Să nu mai plângă că nu a murit. Are discipoli, oameni pe care i-a format și în care, dacă tot au fost aleși să avem încredere. Speranța moare ultima.

Speranta nu ne abandoneaza niciodata! Noi suntem cei care o abandonam pe ea!

Am vrut Anca să fac un comentariu la postarea ta de când am citit dar nu am avut timp așa că voi scrie acum ce cred eu despre acest partid.
Cum poate fi un partid popular de dreapta? Poporul are nevoie de reforme sociale, de locuri de muncă, de case, de învățământ și asistență medicală gratuită ș.ș.m.d. Ori acestea sunt obiectivele partidelor socialiste, de stânga sau măcar de mijloc.
PP-DD acesta nu are o doctrină politică definită.
Eu ca cetățean onest nu-mi doresc decât să înceteze disputele acestea între cei de la vârful puterii și să se mobilizeze toți pentru a pune România pe picioare. Evreii spun că ei dacă ar avea pământul României și bogățiile ei ar fi țara pe primul loc în lume.
Săracă țară bogată! vorba unui cântec.

Dar PP-DD nu este de dreapta, ci de centru-stanga. Deci ei vor sa se ocupe de problemele maselor, sa deschida spitale, sa imbunatateasca sistemul. Totodata vor sa dea imbold Primariilor sa deschida intreprinderi, in care sa dea de lucru oamenilor. Nu e nici interzis, nici gresit. Candidatii din Alba aveau o serie de idei in aceasta privinta.

Romanii sunt reticenti in ceea ce priveste PP-DD, dar va spun, e pura prejudecata. In alte tari PP este partidul maselor, le reprezinta interesele si sunt f iubite, desi sunt poate putin nationaliste.
Vom vedea ce vor face in Parlament, in masura in care vor fi lasati si nu vor fi obstructionati de majoritatea.

Ce imi doresc este sa inceteze odata concurenta dintre partide si sa inceapa odata colaboreze in vederea rezolvarii problemelor numeroase ale Romaniei.

Mie tocmai increderea imi lipseste dupa 7 luni de guvernare! Si-au dat suficient arama pe fata. Ce sa asteptam de la ei?
Am si eu speranta mea, dar alta decat in solutia actuala. Sper sa vina oameni cinstiti, educati, bine intentionati. Pana atunci, tristete!

Mi se pare mie, sau am gresit intrarea? Oare vorbim despre aceleasi persoane?
Alegerile locale au trecut, iar eu sunt fericit!... Mi-am linistit constiinta si am votat cu unul, iar de castigat a castigat cel la care ma si asteptam: ruda mea apropiata! Care se pare ca are niste proiecte de care sincer habar nu aveam, dealtfel destul de plauzibile! Iar in ciuda rezultatelor, in mod ciudat, a intrat si fostul coleg al sotiei mele, prin... redistribuire! Ei, acum sa vezi trai pe vatrai!... Daca auziti ca am devenit multimilionar, sa nu aruncati cu bolovani!... (Ciudat, in sufletul meu am un sentiment de... "tradare", si nu stiu exact de ce?...)

Sa te ajute Dumnezeu sa ajungi multi milionar, ca ai de unde da si nevoiasilor; ca vor fi f multi, tot mai multi!

Pe nadejdea asta, ma tem ca numarul nevoiasilor va fi intr-o continua crestere. Nici in cele mai searbede scenarii, nu m-am vazut fraternizand cu minciuna, orice culoare politica ar avea ea si chiar daca in sangele meu ar curge acelasi... "sange albastru", ca al unora dintre "alesi"...
"Banii n-au miros", dar nu aduc mantuirea in cele mai multe dintre cazuri!
Nadajduiesc macar o parte dintre proiectele preconizate sa se confirme. E adevarat ca in ultimul an s-a descoperit in orasul meu o sursa extraordinara de gaze, iar la cateva zeci de km o alta sursa importanta de titei. Cineva trebuia sa profite de asta. Daca s-a nimerit a fi ruda mea, eu n-am nici un merit, nici o vina si nici un folos personal. Pe mine chiar m-ar interesa un fond pentru agricultura, dar n-as apela sub nici o forma la "ajutorul" lui, fiindca oricum n-as fi dintre cei pe care el ar catadixi sa-i ajute! Ce sa primeasca de la mine? Un "Multumesc frumos?"...

Culai, poti duce si tu din recolta ta: un kg de faina sau de struguri, asa cum dau si ei alegatorilor... Ar trebui sa le fie de ajuns pentru deranjul de a semna o hartie.

Hm! Apreciez gluma!... Pana la urma, teoria e una, practica e alta... Am lucrat intr-unul din birourile lui un an si ceva. Mai mult chiar: am copilarit impreuna. Ce-a fost in copilarie, i-am iertat si am pus pe seama lipsei de inteligenta, desi de ipocrizie era vorba... (Unul dintre cainii tatalui lui -varul meu, a fost prins in lat, iar eu am mers si l-am eliberat. Dupa cateva zile, acelasi caine a fost otravit. Aveam vreo 13 ani. Era in prima zi de Paste si primisem de la ai mei un costum nou. El si-a format o gasca si dupa ce m-a acuzat ca i-as fi otravit cainele, i-a pus pe indivizi sa ma loveasca... El avea... 14 ani... Nu m-ar fi deranjat sa "discutam" doar noi, sau oricum, eu cu oricare dintre ei, dar pe rand, nu toti odata!... Altadata, in timp ce ma indreptam spre casa de la scoala, fara nici un motiv, a aruncat cu o piatra sa vada daca ma nimereste. Lovit in cap, am cazut lesinat!...) Reintors din Londra, am primit mesaj de la un frate, ca ar avea mare nevoie de mine, iar eu am zis ca merita sa incerc, pana imi recapat acea imagine clara despre Romania. In doua saptamani deja lucram pentru el. Dar modul meu de a vedea lucrurile l-au dezamagit total. Nu mi-a spus-o personal, ci prin altii. Nu suportam sa nedreptatesc pe cineva, nu linguseam, nu faceam nici un fel de compromis!... Iar la sedinte, daca incercam sa iau apararea vreunui amarat, ma reducea imediat la tacere. NU a indraznit sa ma dea afara, desi ar fi putut-o face de multe ori, dar am preferat sa plec singur... Stiu mai mult decat oricine cam cum stau lucrurile "in culise", dar nu ma intereseaza. Nu mi-e dusman, nu mi-e prieten, iar pe rude nu ni le alegem singuri...