Şi zici că ăla nu e un mare rău?
Roagă-te într-una şi cere-ţi iertare de la acel om.

Poate o să înţelegi; cu cât mai repede cu atât mai bine pentru voi, cei implicaţi.

"@yasmina
 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ +++++++++++++++++++
Iubitiva uni pe alti precum si eu vam Iubit pe voi este porunca MIntuitorului, Iar alta spune ca atunci cInd pacea vom Iubio pururi si va fi dragoste Intre noi atuncea lumea va cunoaste ca suntem Ucenici Lui Hristos .
Vezi tu nu toti cei ce zic Doamne Doamne si se numesc ortodoxi vor si intra In Imparatia cerurilor ce aceia care stiu sa se sacrifice pentru alti cum a facut si iubita ta ta mama vor vedea pe Dumnezeu , sa ne ajute Parintele cresc sa putem duce si noi crucea si sa urcam pIna la capat In Imparatia creurilor.
sa nu crezi vreodata ca mas supara pe cineva ca nu ma supar pentru tot binele din lumea aceasta , cai goana dupa vint si desertaciune tot ce este sub soare cum spune proorocul .
Dincontra la fiecare rugaciune ce o Inaltam In comun sara sau peste ziua ma rog ca Bunul nostru MIntuitor sa ne lumineze pe toti cu Lumina cunostintei lui si sal recunoastem numai pe El Domnul si MIntuitorul nostru si numai lui sa ne Inchinam ca numai Lui se Cuvine toata Slava si Inchinaciunea In veacul veacului amin

S L A V I T sa fie D O M N U L In veacul veacului amin

Dupa parerea mea,problema este acum la mama Ioanei....si vad ca destul de grava....un om cu credinta in Dumnezeu,un crestin adevarat nu blestema niciodata.E mare..mare,...mare ..pacat sa-i doresti cuiva raul ,dar mai ales copilului tau.Asa ceva este inadmisibil.Si eu am trecut prin o experienta de genul asta ,cu fiica mea cea mare ,care iubea un baiat "nepotrivit",sa-i zicem(nu intru in amanunte)...si eu am plins,am implorat-o sa nu continuie relatia cu el,dar in acelasi timp,m-am apropiat de biserica,de duhovnic...plingeam si ma rugam: sa-mi lumineze mie Dumnezeu mintea ,sa-l pot accepta pe acel baiat...(dar nu sa-mi blestem copilul ,din cauza ca nu voia sa ma asculte deloc)....nu..nu....pina la urma totul s-a rezolvat cu ajutorul lui Dumnezeu.......si pentru asta ii multumesc Bunului Dumnezeu in fiecare zi a vietii mele......Doamne Ajuta!!!!!...

Una din voi doua (iarta-ma ca-ti zic)..nu stie cum sa se roage in asa o situatie(incercare )...daca mama ta nu poate ,incearca tu sa te rogi pentru ea si ptr,tine....catre Maica Domnului,insa cu "frangerea inimii"...si multe lacrimi......deci sa o simti....in inima......crede-ma ca stiu ce zic.....incearca......Doamne Ajuta!!!!

Iolanda, nu stiu de ce, dar de azidimineata sunt foarte trista. Trista pentru mama. Crede-ma ca ma rog, ma rog in primul rand pentru linistea ei sufleteasca. Ieri seara m-a sunat dinnou si am vorbit cu ea. Chiar daca mi-a spus, din nou, chestii rautacioase am simtit-o ca e debusolata. E prima data cand o simt total dezorientata. Ieri m-a sunat sa ma intrebe daca sunt insarcinata. Nu am vrut sa-i raspund pentru ca stiam ce a reusit sa scoata pe gura. Acum cred ca e speriata de ce a zis. Am fost rea ca nu i-am infirmat temerile, dar e singura varianta pe care am gasit-o ca s-o opresc din blesteme. Ea acum e convinsa ca eu sunt insarcinata (eu i-am spus sa creada ce vrea ca oricum asa face) si ca blestemele ei s-ar putea sa ma afecteze. M-am trezit de dimineata cu un sentiment de neliniste legat de ea. De atunci ma gandesc doar ce e in mintea ei si ce pot sa fac s-o ajut. Chiar ma gandesc sa ma duc pana acasa in weekend, dar e foarte riscant. Daca ma simte iar ca sunt ingrijorata o va lua de la capat..............Inca nu stiu ce sa fac decat sa ma rog sa aiba liniste. Stiu ca din punct de vedere fizic e ok ca o vad cand intra pe internet. Ea nu stie ca ii este setat calculatorul ca sa i se deschida automat yahoo messenger. Asta ma mai linisteste. Problema care va aparea e ca sambata pleaca din tara sa lucreze in strainatate. Mi-e mila s-o las sa plece cu sufletul asa greu, dar nu stiu cum sa fac ca sa nu inrautatesc situatia. Nu mai vorbeste cu absolut nimeni, s-a certat cu toate neamurile .........si zau ca suntem o familie mare. Efectiv ma doare pentru ea........
A avut dreptate ca nu voi putea fi fericita daca ea e nefericita. Dar in acelasi timp nu pot s-o mai las sa-mi conduca viata. A trecut la un fel de paranoia: toata lumea ii vrea raul, toti sunt impotriva ei. Asta imi aminteste de primele discutii dintre noi:" mai intreaba si tu pe altii sa vezi ca nu sunt singura de parerea asta". Acum s-a dovedit ca e singura. Si acest lucru o doare. Chiar mi-e mila de ea, dar nu mai stiu cum sa rezolv situatia. Ca de cate ori m-am dus sa vorbim de fiecare data s-a intors impotriva mea.
Ma rog si ma rog din tot sufletul meu. Si nu ma rog pentru mine, ma rog pentru ea si pentru tata. Sper sa-i ajute Dumnezeu sa treaca peste asta, chiar daca nu impreuna cu mine, dar sa nu mai sufere........E trist ca am ajuns aici. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa ma cert cu parintii mei............
Ei sunt convinsi ca tot ce fac e ca sa le fac rau lor.
Poate cineva va reusi sa ma inteleaga, vreau si eu familia mea........vreau sa am un copil si vreau sa ma asez la casa mea. Am "copilarit" destul.

Mama ta este foarte mandra...celelalte au venit de la sine!
Cred ca singura care se poate ajuta este ea,iar acesta este momentul cu care ar trebui sa inceapa schimbarea-momentul in care a realizat ca a gresit,ca nu are intotdeauna dreptate!
Gasesc santajul emotional al parintilor depasit,de moda veche dar si foarte ineficace,ca metoda de impunere.
Faptul ca pleaca pt o vreme ii da toate sansele sa trateze problema in mod obiectiv,analitic fara a se risipi in crize emotionale,cine stie se va intoarce cu zambetul pe buze si cu o imbratisare?!?!
Sa speram de bine!

"A avut dreptate ca nu voi putea fi fericita daca ea e nefericita."
Este un punct de plecare gresit,urmare a santajului emotional la care ai fost supusa.Sunt situatii in care parintii isi plaseaza copiii in situatii nefericite,nedorite(de-a dreptul abuzive);de exemplu dorinta parintilor ca copiii sa urmeze o anume meserie/ocupatie fara a tine seama de idealurile si abilitatile lor.Dramele sunt aceleasi,refuza relatiile normale,nu se mai vad,nu-si mai vb intocmai pentru a insinua raul cauzat de neascultarea vointei lor.

Poti sa fi nefericita daca mama ta nu o duce bine...insa nefericita deoarece dansa este nefericita ca nu-i urmezi planurile care le are pentru viata TA?
Daca esti tare pe pozitie,isi va reaminti varsta ta reala si iti va da drepturi de proprietate asupra vietii tale!

Ioana,eu zic sa nu o lasi pe mama ta sa plece la munca,pina nu va rezolvati divergenta dintre voi doua....si stii de ce?pentru ca atat tie cit si ei nu o sa va fie prea bine.Veti suferi amindoua foarte rau. Incearca sa mergi la ea in vizita si roag-o sa mergeti impreuna la un preot=de exemplu la biserica unde te vei cununa. Vorbiti cu preotul despre aceasta "tulburare" dintre voi doua si va spun sigur(cu mana pe inima),ca nu veti ramane fara raspuns. Pentru linistirea sufletelor voastre "agitate" sunt si niste rugaciuni speciale ,pe care sa cereti sa vi le citeasca.Sper sa reusiti pina la urma asa cum e cel mai bine ,dar mai ales asa cum a randuit Bunul Dumnezeu.Daca as fi stiut numele mamei tale ,incercam si eu (daca nu te superi)sa o pomenesc in rugaciunile mele de seara.Doamne Ajuta pe Ioana si mama ei sa primeasca linistea sufleteasca ,de care au nevoie atat de mult......

Ma tot gandesc la asta........la mers acasa si vorbit cu ea, dar am un sentiment puternic de frica. Daca poti sa-ti inchipui ca mi-e frica de propria mama :(. Numele ei este Elena. Daca ma poti ajuta cu rugaciuni...........ti-as fi recunoscatoare. Nu am de ce sa ma supar, orice ajutor cat de mic imi este de folos. Ma prind de orice mana intinsa ca sa rezolv situatia asta. Pe langa mine si ea mai sufera cel putin 3 persoane care nu pot sa inteleaga ce se intampla si in sufletul carora se naste sentimentul de ura. Acestia 3 sunt cei doi frati ai mei si tata. Eu cu mama probabil ne vom rezolva problemele candva, dar sentimentele de ura care se nasc in sufletele celorlalti nu stiu daca vor trece, sau nu cu adevarat. Stiu ca suna ca o scuza, dar chiar nu am vrut asta si chiar mi-e teama de ce va urma. Daca aveam cea mai mica idee de ce va urma nu faceam nunta. Acum e tarziu............daca continui nu e bine, daca ma opresc nu e bine. Orice aleg nu va fi bine ...........

Te inarmezi cu un "Doamne Ajuta"....si mergi sa vorbesti cit mai urgent cu mama ta.......ea cind trebuie sa plece la munca?,iar nunta cind este??sa vedem ce timp mai ai la dispozitie...