. Lipseste ceva. Sufletul, intelegerea, profunzimea.
Postim, dar poftim la o cana de lapte, sau la o ciocolata sau friptura, pentru ca ne lipseste, pentru ca nu avem nimic in locul hranei.
Noi nu mai percepem asa ca apostolii, nu mai avem pe Invatatorul, sau macar un duhovnic, cu care sa postim impreuna. Avem acele griji lumesti, pecare Ei nu le aveau.
Ce fac maine? Serviciu, cum platesc aia si aia, cu cine las copiii, cum fac cu mama bolnava, etc. Singuratate!
Si incepi sa alergi, sa muncesti, sa rezolvi si ca sa nu cazi, trebuie sa mananci.
Nu se poate compara. Nu putem compara vremurile si situatiile.
Da, sunt oameni la manastire, care pot face asta.

Postul nu este numai nemancat de aia si de aia, este mai mult, este un ritual, hrana lipsa este inlocuita cu ceva. Meditatie, prieteni in jur, discutii (macar cateheza, discutii cu duhovnicul), liniste, pace.
Noi nici nu pricepem bine credinta, n-o stim. Citim una si alta si de fapt nu stim cele mai elementare lucruri, nu ni le putem explica, nu stim sa procedam, sa aplicam pentru noi credinta.

Pana si apostolii aveau lipsurile lor, desi posteau si stau 24 ore nas in nas cu Invatatorul lor si vorba aceea puteau sa intrebe, li se explica, erau ajutati.
Petru s-a lepadat de el, la prima ocazie, si inca de trei ori si nici nu avea incredere deplina (vezi mersul pe apa).
Toma nu credea daca nu vedea cu ochii lui si nu punea degetul.
Iuda stim bine ce a facut. Cu tot postul si rugaciunea.
Cat le-a adus lor postul pana la urma? Altceva i-a ajutat in credinta: Iisus insusi, cu vorba blanda, intelegere si tinut de mana.
"Du-te si intinde navoadele, hai vino spre Mine si ai incredere (si mergi si pe apa), hai vino si pune degetul aici pe rana mea si vezi (si nu m ai fi neredincios, ci credincios) etc."
Si tot Iisus n-a vrut sa faca oamenii foame: a inmultit paini si pesti de i-a saturat pe toti, le-a dat la pescari barci pline de pesti.

In concluzie: postul nu trebuie cerut, fortat, obligat, ci facut din suflet, daca, atunci cand poti si la modul in care poti. O jertfa pentru El nu inseamna neparat numai lipsa de mancare si apa. Poate avea si alte forme.
Ceea ce se face astazi nu se cheama post, totusi.

Ce inseamna sa te joci cu cuvintele! Daca am spus ca este o obligatie,nu inseamna ca nu este si o jertfa si iarasi nu inseamna ca nu putem refuza sa postim,avem aceasta libertate.Eu spuneam de o obligatie derivata din ascultare fata de Biserica,care ascultare este liber asumata.
Am spus obligatie pentru cei care nu mai considera necesar postul reglementat de Biserica,nu nevointele personale.
Nu am epuizat toate sensurile care rezulta din postire,am vrut doar sa evidentiez un aspect care era in replica cu ceea ce se discuta pe forum.
A posti pentru ca asculti de Biserica nu insemna fariseism.Fariseism inseamna sa iti arati nevointele personale,dar a afirma ca faci ascultare de Biserica este ceva normal si nu ai de ce sa te mandresti cu asta.Insa acum aceasta normalitate ,ca si in alte cazuri,nu mai este normalitate pentru majoritatea ,ci pentru putini.

Imi cer iertare daca postarea mea a insemnat o critica, eu cred ca a fost doar o completare. Sunt pentru o morala existentiala, ontologica nu legalista.

Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti au stabilit ca zile de post miercuri si vineri plus cele 4 posturi din an pt. ca aceste perioade au o insemnatate duhovniceasca si sunt legate de anumite evenimente religioase importante. Tinand posturile tocmai in aceste perioade, ne aratam respectul fata de evenimentele respective( pana la urma fata de Dumnezeu), apoi dam ascultare fata de Sfintii Parinti care le-au randuit primind binecuvantare de la acesti sfinti. Tinem posturile cu totii in acelasi timp aratand ca suntem in comuniune unii cu altii. Ne ferim si de ispita mandriei, pt. ca facem ceea ce suntem datori ( ce fac toti crestinii) , deci nimic special sau deosebit fata de restul.

Doua lucruri le consider eu obligatorii pentru un crestin ortodox,daca vrea sa fie considerat astfel: tinerea posturilor randuite de Biserica si prezenta in fiecare duminica la Liturghie!
De cate ori sa mananci,cat de putin sau ce anume ,asta face parte din nevointele fiecaruia ,care trebuiesc ascunse.Dar postul randuit de Biserica este practicat de toti fara a fi un secret.
Libertatea de a nu tine post sau de a nu merge la Biserica ,te scoate din randul Bisericii.

Nu sunt exagerat, insa cuvantul "obligatie" nu trebuie interpretat in sens juridic- asa cum se intampla in teologia occidentala. Personal ma feresc de acest sens. Asta nu inseamna ca tu ai folosit acest cuvant cu acest sens, insa asa cum am mai zis prefer o morala existentiala care pune accentul pe libertate si care corespunde chemarii Mantuitorului "De voieste cineva ....."

Folosesc cuvantul obligatie pentru acei crestini care spun ca ei pot sa nu posteasca si sa mearga la Biserica,daca in inima lor sunt oameni buni si nu fac rau.Ceea ce este gresit.
Spun din nou,iar si iar,DOAR doua obligatii are crestinul,sa tina posturile si sa mearga la Biserica.
In sensul ca poruncile le mai putem incalca din slabiciune,nu facem totdeuna binele care le-am putea face,dar mersul la Biserica si postul randuit este la indemana fiecaruia si este obligatoriu,daca vrei sa te tii de Biserica.Daca vrei sa-ti faci propria voie si atitudine,esti LIBER sa o faci,insa nu mai apartii Bisericii.

Postul e liber consimtit,pentru ca altfel nu e post,ci e silire,nu e sacrificiu ,ci e datina.
Postul e si obligatoriu ,nu pentru vreo pedeapsa anume,ci pentru ca fara post ,nu se poate lupta impotriva patimilor din noi.
Cine nu posteste,se va lenevi,si duhul sau va lancezi,va fi cotropit de tot felul de ispite si neputinte. Aici e o relatie de necesitate,cum e si atunci cand faci raul.Imediat ce faci raul,iti pierzi linistea,si duhul slabeste in tine.
In acest mod vad eu obligativitatea...pot alerga si imbracat in cojoc,dar obligatoriu sa ma dezbrac in maieu daca vreau sa castig cursa.

Postul inseamna in primul rand ascultare,este echivalentul interzicerii de a manca marul cunoasterii bienlui si raului din rai.
De atunci s-a instituit porunca postului.Da,postul este o porunca.

Da, bine subliniat, PORUNCA , dar nu povară , căci porunca este de unii privită ca povară ! Aici e baiul neânţelegerii unora ! Povara adevărată e patima noastră, fărădelegea şi slăbiciunea noastră.

am ramas uimita cati crestini de-ai nostri, ortodocsi, chiar dintre cei care vin la biserica, nu stiu ca suntem in Post si nu se infraneaza de la carne, lapte si celelalte pana la Sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. fac gratare si petreceri la greu, ca sa nu mai vorbim de inghetate care fac parte din peisaj fara cea mai mica urma de vinovatie.

Tocmai ca nu este asa. Nu trebuie sa ne spuna nici biserica nici nimeni. Nu este ascultare si nici obligatie, nici porunca.
Postul trebuie facut din proprie initiativa si vointa.
Poti fi crestin bun si fara a posti, dar a trai si manca in mod cumpatat si a face alte lucruri mai utile.
Trebuie facut din suflet si asa cum spune Cristi, fara a-ti fi o povara.

@Iustin - eu vad putin altfel decat tine.
Important este sa participi, nu sa castigi.
Si poti sa te imbraci cum vrei - daca mi-e cald ma dezbrac, daca mi-e frig alerg imbracat. Pot castiga si asa si asa.

@Mirela - sa nu judecam pe cei ce nu postesc si nici invers. Asa se spune. Nu se stie ce mananca oamenii... poate este unul bolnav, sau altul care rar prinde o friptura si i-o interzici si atunci?

@Iustin
"Cine nu posteste,se va lenevi,si duhul sau va lancezi,va fi cotropit de tot felul de ispite si neputinte."

Depinde ce si cat mananca. Nu mai exagera atat.
Mai ispitit esti daca nu mananci...

Se vede ca nu ai auzit de ascultare,dar se pare ca ea este virtutea care te inalta cel mai repede la cer.Chiar daca o faci din proprie hotarare,sau vointa,postul este tot ascultare de Biserica,pentru ca biserica a randuit acest post.Nu ma refer la postul personal,in care fiecare isi face masura.Ci la cel general,care-l face toata lumea crestin-ortodoxa,si care inseamna ascultare de Biserica.
Vrei ,nu vrei,daca postesti faci ascultare.Nu este vorba aici de o nevointa personala,pentru care iti trebuie vointa.Este ascultare de Biserica.

Posturile
 

v Postul Pastelui, de sapte saptamani;

v Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel care variaza intre o zi si cateva saptamani, in functie de data Pastelui;

v Postul Adormirii Maicii Domnului, de doua saptamani;

v Postul Craciunului, de sase saptamani.

Miercurea postim caci atunci a fost vandut Mantuitorul la evrei de catre Iuda vanzatorul, pe 30 de arginti. Iar vinerea postim caci atunci a fost judecat Iisus Hristos si rastignit pe crucea Golgotei la orele 12, iar dupa trei ore si-a dat duhul pe Cruce si a fost inmormantat, pentru mantuirea intregii lumi.

In aceste zile postesc obligatoriu in tot cursul anului toti credinciosii, cand mananca numai legume si zarzavaturi, afara de unele exceptii prevazute in calendar.

Postul de luni este obligatoriu pentru calugari si benevol pentru credinciosi. Lunea postim ca sa intreaca postul crestinilor cu o zi fata de postul Legii vechi, care tinea numai doua zile, lunea si joia.

Multumesc de raspuns dar as vrea si o sursa pentru justificarea raspunsului.

Frumos spus.. povara este cea a patimilor.
Postul nu este povara.

În urma faptului că aţi mai susţinut acest lucru şi pe alt topic, am vrut să ştiu dacă această idee este o părere personală sau este a Bisericii Ortodoxe. (Fiindcă în Biserica Catolică e foarte clar: postul este obligaţie a credincioşilor, cu excepţiile cunoscute). Ei bine, consultând mai multe surse ortodoxe, îmi dau seama că ceea ce susţineţi este în contradicţie cu poziţia Bisericii dv. Ca dovadă, citiţi de exemplu de pe această pagină a Patriarhiei BOR răspunsul la întrebarea 34:
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism31.html

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.

Frumos răspuns, frumoasă lecţie ! Delicateţea ta este un bun exemplu de comportament creştin . Să fi binecuvântat !

Care este a doua porunca bisericeasca?
Sa tinem toate posturile de peste an.

Ce invata aceasta porunca?
Porunca postului o gasim in Sfanta Scriptura. Timpul pentru indeplinirea acestei indatoriri il hotaraste insa Biserica, prin porunca aceasta. Postul este mijloc potrivit pentru infranarea poftelor rele, pentru biruirea ispitelor si pacatelor, precum si pentru staruirea in rugaciunea curata. Folosul postului este propasirea in virtute.

N-am spus nicaieri ca aceasta idee despre post apartine bisericii, ci eu asa am inteles din articolul despre originile postului de pe acest site.
Am mai spus si ca nu mi-e clar daca Iisus a spus undeva despre aceasta obligatie.
Au fost oameni (iudei) care asa au simtit sa faca si au postit 1 zi, 2,3.
Postul asa cum este el azi este de data mai recenta, scrie acolo.
Abia atunci, dat de Sinod, sau de cineva din B.O, a capatat sens de canon, de obligatie.
Desi biserica nu poate obliga. Sunt niste indicatii.
Se si spune de altfel ca tine fiecare cat si daca poate.
Chiar azi s-a citit din Apostol despre: "cel ce nu mananca sa nu judece pe cel ce mananca si invers si etc., despre post".
Revin la idee: postul este ca o jertfa din iubire.
Cand iubesti pe cineva faci anumite jertfe, faci ceva pentru el (macar niste compromisuri), dar nu din obligatie, ci pentru ca asa simti tu.

Si eu consider ca fiecare fapt ce-l faci pentru credinta este o jertfa si este din iubire si are aceeasi valoare cu postul.
Iti iei din somn si din alte activitati (cu familia), ca sa mergi la biserica, este o jertfa, iti iei timp de la alte activitati ca sa te rogi si sa citesti, sa inveti, tii niste sarbatori si nu faci ceea ce-ti trebuie sau ai nevoie, sunt tot jertfe. Etc.
Iei din dragostea cuvenita pentru sot/sotie si din viata de familie, ca sa fii pentru biserica. Si asta este o jertfa.
Si nu te obliga nimeni, dar le faci.
Si iubirea de aproape si ajutorul dat celui de langa tine, este tot o jertfa pentru om si pentru credinta.

Sunt surpinsa ca-mi spune un om de alta confesiune despre post.
Eu nu stiu cum este la greco-catolici, daca se tine post ca la noi ortodocsii, sau nu. Poate ca este ca la catolici si atunci este usor sa spui unui ortodox...
Stiu numai ca la catolici postul este mai bland si mai usor de tinut pentru multi (oua, lactate ai voie sa mananci, peste).
Este drept ca am inteles aici dintr-un alt mesaj, ca Biserica Catolica (nu stiu daca amandoua) hotaraste si postul si ce anume ai voie sa mananci.
Are titlu de obligatie/porunca?

Si nu poate fi totusi nicaieri o porunca, din moment ce exista categorii de oameni si situatii in care nu se poate aplica: gravide, lehuze,bolnavi (inclusiv cronici), batrani, copii pana la o varsta, cei ce muncesc greu etc.

In incheiere o subliniere: eu nu sunt impotriva postului, ci numai pentru a fi lasat la latitudinea/putinta omului: cand si cum. Exact ca orice jertfa din iubire despre care vorbeam. Altfel este deja o povara.

Te rog sa ne faci si noua un calendar al postului pe care intentionezi sa-l tii,din curiozitate.Pe al Bisericii il stim....
Sau daca nu intentionezi sa tii unul exact,macar in ce limite intentionezi sa oscilezi.De exemplu vei pastra miercurea si vinerea?

Poruncile...
 

In legatura cu poruncile, pentru ca am vazut ca Daniel sustine ca postul este o porunca.
Mi-am luat carticica mea de rugaciuni unde am si indrumarile de baza pentru crestini si am gasit asa:
1. Cele 10 porunci dumnezeiesti (deci de la El): sa nu ucizi, sa nu-ti faci chip cioplit etc.
Acolo nu scrie nimic de post!

2. Cele 9 porunci bisericesti
Acolo scrie intr-adevar despre post.
Dar acum sunt f.nelamurita, chiar baf.

Deci nu cere Dumnezeu, ci cere biserica?!
In plus toate acele 9 porunci se refera numai la biserica institutie si la oameni: sa ne rugam pentru cei din fruntea tarii, sa avem grija de averea si obiectele bisericii, etc.

Aici apare problema pentru mine.

@Daniel777
Spuneam ca depinde de fiecare om in parte cum poate.
Ca sa te linistesti am sa-ti spun cum fac eu:
Alimentar
1. Tin numai vinerile
2. Si cate o saptamana in cele doua posturi mari (Craciun si Paste).
In rest sunt f.moderata si am multe zile in saptamana numai cu lactate si ou (in plus fata de postul ortodox).
Sunt probleme de sanatate si financiare.
Fripturi vad tare rar...
De aia spun, daca omul si asa vede unele lucruri rar, tot post se cheama.

Trupeste
Tin mai mult decat spune biserica, dar nu se nimereste ziua...ca nu decid numai eu ci si sotul si...natura.

O.K?

Dacă nu credeţi că Biserica este maică şi învăţătoare, vă asemănaţi cu protestanţii. Iar dacă, de fapt, credeţi, atunci răspundeţi la întrebarea: ce trebuie să faceţi dacă mama vă cere un anumit lucru ? Ce credeţi că ar trebui să facă o fetiţă a cărei mamă spune: "fiica mea, în zilele cutare şi cutare să nu mănânci porc !". Şi cam ce credeţi despre un copil care nu ascultă asta, zicând "Mama nu poate să-mi poruncească mie. Mama poate să îmi dea anumite îndemnuri de care eu sunt în drept să ţin seama sau să nu ţin seama". Sau zicând "Mama, să-mi poruncească mie ? Eu nu accept porunci decât de la tata. Or, tata nu mi-a spus nimic despre asta, atunci când a plecat pentru o vreme !".

Vedeţi dv ? Tata a plecat, dar nu ne-a lăsat copii ai nimănui. Ne-a lăsat în grija mamei, cu care am auzit că mai şi vorbeşte din când în când, prin mesageri. Şi tare se va supăra, văzând că nu am ascultat-o.

Scuze ca nu m-am facut inteles, eu ma intrebam daca atunci cand e dezlegare la peste in posturi este dezlegare si la untdelemn si vin si pentru acest lucru ceream o sursa de informare.

In afara daca faci pestele pe gratar, cum altfel il gatesti daca nu cu ulei?? Bun, poti sa il fierbi, dar peste fiert? Adica logic vorbind...

Cat despre vin, merge bine cu pestele.

Pestele se poate face si la cuptor, in folie de aluminiu. Daca il condimentezi bine, iese foarte gustos si se poate servi cu lamaie.

Ca sa va raspund la intrebare. Poate ca exemplul ales nu este tocmai potrivit.
1. Nu sunt protestanta, desi este adevarat ca mi-as dori niste schimbari. Nu cunosc ce spune protestantismul si mi s-a pus de mai multe ori in carca.
2. O mama isi cunoaste copii si stie ce poate sa le impuna.
Daca stie ca nu-mi face bine un lucru, sau nu pot sa-l fac, nu ma forteaza.
Este aici o diferenta totusi:
Nu este vorba de neascultare, ci de neputinta.
Sunt niste probleme de sanatate totusi.
Nu putem totusi sa fim pusi in aceeasi oala.
In ceea ce priveste ce spune tata si ce spune mama: ce ne facem cand parintii spun lucruri diferite si noi la mijloc?
Si de fapt pentru mine Tata este Dumnezeu, iar Mama este Maica Sa.
Chiar azi le spuneam in biserica asta, rugandu-ma la icoanele lor.
Ierarhia bisericii pentru mine nu este mama.
Voi ma tot invinuiti pentru asta, iar eu nu pot sa va explic.
Voi chiar asa simtiti, ca ierarhia si institutia bisericii va sunt mama?
Explicati-mi ca sa inteleg.

Da, eu chiar aşa simt: Biserica este mama mea. Ea m-a învăţat să mă rog, ea m-a învăţat (prin persoanele calificate care îi formează ierarhia) ce este bine şi ce este rău, ea mi-a pus dumnezeiasca învăţătură în braţe şi mi-a spus: "ia şi citeşte" şi tot ea mă călăuzeşte când am o difucultate de înţelegere. Când am greşit, mama mă iartă, când mă rătăcesc, mama mă îndrumă. Fără ea, nu am hrana cea îngerească, fără ea, nu am nici loc, păzit de furi, unde să pun capul în siguranţă. De aceea, nu prea îmi place când văd că cineva încearcă să despartă pe mama mea de tatăl meu şi cred că cine spune că mama mea nu este sfântă şi nu îmi vrea binele, deja face primul pas ca să spună că tatăl meu nu este sfânt şi nu îmi vrea binele. Fiindcă atunci când tata a plecat o vreme, a promis că va trimite Duh Consolator asupra mamei mele şi m-a învăţat să o ascult, spunîndu-mi că cine va asculta de mama lui, de tatăl lui va asculta. De aceea, mă tem pentru fraţii şi surorile mele care nu o ascultă pe mama, mă tem ca atunci când tata va veni înapoi, îndurerat va spune: "voi sunteţi copiii mei ? Plecaţi, că nu vă cunosc !"

Dar cum pot eu să explic şi la ce foloseşte ? Ori simţi asta, ori nu simţi: această simţire a raportului filial pe care îl avem cu Maica şi Învăţătoarea noastră e dar de la Dumnezeu: rugaţi-vă să îl primiţi.

@Mihnea -
Adica tu cand vorbesti acum despre biserica spui despre preoti, episcopi etc.?
Ca eu la asta m-am referit.
Eu nu pot spune ceea ce spuneti dumneavoastra. Cred ca aici este problema.
V-au indrumat preotii si va mai indruma?
Ori faceti o confuzie si vorbiti de fapt chair de Dumnezeu, Maica sa si sfintii apostoli, ei va ajuta si va invata.
Sau poate chiar ati avut acest noroc: preoti buni, cateheza, v-a ajutat in vreun fel biserica institutie (vreun episcop, sau vreo instititutie apartinatoare).
Eu nu pot spune asta.
M-a ajutat cate un preot scurt timp. Dar am invatat de la persoane private, din internet si mai citesc in carti.
Am incercat sa fac ceva cu biserica, sa scot mai mult pentru mine si pentru oamenii din comunitate si n-a mers.
Cei ce ma ajuta pe mine sunt Cei de Sus.
Da ma duc la biserica, am preot acolo, dar este altceva...
Poate gresesc...
Tatal meu (din Ceruri) m-a invatat multe, ma ocroteste. Sa iubesc oamenii, sa fac ceva pentru ei, sa fac ceva pentru biserica...si nu pot face. Biserica se opune...
Tatal ma ajuta, biserica nu prea. Nu poate, nu are cu ce, etc.
Mama mea este tot acolo Sus...

Sophia, eu cred ca in alegoria / analogia din postarea lui Mihnea, Tatal e Hristos (cel care a plecat dintre noi in chip lumesc) iar Biserica este Mama, cea pe mana careia am fost lasati noi, credinciosii. Este misiunea ei sa ne indrume pe noi pe calea aratata de catre Tatal (Iisus Hristos).

De postit, iti va spune duhovnicul cum s-o faci. Daca ai probleme de sanatate, i le spui lui si te va indruma in consecinta. Sa nu te intereseze cum procedeaza altii sau cum spun ca procedeaza. Mantuirea este personala; exista linii diriguitoare insa noi fiind neputinciosi, ii avem pe duhovnici care ne pot lamuri.
Stiu ca nu stai in Romania si ca nu ai biserica ortodoxa la fiece colt de strada, insa in materie de sfaturi, poti aborda si un preot ortodox grec sau rus, banuiesc ca aveti o limba comuna in care va puteti intelege. Si-ti poti alege si duhovnic dintre acestia. Fireste ca nu exclud un preot roman, daca ai o asemenea parohie in zona.

De ce spui ca Biserica nu te ajuta? Ce ti-ai dori sa faci in cadrul acesteia si ti se refuza? Citisem la un moment dat ca doreai sa faci cateheza.. deh, daca nu e posibil, mergi si hraneste un sarac, fa o prajitura pentru o familie nevoiasa, cauta un azil de batrani uitati de lume si tine-le companie, scoate-i la aer, iti vor fi mai mult decat recunoscatori! Si acesta tot ajutor pentru aproapele intru Hristos este!
Daca te fixezi numai pe anumite atributiuni pe care doresti sa le ai in cadrul bisericii si esti mereu refuzata, n-o vei scoate la nici un liman: te vei amari in continuare, vei prinde ranchiuna si vei pierde din vedere faptul ca mai sunt si alte feluri in care iti poti ajuta semenii.

Doamne ajuta!

Cumva!
 

Cumva, in acest post- macar in al doisprezecelea ceas-, ar trebui sa vibram in fiinta noastra sensul teologiei celor doi corifei ai Apostolilor! Doamne ajuta!

Pai protestantismul asta face, protesteaza impotriva bisericii traditionale.

Ideea este ca, atunci cand apartii de o biserica traditionala, in speta ortodoxa sau catolica, trebuie sa apartii trup si suflet. Nu poti sa alegi in ce vrei sa crezi si in ce nu. Nu poti sa spui ca esti ortodox, dar esti de acord cu homosexualitatea, de exemplu. Sau esti ortodox, dar ti se pare ca avortul nu e o chestie asa de grava. Sau esti ortodox, dar nu vrei sa ai de a face cu preotii. A alege sa crezi numai in ce vrei si numai in ce ti se pare tie ca are sens este o atitudine protestanta. Ca si ortodox, cel mult poti sa ai nelamuriri in anumite chestiuni, si sa incerci sa ti le lamuresti, dar nu sa schimbi dogma, sau sa o respingi.

Si da, Biserica este mama noastra fiindca in ea si numai in ea gasesti absolut tot ce ai nevoie ca sa te mantuiesti. Suna sec, dar in afara Bisericii nu ai cele 7 Sf Taine.

A nu face ascultare de Biserica este cea mai mare greseala pe care o putem face.Aici ne impartasim,ne spovedim,participam la Sfantul Maslu,in Biserica ne botezam,ne cununam,iar la sfarsit preotul ne citeste rugaciunile de inmormantare.Deci cum sa nu facem ascultare de Biserica,daca Biserica face tot ceea ce trebuie pentru a ne mantui?
Preotul face agheazma mare si mica,face sfintirea casei etc
Biserica este o comunitate din care facem parte si noi.Iar poruncile bisericesti nu sunt pentru noi o povara ,ci un mijloc de mantuire.Asa cum este si canonul dat de duhovnic.
Cine nu vrea sa asculte de Biserica isi primejduieste mantuirea.De fapt,asa cum bine a observat cineva,cei care au adus "modificari" randuielilor Bisericii s-au rupt de aceasta,si au devenit eretici.
Nu suntem sinceri cu noi insine,si vom fi judecati pentru asta,pentru ca ne botezam si ne cununam in Biserica,murim tot cu preotul la capataiul nostru,dar intre aceste momente nu facem ascultare de Biserica,ne credem noi mai buni si mai intelepti decat Biserica.De fapt,facem voile noastre,ceea ce ne convine,dar spunem ca suntem foarte intelepti.

Indiferent de pacatele pe care le-am savarsit, trebuie sa stim ca exista posibilitatea stergerii acestor pacate. Numai noi sa ne dorim stergerea lor. Ori de cate ori suntem indoilenici in astfel de situatii sa privim la Petru care a primit iertare pentru lepadarile sale, si la Pavel pentru prigonirea crestinilor. Sa ne intareasca Dumnezeu in vremea acestui post, ca sa dobandim si noi, asemeni Sfintilor Petru si Pavel, – indumnezeirea.

Fratilor, cred ca nu ne intelegem.
Despre ce biserica vorbiti voi: cladire, preoti, institutie, episcopi, sau despre credinta? Sau care anume?

@Coralina - as vrea sa-mi raspunda Mihnea insusi. Tatal este Iisus, asta am inteles la el. Dar nu stiu la ce se refera cand spune biserica (Mama): preoti, episcopi, cladirea bisericii, credinta in sine, biserica de care apartine el in oras, sau ce anume.
Eu fac lucrurile de care spui (cu ajutat si etc.), dar asta o fac pentru acei necajiti si pentru Hristos. Pentru asta nu trebuie sa iubesc preotii sau episcopii. Sau cum? O fac in afara bisericii (institutie) daca intelegi diferenta.
Mihnea spunea undeva cat il ajuta cei de la biserica lui: cateheza, i-au dat site-de internet, forum, traduceri de facut, biblioteca si mai stiu eu. Nu-i normal sa spuna ca tine la oamenii aceia? Sa spuna ca sunt "Mama" lui?
Eu nu pot sa spun la fel: cateheza nu se face, la site nu pot lucra, implicare sociala nu este dorita (adica in cadrul bisericii, cu ajutorul/coordonarea preotului), revista nu, biblioteca nu, pentru cladire trebuie sa platim. Si atunci?


@Noesisaa - eu nu stiu ce fac protestantii.
Eu stiu numai ca am anumite limitari si de intelegere si fizice pentru a prelua chiar totul.
Si tu le amesteci, ca si ceilalti.
Eu merg la biserica, eu fac ce trebuie, dar in limitele in care pot.
Tu cand imi spui de cele 7 Taine ca sunt numai biserica, imi spui de credinta ortodoxa.
Eu vorbeam de oameni (preoti, altii care fac diverse legi, care administreaza cladirea bisericii) etc. Ce legatura au una cu alta, ca sa-mi spui ca sunt protestanta?
Am spus mai sus (Coralinei) mai in detaliu.
Eu nu N.T in sine vreau sa se schimbe, credinta, ci oamenii si modul in care se aplica acesta/aceasta. Este totusi o diferenta.
Il respect pe preot, incerc sa-l ajut, sa ajut acolo in biserica-comunitate (nici oamenii nu m-au ajutat sa fac ceva). Dar nu pot sa spun asa ca Mihnea ca biserica (asta de pe pamant) este mama mea.
Sunt atatea scandaluri si preoti si calugari controversati. Si ei tot biserica se cheama. (?)

Da, am mai spus, a fost un preot la care am tinut (parintele Galeriu). El era ca un bunic bun pentru mine. Era cu totul altceva insa...

@Daniel - eu nu aduc modificari bisericii. Sunt un simplu nimeni.
Si din nou, vorbim de biserici diferite. Tu vorbesti de biserica-credinta. Eu de altceva.
Si nu este vorba ca facem ce ne convine. Ca nu convine nimanui sa fie bolnav, sau sa n-aibe bani si etc. Si nu suntem nici singuri, ca mai avem si o familie de care trebuie sa mai tinem cont. E o mare diferenta.
In rest tu ai dreptate, dar eu nu de acea biserica vorbeam.

Eu vorbesc de Biserica unde ma duc sa ma impartasesc,loc fizic,preotul care ma impartaseste,(ca nu ma impartaseste un inger),care ma spovedeste etc
De Biserica credinta eu nu am auzit,am vazut doar o Biserica unde ma duc cel putin Duminica,intru ,aprind lumanari,aduc jertfa etc.
De acolo iau si un calendar,iar in calendar sunt trecute posturile.E simplu.

@Daniel -
Inca o data pe rand, ca sa ne intelegem.
Uite mai intai definitia bisericii din dictionar:
http://dexonline.ro/definitie/biserică

Deci biserica este asa:
- biserica credinta - adica la noi Ortodoxia (pe ansamblu)
- biserica institutie, cu ierrahie, impartire teritoriala, manastiri, mitropolii, patriarhie, presa ei, legile ei proprii, stut juridic etc.
- biserica locas - cladirea in care se fac slujbele
- clerul si angajatii laici: preoti, ierarhi, patriarh, monahi, pustnici, si angajatii
- biserica parohie - de care apartine fiecare
- biserica - enoriasii, comunitatea din parohie si din toate parohiile in general.

Cine a scris acum cele 9 porunci bisericesti? Biserica institutie (nu stim noi cine anume).

Tu vorbesti in speta de: parohia ta, preotul tau, poate de comunitatea din parohie. Poate vorbesti si de Ortodoxie pe ansamblu la un moment dat.

Intrebarea mea este acum:
De cine din toate aceste categorii trebuie sa ascultam si cine este Mama noastra?
La fel si pentru Mihnea intreb: din toate astea care este Mama pentru dansul?

Ce vorbeam eu:
- ca nu am probleme cu Ortodoxia in sine (biserica credinta), ci cu parohia mea, cu preotul, cu acea parte din cler care nu ne ajuta sa ne rezolvam problemele cu cladirea, cu cei care fac anumite legi si idei ne-clare sau dupa interpretari personale eronate.

Biserica lui Hristos - eu inteleg ca este Ortodoxia. In rest apartine de creatia oamenilor, in anumite cazuri cu ajutorul Duhului Sfant (la hirotonie si alte slujbe speciale).

Trebuie sa asculti de tot ceea ce spune Biserica,altfel esti in afara ei,sau ajungi in afara ei.Ascultarea,nu stiu daca ai citi de acesta virtute,te mantuieste.
Daca ai unele neputinte,duhovnicul poate dezlega,insa regulile sunt cele scrise de Biserica.
Daca eu ,si nici altii nu intampina probleme in a le respecta,de doresti de fapt,cui te adresezi.Nimeni de aici nu vrea sa schimbe ceva,in afara de tine.
Ai convins pana acum pe cineva cu argumentele tale?Atunci cu cine vrei sa faci schimbarile?