Forum Crestin Ortodox - Intrebari diverse

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Dogmatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5074)

- - Intrebari diverse (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17249)

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 574598)

Dacă ar fi ceva obligatoriu în Ortodoxie, eu aş fi din nou ateu declarat sau agnostic.
.

Marturisirea pacatelor , este OBLIGATORIE ! ( si nu oricum , cu multa cainta si sinceritate ). . .
Respectarea canonului dat , este OBLIGATORIE . . .
Programul de rugaciune dat de Duhovnic , este OBLIGATORIU . . .
Toate cele ce duc pe drumul ingust si anevoios spre POCAINTA noastra , sunt OBLIGATORII , asta daca musai vrem sa ramanem in Ortodoxie , care cu adevarat nu este obligatorie . . .
Alegerea este a noastra , in rest sunt doar vorbe , simple vorbe si atat care nu ne duc in nici un caz spre Mantuire , ci spre alte orizonturi nedorite de nimeni . . !
Mantuirea este obligatorie Ioan ?
Nu , cu siguranta ca NU !

Citat:

În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 574598)

Dacă ar fi ceva obligatoriu în Ortodoxie, eu aş fi din nou ateu declarat sau agnostic.
Din fericire Ortodoxia nu constrânge, nu obligă, ci îndrumă şi mobilizează (întrucât Capul Bisericii este Viaţa-Iubire, Hristos).
Ce anume orientează şi mobilizează? Fiinţa noastră întreagă, pe care o pot considera o prezenţă în continuă devenire, cu infinite posibilităţi, o căutare care nădăjduieşte la păstorire întru viaţă veşnică. Astfel încât omul căutător/călător să nu rătăcească, să nu fie viaţa în zadar.
*
Cum bine a punctat Cristian, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne obişnuim de a ţine gândul şi inima permanent la Domnul. Este ca o deprindere sau ca un obicei, posibilă însă numai printr-o anumită nevoinţă personală şi prin darul şi lucrarea lui Dumnezeu. Se dezvoltă prin antrenament, după puteri, statornic. Implică lepădare treptată de sine, de "toate ale tale". Jertfelnicie.
A înălţa gândul către Domnul, cu smerenie, este deja rugăciune.
*
Pe măsură ce rugăciunea prinde rădăcini în noi, apar şi înţelesuri mai curate, mai bogate. Mintea şi inima se limpezesc, ochiul devine mai curat.
Atunci începem să înţelegem mai bine ce sunt rugăciunile din cărţi, din sfintele slujbe bisericeşti. Nu le mai vedem ca pe un text străin şi impus din afară ci, chiar, uneori le recunoaştem ca fiind parcă scrise de noi înşine, iar nu de sfântul cutare, în nu ştiu ce secol... Nu mai cunoaştem, ci re-cunoaştem...
*
Şi, mai ales la început, travaliul acesta trebuie făcut sub îndrumare şi povăţuire deasă, în limitele necesare ale unei discipline spirituale (care implică şi mintea şi trupul) de care, la noi creştinii ortodocşi, are grijă părintele duhovnic mai întâi.
Altminteri apar căderi şi rătăciri, înşelări variate şi adeseori cumplite.
*
Iar pentru ca omul să se smerească şi să se adâncească pe drumul cel folositor, are nevoie, adeseori toată viaţa, de comunitate şi comuniune. În lume e comuniunea din biserici (participăm la slujbele bisericeşti împreună cu ceilalţi creştini), în monahism e comunitatea şi comuniunea celor din obşte.
În tradiţia românească nici pustnicii nu erau/nu sunt cu totul rupţi de comunitatea euharistică. Nimeni, în Biserică, nu e lăsat singur şi însingurat, indiferent de măsura la care a ajuns.

Multumesc Cezar ,foarte folositoare postarea ta,pentru ca arata un mers gradual.
Se incepe de la libertate si de la gandul interior ,se trece prin disciplina cuvantului scris,apoi prin smerenia ascultarii, si se ajunge in final la comunitate si comuniune.

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 574610)

E obligatoriu cand omul poate sa duca lucruri obligatorii.
Dar pentru inceput e bine sa vada libertate si bucurie , ca sa ajunga sa accepte obligatia.
Prin libertate ajungi la obligativitate ,atunci cand intelegi natura obiectiva a Adevarului .

Stiu ca e obligatoriu dar nu fac nimic din ce e obligatoriu , sau fac cu mari eforturi .
Dar o explicatie treptata ,plecand de la libertate , si intelegand de ce trebuie sa faci anumite lucruri ,m-a ajutat inclusiv pe forum sau in alte carti
E singura speranta ,a noastra ,cei incapatinati, ca cineva sa ne inteleaga asa cum suntem,si sa ne arate ca ,chiar si asa Dumenzeu ne iubeste , si are rabdare sa ne calauzeasca spre adevar .
Un magar nu il tragi de funie ,ca o rupe si nu se mai misca , ci il duci cu zaharelul si vorbe iscusite ca sa ajunga unde vrei . Ii arati ca de fapt si el vrea sa ajunga acolo...

Pentru a realiza ceva intotdeuna exista niste lucruri obligatorii care trebuie facute. De exemplu ca sa faca cineva un scaun de lemn ii trebuie lemn, unelte si un plan. Nu e obligatoriu sa il faca , doar daca vrea. Dar e obligatoriu sa aiba acele lucruri daca vrea sa il faca.

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 574690)

Dar nu e obligatoriu ca daca ai sculele si materialele stii si sa faci scaunul !
Eu ma refeream la pedagogie , nu poti invata un ucenic sa lucreze doar obligandu-l
Trebuie sa ii arati frumusetea meseriei , si sa vada el necesitatea unui exercitiu repetat.

E obligatoriu sa respecti anumite reguli in credinta . Dar nu de aceea trebuie respectate ca sunt obligatorii , ci intelegandu-le semnificatia , si facandu-le de drag.
Nu regula e pe primul plan , ci disponibilitatea interioara de a respecta acea regula.
Si fariseul indeplinea regulile ,dar pentru ca trebuia ,nu pentru ca le iubea .

Ortodoxia nu forţează pe nimeni. Nu obligă. Hristos nu a murit pe Cruce ca să ne oblige pe noi să fim ortodocşi. Ci, dimpotrivă, ca să ne elibereze de obligaţiile Legii vechi. Ca să ne readucă în comuniunea cu Dumnezeu, comuniune care e libertate ("Iubeşte şi fă ce vrei!").
Noi oamenii avem deschisă, prin Hristos, Uşa Milostivirii Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Că voim sau nu să intrăm prin această Uşă şi să participăm la Viaţa şi Tainele Bisericii, asta e libertatea /alegerea fiecăruia.
Biserica ne-a arătat cum să facem. Ne-a furnizat leacurile şi indiciile unei călătorii reuşite spre Ţintă. Fiecare alege să participe sau nu, în limitele puterilor şi voinţei sale personale.

În acest sens, nu putem vorbi de lucruri obligatorii - care să oblige, să constrângă.
Dar dacă, însă, cugetăm în sensul unor condiţii necesare pentru mântuire - Botezul, Spovedania, Împărtăşania - atunci da, fără acestea nimeni nu ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Învăţătura aceasta a revelat-o Domnul şi o mărturiseşte lămurit şi necontenit Biserica.

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 574726)

Fariseul, ca şi tot moralistul, avea inima lipsită de iubire (Prima şi marea Poruncă din care decurg toate celelalte.). Era făţarnic. Ascultarea lui era exterioară, formală. Neavînd decât iubire de sine, fiind centrat pe sine, fireşte că nu era în comuniune cu Dumnezeu. Îi separa o lume întreagă...
De aceea Domnul le spune "Vai vouă, farisei făţarnici!..."

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 574690)

"Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele"

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 574726)

Am vrut sa spun ca nu e obligatoriu sa faci nimic, dar daca cineva vrea sa se mantuiasca nu poate face ce vrea, adica sa faca numai rele si apoi sa se mantuiasca. Cred ca imi dai dreptate.