În prealabil postat de celestial_pottery (Post 512547)

Aveti dreptate. Sunt foarte violent in exprimari, uneori. Anume, atunci cind simt si mai ales stiu ca valorile in care cred sunt amenintate. Ce ni se face e mult mai oribil decit ce pot spune eu sau cum pot spune (eu sau oricine cu temperamentul si convingerile date :) ).

În prealabil postat de celestial_pottery (Post 512533)

Bataie cu masura, cind e cazul, si mers obligatoriu la Biserica. Iar fetele nu se lasa conduse de dracii din pintece, pardon de hormoni, de frica pumnului tatalui. Primitiv, barbar? Poate ca da, ei si? Este eficace si, mai important, natural. Adica dupa voia lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Annyta (Post 512553)

Nu ştiu ce să zic.
Poate că bătaia/ ameninţările ar fi justificate la vârste mai mici, când copilul nu înţelege altfel. Şi dacă îţi aduci aminte de acel episod şi când ai crescut, e posibil să fi fost o nedreptate.
Dacă mergi la biserică din obligaţie şi te fereşti de sex din frica de bătaie, oare e cu folos? Înveţi tu astfel dragostea de Dumnezeu? Sau te consideri astfel ferit de păcat?

Ca să fac o mărturisire, eu am învăţat (sper) mai multe lucruri din viaţă, prin experienţa proprie. Ca proştii care învaţă din greşelile lor şi nu din ale altora. Experienţele proprii sunt foarte eficiente în procesul de învăţare.

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 512551)

În prealabil postat de heaven (Post 512567)

Inteleapta vorba ati spus...
Agresiunea fizica,in aproape orice context (nu vorbim de cazuri de auto-aparare),cu atat mai mult asupra unei fiinte vulnerabile (copii,animale,batrani,oameni bolnavi etc) sau intr-o imprejurare in care este depasita legitima aparare este o forma de violenta care face ravagii,din pacate in societatea noastra,alaturi de cea verbala si mai ales emotionala si care isi are radacinile tocmai in aceasta "educatie" oferita cu toata buna credinta ca asa este firesc sa iti "dresezi" copilul ( ma iertati,dar alt cuvant mai bland nu am gasit!) .
Copiii odinioara batuti si umiliti in stilul caracteristic al acestei educatii traditionale,devin de foarte multe ori,la randul lor adulti care isi manifesta violenta asupra celor din jur,unii mai subtil,mascat,altii dimpotriva,fara rezerve,ca pe o normalitate insa,mai ales o fac in familie...cu sotul/sotia si copiii.Si oare cum ar putea sa nu fie o normalitate cand acestea au fost modelele parentale si mediul familial in care s-au format?
Orice agresor are el insusi un istoric de violenta si abuzuri in familie,iar violenta sa este indreptata in general asupra persoanelor vulnerabile pentru ca asa a invatat el sa isi traiasca sentimentul de putere.Stima de sine a unui agresor este foarte scazuta,iar atunci,agresarea celorlalti (nu neaparat fizica,ci mai ales emotionala,verbala,economica etc) devine aproape ca un drog pentru el,fiind pe de o parte modul prin care a invatat sa obtina ceea ce doreste,iar pe de alta castigarea trairii sentimentului de putere si control asupra celor din jur.
Dumneavoastra,dl Cezar Ioan, stiti,cred,destul de bine despre urmele pe care le lasa asemenea corectii asupra unui copil si modelul de urmat pe care el il primeste pentru viitor!
Cand va avea de solutionat la randul lui, sa spunem, o problema cu cineva...oare o va face prin comunicare,asertivitate,intelepciune,blandete,dar si fermitate,totodata?
Pai,de unde sa le fi invatat?Probabil, vor exista doua variante ale modului cum va reactiona:ori va incerca sa obtina ceea ce isi doreste prin constrangere,impunere,santaj, asa dupa cum a invatat cand era mic ca parintii solutioneaza problemele ori se va lasa calcat in picioare (doar copilul mic care era odinioara,nu avea alt mijloc de a scapa de teroarea bataii sau a umilintei,decat supunandu-se orbeste! ) .
Fie,de-a lungul vietii va pendula intre cele doua extreme in functie de imprejurarile cu care se va confrunta.... insa,spre oricare dintre cele trei variante ar tinde,consecintele unei astfel de educatii sunt catastrofale pentru viata adultului de mai tarziu,iar implicatiile se vor vedea pe orice palier al vietii sale,dar, poate, cel mai acut in viata de familie.
Daca parintii ar intelege ca ei efectiv modeleaza si formeaza un viitor om,ca fiecare cuvant,gest,mesaj se scriu ca pe o coala alba conturand personalitatea copilului lor,poate ar incepe sa devina mult mai atenti si responsabili in acest sens.Pentru ca,nu ma indoiesc,ca marea lor majoritate sunt de buna credinta si sincer isi iubesc copiii si isi doresc ce este mai bine pentru ei.
Sunt de acord ca in educatia unui copil este nevoie de reguli care sa fie respectate,de fermitate si chiar de pedepse atunci cand situatia o impune,insa nu de violenta verbala,emotionala sau fizica.
Din pacate,multi parinti au mers spre aceasta extrema,pe cand altii spre cea a libertatii absolute (ca sa nu spun a indiferentei sau tolerantei prost intelese),in care au fost mai mult absenti in viata copiilor lasandu-i la propriu de capul lor,fie,punand mai mult accent pe recompensele de natura financiara sau de alta natura ori din teama ca acestia sa nu aiba copilaria pe care ei ca parinti au avut-o,trecand astfel la polul opus,fara a mai cere reguli,responsabilitati etc.
Ma bucur sa vad,insa,ca din ce in ce mai multi parinti sunt preocupati,indiferent de viata pe care ei au avut-o in familie de origine,sa caute sa depaseasca acest tipar al educatiei traditionaliste si sa ofere ceva mai bun copiilor lor.Citesc,se informeaza si cauta sa ofere o educatie mult mai constructiva pentru cei mici.Iar asta,in ceea ce ma priveste,este imbucurator!

În prealabil postat de guardian knight (Post 512578)

De ce uitati sa pomeniti momentul intrarii Mantuitorului in Templu,atunci cand,intr-un acces,unic dealtfel,de manie si violenta fizica, Insusi Mantuitorul i-a batut cu biciul pe bisnitarii si cersetorii care locuiau acolo,spurcand prin activitatile lor lumesti,acel loc !

Astfel, ni s-a dat un exemplu,in sensul in care, BATAIA are uneori rolul si scopul ei ,pentru a indrepta o stare de fapt grava !!!

În prealabil postat de Dumitru73 (Post 512571)

poate că bătaia este uneori necesară. prin bătaie intelegang o urecheala (nu zdravănă) şi maxim o palma, iar această dată cu măsură.
ştiu că sunt situaţii în care părintele este adus la exasperare.