|
Duhul acesta al serviciului public, sau al academistilor cu dulama, nu doar ca e periculos. Dar este majoritar si asta ma tulbura pe mine. Si nu ma tulbura pentru ca nu as fi cunocut linistea pietrei, ci pentru ca nu ma voi putea bucura de vesnicie stiind ca puteam sa fac mai multe pentru fratii mei si m-am lenevit, sau m-am temut de vatamare, sau mi-a fost rusine ca ma vor socoti nebun. Nu am nimic contra scolarizarii inalte in teologie, filosofie sau in alte stiinte. Dar nu calugari fiind. Adica ori am murit randuielilor si intereselor lumii, iar pe cei ce au nevoie de ajutorul nostru ii va trimite Dumnezeu la noi (sau pe noi la ei cand este cazul), ori ne indeletnicim cu cele ale lumii, slujind lui Dumnezeu ca simpli si foarte buni crestini. Dar nu sa mergem pe cele doua cai deodata. Ce se inseamna calugari prin iarmaroace la adunat bani pentru construirea de biserici? Unde ati gasit in filocalii sau in pateric ca asta e menirea calugarului? Nu cumva ar trebui sa stam tapeni in chilie, sporind cu rugaciunea in credinta si nadejde, pana ce Dumnezeu va trimite ajutorul de care avem nevoie?
Iata un caz real! Am cunoscut un vietuitor monahal care se simtea prigonit de frati si de staret. Si pentru a vadi daca e pus la incercare sau daca intr-adevar fratii nu-l doresc in mijlocul lor, ce credeti ca-i fata mintea? Se duce la staret sa ceara binecuvantare sa plece din obste. "Daca imi da binecuvantare, inseamna ca trebuie sa plec, caci sunt o povara pentru frati, iar daca nu-mi da binecuvantare ma intorc la ascultare si rabd cele ce-mi randuieste Dumnezeu." Dupa niste vorbe scurte, isi primeste binecuvantarea, pe care nu si-o dorea caci ii placeau foarte mult locurile si chilia sa. Plecand la drum, se intreaba incotro si hotaraste sa mearga in cutare munte la pustie. Dumul era lung, deci se opreste intr-un loc, la ocazie. Acolo astepta mai multa lume. Asa ca popa nostru, fara haina neagra pe el, se pune pe rugaciune. Dupa un timp, mai putin de jumate de ora, opreste un BMV in dreptul lui si-l striga : "Unde mergeti parinte?" Dupa cum imi povestea parintelul acela, l-a dus cu BMVul pana unde a putut sa mearga masina, de acolo lund-o la pas. Si pentru a ajunge pana acolo, soferul a facut un ocol de vreo 40 km, doar pentru calugarul ala. Povestindu-mi acestea, calugarul imi spune la final. "Uite! Staretul meu s-a trudit multi ani cu un harb de dacie ranvind sa-si cumpere o masina mai buna, iar pe mine m-a dus Dumnezeu cu limuzina la pustie. Nu pentru ca eram eu mai sporit ca staretul, ci pentru ca eram arzand dupa vesnicie nu dupa vremelnicie. Toate cele ce iti sunt de folos Dumnezeu ti le da in chipul cel mai minunat. Iar cele pe care tu le poftesti, Dumnezeu iti pune piedici." Cred ca am mai povestit pe undeva treaba asta. Dar mi-a placut foarte mult, inca de cand am aflat-o, acum multi ani in urma. |
Citat:
Viziunea ce o avem despre noi insine trebuie schimbata. Trebuie sa inteleg ca rostul meu nu este a intoarce la credinta oamenii ci rostul meu este de a ma pocai, de ma indrepta , de a ma smeri, de a ma sfinti. Iar daca Dumnezeu voieste ca prin noi sa aducem suflete la credinta asta sa fie voia lui Domnului pe care noi sa o urmam si nu sa fie voia noastra pe care sa o impunem. Citeam deunazi despre crestinii care cum prind un pic de dogma incep sa tina predici acasa, peste tot unde pot si sunt ascultati. M-am gandit mult la asta, si iarasi imi amintesc de cuvantul staretului de la Putna care zicea ca trebuie sa stim bine sa cumpanim toate. Legat de preotii nostrii si de monahii nostrii, slava lui Dumnezeu ca ii avem asa cum ii avem. Si iarasi spun cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur: nasteti preoti buni si veti avea preoti buni. Asa cum un parinte este responsabil de educatia crestina a copilului sau, asa si aici, in sanul Bisericii cu preotii nostrii. Dvs ati povestit de greseala de intelegere in care ati stat 10 ani in calugarie. Daca inceputul era bun altfel stateau lucrurile. Si ma refer aici la telul pe care ni-l dorim cand punem inceputul in nevointa. Mult mi-a placut cuvantul Par. Arsenie Papacioc intr-un interviu filmat: trebuie sa stabilim telul ce il avem, mijloacele ce le avem ca sa atingem telul propus. Aici este greseala : telul. Telul nu este sporirea duhovniceasca ci este despatimirea si dobandirea Duhului Sfant, indumnezeirea. Daca avem ca tel sporirea duhovniceasca vom cadea in pacatele mandriei si slavei desarte. Ca vesnic ne vom compara cu ceilalti pentru a ne masura sporirea duhovniceasca iar mintea noastra in loc sa gandeasca la pacate gandeste la sporiri. Insa daca vom avea ca tel despatimirea atunci mereu vom avea in fata ochilor pacatele de care trebuie sa scapam. Si cand se opreste izvorul pacatelor? Si asa ajungem sa "tinem mintea in iad si sa nu deznadajduim" (Sf. Siluan Athonitul). deci mintea sa fie jos in iad la pacate si nu vom mai gandi idei de mandrie si slava desarta vazand cat suntem de pacatosi. Deci inceputul de care ziceam eu si in calugarie si in pregatirea preotului este tocmai acesta: nu inaltarea mintii la sporiri duhovnicesti ci coborarea mintii in iadul pacatelor noastre. Asa trebuie, zic eu, sa ne nevoim, si mireni si calugari si preoti. Insa sunt de vina cei care au gresit , ca au gresit sa ii judecam? E de vina copilul ca nu primeste educatia crestina de la parintii sai? De aceea zic Slava lui Dumnezeu pentru preotii nostrii, slava lui Dumnezeu ca avem monahi, ca avem rugatori. Iar raportat la mine insumi, nu cred ca pot sa zic nici un cuvant de rau de nimeni, ca ma uit la mine. "Cine n-are nici un pacat sa arunce primul cu piatra". Eu nu pot. |
Citat:
Cat despre lipsa inceputului celui bun, nu are legatura atat cu familia mea sau cu anturajul. Pe vremea comunismului, cand eram copil, mergeam cu bunica mea cate 12 km, pe jos, ca sa ajung la biserica. Astazi sunt constient ca toata oasteneala mea de atunci, mai mult mi-a daunat, caci ulterior, an de an, am fost invatat cat de buni suntem noi ortodocsii inaintea lui Dumnezeu si cum ma voi mantui eu pentru ca am mers la biserica. Problema tine de preceptia, care mi-a fost conturata, asupra simbolisticii crestin-ortodoxe. Mi-au trebuit foarte multi ani sa ajung sa inteleg ca dracii nu au nici coarne, nici cozi si sa lepad habotnicia superficialitatii. Acelasi tip de dogma ratacitoare cum ca Dumnezeu este de neajuns si de asta ne rugam la Ioan Botezatorul, sau ca prin puterea crucii dracii sunt alungati, iar eu facand cruce mai tare veneau ispitele asupra mea,... si multe alte supersititii. Eroarea nu a survenit in timpul celor 10 ani. Ratacirea mea fusese deja batuta in cuie, iar in primii ani dintre cei zece, doar s-a cimentat, taind eu in mijlocul altor indoctrinati asemeni mie. Problema acelor ani a fost ca, neavand macar un duhovnic imbunatatit in obste, sa nu zic de unul vazator cu duhul, pentru institutia bisericeasca eram cu totii precum niste agenti de vanzari sau brate de munca si atat. Care umblam dupa bani, care munceam pe rupte la santier sau la gradina, tot timpul aveam alte preocupari, mai putin cunoasterea de sine... Iar staretul, ne cauta citate din predanie numai despre jertfa si despre ascultare, in timp ce tot ceea ce tinea de rugaciune era cumva contra intereslor lui. Cand venea episcopul pe acolo, Dumnezeu sa-l odihneasca, staretul se purta de parca avea inspectie de la UTC. <<Am mai turnat atata beton, s-a terminat aleea principala, s-au tencuit atatea chilii...>> Daca se putea face ceva rugaciune seara, era bine, daca nu, era si mai bine ca se putea munci mai mult a doua zi. Intr-o astfel de atmosfera de tip colectivizare, ceea ce faceam noi nu mai era calugarie, era burlacie cu dulama. Si ma tot intrebam de ce spoream in rautate, la modul cel mai vadit. ... Eu, pana sa ajung in manastire, nu am furat nicioadata. A nu se intelege ca am spart casele oamenilor sau ca am buzunarit pe cineva. Dar, gestul conteaza! Pacatul si numai prin poftire este deja savarsit. ... Apostolii nu au hirotonit agenti de markenting, care sa vanda bine brandul crestinismului. Iar acest fapt, l-ai evidentiat si tu, foarte bine. Pe vremea cand eram in Athos, venise un staret de la o manastire din tara sa-si "racoleze" ucenici. Pana atunci, eu nu stiam sa ma pazesc de hipnoza. Dar Cel ce pazeste pe prunci, m-a pazit si pe mine. Staretul ala, prin neoranduiala in care isi ducea traiul, risipise toti ucenicii mosteniti, iar dintre cei trimisi de Maica Domnului, pe nici unul nu si-i ia apropiat ca pe niste fii duhovnicesti. Din pacate memoria sfintilor parinti este patata de neghina pe care a semanat-o de P.C.R. in randurile sfantului sinod. In plus, aceasta neghina a inceput sa rodeasca balarii. Singura cale de iesire din aceasta plasa intinsa pentru poporul nostru, sunt cuviosii vazatori cu duhul, monahi si monahii. Si din mila lui Dumnezeu, avem cativa chiar in tara la noi, prin muntii nostrii. Numai apeland la harul si la invataturile lor putem sa oprim valul de hirotonire al ucenicilor lui antihrist. Si daca nu ne grabim, ne vor spurca biserica neamului si putem sa ne spalam pe maini ca si Pilat; ca tot degeaba. p.s. adreseaza-te cum simti, dar daca poti, bine ar fi nu ma slavesti pe mine mai mult decat pe Dumnezeu. Daca Dumnezeu e "Tu" de ce as fi eu mai pretios, in formula ta de adresare? |
Citat:
Să vedem și ce spune Scriptura despre rolul preotului (presbiterului): 1 Tim 4.14 “Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoților”. 2 Tim 1.6 "Din această pricină, îți amintesc să aprinzi și mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele" Fapt.14.23 Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. gr veche ultimul verset (heirotonēsantes de autois kat ekklēsian presbuterous proseuxamenoi meta nēsteiōn parethento autous tō kuriō eis on pepisteukeisan) Matei 18.18 “Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer”. Ioan 20.21-23 “Si Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.” De mentionat că asta le-o spune numai ucenicilor sai, adica celor alesi. Sectele neoprotestante sub influența cărora probabil ai intrat, d-le Leonte, se folosesc de câteva citate falsificate in Biblia lui Cornilescu din Episola catre Evrei ca sa combata sistemul preotesc si succesiunea apostolica. Asa au mistificat in traducerea lor si versetul de la Evrei 7.24, încercând să argumenteze faptul că preoția a dispărut odată cu Vechiul Testament și că singurul Mare Preot e Hristos. |
Citat:
Cine marturisesti ca esti, leonte?? Esti tu Ilie? |
Fraților, poate vă găsiți un alt topic de ceartă.
|
Citat:
Citat:
|
"Dacă te vei îngriji
mereu de cele spuse mai-nainte, vei putea să nu fii neștiutor. Iar de vei înțelege, îți vei da seama că, precum tu ești ispitit, la fel și fratele tău se ispitește și vei ierta pe cel ispitit; iar celui ce vrea să te ispitească, făcându-te să urăști pe cel ispitit, îi vei sta împotrivă, nesupunându-te uneltirii lui. Aceasta este ceea ce spune Iacob, fratele Domnului, în Epistolele Sobornicești: «Supuneți-vă lui Dumnezeu, stați împotrivă diavolului, și va fugi de la voi!»(Iacob 4,7) Dacă, precum s-a zis, vei avea neîncetat, cu mare veghe, grijă la cele mai-nainte spuse, vei putea să cunoști scopul Domnului și al Apostolilor Săi și să iubești pe oameni și să suferi pentru ei când greșesc, dar să lupți neîncetat împotriva dracilor vicleni prin iubire. Dar dacă suntem moleșiți nebăgători de seamă și ușuratici și ne scufundăm cugetul în plăcerile trupești nu mai combatem pe draci, ci pe noi înșine și pe frați, mai bine zis slujim prin aceștia (prin frați) pe draci, luptând cu oamenii pentru draci. Filocalia Vol.II - Sf. Maxim Marturisitorul |
Citat:
|
Citat:
Si unul alternativ, numit "iarta-ma!"....:) Daca sunteti de acord, ma inscriu primul, ca presedinte de onoare, intrucat am deja experienta vasta, precum se stie. Sa se aleaga si un presedinte in exercitiu, in baza ultimelor furii. Pentru prima sesiune il propun pe leonte. Secretarul sa fie, insa, ales pentru cel putin un an si sa fie expert in manipulare. Spre a nu se strecura false injurii si viclene pareri de rau. Se intelege ca o propun pe Miha-Anca. Efectele poetice de anvergura le va gestiona, desigur, N.Priceputu. Impaciuitorul de serviciu nu poate fi altul, desigur, pentru o buna vreme, decat MoshNeagu. Iar pentru a nu parasi cadrele ferme ale dogmaticii, adica sa ne spargem capu in mod riguros, il rugam pe Catalin sa ne mai dea, din cand in cand, citate si drepte indemnuri. De abaterile de la traditia stramoseasca se va ingriji Decebal. Florin poate salta altitudinea disputelor la supraconstiinta (oferindu-ne cand batul, cand morcovii), Ioanna ne va lamuri etimologia unor termeni mai speciali cu un dictionar plesuan recent scos la Humanitas iar Mihailc va nuanta, desigur, ipostaza noastra de personaje negative in istoria mantuirii, iconografic vorbind... Trezirea, uneori, Pelerinul: de ce dormi, frate? Nu simti tu coltii lupilor cum musca?... (desi nu-i inca iarna, draga Noiembrie...) Concluzia, din cand in cand, o va trage desigur un sociolog. Pot sosi, in caz de urgente si medicii. Iar CristiBoss va fi singurul care ne va mai imblanzi, poate, citind din cand in cand, un bland cuvant mustrator din "Sfintii Zilei"... Ce ziceti, incepem? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Chiar astazi am citit din Iasaia 55 : <<Caci gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele nu sunt ca ale voastre>>, zice Domnul. <<Si pe cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt caile Mele de caile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.>> Nu stiu daca a observat cineva, dar Sfanta Scriptura critica cel mai aspru pe pastratorii si invatatorii Legii, decat de dusmanii poporului ales. Pe dusmani, daca poporul merge pe calea cea buna, ii nimiceste Domnul. Nu este nevoie sa ne aprindem noi asura lor, cu vorbe sau in alt fel. Iar daca Domnul le ingaduie sa ne biruiasca, cred ca treaba este clara pe unde ne aflam noi, in ecuatia mantuirii. Ne mahnim ca ne sunt rapite avutiile tarii, dar fara sa ne punem intrebarea "Oare le meritam? Nu cumva IL facem de ras pe Dumnezeul parintilor nostri?" Cat despre banii parohiilor. Pai daca reusesti sa te faci iubit, ca preot paroh, de se va intamplat sa nu ai paine pe masa, crezi ca nu-ti vor sari fratii in ajutor? Sau se tulbura vreodata cineva, cand un preot vrednic cere bani pentru biserica sau pentru vreo nevoie a sa? Dar de este unul nevrednic si cel mai cuvios dintre enoriasi tot nutreste ganduri de indoiala. Nu mai bine ne procupam noi sa sporim in iubire? Si cum alfel cunoastem sporirea in iubire decat dupa masura in care ne punem la dispozitia celorlati. Odata, mergand prin Athos, am ajuns la o chilie unde vietuiau doi calugari romani. Cand am cerut binecuvantarea, indata si-au lasat lucrul si mi-au sarit in intampinare, cu zambete si cu o atitudine slugarnica. Eu eram cam tulburat, din pricina gandurilor si a mandriei mele, iar ei, cel putin unul fiind vazator in duh, numai din cuvinte alese cu grija m-au ridicat indata. Dupa 10 minute, eram ca si cum n-as fi avut nimic. Si vorbind intre ei: "-Unde culcam motanul l-a noapte? -Pai uite aici o cutie! Vezi ca are o problema la picior, oare cu ce se trateaza, niste apa calda avem? -Eh! Punem indata la incalzit." Atunci am avut parte de mila lui Dumnezeu si am cunoscut ca despre mine vorbeau. La urma l-am intrebat pe staretul chiliei ce este cu apa calda. Si el a continuat sa fi sugubat... "Acuma! Stai sa aprind focul! - Nu parinte, daca nu vrei sa imi spui nu te mai necajesc. - Bai! Apa calda e dragostea!" Si acum ziceti voi! Oare m-ar fi ajutat mai mult daca m-ar fi luat cu dogma? Ca de ce am parasit chilia si toate celelalte? Sau ducandu-ma alta data la ei, oare voi indrazni sa le deschid poarta fara sa am inima cat un purice, ca nu cumva sa-i deranjez cu ceva pe binefacatorii mei? Si asta nu pentru ca mi-a poruncit cineva. Dumnezeul nostru nu e bun pentru ca are de dat cuiva socoteala. Intr-acolo trebuie sa ne indreptam si noi ca sa putem fi siguri de mantuire! |
Citat:
Doamne ajuta, frate Leonte! |
Citat:
1. In VT spune clar: Sa se roage Moise pentru Mariam, ca sa se curete de lepra. Chiar daca s-ar ruga Moise sau Samuel, tot nu-i voi asculta. Arhiereul duce jertfa pentru iertarea pacatelor lor si ale poporului. Dumnezeu a stabilit in mod clar legea MIJLOCIRII pentru pacate, care este aceasta: Preotul, uns de arhiereul, sau de Dumnezeu, cere lui Dumnezeu iertare pentru pacate si aduce jertfa pentru pacate. In VT se aduceau animale si se jertfea sangele lor. In NT se aduce jertfa Hristos, de fiecare data. Deci ce zici tu de preoti NU este conform spuselor Scripturii. Scriptura vorbeste despre PREOTI. Scriptura este a lui Dumnezeu, deci PREOTIA este din randuiala lui DUMNEZEU, si este o lege data spre implinire numai unor alesi, pentru folosul celorlalti. Daca iti bati joc de preotie, iti bati joc de Aaron, de Zaharia, de Apostoli si de toti cei ca ei. Nu ai vrea sa stai la judecata finala fata in fata cu Apostolul Petru si sa-ti bati joc de preotia lui, nu-i asa? 2. Cam asta e predania oricari organizatii piramidale idolatre, cu scop politic. Idolatre? Ti se pare ca noi avem vitei in bisericile noastre si ne inchinam lor? Ti se pare ca icoanele noastre seamana cu un vitel de aur? Ti se pare ca persoanele din icoana seamana cu "persoana vitelului de aur"? De fapt intrebarea este: ai vreun dram de minte in cap? Cu scop politic? Se poate folosi si in scop politic, iar predica poate fi folosita si spre manipulare. Dar pentru ca nu ai dat nici un exemplu cu nume si prenume, si pentru ca nu ai arata ca ASTA ESTE O PRACTICA CONSTANTA IN BISERICA, o practica raspandita ca un cancer in intreaga fiinta a bisericii te numesc direct: mincinos, defaimantor, aruncator de vorbe in vant. Vezi tu, daca ai citit o bruma de Scriptura, crezi ca te-ai trezit mare exeget, interpret sau cine stie ce? 3. "ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu." Vezi tu, chiar Hristos iti da un raspuns: la sfarsitul veacurilor toti vor spune: "Hristos". Si Hristos spune: "multi se vor insela". Deci, faci tu parte din cei multi? Iar Hristos spune ca probabilitatea de a te insela este ... de mare (50%) ? Pentru ca "multi" inseamna multi. 4. Pot sa-ti amintesc si de alti eroi in lupta cu Dumnezeu si Scriptura, care au fost in mod fals iluminat de Duhul Sfant: Luther, Calvin, Ellen White, Charles Russel Taze, Mormon... toti au fost in "puterea Duhului Sfant", prooroci mari (dar falsi), care au facut minuni (da de unde..) (in)vizibile celor din jurul lor.... exact ca in vorba lui Hristos. |
Citat:
Dar din nesimtire, tu ce zici, te trezesti vreodata? Ai o limba ascutita dar neinteleapta. Daca duhul Evangheliei este al iubirii, al mustrarii cu blandete, al dragostei, al pacii, al raspunsului cu bun simt, nu ti se pare ca in posturile tale nu esti in Duhul Evangheliei? Sau mai bine spus, iti pasa de ce zice Scriptura? Iti pasa ca Scriptura iti spune sa fii mai echilibrat? Iti pasa ca tu acum arunci cu gaz pe foc intr-un moment in care chiar nu e cazul... Degeaba cunosti Scriptura, daca nu ai invatat sa te stapanesti cel putin. Omul intelept si desavarsit se cunoaste dupa vorba. |
Citat:
Arata-mi si mie in patristica un exemplu de ajungere la "Dumnezeu Tatal". 3. Relatie personala? Vezi ca in orice relatie sunt 2 persoane: Dumnezeu si tu. Daca te asezi la masa cu Dumnezeu si te tragi de sireturi cu El, e problema ta. Dar esti sigur ca Dumnezeu se trage de sireturi cu tine? Ca oricine se va inalta se va smeri, si oricine se va smeri se va inalta. 5. Vorba multa si indrazneata arata clar parere de sine multa. Iar parerea de sine este o cauza de mandrie. |
Citat:
Argumentul tau de mai sus este unul pur protestant. Tu nu iti dai seama, dar tu ai invatat pe de rost logica protestanta, si o aplici la litera. Tu ai spus asa mai sus: "sunteti rai, deci la voi nu este adevarul ci este la protestanti". La fel spun si protestantii. Ori este o separatie clara intre ADEVAR, BISERICA SI FAPTELE OAMENILOR. Biserica Ortodoxa are Adevarul in ea. Ortodocsii sunt membri ai acestei Biserici, dar nu se tin de invatatura. Daca un ortodox nu se tine de invatatura lui asta inseamna ca Ortodoxia este mincinoasa? Daca un ortodox se tine de invatatura lui inseamna ca Ortodoxia spune adevarul? Si atunci ce te faci cu sectarii care beau si injura si curvesc? Vezi ca esti intr-o dilema foarte mare, ca sectarii au foarte multi pacatosi. Toti tinerii lor pacatuiesc, asemenea tinerilor ortodocsi, numai ca nu o fac pe fata.... Vad ca ai inhalat mult din duhul protestant.. cu siguranta ca ai fost pe la niste adunari unde ai invata "interpretarea corecta a Scripturii", evident in varianta sectara. Ar fi corect sa ai bunul simt sa spui clar pe forum unde "studiezi" Scriptura. Pentru ca "argumentele" (mai degraba textele si rautatile invatate pe de rost si reproduse) impotriva Ortodoxie miros de departe a texte sectare. |
Citat:
Daca ai citit Scriptura, asa cum te lauzi, cu siguranta ca ai putea pricepe sensul afirmatiilor, precum si argumentarea Scripturistica a lor. "carte editie autor gilimele!"? Vezi tu, daca Hristos ar fi in fata ta, la fel i-ai cere? Carte, autor, editie, ghilimele? Chiar nu esti capabil sa porti un discurs logic, pe "sensuri" ale Scripturii, si nu pe "citate" al Scripturii? Daca nu citezi la tot pasul asta inseamna ca nu cunosti Scriptura? Vezi tu, Sf. Ioan Gura de Aur spune ca este ceva mai mare decat Scriptura: mai mare decat Scriptura este descoperirea dumnezeiasca. Si atunci ce te faci, ca nu este scrisa in Scriptura. Si inca o intrebare: daca pe tine te cheamna leontie, si nu scrie in Scriptura asta, pot sa interpretez eu ca tu de fapt nu existi? |
Citat:
Vezi-ti de barna din ochiul tau, si lasa paiele din ochii altora. Cred ca ai reusit in cateva posturi sa jignesti desi nu ai fost jignit deloc. ... gandurile si duhul tau... ai ajuns la sfintenia marilor parinti ai pustiei sa fii in stare sa vezi asezarea unui om si cum este el in fata Duhului Sfant? Daca nu, atunci de ce arunci cu injuriile astea? |
Citat:
Te minti pe tine insuti cu o naivitate maxima. Iti cauti singur argumente pentru o anumita cale; tu vrei neaparat sa ajungi undeva, si nu stii cum sa faci asta. 1. Dar cum pot sa imi gasesc pacea atata timp cat sunt indemnat la idolatrie? Ce-i cu textul asta? Ce-i cu afirmatia asta gratuita si neargumentata? Nu te indeamna nimeni la idolatrie, vezi ca esti pe coclauri... ai invatat pe de rost fraze si le repeti aiurea. Cand o sa-ti puna cineva in fata vitelul de aur al evreilor si o sa-ti zica ca ala este zeul G si o sa-ti zica sa-i aduci jertfe si sa consideri ca este o fiinta vie, atunci sa vorbesti de idolatrie. Pana atunci, lasa textele si citeste si tu o carte mai buna. 2. "Cum pot sa imi fiu impacat cat timp mii de prunci nascuti ieri, incepand de maine vor fi invatati ca iadul e sub pamant, dracii sunt negrii si au coarne si cozi, iar ingerii sunt undeva, intre Luna si Soare? "... Daca invatatura asta nu-ti place, care este invatatura care iti place? Ca vad ca asta nu-ti place, deci cu siguranta ca ai alta invatatura care ... "iti place". Deci problema este in felul urmator: ai fost invatat altceva, in opozitie cu ce zic ortodocsii. Ai fost invatat ca ce zic ortodocsii nu e bun si acum arunci cu noroi in ce zic ortodocsii... Intrebarea mea pentru tine este urmatoarea: dar cum sunt ingerii, dracii, si pruncii nascuti ieri? Dumnezeu cum a zis ca sunt, ca vad ca "cineva" ti-a spus ca nu sunt asa cum zic ortodocsii.... Deci tu ai un raspuns la intrebarea asta, un raspuns care l-ai invatat de undeva si care iti place mai mult decat asta ortodox. 3. Vezi ca tulburarea ta are o unica sursa. Cand spui: "tulburare" spui si diavolul. Ai exagerat duhovniceste rau de tot, si nu te-ai povatuit cu cineva experimentat. Eu as rezuma problema ta in felul urmator: 1. Te-ai agitat si suparat pe tot felul de probleme care NU TE PRIVESC; asta e prijncipala arma a diavolului impotriva celor care au initiativa; sa-i agite pe tot felul de teme: de ce pamantul e rotund si nu e altfel, de ce unii preoti sunt rai, de ce unii ortodocsi sunt rai, ... de ce x si y si z... Vezi tu, nu e treaba ta asta; este Dumnezeu in cer pentru fiecare; Dumnezeu are mila si grija de fiecare, si va randui pentru fiecare ajutor de multe ori in viata lor. Intrebarea pentru fiecare pe care o are Dumnezeu este: "dar de tine te ingrijesti, pentru ca de restul ma ingrijesc Eu?". Sa stii ca Dumnezeu nu are nevoie de tine pentru a se mantui altii, si ca poate sa randuiasca in locul tau inca 100. Dumnezeu vrea ca tu sa te mantuiesti, si sa nu cazi in plasa diavolului, sa te incurce diavolul cu "grijile lumii" si cu "grija altora". 2. Vezi tu, pe copiii duhovnicesti diavolul ii prinde imediat prin inselare. De asta trebuie sa discuti cu parinti buni si SA STAI LANGA EI si sa-ti marturisesti gandurile. De fapt asta cu marturisirea gandurilor cred ca o stii si singur, dar o practici? 3. Nu stiu ce sa-ti zic, dar sunt multe greseli pe care le faci si pe care Duhul Sfant, prin parintele tau duhovnic, ti le va descoperi in timp. 4. Randuiala monahului este asa: cand intra in manastire, este pus in randuiala de ASCULTARE SI SMERENIE si este tinut asa ani de zile pentru 2 motive: - sa-si omoare parerea de sine - sa invete smerenia si INTELEPCIUNEA si ascultarea de Duhul Sfant, care vorbeste tainic inimii celui ascultator. 5. Tu deja te-ai apucat sa inveti, desi doar ai auzit cu vorba niste lucruri. Din vorbele grele pe care le arunci se vede clar ca in tine COLCAIE PATIMILE, URA, FURIA, NEASCULTAREA. Cum poti tu sa "inveti" pe altii, cand patimile rautarii acopera in tine vocea lui Dumnezeu? 6. Chestia cu "ramasul in Athos" este gresita total. Doar ti-ai fi ascuns bine de tot patimile care colcaie in tine, si nu le-ai fi vazut in lucrarea lor deplina. Dar asa, bine ca le scoti pe forumul asta. |
Citat:
1. Dumnezeu este si DREPT. Iar pentru rautatea noastra meritam ca dreptatea lui Dumnezeu sa ne judece aspru. De asta Maica Domnului mijloceste incontinuu pentru noi, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu sa nu ne condamne la necazuri in viata. De asta ne rugam sfintilor, pentru ca noi nu facem mare lucru pe pamantul asta, si nu putem imbuna "MILA" lui Dumnezeu. Dumnezeu este si MILA. Dar este si dreptate. 2. "Aici ma tulbura o alta idee care circula printre monahi si mai ales mi-e mila de saracii mireni care sunt dezarmati cu totul din pricina ei. " Stii ce a zis Maica Domnului despre monahi? Cineva a intrebat-o pe Maica Domnului ce este un monah. Si Maica Domnului i-a raspuns: "un monah este cel care se roaga pentru toata lumea". 3. Vezi ca singuri te tulburi pentru lucruri care NU SUNT ALE TALE. In lume preotii vor da socoteala pentru credinciosi. Ce poti face tu? In primul rand sa te rogi, pentru ca asta este sensul existentei tale. Apoi sa nu lasi loc diavolului sa te tulbure cu acest lucru. Pentru ca diavolul atat asteapta, sa te agate cu lucruri lumesti, cu grijile lumii, cu altele. Monahul trebuie sa dobandeasca 2 lucruri mari la inceput: - omorarea parerii de sine - smerenie si intelepciune. Si astea se obtin repede prin ascultare desavarsita. Cel care nu a facut "ascultare desavarsita" este departe rau de tot de orice bun si orice dar al Duhului Sfant. Si vrei sa stii de ce? Pentru ca Duhul Sfant nu poate vorbi celui care merge dupa mintea lui. Degeaba ii va sopti sa stea linistit, degeaba ii va spune ce sa faca, acela va merge numai si numai si numai dupa capul lui. Toti parintii bisericii spun acelasi si acelasi lucru: fa ascultare desavarsita de parintele duhovnicesc pentru a dobandi smerenie. Dar sub aceasta fraza simpla, se ascunde UN ADEVAR COPLESITOR DE O IMPORTANTA FANTASTICA. Fraza asta este cheia reusitei duhovnicesti. Din ce vad eu mai sus tu ai facut multe lucruri dupa capul tau, cand trebuia sa faci unul singur. Nici metanii, nici altele, ci doar ascultare. Ascultatorul va asculta si de Dumnezeu, neascultatorul nu va asculta nici de Dumnezeu. |
Si imi cer si iertare daca ti-am gresit.
Iarta-ma frate. |
Citind tot textul asta, am avut momente cand chiar am crezut ca vorbeste Grigorie Palama.
Sunt tare curios daca Leonte se va folosi de acest lung cuvant plin de must si lucruri sfinte. Ma rog pentru el sa se foloseasca! Dupa niste lacrimi grele, cu sufletul spalat, dupa niscaiva rusine, cine stie, poate face o intorsatura mica, pe undeva. Suficient, pentru un bun inceput. Apoi lucrurile merg ca de la sine, pe bunul lor fagas... O stiu din propriile mele patanii. Doamne ajuta! P.S. Leonte, nu te supara pe gpalama. Asculta-l ca pe un frate, chiar daca a fost pe alocuri aspru. Ca nu a fost aspru ca sa iti faca rau, ci ca sa te traga zdravan de maneca. Prietenul bun te mustra cand e cazul, dorindu-ti tot binele. Daca nu vedea lucruri bune la tine, nu isi mai batea gura. L-o fi pus Domnul sa te certe, ti-as zice sa-ti spui singur, spre imbunarea cugetului si a inimii... |
Într-adevăr, și eu găsesc folositor cuvântul lui gpalama, ca un duș rece, curățitor și înviorător totodată. Cu atât mai mult cu cât împărtășesc neliniștile lui leonte sau unele asemănătoare, iar părerea de sine este prima pe lista mea de boli sufletești.
|
Citat:
Marturisesc ca nu stiam de Moise si de Miriam, dar iata ceea ce gpalama a cautat sa omita, sa tina ascuns ca pe un lucru rusinos si nu-l are ca pe un adevar ce trebuie spus. Oare arhiereii Melchisedec, Aron, Zaharia, Vasile al Capadohiei, Nicolaie al Lichiei, Nectarie al Eginei si toti ceilati cuviosi arhieri ai Bisericii, prin treapta arhieriei s-au sfintit acestia? Pentru ca erau arhierei citim noi astazi despre dansii cu multa evlavie? Oare citind noi din vietile lor, intelegem ca pentru slujirea lor arhiereasca s-au facut placuti lui Dumnezeu? Oare nu erau ei mai dinainte, cautatori ai Adevarului care i-a si facut liberi? Oare nestiind prea multe despre ce fel erau inainte de a fi hirotoniti, intelegem din asta ca erau niste bieti pacatosi, harpareti si iubitori de sine, iar prin hirotonia arhiereasca s-au facut sfinti si cuviosi? Nu mai truditi sa-i spuneti raului-bine si minciunii-adevar, caci zadarnica este osteneala voastra! Aceasta nu-i de folos neamului romanesc; nu zideste Biserica; nu slujiti lui Dumnezeu; iar voua, mai mult va pricinuiti necazuri. Iar daca ajungeti sa socotiti ca asuprirea voastra nu e mustrare de la Dumnezeu ci e mucenicie fara de sange, ca si cum ati fi implinit toata dreptatea si mucenicia e tot ce va lipseste... Domnul sa va dea cainta si lacrimi, macar in ceasul mortii! La Domnul este toata nadejdea mea, ca intr-o buna zi, toate cele spuse mai sus, de mine si de gpalama si de toti ceilalti, isi vor gasi adapost in urechile celor ce au mai multa nevoie de ele. Astazi, nu ma consider printre aceia. Dar intr*o buna zi, cand voi mai lepada una dintre hainele mandriei, poate ca voi ajunge sa socotesc ca toate mustrarile ce s-au spus de la inceputuri si pana azi, pentru mine s-au spus. Nu pentru arhiereii cei vicleni, nu pentru preotii cei harpareti, nu pentru unii calugari galcevitori; nu pentru atei, musulmani, protestanti sau yogini. Ci pentru mine s-au spus toate mustrarile si toate invataturile. Toti sunt in lumina numai eu in intuneric. Toti se vor mantui, eu singur voi pieri. Nadajduiesc ca intr-o buna zi, voi ajunge nu doar sa afisez aceste doua marturii, ca si cum le-as fi citit dintr-o carte si acum le recit. Ci ca pe o concluzie a mea despre mine insumi, dupa cunoasterea de sine. Nu rostite ca asa se cuvine, ci pentru ca asa este. Dar nu este astazi acea zi, deci voi cauta sa nu-L mint pe Cel ce m-a iubit din veac. |
Leonte, de ce nu deschizi un topic pentru a-ți etala nemulțumirile?
http://www.youtube.com/watch?v=YutOgesVibU |
Chiar asa!
Eu l-as primi fara urma de resentiment. Ba, dimpotriva, l-as cinsti ca pe-un frate aflat in necaz, ca pe tot crestinul, deseori ispitit in vremurile astea cainoase. Numai sa marturiseasca durerea vie care il incearca, tot continutul ei, si, lucru greu pentru el deocamdata, sa ceara deschis ajutor. Lucru valabil pentru noi toti, desigur, incluzindu-ma si pe mine pe lista. Leonte: "cere si...." Doar cere, daca iti permite mandria, inca foarte activa (adica profund distructiva). In loc sa ceri, tu bati din picioare. Faci un taraboi de nedescris, ai spurcat toti popii, vazuti si nevazuti, iar pe alocuri esti cu totul sumbru. Ce-ai omule, ti s-a urat cu soarta?....... Ce nenorocire atat de mare ti s-a intamplat de ai intors tot curul catre oameni si catre Dumnezeu? Orice ar fi, mai ia-l odata pe Iov la scarpinat! Poate iti trece raia. Pe bune! |
Citind pe aici mesajele ce s-au mai scris, mai ales postarea lui Gpalama mi-a atras atentia ceva anume. Care va sa zica Leonte spunea ceva despre idolatrie iar Gpalama a venit sa tune si sa fulgere ca noi nu avem vitei de aur in Biserica noastra spre inchinare.
Si mi-am zis in sine , o fi Leonte chiar nebun? Ia sa ma uit in jur daca vad niscaiva vitei de aur. M-am uitat in Biserica si nu am vazut. M-am uitat prinprejur la cei din preajma, nu am vazut. Insa m-am uitat mai atent la mine. Cand ce sa vad? doi "vitei mari de aur" tronau in inima mea (Slava lui Dumnezeu ca i-am vazut!). I-am intrebat cum ii cheama. Unul imi raspunse: eu sunt mandria de sine iar altul imi raspunse , eu sunt slava desarta. Bine macar ca i-am vazut, ce ma faceam de nu-i vedeam? Asa am sa pun mai multa rugaciune la Dumnezeu sa ii scot afara din inima mea si sa fac loc lui Hristos. Dragilor forumisti sunteti de acord sa admitem ca viteii de aur de care pomenea Gpalama sunt astia doi ce ii gasii eu? iar eu sa fiu cea idolatra care se pocaieste si care vrea sa scape de aceste pacate? Acuma mai am numai o intrebare: cand am sa strig la astia doi vitei de aur, fireste intarita in rugaciune de Dumnezeu, sa iasa afara din inima mea, imi dati voie sa fiu manioasa si aspra? Acum cu voia voastra am sa pun un citat din Sf. Ignatie Briancianinov - Despre inselare cu intrebarea la Leonte: asa-i ca despre asta era vorba in cuvantul tau? sau ma insel. "Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de ravna trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia. Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept - nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti - bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic. Crestinul, dupa ce a fost tamaduit prin Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu, primeste o vedere dreapta a propriei sale intocmiri sufletesti si a intocmirii sufletesti a aproapelui. Cugetarea trupeasca, lovind ca o barna pe aproapele care a gresit, intotdeauna il tulbura, nu arareori il pierde, niciodata nu aduce si nici nu poate aduce folos, nu are nici un pic de putere asupra pacatului. Dimpotriva, cugetarea duhovniceasca lucreaza numai asupra neputintei sufletesti a aproapelui, miluindu-l, tamaduindu-l si mantuindu-l." |
Citat:
Si ce facem, in acest caz? Aici e intrebarea. Cum sa facem sa nu-L mintim pe Domnul, cred ca ne intrebam cu totii. Si cata vreme stim ca Il mintim, de fapt, zilnic, prin insasi viata noastra plina de caderi si compromisuri, oare nu avem ca unica solutie efortul de a ne deprinde cu Biserica? E oare o solutie sa insiram toate neajunsurile (oare Domnul nu le cunoaste, mai trebuie sa le exprimam noi neincetat? Nu ajunge cate o observatie din cand in cand?) si sa ne facem mintea varza si inima ghiveci pentru neregulile din jurul nostru? Oare nu ne umplem asa de tot duhul deznadejdii? Rupti de turma, de orice incredere si speranta, unde vom ajunge? La protestanti, spuneai... Bun si-acolo! Dar fara de ura sau mari resentimente in spate, fara aceste otravuri intrucat, din cate cunosc eu, protestantii pun pe primul plan dobandirea bunatatii si a pacii sufletesti. N-or fi ei crestini adevarati, dupa unii, dar prosti nu sunt ca sa nu priceapa ca fara pace si fara bunatate omul nu poate trai omeneste. Darmite sa se mai si mantuiasca. Asadar, eu cred ca oriunde am merge, fie si sub pamant, ne vom confrunta cu aceeasi realitate inevitabila: alcatuirea noastra sufleteasca, obisnuintele noastre, sentimentele, cugetul, caracterul s.a.m.d. Dezamagirile noastre, oricare ar fi ele, pot fi intampinate ca pe un prilej foarte bun pentru a ne intelege mai bine alcatuirea. In definitiv, asta si voim: sa cunoastem cine suntem, pentru a sti ce sa facem mai departe, spre binele nostru si al semenilor. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! P.S. Uite, eu te-as ruga ceva: ziceai ca ai fost pe Athos, ne-ai povestit deja un moment foarte frumos pe care l-ai trait langa monahii care ingrijeau piciorul rupt al motanului cu niscaiva apa calda... E un moment foarte frumos, plin de talc. Ce-ar fi oare, daca, trecind peste supararea mare ne-ai povesti si alte experiente prin care ai trecut pe Athos? Poate gasesti tot lucruri frumoase, momente simple de viata pe care le-ai surprins in calatoria ta. Trebuie sa fi fost frumos! Ma gandesc ca asta ne va face bine si noua si tie. Facind o incursiune in memoria acelui timp nobil, nadajduiesc ca te vei mangaia si ca vei gasi intarire sufleteasca si un strop de pace. Cata vreme acele lucruri sunt inca vii in tainitele sufletului tau, de ce nu te doftoricesti cu ele, scotindu-le la iveala? Mai povesteste-ne! Mie unul mi-a placut foarte mult episodul pe care l-ai evocat. Mi-a facut bine... Te rog frumos, frate, mai povesteste-ne si lasa amaraciunea sa plece pe drumurile ei! Daca se poate, pe un alt topic, unul nou sau altul mai potrivit. Intrucat aici e, totusi, un topic despre Parintele Arsenie Boca. Eventual, daca ai cules din Athos marturii despre Parintele, de la cei care l-au cunoscut, ar fi minunat sa le auzim si noi! |
Am doar doua amaraciuni, iar la unde dintre ele chiar nu voiesc sa renunt.
Prima si cea mai apasatoare, care ma tulbura macar un ceas in fiece zi, este ca nu ma pot face pilda de umblat pe calea catre lumina. Desi vad lumina venind catre mine, ma tot intreb "de ce?" si nu inteleg. Imi amintesc apoi de cuvintele apostolului "Ci Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari;"... Aceasta singura concluzie pertinenta, pe care pot sa o gasesc in scurte momente de luciditate, imi intareste convingerea din care se hraneste cea dea doua amaraciune: pe cei ce-si spun alesi, ii gasesc la fel de nedemni ca si mine de titulatura pe care si-o asuma. Cel mai grav imi pare ca haina a devenit mai sfanta decat caracterul. Si nu ma refer la lumea profana ci la biserica. Aduceti un episcop otodox, din Asia, imbracat in simple haine de monah. Duceti-l intr-o manastire si cautati daca va intelege cineva ca este episcop, fara ca el sa se dea in vileag! Si al doilea aspect - care va fi comportamentul fata de el cand se va intelege ca este episcop? Va mai fi acelasi? Nu ma refer la metania stabilita de randuiala Bisercii Ortodoxe, ci la locul de la masa, la locul din strana, a felul in care va fi privit, la tonul pe care i se vor adresa aceeaisi oameni care pana cu un ceas in urma il credeau un simplu monah. Oare nu cumva, un astfel de experiment ar trada superficialitatea, formalismul ortodox similar cu al saducheilor, pretuirea cuiva potrivit celor vazute si auzite cu urechea cea trupeasca? Oare este vreo diferenta intre sporirea duhovniceasca a unui episcop fata de un simplu monah? O diferenta prin care orice monah sa-l recunoasca pe fratele sau mai cuvios, chiar de-ar fi legat la ochi? Oare daca as calatori intr-un compartiment cu un episcop si as fi preot sau simplu monah, as putea recunoaste prisosul de Har ce se raspandeste din acel om? Iata deci amaraciunile mele. Dezbracati de haine si tunsi de barbi, oare ar ma fi monahii recunoscuti drept monahi, sau episcopii drept episcopi? Si daca nu, oare nu inseamna ca noi, ortodocsii din Romania, ne-am facut precum ninivenii, sau chiar mai rai? Si atunci, pe cine cautam noi sa "convertim" si la ce religie? Se discuta treburile astea la teologie? |
Citat:
|
Citat:
Cu cat un om este mai departat de Dumnezeu (inclusiv din erezie/ lipsa de crediinta personala/ pacatele personale), cu atat percepe mai putin din sfintenia Lui. Evreii nu i-au recunoscut pe Dumnezeu Fiul, desi l-au avut pe El in fata lor. Dintre toti care au fost de fata, numai Sf Ioan Botezatorul a vazut epifania. Protestantii pot avea un sfant in fata sau moastele unui sfant si nu recunosc nimic din sfintenia lor. Cu atat mai putin ar percepe/pricepe vreun pic din sfintenia unui episcop ortodox. Insa ortodocsii care se nevoiesc spre apropierea de Dumnezeu si distantarea de pacate, isi recunosc si sfintii (si moastele) si episcopii (si preotii) si Sfintele Taine. Cei care nu ii recunosc, ii refuza/resping intr-un fel sau altul, nu pe episcopi sau pe preoti ii vorbesc de rau (in forme mai mult sau mai putin subtile si aluzive), ci chiar pe Dumnezeu in numele caruia aceia slujesc si de la care au primit slujirea lor. Sint curios, de unde stii tu ceea ce numai Dumnezeu (cel ce vorba rugaciunii: ispiteste inimile si rarunchii oamenilor) cunoaste - anume caracterul episcopilor nostrii? Chiar crezi ca esti atoatestiutor sa le cunosti tu inima si caracterul? Poti spune ca ii cunosti pe toti? Leonte, spune-ne te rog carei confesiuni apartii? . |
Citat:
Ma limitez doar la a face urmatoarele precizari: a) intreaga teologie are ca ax central autenticitatea vietii de credinta. Prin toate incercam sa ajungem aici. Ca nu reusim, ca ne mai incurcam sau ca esuam cu totul, asta e alta poveste. b) Toate slujbele din Biserica au un singur rost: de a ne ajuta in efortul nostru, personal si colectiv, de a trai crestineste, in vederea unei vieti tot mai imbunatatite, care tinteste la mantuire. Ca, iarasi, nu reusim si ca ne tot poticnim, asta e alta discutie. c) Cel mai simplu criteriu pentru o oarecare linistire in privinta starii cuiva (imbunatatit sau nu) sunt "roadele Duhului". Le stii prea bine, nu le mai enumar. Macar pe ici pe colo, una sau alta dintre roade, mai gasim noi pe la crestini (mireni, preoti, monahi, episcopi etc.), de voim aceasta cu tot dinadinsul. Nu neaparat haina sau oricare alt criteriu exterior, ci roadele Duhului. Pe care le simtim, desigur, in masura in care avem si noi parte de un strop, macar, din acestea... Pe de alta parte, atunci cand ne tinem la statornica nemultumire, cand suntem atat de preocupati de harul altui crestin, al unui preot sau al unui episcop, cand suntem prea dezamagiti sau obositi de propria lucrare a despatimirii s.a.m.d., fireste ca in acest caz nu mai zarim nimic decat propria poticnire pe care, vai, o proiectam asupra celorlalti. Cu totii avem de infruntat aceasta mare ispita. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne concentram pe linistirea noastra, mai intai, pentru a putea sa reincepem lucrarea frumoasei pocainte. AMIN+ |
Citat:
Doi crestini, Il percep diferit pe Dumnezeu si implicit pacatosenia lor o resimt diferit. Unul crede intr-un dumnezeu care il "pandeste" pas cu pas, ii urmareste fiecare miscare, ii numara fiecare respiratie, ii contorizeaza fiecare gand, asteptant cu interes momentul in care robul sau va fi tras la raspundere pentru a fi trimis la dreapta sau la stanga-jos. Cand observa ca ispita se abate asupra lui, incepe sa tremure la gandul ca va infunda puscaria cea vesnica unde va fi sodomit de draci. Timp de 25,30 de ani de viata, omul nu are nici un moment de liniste interioara. Caderile sunt nelipsite pentru ca stim ca nu exista om fara de pacat. Psihologic vorbind, ce fel de viata este aceasta? Cat timp va rezista omul acesta fara a deveni satanist, adica razvratit impotriva randuielilor? Atunci cand se spovedeste, ce fel de spovedanie este aceea? Una a hotului prins in fapt, in cel mai bun caz. El nu regreta pacatul, ci regreta faptul ca a fost prins. De fapt ce este pacatul? <<Vine vecinul si-mi ia capra iar eu sa spun, "Domnul a dat Domnul a luat"?>> Asa ceva este greu de inteles. <<Cine este Acest tiran atotputernic care ma persecuta?>> Sub povara unor astfel de cugetari, sub ingradirea sfintelor porunci de a-si cere drepturile sociale, prins in gheara pacatului, coltii deznadejdii se preschimba in razvratire, asta daca omul e tare de psihic. Astfel mai toarna un paharel sa mai uite de amaraciunea vietii sale. Incepe sa se teama a mai merge la biserica. Isi cantareste viata, incoltit de deznadejde si observa ca nu are parte nici de dulceata cea vremelnica si nici sperante de mantuire nu sunt. Adica nici bucurie vremelnica, nici vesnica. Ii iese in cale un iehovist(sa zicem) si incepe sa-i spuna o poveste, iar povestea iehovistului ii surade. Si cu buzele unse si cu sufletul in Rai. <<Unui astfel de Dumnezeu parca m-as face rob...>> A doua zi se intalneste cu parohul din sat. "-Frate Costica, cam rarut pe la biserica! - Parinte, nu inteleg un lucru. De ce curvia este pacat? De ce este pacat sa-mi apar ograda? Daca talharul ma calca, de ce biserica imi interzice sa pun mana pe ciomag?" Popa ii raspunde dupa cat se pricepe, iar daca nu il doveste, cauta sa-i inchida repede gura "Asa e voia lui Dumnezeu. Cele mai presus de tine nu le cauta!". Se intalneste iar cu predicatorul strain si ii pune aceleasi intrebari... Finalul il intuim cu totii. Dupa cum probabil v-ati dat seama, omul nostru nu trece la iehovisti, ci i se arata ingerul Domnului si-i spune. Invatatura ai inteles-o gresit, iar preotul din sat nu-i "pastorul cel bun", ci naimit este. Al doilea om, nascut si crescut in dreapta credinta ortodoxa, se inchina si slaveste un Imparat care s-a facut rob, ca sa faca pe om Imparat. A primit scuipari si palmuiri, pentru a se face omului pilda de indelunga rabdare, dar si pentru a-i arata ce fel de Dumnezeu este Cel atotputernic. Omul se bucura ca are un astfel de Imparat iubitor de oameni si se simte tras spre a-I sluji cu ravna. Petrecand in rugaciune si citind scripturile, citind cartile intelepciunii, incepe sa i se dezlege mintea si prinde noima Legii, pricepe efectul ucigator al pacatului si conchide : "Buna si inteleapta este Legea lui Dumnezeu, cea data spre fericirea si belsugul omului, atat in viata aceasta cat si spre sporire duhovniceasca!" Atunci cand cade in pacat, inima lui nutreste un altfel de regret. Nu ca a hotului prins in fapt, ci ca al celui ce a gresit fata de Cel ce il iubeste din veac. Simte ca I-a tradat iubirea de oameni, simte ca I-a bajocorit jertfa de pe Golgota si se socoteste printre cei ce l-au scuipat. Care dintre cei doi este in dreapta credinta a sfintilor parinti si caruia i s-a facut o cateheza buna si ziditoare de suflet? |
Citat:
Propun sa facem niste sondaje prin satele romanesti, de ortodocsi, si sa esantionam batrani si tineri, femei si barbati, spre a descoperi procentul celor din primul caz si pe al celor din cazul al doilea, din exemplul celor doi crestini cu intelegeri diferite? Eu unul, avand experienta in acest sens, pot sugera chiar de acum o marja a raspunsului. 75-80% mireni de parte barbateasca se afla in primul caz, 15-20%dintre ei deja nu mai au legatura cu biserica, ci numai cu crisma satului, iar 5% or fi avut norocul de un preot pun, care a avut si el parte de o instruire buna si s-or afla in cazul al doilea. In randul femeilor, om avea un 7-9% din cazul al doilea, procentul femeilor care merg la biserica fiind mai mare decat al barbatilor. Deci iata cuantumul Ortodoxiei din Romania : 5-9%. Restul se inchina la dumnezeu strain, idol proiectat din ratacirea unora si intretinut de lacomia celor ce mulg "turmele". Desi mai toti se imbraca la fel si rostesc aceleasi cuvinte, trairea este alta. Si nu vorbesc de fierbinteala si devotamentul fiecaruia, pe care numai Domnul le stie. Ci despre trairea ce deriva dintr-o credinta defecta si dintr-o cateheza beteaga. De unde roadele duhului, la cel ce se inchina unui tiran atotputernic? De unde "roadele duhului" in formalismul literei Legii? |
Citat:
Stii bine care este credinta mea despre ingerii cei cazuti. Nu am sa o reiau pentru ca nu caut sa tulbur pe nimeni. Pe mine, cat timp ma foloseste voi ramane in ea. Totusi am sa enunt predania populara. Diavolul este batran si viclean. Pe crestinul pravoslvanic nu nadajduieste ca-l va surpa numai prin isipitire trupeasca. Lupta trupului este doar o pregatire a terenului, o slabire a psihicului spre deznadajduire. Apoi ridica armatele de prooroci mincinosi. Pe ighemoni i-a pus l-a pastrare caci stie ca mai multa mantuire a pricinuit. Proorocii mincinosi sunt mreaja intinsa in capturarea crestinilor. Dar cum sa-i faca pe berbecuti si pe mioare sa paraseasca turma? Cum altfel decat prin sminteala? Sminteala este punctul cel slab al crestinului, iar pentru aceasta uneltire suprema, diavolul si-a trimis ucenicii mai intati ca simplii crestini ce veneau la biserica pentru a aduce ispite. Apoi si-a imbracat ucenicii in preoti, apoi in arhierei, iar la vremea de pe urma, in patriarhi. Astfel si-a creat o sinagoga a satanei, ce functioneaza sub aceleasi vesminte, rostesc aceleasi cuvinte ale predaniei, dar intentia este alta. Si daca intentia este alta si trairea si duhul sunt altele. Numai prin aceasta putem sa recunoastem Biserica de biserici. Cat despre faptul ca eu nu sunt cum ar trebui sa fiu, cum imi doresc sa fiu, ma face sa ma intreb iar cui slujesc eu de fapt? Sfinteniei, in nici un caz! Macar dreptei credinte, prin marturisirea milelor celor bogate ale Celui ce isi asteapta fiul risipitor. Fara sa fim impacati unii cu altii, nu putem sa najduim in impacarea cu Tatal. Defaimandu-i pe cei ce nu au cunoscut adevarul si nici pe Hristos, nu slujim in nedejde de impacare ci ne facem ultele dezbinarii. Singura impacare mantuitoare este cea a iubirii intru Hristos, nu a corectitudinii politice, dar nici a inrobirii si exploatarii celorlalti cu Evanghelia la subsuoara. Hristos a venit sa porpuna, nu sa impuna. In acelasi Duh trebuie sa fie si marturisirea ortodoxa, caci orice alt duh este duh al veacului acestuia. Oare m-am facut lamurit? Oare s-a inteles de data asta pe cine acuz si pe Cine marturisec? Oare s-au dumirit fratii ca pricina tulburarii mele nu este neputinta in vreme de ispita, ci nadejdea cea vicleana si talhareasca? |
Citat:
Însă întrebarea este: Ce e de făcut? Ce putem face noi ca să schimbăm asta? Teama multora dintre noi, văzându-ți revolta, este că ataci temeliile Bisericii. Eu cred, însă, că temelia n-o consideri șubredă, ci doar ce construiesc unii pe ea. Sunt de acord că ceea ce este prost zidit trebuie dărâmat și refăcut. Consideri, oare, că preoția în sine, așa cum există în Biserică, adică prin hirotonire, nu este valabilă, și că preoți cu adevărat nu pot fi decât cei în care se vede roada Duhului? Bine ar fi să fie așa, adică să fie aleși doar aceia, să nu se țină cont în primul rând de studiile făcute (deși sunt și ele necesare, însă în plan secund), ci de vocație (care obligatoriu trebuie să premeargă studiului). Mitropolitul Hierotheos Vlachos are un capitol (în cartea Psihoterapia ortodoxă) în care tratează cu asprime nevrednicia preoțească, arătând că există și o preoție universală, accesibilă și mirenilor. Căci preotul dacă nu este un vindecător nu este adevărat preot, spunea sfinția sa. Totuși, el n-a respins ierarhia Bisericii, ajungând, iată, episcop. Unul vrednic, se pare. Aș vrea să înțeleg mai bine cum înțelegi felul în care defecțiunile astea pe care le constatăm cu toții ar putea fi îndreptate. Eu, unul, îmi doresc tare mult o schimbare în bine, însă mă simt neputincios. Nu văd cum niște cuvinte înșirate pe forum ar putea schimba ceva în bine. Încerc, doar, să mă schimb pe mine însumi și să mă rog pentru ceilalți. Nu suntem primii care constatăm aspectele astea în Biserică. M-am uitat la cei dinaintea noastră, ce atitudine au avut. Și am văzut că au intrat ei înșiși în Biserică, devenind preoți vrednici și sfinți, respingând ispita revoltei. Părintele Galeriu spunea că este nevoie de schimbări, de restaurări uneori, însă ele trebuie făcute de sfinți. Altfel, ajungem ca Luther, să stricăm și mai mult, să facem rău din dorința de mai bine. |
Citat:
|
Citat:
Cat despre daramarea a ceea ce este prost zidit, aici am o obiectie. Eu sunt pentru salvarea a ceea ce poate fi salvat. Desi afirmatia ta este in general corecta, in cazul concret al Bisericii Ortodoxe, nu se aplica. Biserica a fost zidita si incheiata. Ceea ce se zideste acum, in anii democratiei, sunt doar poteci de iesire din biserica; anexe ce pregatesc ratacirea cea de pe urma. Si daca este sa ramanem in alegoria santierelor, imagineaza-ti o curte a bisericii in care, de la poarta pana la pridvor s-a zidit un labirint cu multe iesiri in afara. Chiar si pridvorul are mai multe usi catre rasarit, dar numai una da in Biserica lui Hrisots. Nu sunt pentru alungare, ci pentru botezul duhului celor ce au ajuns a fi ierarhi ai lui Hristos, fara sa-L cunoasca pe Hristos. Este suficient sa-i punem fata in fata cu Hristos, caci mai departe, daca sunt doar amagiti, isi vor recunoaste Stapanul cel iubitor, si-L vor iubi si ei. Daca sunt idraciti, indracirea lor va fi vadita si vor fi caterisiti conform canoanelor. Pe cei mai vicleni de atat, ii va ajunge moartea ce fireasca si vor parasi scena. Intrebarea este cine le va lua locul? Si aici este si greul intrebarii tale: ce este de facut? Pentru toate cele de mai sus, solutia o reprezinta vederea in duh. Si slava Domnului ca mai avem astfel de frati, chiar in tara noastra. Nu degeaba a spus apostolul ca harul proorociei zideste Biserica. Proorocii sunt peste ierarhia bisericeasca si ar fi bine sa-i pretuim ca atare. Nu prin ploconeli, ca nici un prooroc nu asteapta asta, ci prin a pune pret pe cuvantul lor oricat de taios ar fi. Se spune ca mandria este pacat. De ce? Pentru ca asa au poruncit... mosnegii nostri? <<Dar ei credeau ca pamanul sta fix si soarele se invarte in jurul nostru, cum se na luam dupa mintea unor astfe de innapoiati?>> Iata ce usor se darama o marturisire buna cu un fundament slab, superficial. Cu adevarat mandria este pricina tuturor rautatilor, dar nu din traditie, caci astazi si stiinta incepe sa ajunga la aceeasi concluzie. Iata al doilea instrument al biruintei: stiinta randuielilor celor firesti, care nu contrazice cu nimic poruncile lui Dumnezeu. Dar al treilea si cel mai important aspect, este sa fim dispusi sa acceptam ca nu detinem toata intelegerea si tot adevarul. Sa ingropam aceasta aroganta subtila! Iata ca traditia ne invata sa punem pamantul in centru universului, iar stiinta laica dovedeste mersul planetelor si gaurile negre. De se va continua cu cerbicia atotstiutorilor nu vom putea evita capcanele ce se intind. Iti aminteti probabil despre citatul din sf. Siluan si cum au sarit multi sa-mi spuna ca sunt ecumenist. Iar cand am vadit sursa celor spuse... Iata cel mai perfid model de capcana. Iar eu nu sunt decat un singur om, fara o armata de cercetatori in spate. Intai te vor ispiti sa marturisesti o credinta subreda, iar pe urma te vor pune in fata evidentului. Cu cat vei sustine mai tare punctul tau de vedere, cel gresit, cu atat si credibilitatea iti va fi mai zdruncinata in momentul in care vei fi vadit. Repet. Nu Legea si Predania sunt gresite, ci felul in care au fost si sunt interpretate. Cum ne intoarcem la adevaratul inteles? Prin rugaciune fierbinte, asa cum ne-a poruncit Hristos, nadajduind in luminarea mintii si in revelatia celor bune. Nu spun ca pe o poezie emotionanta, ci ca singur adevar in care cred. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 11:33:07. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.