Eu cred ca daca nu se poate reusi nimic pentru el,familia nu are decat sa-l suporet. O stiu di proprie experienta.

Nu cred ca banuiesti cate fete sau doamne ar fi in stare sa faca acest compromis, si sa se casatoreasca cu un astfel de om!
In principiu, el nu este un om rau, si chiar daca in aparenta este violent, nu indrazneste totusi sa loveasca o femeie, desi probabil mai trage cate un pumn prin pereti in acea stare...
Intre timp, dupa ce l-a parasit sotia, a trait in concubinaj mult timp cu o fata din Cluj, care a profitat de el in fel si chip si care nu dadea doi bani pe starile acelea ale lui. Daca ar fi fost atat de periculos, n-ar fi ramas 3-4 ani, pana am hotarat eu sa plec in Romania, si astfel s-a decis si el sa plece!
Sunt oameni care nu beau, dar "te toaca maruntel"... Sunt oameni care nu beau, dar daca-i pui sa bata un cui, s-ar putea sa-l aseze cu floarea la perete!... Sunt oameni care nu beau, dar cand ii rogi sa faca ceva, iti raspund: "Da' ce-i atata graba?" El, spre deosebire de multi altii, isi poarta singur de grija, arata foarte bine ca barbat, este foarte bine organizat si nu-i prea lipseste banul din buzunar, iar daca-l rogi sa faca ceva pentru tine, desi nu te cunoaste, nici nu sta pe ganduri! Am facut echipa cu el 6 ani, si NICIODATA nu ne-am facut de rusine, desi nici eu si nici el nu ne laudam vreodata ca am fi capabili de mare lucru...
E un familist, iar dupa experienta avuta, cred ca "sufla si-n iaurt". Cea din Cluj, inafara de bucatarie, nu voia sa faca nimic: manichiura, fardul, hainele de firma, parfumul de calitate intrau in gratiile ei. Cand a venit la el sa vada ce mai poate "aduna" si cat il mai poate prosti, i-a dat de inteles ca nu e pentru gradina, sau pentru dat mancare la gaini, ci pentru a fi tratata ca o mare doamna! Apoi a plecat in Londra unde locuieste cu un altul care-i plateste chiria, mancarea, hainele si micile slabiciuni!...
Eu cred ca daca si-ar gasi o buna crestina, ar face din el un om extraordinar. Biserica este la doi pasi de casa, iar preotii de-acolo sunt cu totul deosebiti. Daca ea ar merge la biserica, el n-ar opri-o. Si astfel, intr-o zi ar ajunge si el la sf. liturghie. Nu singur, asa cum ii cer eu, fiindca se simte stingher si ii este rusine. Daca ar veni o data, ar exista un precedent, iar Dumnezeu ar incepe sa lucreze cum stie El mai bine! Intr-o casnicie, Dumnezeu a oranduit sa ne mantuim unul pe altul. Poate nici sa fie doua Marii sau doua Marta, nu e indicat. In familia in care harul lui Dumnezeu coboara, deja diavolul nu-si mai gaseste culcus!

Care "familie"? Locuieste singur. Este inginer si-si vede de serviciu cu toata constiinta de care trebuie sa dea dovada un om. Parintii sunt retrasi undeva la tara, au pensiile lor. Mai are un frate, si el cu o functie foarte inalta, si care are familia lui si casa lui... El... se suporta singur... Iar cand esti singur, iti ineci necazul in pahar... Totusi, el nu depaseste cantitatea, ci devine "tulbure" dupa mai nimic!... Dupa parerea mea, daca nu renunta definitiv la alcool, e foarte delicat sa-si poata reface viata, dar mare-i bunul Dumnezeu. Vorbeam de prietenul din Timisoara, care de la 30 de ani, n-a mai pus picatura de alcool in gura. Deci nu s-ar spune ca nu se poate!

Patima betiei este una din cele mai cumplite patimi. Daca ar intelege cel ce este stapanit de aceasta patima in ce mod isi iroseste viata si cata suferinta le provaoaca celor din jur, s-ar cutremura. Nu am mai auzit ca cineva sa faca canonul in locul altei persoane, dar stiu o rugaciune recomandata celor ce au in familie un astfel de caz: Acatistul Maicii Domnului - Potirul Nesecat
http://www.crestinortodox.ro/acatist...at-120989.html

De cand ma stiu eu ma rog ca tatal meu sa nu mai bea....dimineata cand se trezeste daca nu bea un pic de alcool tremura de te sperie. Incontinuare ma rog pentru el,poate macar aum la batranete sa se lase de aceasta patima.

Pentru cei interesati , va invit sa parcurgeti cu atentie linkul de mai jos , din care postez un scurt fragment :


În primul rând, trebuie să menționăm și orice om trebuie să fie conștient că alcoolul nu face parte din lucrurile necesare vieții, că aerul, apa și hrana, astfel omul poate trăi și fără alcool. În cazul în care se ajunge la alcoolism, este nevoie de obicei de centre de tratament și recuperare, deși mulți specialiști afirmă că alcoolismul nu poate fi vindecat, ci se poate ajunge doar la un anumit grad de recuperare, cu ajutorul unui program de abstinență totală, adică cât timp alcoolicul se abține total de la băutură este bine, dar în momentul când bea puțin, din nou patima revine.
Problema este însă că alcoolicul de multe ori nu acceptă ajutorul și nu recunoaște că are vreo problemă, însă când membrii familiei iau măsuri pentru a contracara efectele pe care alcoolismul le are asupra lor, alcoolicul poate să înceapă să-și dea seama că are probleme. Deci primul pas în rezolvarea problemei este recunoașterea ei, dacă acestuia i se pun următoarele întrebări, el poate să-și dea seama că ceva nu este în regulă în viața lui. Aceste întrebări ar putea fi: Poți să trăiești fără alcool, o lună? Dacă nu de ce? Ți se întâmplă să te gândești la băutură când trebuie să te ocupi de altceva? Încerci să-ți păstrezi o rezervă de alcool pentru ca să fi sigur că nu-ți va lipsi atunci când vei avea nevoie de el? Ești în stare să bei mai mult acum decât altădată și să rămâi totuși într-o stare de funcționare? Primul pas și cel mai mare este deci ca bețivul să ajungă să spună și când este treaz: „Sunt un bețiv!” Întâi de toate trebuie acționat pe plan psihologic.
După ce acesta își recunoaște problema, el trebuie sfătuit cu iubire, și astfel să se afle cauza sau cauzele alunecării în alcoolism și eliminarea lor. De asemenea prin consilierea făcută de medici în centre de recuperare, trebuie să se clădească o relație de prietenie între pacient și medic sau consilier, alcoolicul sau cel ce are patima beției trebuie să aibă un confesor cu care să aibă o relație apropiată de prietenie, și căruia să-i mărturisească reușitele și înfrângerile din lupta lui contra alcoolului. Preotul duhovnic este ideal pentru o asemenea sfătuire.
Trebuie oferită o motivație bună pentru a stăpâni alcoolul și a nu-l lăsa că el să te stăpânească, cum spune de altfel un proverb românesc: „Băutura, să o bei tu pe ea, nu să te bea ea pe tine”. Cea mai bună motivație este aceea de a-I plăcea lui Dumnezeu, dorind din toată inima să-I faci voia. O altă motivație ar fi aceea de a avea o sănătate mai bună, atât pentru tine, cât și pentru familia ta.
Evitați orice sursă posibilă de unde ați putea fi ispitit sau aprovizionat cu băutură, cum ar fi prietenii de pahar, barurile, petrecerile unde se consumă alcool, etc.
Spuneți-le în mod ferm celor din familie, prietenilor și cunoștințelor că vreți să vă lăsați de băut și cereți-le ajutorul dacă este cazul.
Când simțiți dorința de a bea, probabil din cauza unui moment tensionat, atunci este momentul să vă rugați la Dumnezeu să vă ajute, atunci trebuie să vă rugați stăruitor să nu cadeți în ispită. Cereți-I lui Dumnezeu putere să vă ajute să învingeți această slăbiciune, dar să știți că El vă va ajuta doar dacă vreți cu adevărat să vă lăsați de băutură. Astfel, soluția la orice viciu sau patimă este dată de principiul: „În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului” (Galateni 5;16). Iar Efesenilor le spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre, mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu și Tatăl. Supuneți-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.” (Efeseni 5;18-21). Deci cel ce are probleme cu alcoolul trebuie să se roage, pentru că roadele rugăciunii sunt: „blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5;23), și aceste daruri ale Duhului Sfânt ajuta pe om în lupta cu păcatul. Atunci nu vom cădea pradă disperării sau îngrijorării pe care să o înecăm în alcool, nu vom face și păcatul deznădejdii, unul din cele mai mari păcate, păcat împotriva Duhului Sfânt despre care Mântuitorul Hristos a zis: „Orice păcat și orice hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta” (Matei 12;31). Nu trebuie să ne găsim refugiu în alcool, ci în rugăciune.
Dacă recidivați, adică dacă vă scăpați o dată și consumați alcool sau chiar vă îmbătați după ce v-ați lăsat, nu abandonați hotărârea de a vă lăsa de acest viciu, ci aceasta ar trebui să aprindă și mai mult dorința și ambiția de a vă lăsa complet. O recidivă sau mai multe nu înseamnă că ați pierdut lupta, continuați și veți reuși, deoarece atunci când abandonați pierdeți toată lupta de până atunci, iar dacă continuați, veți izbândi. „De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”, a spus Mântuitorul Hristos în Sfintele Evanghelii. Păzește-te de deznădejde, și nu lasă ca o recidivă sau mai multe să te facă să gândești: nu sunt bun de nimic; nu voi reuși niciodată; totdeauna când îți vine un astfel de gând, scoate-l imediat din minte și fii că un alergător de la maraton care când cade se ridică și-și continuă cursa. Tot așa și tu, nu contează de câte ori ai căzut, tu continuă cursa, roagă-te și, cu darul lui Dumnezeu, vei birui.
Deci cel mai mult trebuie înțeles că dependența de alcool este mai întâi ceva psihologic și apoi ceva fizic. Întâi mintea dictează: „Ia și bea” și abia apoi „cere corpul”, iar aceasta din urma se întâmplă doar în cazul celor care au devenit cronici. Așa explică medicina și psihologia, așa explică și învățătura Bisericii Ortodoxe despre ispite: diavolul aduce mai întâi în minte orice păcat. Dacă mintea noastră s-a învoit cu păcatul, diavolul ne-a câștigat. Dacă însă imediat eliminăm gândul, îndepărtăm ispita, atunci diavolul devine neputincios. Să împlinim așadar în lupta cu beția, cuvântul Sfântului Apostol Petru: „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați împotrivă, tari în credință !” (1 Petru 5;8-9).

Din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”
Iată ce-l învață Neagoe Basarab pe fiul său Teodosie dacă va vrea să fie domnitor:
„Cu băutură să nu-ți îngreuiezi trupul, că mulți zic: bună este băutura multă. Cum este bună? Omul, când se îmbată, dacă are minte multă atunci o pierde, dacă are mâini, nu-i sunt de folos, dacă are picioare nu poate merge în ele, dacă are limbă, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum să nu fie rea beția, dacă întreg trupul nu-i mai folosește, că să poată face ceva pentru Dumnezeu și pentru oameni. Și încă și alt rău izvorăște din beție, și anume mai întâi îmbolnăvește trupul și-și sărăcește casa, apoi își pierde mintea. Și din clipa în care-și pierde mintea, atunci este pierdut și cu sufletul. Și tu să bei, dar cu măsura, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta... Să nu faci daruri la beție, pentru că îți vei risipi vistieria și îți vei căpăta nume rău, că vor zice așa: „Să mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru că acum este beat; deci, când este treaz, el nu ne va da, iar când se îmbată, își pierde mintea și nu știe cui dă!”... La beție să nu te mânii, nici să osândești, pentru că și aceasta este un nume deosebit de rău... Căci și Sfânta Scriptură mărturisește, zicând: „Sunt unii care mai mult se mulțumesc și se bucură de cuvinte bune, decât alții de mâncare și de băutură”... Ascultă pe Domnul zicând: „Luați seama, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură!” și iarăși prin Proorocul zice: ”Treziți-vă, băutorilor de vin la beție și tânguiți-vă că se ia din mijlocul vostru veselia și bucuria!”. Bine este a sta departe de vinul cel mult, căci este scris: ”În lemnele cele multe se face foc mare și în mâncărurile cele multe se ațâță desfrâul; precum untdelemnul ațâță flacăra, așa și vinul pornește patima desfrâului”. Căci precum lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți, așa și sufletul care iubește beția nu va înmulți faptele bune, ci și ceea ce are va pierde... Fiule, ”la vin nu te face viteaz” și nu te lăuda cu el, ”căci pe mulți i-a pierdut vinul” și multe rele a făcut. El a făcut pe Noe să adoarmă dezgolit și a râs fiul său Ham de el, el a făcut pe Lot să se însoțească cu fiicele sale, el a doborât în cele din urma pe Samson cel viteaz, bărbat care se născuse din făgăduință și puternic cum n-a mai fost un altul între fii oamenilor... Omul când apucă patima beției își vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simțea și scria că a pierdut cârma vieții și totuși nu s-a mai putut întoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca băutura și beția”.
http://www.parohiamacin4.org/pacatul...lcoolismul.htm

Si eu sufar din cauza acestui viciu si probabil deja sunt marcata pe viata. Tatal meu de cand se stie a baut si bea. Acum 20 de ani facea si scandaluri, noaptea la ora 12 iar surorile mele erau foarte speriate. Ii multumesc lui Dumnezeu ca eu nu existam pe atunci pentru ca impactul ar fi fost mult mai mare si cine stie... Pe langa aceasta problema, eu niciodata nu am auzit de la el un sfat, un sfat bun. Eu daca ca si copil ma loveam, el tipa la mine nu sa imi spuna o vorba buna. Drept urmare ca el a baut banii cu, care pe vremea lui Ceausescu, trebuia sa ne contruim o locuinta, acum nu avem o locuinta foarte modesta. Ma doare ca cineva m-ar putea judeca prin prisma lui. Ca daca as avea un prieten si ar veni la mine, a doua oara nu ar mai veni. Ma doare ca nici casatoria a lor mei nu a fost din iubire. Vara trecuta am cunoscut un baiat si am crezut ca daca sunt sincera o sa ne apropiem mai mult dar nu, el mi-a spus ca sunt o fata care are multe nevoi si ultrasensibila, si ca lui nu ii plac fetele ultrasensibile. Ideea este ca asta imi afecteaza relatiile cu cei din jur.

Sa incerci cu toata puterea sa te debarasezi de trecut, sa vezi tot ce s-a intamplat ca o experienta din care ai avut ocazia sa inveti un lucru esential: cu omul care bea nu poti face casa si sa ai mare grija atunci cand iti vei alege sotul. Ultrasensibilitatea este o trasatura feminina, femeia simte si traieste cu o alta intensitate. Poate baiatul pe care l-ai cunoscut vara trecuta nu a fost cel potrivit, bine macar ca a plecat la timp, dar asta nu inseamna ca nu vei intalni un baiat care sa te iubeasca.

Poate ca unele femei recurg la alcool si la fumat tocmai ca sa para mai puternice si mai independente, mai asemanatoare barbatilor. Atata timp cat barbatii beau, fumeaza, petrec, desfraneaza cand si cum au chef, poate ca o femeie crede ca facand asemenea le va arata ca e independenta, ca nu e mai prejos, ca poate si ea sa faca aceleasi lucruri, are aceleasi nevoi si aspiratii ca si barbatul si poate ii va fi mai usor sa se insoteasca cu unul dintre ei avand aceleasi preocupari.
Bine asta e o prostie, dar se intampla si fenomenul ca atunci cand esti lovit cu ceva anume (ex. suferi ca unul din parinti sau sotul e alcoolic, sau necredincios) incerci sa iei si tu cate putin din medicamentul respectiv ca sa te imunizezi, crezand ca daca vei fi mai aproape de preocuparile si pasiunile celuilalt nu-ti va mai fi asa greu sa le suporti. Cu alte cuvinte incerci sa devii ca el. Nu neaparat din dragoste si admiratie ci mai mult ca sa te protejezi, sa te sti mai in siguranta.

Nu pot sa trec peste. Sunt foarte nefericita.

Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima beţiei
 

http://www.toaca.md/site/toaca.md/us...etiopianul.jpg
Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi tâlhar ai fost, dar apoi îngrozindu-te de păcatele tale, ai dobândit înfrângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenitoarele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni.
O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătămarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsura a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă.
Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea pocăinţei, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

A suporta este o notiune foarte vaga, poate cuprinde un spectru foarte variat de reactii si raportari. Cel mai rau este cu urmarile - cu ranile sufletesti pe care le capata membrii familiei in timp, mai ales copii. Poate ca sotiei i se poate imputa ca a ales, insa copii...?
Iata, Ana recunoaste deschis ca nu poate trece peste. Si este normal, pentru ca un copil are nevoie de un model in parinti, nu poate creste fara model. Intotdeauna copilul isi va acorda "standardul de normalitate", "firescul", la modelul parintilor. Daca un model este strimb, va considera ca "asa trebuie" si va tolera acea strimbatate (anormalitate) mai tarziu in viata, pentru simplul fapt ca nu stie cum e sa fie altfel.
Daca un parinte injura la betie, copilul va fi obisnuit sa auda injuraturi si vorbe urate, asa ca le va tolera si din partea altora cu mult mai usor decat unul care nu e obisnuit si le evita; poate chiar va cauta inconstient persoane cu un astfel de comportament pentru ca ii sint familiare, in timp ce altii diferiti fata de model sint perceputi ca fiind mai nefamiliari, etc. In timp exista riscul sa "selecteze" ca anturaj/apropiati, exact persoane impatimite ca modelul parintesc, perpetuind in viata sa chinul.
Iar ca sa iasa din situatie, are nevoie de un alt model, de o alta interactiune si relationare buna, neimpatimita; altfel singur nu poate iesi, ci doar invatand, experimentand, ca exista si altceva (ca se poate si altfel) in relatie cu "modele bune" (oameni care nu au respectivele patimi, neimpatimiti). Desigur ca e frumos in teorie, dar in realitate se intimpla adesea ca cei neimpatimiti cu greu vor suporta un om care a fost obisnuit cu injuraturile si vorbitul urat (pentru ca fara sa vrea se poate intimpla sa imite, chiar daca la un nivel infinit mai mic ca intensitate modelul impatimit - de ex modelul injura, in timp ce copilul judeca, vorbeste de rau, e mai artagos, mai labil sau mai sensibil, etc) si vor fugi de el. Asa ca greu va gasi in jur un om neimpatimit care sa aiba taria sa il suporte (si astfel sa aiba sansa unui "model bun"), etc
Pe de o parte e un copil (un copil al unui impatimit; chiar daca acel copil a devenit adult intre timp), care nu cauta modele bune pentru simplul fapt ca nu stie ca sint bune (nu stie "cu ce se mananca"), ba chiar poate ii par nefamiliare, deci poate ca le evita si din contra, fara sa isi dea seama cauta tot modelul impatimit (pt ca ii este familiar, cunoscut). Iar pe de alta parte un om neimpatimit (un potential "model bun") evita din instinct un astfel de om cu diferite tare, rani, consecinte, pentru ca e diferit de el (si poate ca cu greu il poate suporta), deci sansa ca cel ranit sa se indrepte gasind un model bun e mica, daca nu da peste un om care sa se jertfeasca, din autentica traire crestina, pentru a-i face un bine.

De aceea cred ca familia unui impatimit cu patimi din acestea foarte abuzive (bine, orice patima este abuziva pt cei din jur si din pacate nu este dusa, suportata doar de impatimit, ci si de cei din jur, insa unele patimi sint mai abuzive ca altele), grele pt cei din jur (betie, droguri, etc), cred ca familia celor impatimiti (care nu are vina, nu e alegerea lor sa suporte situatia dar sint pusi sa o suporte), are nevoie mai mare de ajutor (si poate ca poate beneficia de mult mai mult ajutor), decat cel impatimit (care practic si-o face "cu mana lui" - e alegerea lui proprie sa se tina de patima si din start reprezinta un refuz al ajutorului).

Din acest motiv nu inteleg de ce toata lumea se grabeste sa ofere sau sa ceara ajutor pentru cel impatimit, cand mai multa nevoie de ajutor are familia aceluia de fapt

Multumesc frate Cristian, pentru postarea ta. Dand "cautare", am ajuns aici, pe blogul fratelui Laurentiu Dumitru, de pe forumul nostru, unde am putut citi despre viata acestui sfant atat de deosebit. Cum sa nu ramai coplesit de bunatatea lui Dumnezeu, cand afli cum un fost talhar si criminal, ajunge sa duca o viata in mare lupta cu vrajmasii diavoli, si sa reuseasca, chiar daca de mare folos i-au fost si viata sfanta a celor din jurul lui? Cum sa nu nadajduiesti ca, daca un astfel de om pacatos, ajunge sa se sfinteasca, noi, poate mai putin inglodati in pacate strigatoare la cer, n-am reusi sa ne curatim, prin harul si mila lui Dumnezeu?
Dumnezeu sa-ti binecuvinteze zilele si familia, frate Cristian. Oricat am zice ca genul "copy & paste" este o strategie care nu ne mantuieste, cine vrea sa se foloseasc si are buna-vointa, cu siguranta gaseste cararea!
Multumesc inca o data, fiindca fara postul tau, n-as fi aflat nimic despre viata acestui mare sfant atat de mult smerit!

Legat de intrebarea de ce se pune problema sa se ajute cel care are patima alcoolului si nu se intreaba nimeni de suferintele celor care traiesc cu un astfel de om. Evident, nu pot raspunde pentru toata lumea, ci voi spune ce simt eu si cum vad eu situatia.

La mine in familie, unul din parinte, tata mai exact, are probleme cu bautura.
Sa stiti ca nu a fost mereu asa, la f.multi se dezvolta in timp. Nu a avut probleme cand eram eu mica. Mai consuma 1-2 beri din cand in cand, la evenimente si cam atat, fara excese. In timp s-a ajuns sa consume f.mult si sa devina nervos si violent verbal si cateodata si fizic, insa nu cu mine, cu mama, iar dupa ce se cearta cu ea, mama vine la mine si se cearta cu mine caci ea spune ca din cauza mea are probleme cu el; e un fel de lant. Nu vreau sa intru in detalii f.multe pe acest forum.

Si evident ca ma intreb ce pot face ca sa il ajut. De ce? Pentru ca il iubesc, acesta este marele motiv. Il iubesc si nu vreau sa sfarseasca rau, doresc sa se mantuiasca si el si sa renunte la alcool si sa fim mai linistiti si mai fericiti. Eu nu il urasc pe el si nici nu imi este rusine cu el. Este tatal meu asa cum este si nu ma intereseaza ce zic altii. Imi este mila de el, caci stiu ca este un om bun, destept, darnic si nu vreau ca aceste trasaturi sa fie acaparate de alcool. Multi s-ar limiteaza doar la aspectele care se observa imediat: faptul ca bea si ca face certuri, insa uita sa se intrebe care este cauza de s-a ajuns aici, mai ales ca la inceput nu a fost asa. De multe ori este vorba despre niste probleme care au fost interiorizate si se apeleaza la alcool ca la un mod de consolare. Eu cred ca am ajuns sa inteleg, sa cunosc cauzele de ce tata bea, nu am sa le spun ptr. ca nu cred ca intereseaza pe nimeni. Nu voi fi niciodata de acord cu ideea ca cel care bea este singurul vinovat. Probleme pot fi multe: lipsa de comunicare dintre soti, probleme nerezolvate din copilarie, probleme cu parintii, sentimentul de singuratate, avorturi in familie (sindormul post-avort afecteaza si familia, nu doar femeia) si asa mai departe. Intr-adevar, el este cel care duce paharul la gura, insa si cei de langa el il pot influenta: il pot ajuta sau il pot inrai. Familia lui/ei poate sa faca tot posibilul sa il ajute, sa se roage, sa ceara sfaturi, sa il sprijine etc. Sau il poate intarata: cand il vede bea si ca incepe sa vorbeasca sotia il injura, tipa, e sictirita si atunci normal ca, conflictul explodeaza.

Nimeni nu ignora faptul ca cei din jurul alcoolicului sufera, dar nici nu se poate sa nu incerci sa il ajuti pe cel care sufera de aceasta boala. Mai ales cand e unul din parintele tau. Mie personal mi se rupe inima cand il vad pe tata asa. Trebuie ajutata toata familia defapt.

Si ma rog, ce ar trebui sa fac cu tata daca doar familia lui ar trebui consolata si bagata in seama? Sa il dispretuiesc ptr. ca imi mai face probleme? Sa plec de acasa si sa il sun doar de ziua lui? Sa ii vorbesc urat? Sa nu incerc sa il ajut? Nu prea cred. E tatal meu si ii datorez multe. Eu am citit cartea Pr.Arsenie Boca "Familia, tinerii si copii nascuti in lanturi", carte care mi-a mers la inima, ptr. ca m-am regasit in multe situatii descrise de parinte. Dansul spune ca acesti copii conceputi in pacate si crescuti intr-o familie cu una sau mai multe patimi (alcoolul, desfraul, avorturi, fumatul, preacurvia etc) vor fi afectati de mici de pacatele parintilor si vor fi f.predispusi sa le calce pe urme, dar tot dansul spune ca au sansa la manturie, au sansa sa se indrepte si sa rupa lantul. Am citit si ce spun alti duhovnici despre cel acloolic, familia lui si nu am gasit la nici unul sfatul sa fie parasit cel in cauza sau sa nu se roage familia lui ptr. el. Oricum, fiecare caz este unic, nu se poate vorbi la fel pentru toti si sa se ofere acelasi sfaturi.

Eu personal nu suport alcoolul, nici sa nu ii simt mirosul, ce sa mai zic sa il gust. Mai bine zis, nu il mai suport de ceva vreme.

Cei care sunt neimpatimiti nu vor suporta un om cu o patima ?! De ce? :23: Cine sa ajute oamenii cu patimi daca nu cei neimpatimiti? Nu este asta o lipsa de iubire fata de aproapele si un dezinteres ptr. suferintele celor din jur? Daca ar fi facut si Sfinti asa unde am fi ajuns? Nu ar mai fi fost Sfinti, defapt. Slava Domnului ca monahii buni si cu har primesc impatimitii si pacatosii! Ei sunt modelele celor impatimiti sau celor care au crescut in familii unde alcoolul a fost o problema!

Daca crestinii de rand neimpatimti (viitori sfinti deci) nu suporta pe cei cu probleme, nu-i nimic, duhovnicii ii suporta, le ofera iubire si ajutor.

Daca crestinii de rand neimpatimti ii alunga pe acesti oameni, nu-i bai, Hristos ii ia in brate si ii ridica!

Daca crestinii de rand neimpatimti nu ii suporta pe cei cu patimi, nici o problema, Maica Domnului le va fi mereu sprijin si ajutor sa se indrepte!

Si eu cred si am speranta ca Domnul nostru Iisus Hritos va primi rugaciunile celor care se roaga ptr. parintii,sotii,copii lor care sufera de aclool, si mai devreme sau mai tarziu, ii va lumina si ii va ajuta sa se indrepte!

E lung subiectul. Ma opresc aici, si asa cred ca am spus prea multe.

Asta ma intreb si eu. Ce sa faca cei care au intradevar de suferit? Cine credeti ca sufera mai mult cel care bea (e innconstiient) sau cel caruia i-se face scandal? Niciodata nu am inteles bautura, nu are gust bun (de ex berea este amara, inca nu am gasit om care sa afirme ca gustul sau preferat este amar), te face sa nu mai stii de tine, apoi te doare capul, iti e rau. Cum poate sa iti placa asa ceva? Si aboi bauturile sunt contrafacute, daca nu mori o iei razna.

Mi-am spus parerea deja legat de aceasta intrebare.
Trebuie ajutata toata familia, nu doar cei care nu beau. Nu poti sa ii consolezi doar pe cei care nu consuma alcool, iar pe bolnav sa il dai la o parte si sa il dispretuiesti. Familia in loc sa isi planga de mila, ar putea sa se roage, sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se impartaseasca etc. Nu cred ca doar unul este vinovat, este un lant. E adevarat ca suferi si te deranjeaza, insa nu poti sa te gandesti numai la tine, ci trebuie sa te ingrijesti si de cel in cauza. Sa te intrebi daca ai facut ceva rau, ce poti sa faci sa nu mai fie provocat, sa apelezi la Biseriva si la sfatul duhovnicului. Trebuie rabdare, dragoste si vointa sa il/o ajuti pe cel/cea care sufera de alcoolism. Eu incerc si voi incerca cat pot sa imi ajut tatal. Am invatat deja sa nu mai iau in seama ce spune el cand e cherchelit si sa nu il provoc cand nu este lucid. Deobicei tac si il las sa vorbeasca...si dupa ce oboseste din vorbit termina si se baga la somn. In fine. E complicat si cum am zis, fiecare caz este unic.

Problema betiei se incadreaza intr-o tipologie medicala si psihologica bine cunoscuta.

1. Este o problema medicala clara.

Corpul omului a ajuns la o dependenta maxima de o substanta (heroina, alcool, altceva), iar corpul refuza sa functioneze fara acea substanta.

Daca acea substanta nu este administrata regulat corpului atunci apar efecte imediate mai mult sau mai putin puternice.

2. Este o problema psihologica.

Omul respectiv, dupa ce intra in dependenta si dupa ce ramane in ea mai mult timp sufera cateva modificari in psihicul sau.
In primul rand se instaleaza EXTREM DE PUTERNICA mecanismul de functionare automata a dependentei.
Omul ala devine "turbat" atunci cand substanta nu este administrata. Sau nu se mai poate controla, sau nu mai poate gandi corect, sau se enerveaza la maxim, sau altele.

Logica omului acestuia devine una simpla: trebuie sa beau, pentru ca sufar.


3. Solutia la aceste probleme:

In primul rand familia si cei din jur trebuie sa apeleze la un ajutor specializat.
La spitalul 9/Bucuresti este o sectie speciala pentru dezintoxicare, unde si drogatii si alcoolicii merg.

Persoanele din jur sunt critice pentru vindecarea bolnavului.
Tratamentul inseamna:

A. Renuntarea totala brusca la substanta administrata.

Pentru a se media starea de sevraj, bolnavului ii sunt adminstrate sau diazepam sau alte substante sa-l linisteasca si sa treaca mai repede prin starile aiurea din aceasta faza.

De asta se interneaza foarte multi bolnavi 1-2 saptamani, pentru a fi ajutati sa scape usor de dependenta.
Insa perioada asta este traumatica pentru bolnavi, pentru ca substanta nu mai este administrata corpului.

sau.

A. Regularizarea si reducerea treptata a substantei.

In unele cazuri nu se poate elimina radical si brusc substanta.
Daca un dependent de tigari fuma 2 pachete pe zi, a scoate imediat tigarile poate sa aiba consecinte f. grave.

Am avut un prieten care fuma 1.5 pachete pe zi si cand le-a scos avea niste dureri groaznice de cap si a inceput sa ia pastile cu nicotina pentru asta.

B. Regularizarea si reducerea se fac asa:
La ora 9, 12, 15, 18, 21 trebuie sa fumezi o tigara.
Este important sa respecti cu STRICTETE aceste ore, pentru ca numai astfel se controleaza si obiceiul rau de a scoate o tigara.

Dupa ce ai stat 1-2 saptamani cu 5 tigari pe zi, reduci la 3, apoi 1 si le scoti de tot.

C. Persoana trebuie izolata si extrasa din orice contextul care l-ar putea determina sa se apuce din nou de consum...etc.

Daca lasi un drogat iesi de la dezintoxicare pe strada cu fostii prieteni drogati cu siguranta ca se va apuca din nou.
Daca lasi un betiv la o nunta cu sticlele de bere in mana cu siguranta ca o sa se apuce din nou.

Familia trebuie sa supravegheze 24/24 pe cel care abia a iesit de la dezintoxicare.


4. Trebuie si rugaciune facuta in paralel pentru cel bolnav.
Dar nu uitati, ca Dumnezeu a lasat si doctorii pentru un folos al lor.
Dumnezeu ne ajuta, dar degeaba strigam la Dumnezeu, daca un medic este in fata noastra.
Ne va intreba Dumnezeu: "dar la medic ai fost?".

Nu il exclud pe Dumnezeu, dar realitatea este ca nu suntem complet neajutorati pe pamantul asta.
Bine a zis ceva: mergi la razboi cu nadejde in Dumnezeu.


Bolnavii in starea aceasta trebuie ajutati de familie.
Intr-un mod sau altul trebuie dusi la doctor, mintiti sau altfel, dar trebuie dusi la doctor.
Fiecare bolnav dupa ce sta 3 saptamani la dezintoxicare (cam atat se sta de obicei), se simte mai bine, si mai poti discuta cu el.

Dar daca nu este dus acolo este greu. Iar cu rugaciune se pot foarte multe.

Nu stiu daca ai fi trecut prin ce au trecut fratii mei si in definitv eu ai mai spune asta. Si mai ales ca nu este vorba doar depre betie. Ceea ce se intampla la nivelul psihicului unui om, de este marcat toata viata, si ii afecteaza relatiile cu cei din jur nu se compara. Eu ma duc la biserica, ma rog pentru toata lumea, dar atata timp cat tatal meu e ... necredincios, e cu cel rau mai degraba. ce pot face eu? Din contra tind sa cred ca o mare parte din suferinta mea e si din cauza asta. Chiar cred ca, copiii pot plati pentru greselile parintilor. Si nu e corect! Cred ca si de aceea personalitatea lui e... cum e, si nu a realizat nimic in viata pentru ca e foarte pacatos. Eu sincer am momente in care vreau sa plec... cat vad cu ochii, nu sa investesc in cineva de la care nu am primit niciodata un sfat bun. Un psihiatru i-ar fi de ajutor, dar cum nu poti sa obligi pe nimeni sa mearga, o lasi asa. Pe mine ma deranjeza ca am inceput sa fiu foarte nervoasa si intoleranta. Este o cauza pierduta. Unii oameni beau dar sunt pasnici, merg la biserica, sunt altfel...se mai poate face ceva cu ei.

S-ar putea ca necazurile tale sa ia sfarsit in momentul cand o sa cunosti un barbat si o sa te muti la casa ta. Chiar daca o sa apara altele, tot nu va fi la fel de rau. Cu siguranta instinctiv te vei feri de un barbat betiv, sau nu-l vei tolera langa tine daca va deveni sau vei descoperi asta mai tarziu. Totusi ar fi bine sa nu te pripesti, sa te grabesti la maritat, pt ca f multe casnicii/concubinaje facute in pripa si nu tocmai potrivite au drept cauza tocmai graba unora de a scapa de acasa.
Eu iti doresc mult succes, rabdare si incredere ca totul se va sfarsi si va incepe pt tine o noua viata mai buna. Doamne ajuta!

Scuze ca readuc in actualitte un subiect asa neplacut tocmai acum inainte de sfintele Pasti.
Credeti ca in momentul cand cineva este prins baut la volan cu alcoolemia 0,68? , i se ia carnetul si risca si un dosar penal, ar fi momentul sa se opreasca definitiv din baut?
Mentionez ca nu a fost un accident, nu venea de la o petrecere, nu-l chem,ase nimeni de urgenta intr-un loc, ci este un obicei constant, cotidian, chiar stia ca urmeaza sa plece in zori si totusi...
Oare ar fi necesar sa renunte definitiv???

daca stia ca urma sa plece si a continuat sa bea in nepasare este clar o problema. putea sa ia un taxi sau sa se urce in ratb.

Da. Definitiv.
Măcar 1 an, pentru început...:)
Definitivul începe, cel puţin în cazul alcoolicilor, cu o zi. Aşa se şi numeşte programul de terapie: "programul de 24 de ore".

Conduita pe care o relataţi face parte clar din spectrul alcoolismului. Omul are nevoie urgentă de ajutor. Că şi familia e bolnavă, asta e altă poveste, pe care alcoolicii nu o ştiu iar de care soţiile şi ceilalţi din familie nici nu vor să audă. E mai bine să ai un ţap ispăşitor în familie decât să mergi (şi) tu însuţi la tratament. Mai dulce fariseu, decât vameş.
Totuşi, în lumea civilizată precum şi în câteva mici şi rare locuri din România, există nu doar serviciile AA cât şi ALANON (pentru aparţinătorii alcoolicului manifest - soţie, etc.).

Dar deocamdată urgenţa e persoana care bea şi care se autosabotează constant şi grav, distrugîndu-şi viaţa personală şi de familie. E prins de o putere mai mare decât voinţa lui, care e deja grav disfuncţională.
Gpalama a scris destul de bine despre sectia din spitalul 9. Musai să ajungeţi acolo, cu frumosul, cu păcăleala, cu momeala, cu orice, numai să ajungă omul acolo la un interviu cu doctorul de la secţia 17. Un simplu interviu, câteva minute. Care nu garantează nimic (depinde cât mai e dispus pacientul să piardă până ajunge la fundul sacului şi cât mai are familia dorinţa să joace jocul psihologic numit "alcoolicul") însă oferă o mare şansă. Totul atârnă de decizia pacientului după convorbirea cu medicul (care a salvat multe vieţi, multe familii).
Apoi veţi mai vedea.
Doamne ajută!

P.S. În general în jurul sărbătorilor, cu predilecţie de Paşte şi de Crăciun, oamenii nefericiţi, însinguraţi, răniţi au tendinţa să îşi agraveze simptomele. Acum apar şi multe din situaţiile de urgenţă, care culminează cu suicidul, cu tentativele mai mult sau mai puţin demonstrative etc. Atenţie, aşadar, la această perioadă. Se poate termina rău de tot. Dar frica păzeşte pepenii, nu-i aşa?
Dacă îi sunteţi soţie sau persoană foarte apropiată, vă previn că faceţi parte din persoanele care îi accelerează simptomele. Pe româneşte, încercaţi să nu-l omorâţi de tot şi convinge-ţi-l să meargă la doctor, la spital. Dacă binevoiţi să auziţi ce v-am spus, dacă nu, faceţi cum voiţi.

În loc să scrieţi pe forum, mereu, iar noi să vă compătimim (asta vreţi?) mai bine lăsaţi scrisul şi duceţi pe omul acela la doctor, până nu e prea târziu.
Asta, desigur, doar dacă nu vă convine să vă îndulciţi cu ipostaza de după catastrofă, care oferă şi ea o mulţime de avantaje secundare dar deloc de neglijat...

Nimeni nu e inocent pe lumea asta, absolut nimeni!
Aşa că faceţi un efort, fie şi mare, demn de un creştin, şi duceţi pe omul acesta de urgenţă la doctor. Veţi primi răsplata concretă în cel mai scurt timp. Dumnezeu să vă sprijine eforturile!

Hristos a Inviat!
Multumesc, dle Cezar. Intre timp asa s-a si intamplat. Lunea mare, dupa weekendul cu pricina, s-a dus la serviciu si s-a simtit rau, cu tremuraturi, l-a luat salvarea si a ajuns la spital. I-au recomandat sa reduca treptat consumul si i-au dat sa ia depakene (50 mg de 2 ori pe zi), si dupa sf. pasti sa vina sa se interneze (la Obregia). Astazi s-a dus din nou si i-au cerut trimitere de la mf, o sa o obtina joi (speram).
Inca o data va multumesc si va doresc in continuare sarbatori fericite, multa sanatate si impliniri. Doamne ajuta!

A fost ieri la spital din nou si i-au spus ca nu e de internare, ii trebuie dor consiliere, si l-au trimis in alta parte, unde a primit prescriptie pt alte 2 medicamente (?) si recomandare de analize, si sa revina peste o luna. Nu stiu inca despre ce substante e vorba. Mie insa mi-e putin cam teama cu substantele psihoactive prescrise pt acasa, cu recomandarea sa revii peste o luna, am auzit ca pot avea reactii destul de urate. Multi am auzit ca renunta repede la ele fiindca ori le dau somn, ori foame, ori te miri ce... si o lasa balta cu tot tratamentul, nici macar nu se mai duc la control, pana se intampla din nou o recadere.

Mie personal nu-mi miroase-a bine. Alcoolic cu psihotropele la el? (cu riscul de a amesteca pastilele cu băutura, când îl apucă furia şi gândurile depresive şi autocompătimirea etc.).... Fără supraveghere şi fără abstinenţă şi fără grup de suport? În acelaşi mediu (familie, serviciu, prieteni), în aceleaşi locuri unde obişnuia să îşi întreţină patima? Fără ca familia (măcar soţia) să facă în paralel consiliere, minim o dată pe lună?
Sincer, mă îndoiesc de eficienţa soluţiei.
Sigur aţi fost la spitalul Obregia, cum v-am recomandat?

Am auzit că sunt mulţi nepricepuţi prin teritoriu. Omoară oamenii cu zile pentru că habar n-au cum se tratează alcoolismul şi îi intoxică pe pacienţi în zadar.

În fine, poate m-a luat anxietatea aiurea, poate că de fapt s-a creat o bună legătură terapeutică.
Dar dacă lucrurile merg rău, mergeţi musai la Obregia, secţia 17 unde e şi o sală de întruniri pentru grupul de AA! (Ar fi trebuit să o facă deja...)

Dumnezeu să vă ocrotească, să vă ajute la ceasul acesta greu! AMIN+

Vă rog frumos să înţelegeţi că aceia sunt ageamii, nu cunosc alcoolismul şi alcoolicul!!!

Trebuie să intre urgent în abstinenţă totală! Dar n-o va face singur, dacă nu ajunge unde trebuie. V-am spus şi iarăşi repet: sectia 17 Obregia, dr. Ene, apoi obligatoriu AA. De biserică nici nu mai pomenesc, fără spovedanie deasă şi participarea la slujbe şansele să scape de demonii alcoolului (şi alţi demoni cumpliţi) sunt mici.
Mergeţi pe direcţia asta, că e sigură.

O sa ii spun, sectia 17, dr Ene. Din cate am inteles nu a mai consumat in ultimele zile nimic si era ok. A fost mama cu el la spital, eu nu am fost. Nici nu am apucat sa vorbesc cu el personal de ieri, de la ultima vizita. Intr-adevar cred ca i-ar fi mult mai de folos sa mearga la intruniri decat sa stea acasa in fata calculatorului fara nici un rost. Nu stiu exact ce medicamente i s-au recomandat, in orice caz i-au scos depakin-ul. El ar vrea sa se intoarca la munca, dar nu cred ca are ceva sigur. Mai e si amenintarea dosarului penal, nu stie ce si cand si cum se va intampla. Poate se duce saptamana viitoare unde ati zis dvs. Il puneam sa citeasca ce ati scris aici dar mi-e sa nu se supere ca am scris despre problema lui fara sa ii cer acordul. Greseala mea. Era mai bine dc va scriam in privat dar nu am indraznit.
Inca o data va multumesc mult. Doamne ajuta!

Nu este necesar sa fii mare doctor ca sa iti dai seama ca strategia "sa reduci treptat consumul" este perdanta. E suficient sa ai insusite elementele de baza ale moralei din Catehismul pentru Cei Mici.
Betia este pacat de moarte. Nu stiu daca exista situatii cand Cristos s-a exprimat mai clar decat atunci cand ne-a spus sa nu ne amagim, ca nu vor intra in imparatia Cerului "...nici betivii".
Prin urmare, a recomanda reducerea treptata a consumului este o forma de recomandare a pacatului. E ca si cand ai spune cuiva: "curveste, tata, dar mai putin. Nu te mai duce la bordel de doua ori pe saptamana, ci du-te, mai intai, doar o data pe saptamana". Ceva in genul asta i-a spus Doctorul sufletelor si a tot trupul Mariei Magdalena ? Sau i-a spus: "Du-te si sa nu mai pacatuiesti".

Va spun ca doctor: ori de cate ori exista o neconcordanta intre o recomandare medicala si un comandament moral, neconcordanta care nu poate veni decat din ignoranta doctorilor, inseamna ca morala are dreptate si ei trebuie sa-i dam intaietate. Fiindca regulile moralei generale sunt aceleasi, indiferent ca e vorba de "patima betiei", "patima curviei", "patima sodomiei", "patima contraceptiei", "patima barfei" ori alte feluri de patimi al caror numar si felurime sunt date de numarul si felurimea dracilor.

Doar stiati asta inca din copilaria voastra. Dumnezeu a avut grija sa va sadeasca adevarurile Sale la o vreme cand nici nu va dadeati seama, doar ca acuma ati uitat. Sa nu va amintiti, oare, ca Fat Frumos a dovedit Zmeul printr-o singura manevra maiastra, infigandu-l intai in pamant si pe urma taindu-i capul cu sabia binecuvantata de tatal sau pe care o avea mereu la el ? In acelasi timp, Valea Zmeului era plina de scheletele altor voinici care incercasera sa ajunga la Ileana cea Frumoasa spre casatoria fara sfarsit. Sunt scheletele celor care si-au imaginat ca pot taia capul zmeului in mod progresiv, reducandu-i treptat cate o portiune din gat.

Mulţumesc, frate! (că ne sprijinim pentru a sprijini un om, o familie, să nu piară cum poate şi noi am fost seduşi cândva să pierim, fiecare pre limba lui...)

E lucru dovedit: terapia alcoolismului (adică a sufletului muncit de microbi duhovniceşti de tot felul, foarte răi şi foarte puternici şi înşelători de nu-s cuvinte) începe cu abstinenţa. Totală.
E uşor să fii abstinent, când pocăinţa e tare, când îndrăzneşti să ceri ajutor. Pentru că ai aruncat prosopul unei lupte crâncene dar absurde, aberante (lupta cu alcoolul).

Domnul lucrează în slăbiciune. În duhul umilit, în inima smerită. (În abstinenţă, în lepădare de falsul ajutor, de falsul prieten, de idol aşadar.)

Doamne ajută!
Bucurie fraţilor, bucurie în Domnul! AMIN+

Ma tem ca ati avut dreptate. Acum vreo doua saptamani a "comis-o" din nou, dupa nici o luna de abstinenta, dar se pare ca a regretat caderea. Apoi insa a mai consumat, cu moderatie, si nu i s-a intamplat nimic, multumesc lui Dumnezeu (as fi fost mai linistita sa nu o faca, dar...). Aveam un coleg care fusese alcoolic si se lasase, si care nu mai consuma nimic nici macar cand ieseam in oras, la ziua cuiva. Spunea ca la inceput i-a fost greu sa mai iasa in oras cu prietenii, in conditiile astea, dar cu timpul s-a obisnuit.

Ma intreb oare daca nu e posibila vindecarea asta de dependente fara doctori si alte medicamente, care eventual sa iti creeze alte dependente si mai periculoase (ceva de genul cum ai innota cu un colac de salvare, care oricand s-ar putea sparge, in loc sa inveti sa innoti fara).

Ca sa revin la nefericitul subiect alcoolul, vreau sa va intreb ce este mai periculos, abuzul ocazional (la evenimente sau din contra la suparari) sau consumul constant, in doze "mici", apoi din ce in ce mai mari? Sau atunci cand cele doua "obiceiuri" se suprapun ocazional (gusti zilnic cate putin si odata la cateva luni/saptamani/zile "o faci lata")?

Si mai e un aspect: sunt unele bauturi (unele vinuri, spre exemplu) care iti satisfac papilele gustative si te simti bine cand gusti chiar si cateva guri: in schimb sunt altele (de exemplu berea) care dupa ce consumi o anume cantitate, simti nevoia sa mai bei, parca iti fac mai multa sete, si nu numai , dar iti genereazasi o stare (endorfine???) pe care nu vrei sa o parasesti asa repede, ci vrei sa o mentii.

Nici o varianta nu este buna , va spun cu toata convingerea , caci raul nu se injumatateste , nu se cosmetizeaza , ci se inlatura , se taie din radacina definitiv si irevocabil , in rest sunt pacaleli dracesti si nimic mai mult .
Nimeni nu crapa fara alcool si tigari , asta va spun ca unul ce a taiat definitiv aceste apucaturi , si nu am crapat , sunt viu si ma rog Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa raman asa , caci fara rugaciune adevarata si asta nu o ora sau doua , nu ocazional , ci pana adormi cu Hristos , cu Maica Lui si Sfintii bine placuti Lui !
Va implor sa intelegeti ca nu exista jumatati de masura si nici la doi stapani nu putem sluji , si iar repet nu mai incercati sa indulciti raul , pacatul insusi !
Cristian

Si totusi majoritatea oamenilor isi pot permite aceste mici placeri ale vietii, un pahar de vin sau de bere la masa sau la un gratar...chiar si la slujbe se mai imparte cate un pahar de vin, la inmormntari, la parastase...

Din câte înţeleg, persoana în cauză încearcă să folosească metoda jumătăţilor de măsură.
Dacă nu merge cu butoiul, hai să încercăm cu păhărelul, cu stropişorul: azi mai bem niţel, mâine un picuţ etc. Poate îl păcălim pe adversar, poate îl ducem noi de nas cumva.

Naivităţi tipice, ale unui om care nu înţelege ce tragedie joacă, el împreună cu familia co-participantă, cu amicii şi cu tovarăşu dracu-alcoolul.
Mecanisme de autosabotare, tipice pentru cel împătimit.
Iubirea de alcool şi de o viaţă tulbure şi nefericită, sunt atât de mari încât încearcă tot felul de tertipuri care nu îl ajută cu nimic. Dimpotrivă, prelungesc agonia şi crează noi breşe pentru adâncirea autodistrugerii.

Un lucru e clar: omul nu a ajuns încă la fundul sacului. Mai are, încă, de pierdut. Păcat!

Cât priveşte tipul de consum, puţintel şi des sau mai rar şi mai multicel: păcăleală, şiretlicuri naive, dus cu preşul, tragere de timp întrucât nu înţelege sensul şi mecanismele problemei.
Singura soluţie e intrarea în abstinenţă totală. Dar acest lucru nu prea îl face nimeni fără suport. E nevoie de specialist adevărat (medicii în general nu înţeleg alcoolismul, în ciuda sutelor de tratate care abordează complexitatea acestei tulburări) care se numeşte, simplu: AA.

Câtă vreme AA a ajutat milioane de oameni să părăsească definitiv condiţia alcoolicului iar alte căi de tratament nu au dat rezultat, concluzia se impune de la sine: omul nu vrea să se vindece, iubeşte prea mult condiţia vieţii de alcoolic, mai are încă de pierdut.

Ce mă surprinde e să văd cum colaboraţi cu el în menţinerea unei linii tulburi, de nesoluţionare. Cred că ştiţi că un dependent trăieşte împreună cu un co-dependent şi că tulburarea de fond e comună, doar forma de manifestare diferă. În literatura AA sunt descrise pe larg şi în limbaj simplu, accesibil, aceste realităţi.
Vă sfătuiesc cu toată seiozitatea să mergeţi la şedinţele AA sau ALANON, dumneavoastră, dacă el nu vrea. Poate va înţelege prin dvs. cum stau lucrurile şi ce i se întâmplă de fapt.

Reţineţi vă rog că sunt două feluri de alcoolic: manifest şi latent (care "bea" prin celălalt, care îşi satisface patima indirect, folosindu-se de slăbiciunea celuilalt, pe care "dă vina" şi cu ajutorul căruia îşi menţine o imagine de sine şi publică "impecabilă", "nobilă", "morală" Şi care culege apreciere pe acest drum ocolit, de-a dreptul pervers: of, săraca, vai cât a luptat şi câte a suportat de la beţivul ăla nenorocit. Dar câte a provocat şi menţinut nu ştie nimeni, nici măcar fariseul însuşi. NOi, însă, cei care am supravieţuit alcoolismului şi care l-am depăşit prin mila lui Dumnezeu, noi însă ştim. Şi dacă noi ştim, gândiţi-vă că mai ştie cineva. Precum şi Cineva.).
Dvs. cărei categorii credeţi că aparţineţi?

Majoritatea oamenilor pot consuma dulciuri sau lactoză.
Unii nu. Mor dacă ingerează aceste substanţe. Dar trăiesc foarte bine, în schimb, dacă NU consumă.
Nu suntem toţi la fel, cum de uităm?

Cu totul adevărat, cred, Cristiane!
Foarte bine ai pus punctul pe i.

Cei care nu sunt dispusi la dependenta "placerilor" , o pot face , dar repet se poate trai si cu placerea : rugaciunii , cititului in general , al excursiilor , a contemplatiei , cu placerea de a te afla in mijlocul naturii si de a admira minunile lasate de Dumnezeu , etc !
Majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta, precum spuneti , nu sunt nici ortodocsi si nici nu-i intereseaza aceasta credinta !
Toate cele rele au inceput , incep si se dezvolta din "micile placeri " !
Vreti sa ma credeti , bine , iar de nu , iar foarte bine , caci avem aceasta libertate data , depinde cum o folosim .
O saptamana linistita !:1:

Aici este marea maretie a Creatiei !

Eu nu-i sunt persoanei in cauza nici sotie, nici mama. Dar chiar daca eram nu vad cu ce as fi putut schimba lucrurile. Probabil daca ar fi fost vorba de sotul sau concubinul meu (fereasca Dumnezeu), eu as fi vrut sa merg la AA, asa cum merg si la biserica, in speranta ca poate as afla niste lucruri cu care l-as putea convinge, insa el ar face tot ceea ce face si acum, si anume s-ar enerva de atatea "figuri" si mi-ar interzice sa ma mai duc, daca vin acasa si-l bat la cap. La fel cum zice acum al meu ca fac un abuz cand ii spun ca nu e bine sa faci treaba duminica, sa mananci de dulce in posturi si altele, probabil la fel ar spune si daca ar fi alcoolic si i-as zice sa nu mai bea. Si cu siguranta ar putea deveni si violent. Asa ca ma indoiesc ca ar fi de acord, ar saluta ideea ca eu sa ma duc acum la AA ca sa il ajut pe frate-miu, cu toate ca a afirmat si el, la randul lui , ca e vina parintilor ca i-au tolerat un astfel de comportament si nu au dschis ochii nici macar cand fosta prietena a lui le-a atras atentia. Si tocmai el, dupa ce a spus asta, l-a chemat intr-o zi la noi si i-a dat sa bea (eu eram la munca) si apoi mi-a zis ca nu a baut mult, doar 2 pahare de vin si apoi au iesit la o terasa cu alti baieti, si-au luat toti cate o bere si unul n-a putut s-o bea ca era prea rece si abaut-o frate-miu si pe a lui...Acum ma intreb daca eram acasa ce-as fi putut sa fac, sa i-o iau din fata? Noroc ca nu a ajuns acasa cu dorinta de a se face praf, ca inainte....A doua zi am iesit la gratar si la fel au baut trei baieti 2 bidoane de 2 litri...iar mai apoi (dupa ce s-a terminat berea, din fericire) unul din ei a mai chemat pe un cumnat mai in varsta, despre care ne-a avertizat ca a ieit din spital si e pe tratament, apoi dupa ce a plecat batranul ne-a povestit ca tocmai din cauza asta sufera si face tratament... Nici nu stiu cum e mai bine, daca nu l-am mai chema pe la noi sau pe afara, probabil stand numai in casa i s-ar agrava depresia. Poate o solutie ar fii atunci cand il chemam sa nu mai consumam nici noi, ma gandesc.

Eu v-am spus deja tot ce ştiu, tot ce am experimentat că e folositor pentru un tratament de succes. Mai mult nu prea ştiu ce să vă spun.
Cred că e bine să ţineţi seama şi de opiniile exprimate de CristiBoss, care sunt în acord cu tot ce cunosc în materie de terapia alcoolismului.

În ce mă priveşte, pun punct aici intervenţiilor mele. Am povestit suficient, cred. Să vină acum şi faptele concrete din partea celui care are o problemă cu alcoolul.
Dumnezeu să îl ajute pe tot omul suferind de pe urma dependenţei de alcool!

Materiale pentru codependenți:

1. Întâlniri Al-Anon în România
2. Te preocupă consumul de alcool al cuiva?
3. Scrisoare deschisă către familia mea
4. Alcoolismul ca boală de familie
5. Ce este codependenţa?
6. Caracteristicile codependenţilor
7. Alcoolismul - un carusel al negării
8. Cum le facem rău celor care au probleme cu alcoolul sau alte droguri atunci când ne dorim mai mult decât orice să îi ajutăm
9. Ajutor pentru aparţinători dar nu şi pentru soţiile alcoolicilor, familie şi prieteni
10. Copiii adulţi ai alcoolicilor
11. Titluri Al-Anon în limba română
12. Meditații zilnice

Linkuri utile:

• Al-Anon Iași
• Blog codependență
• Iubirea provoacă dependență
• Ieșirea din labirint

Materiale pentru dependenți:

1. Întâlniri A.A. din Romania
2. Titluri A.A. în limba română
3. Meditații zilnice

Linkuri utile:

• Programul Sfântul Dimitrie
• A.A. Iași
• A.A. România

Alte materiale utile:

1. Beția de weekend
2. Relația de dependență
3. Alcoolul și medicamentele - droguri?
4. Pierderea autocontrolului, un semn clar de instalare a dependenţei
5. Risc...
6. Uşurarea conduce la pasivitate
7. Zidul
8. "Sunt Kati, alcoolică"
9. Evoluţia codependenţei