Nu tocmai. Mie mi se pare că VT abundă de prezenţa lui Dumnezeu, de vorbirea Lui cu oamenii, cu poporul ales şi prin ei cu toată omenirea. Nu am explicaţii pentru părtinirea pe care le-a arătat-o în defavoarea altor popoare. Pur şi simplu mă declar depăşit, n-am ajuns să înţeleg. Dar poate nici ei n-au înţeles întotdeauna bine ce le spunea Dumnezeu.
Pe mine mă preocupă, însă, viaţa nouă în Hristos, şi ştiu că în El S-a revelat nemijlocit şi deplin Dumnezeu.

şi văzut filmul Dumnezeu la judecată? (sau judecata lui Dumnezeu, nu mai ştiu titlul în engleză).
un grup de evrei dintr-un lagăr nazist judeca dreptatea lui Dumnezeu.
concluzia unuia, după o argumentare foarte riguroasă, este că Dumnezeu nu este drept, ci doar ... a ţinut cu ei.

Probabil e vorba de filmul "God on trial".

http://www.imdb.com/title/tt1173494/

Da, l-am văzut recent, la recomandarea lui Cezar Ioan (da, God on Trial). De acolo am preluat răspunsul pe care ţi l-am dat. Filmul mi s-a părut deosebit de interesant, între altele şi pentru această diferenţă dintre „Dumnezeul lor” şi „Dumnezeul nostru”. Ei, necunoscându-L pe Hristos, trăiau o tragedie. Creştinii, în situaţii asemănătoare cu a lor, sunt mângâiaţi ştiind că Hristos suferă cu cei ce suferă, că El însuşi S-a făcut unul dintre noi.

mie cel mai mult mi-a plăcut faza din spre final.
când tipul care nici nu era evreu 100% si care nici nu credea în Dumnezeul evreilor, într-un moment de maximă sfidare faţă de nazişti, le spune: nu îi lăsaţi să vi-L ia pe Dumnezeu, chiar dacă el nu există.

Da, pentru că, chiar admiţând că nu există, numai credinţa în El i-a făcut să supravieţuiască peste veacuri şi n-aveau nicio şansă să supravieţuiască fără această credinţă; s-ar fi dezintegrat ca popor şi ca indivizi. Lucru valabil, de altfel, pentru oricine: nevoia de sens postulează existenţa lui Dumnezeu.

trebuie să admiram acest fapt, fie că ne plac fie fă nu. mă refer la continuitatea lor.

Pai acum nu prea mai ai ce sa admiri la ei,ca inca il asteapta pe Mesia...
EL fiind chiar sub nasul lor ,cum se spune...
Nu-i judec,doar ca nu-i admir :)

da ... lăsând la o parte necredinta mea ... este ca si cum ţi-aş spune că eu îl aştept încă pe Moş Crăciun, iar tu mi-ai spune că la tine a venit încă de cand aveai 5 ani, iat eu ti-as spune: nu nu era ăla cel adevarat. la mine vă veni cu mult mai multe cadouri :))

Este o comparatie putin hazardata,nu :) ???