Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXI-a)

[/COLOR] Ca model al unei propovăduiri sterile, lipsite de orice finalitate, (făcută chiar de “mama Gigi”), este dat tocmai poporul cel de demult al Verginicăi. De aceea, de acum va trebui să se îngemăneze lupta pentru aducerea regelui pe tron şi reinstaurarea monarhiei, cu cea de reformare din temelii a Bisericii, ca ele să prindă puteri din puteri. Marian Zidaru va fi păstrat ca stâlp de mărturie al acestei lupte şi a minunilor care o vor însoţi:
[COLOR=blue]“ Că uitaţi-vă la poporul meu, care a mâncat mereu fructul celor mai mari cuvinte cereşti, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu s-a lăsat spre viaţa cu Dumnezeu nici poporul meu[/COLOR][COLOR=blue], că a fost rece cu inima acest popor şi n-a avut dragoste. O, de aceea trebuie să luptăm şi să ne rugăm cu putere, să răzbească Domnul cât mai curând cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]învierea bisericii Sale[/COLOR][COLOR=blue], ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie cârmă bună din biserică[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vină cel ce va lua cârma, şi cel ce are coroana[/COLOR][COLOR=blue], şi să stea cu cârmă bună, aşa cum este scris, şi o să vedeţi apoi libertate după adevăr, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o să vedeţi atunci minuni, şi o să lucraţi atunci minuni[/COLOR][COLOR=blue]. Dumnezeu lucrează minune mare cu voi, măi copii, dar acum taina aceasta este ascunsă, şi se lucrează în ascuns [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să prindă putere[/COLOR][COLOR=blue], şi, apoi, cu această putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lucra cu minuni[/COLOR][COLOR=blue], şi poporul meu va reveni la matca sa, şi Ierusalimul se va arăta şi se va întregi într-o clipă, la glasul sunetului de trâmbiţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Şi tu, copilul meu, vei fi atunci arătat de Dumnezeu ca mărturie[/COLOR][COLOR=blue], că te va arăta Dumnezeu că ai fost cu El şi că ai fost al Său.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
Marian Zidaru este sfătuit să nu mai facă nimic de acum fără ascultare strictă de liderii pucioşi, care îi vor aduce “cuvânt de la Dumnezeu” pentru tot ce va mai trebui făcut:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vă dă Domnul de lucru după cum este scris în planul Său de lucru[/COLOR][COLOR=blue], dar dacă nu este ceva scris în planul Său, nu vă dă, măi copii, că are Domnul o mulţime de cereri de la mulţi copii de ai mei, dar dacă cererea nu se aseamănă cu planul Domnului, nu se împlineşte. O, aş vrea să pot fi mereu cu cuvântul meu între voi, ca să ştiţi din planul lui Dumnezeu şi să rămâneţi întru el şi numai întru el, ca să ieşim cu biruinţa mai curând. […] Copilul meu, să faci numai ce se poate face acum, şi aşteaptă de la Dumnezeu, că El [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi[/COLOR][COLOR=fuchsia]va aduce cuvânt în tot ceea ce va trebui să faci[/COLOR][COLOR=blue], căci Domnul vrea să vă ferească pe voi de toate răutăţile de acum, şi numai fiii răutăţii să fie prinşi în teascul răutăţii care se va vărsa pe pământ .” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
Toată conspiraţia trebuie însă ţinută în mare taină, pentru a nu se compromite printr-o neaşteptată vânzare:
[COLOR=blue]“ Fiţi atenţi cu aceste taine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu cumva să se audă dincolo de poartă[/COLOR][COLOR=blue], că nu se poate, măi copii, să fie despecetluită taina lui Dumnezeu în faţa celui străin de taina aceasta. Pecetluiţi-o între voi, şi afară să nu se audă, şi fiţi ai lui Dumnezeu într-o singură inimă, cu toată taina Sa, căci voi nu puteţi cunoaşte în om credincioşia, pe care numai Dumnezeu o poate cunoaşte. Închideţi bine uşa tainelor de la Dumnezeu, ca nu cumva să umble careva la ele şi să strice ceva, că nu se poate să se strice ceva din taina planului lui Dumnezeu, şi aceasta trebuie să se împlinească, şi numai atunci se va putea şti, că se vor vedea împlinirile tainelor lui Dumnezeu şi va fi totul întru bucurie. Amin, amin, amin.” (30 septembrie/13 octombrie 1990)[/COLOR]
După cele două şedinţe de spiritism epistolar, în care Marian Zidaru este desemnat emisarul special al regelui Mihai, iată că vine vremea ca Însuşi “Domnul Pucioasei” să ia cuvântul şi să-l trimită pe Marian Zidaru cu solie la rege. Trecerea la o nouă etapă va fi făcută însă gradual: Mai întâi, cele două spirite surori vorbesc împreună, sprijinindu-se şi confirmându-se unul pe altul. La început, vorbeşte spiritul care se prezintă a fi “Dumnezeul Pucioasei”: El se adresează liderilor pucioşi, informându-i pe departe despre… cele puse de ei la cale, în mare taină:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului şi al sfintei Virginia către Marian Zidaru[/COLOR]
[COLOR=blue]Numirea lui ca sol al vestirii cuvântului către regele României[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată, iar vorbesc cu voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]copiii Mei[/COLOR][COLOR=blue] cu care Mă ajut să-Mi împlinesc planul voii Mele. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am dat cuvânt către regele României[/COLOR][COLOR=blue] şi va trebui [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ajungă cuvântul Meu la el[/COLOR][COLOR=blue]. Eu voi lucra să vă scot în cale mijlocul cel mai bun [/COLOR][COLOR=fuchsia]să trimitem unsului Meu cuvântul mângâierii Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi al mărturiei Mele. ”(17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Vom vedea că [COLOR=blue]mijlocul cel mai bun[/COLOR] nu putea fi decât… Marian Zidaru, care de altfel fusese deja ales, fără să fi fost consultat.
Al doilea spirit, cel al şfintei Verginica, se bagă şi el în vorbă neîntrebat, iar expresia “[COLOR=blue]copiii Mei[/COLOR]” devine brusc “[COLOR=blue]copiii mei[/COLOR]” (arătându-le, probabil, pucioşilor cine le este Tătic şi cine le este mămică în ceruri):
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]C[/COLOR][COLOR=fuchsia]opiii mei[/COLOR][COLOR=blue], v-a spus mămica vouă că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă dă de lucru atunci când este de lucru[/COLOR][COLOR=blue], şi v-a spus să aveţi mare grijă de voi, căci am mare nevoie de voi, dar vreau, mămică, să vă am întru răbdarea cea bună”. (17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Cuvintele “ [COLOR=fuchsia]vă dă de lucru atunci când este de lucru[/COLOR] “ se regăsesc destul de exact în mesajul precedent adresat lui Marian Zidaru, arătând că alegerea lui fusese premeditată.
Întrucât sentimentele antimonarhice ale majorităţii românilor erau şi sunt binecunoscute, Verginica promite că va pune ordine la acest capitol, schimbând situaţia din temelii, după principiul ” Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”. În acelaşi timp, simţind primejdia care vine din lucrul lor la limita legalităţii, liderii pucioşi au grijă să-şi pună pielea la adăpost, punând în gura “Verginicăi” cuvinte de ocrotire şi de acoperire care se repetă obsesiv, până la pleonasm (“[COLOR=blue]cu mare taină, cu mare ascundere[/COLOR]”):
[COLOR=blue]“ Voi mai folosi un mijloc de trezire pentru poporul român, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să pun în inima românului iubire[/COLOR][COLOR=blue] pentru Dumnezeu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru cel uns de la Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], dar voi lucra cu mare taină, cu mare ascundere, căci izvorul acesta, cu nici un chip nu trebuie pus în primejdie, şi trebuie toţi să-l ocrotim şi să-l acoperim”. (17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Aşadar,Marian Zidaru este făcut atent într-un mod aluziv că trebuie neapărat să fie un “lucrător tainic şi ascuns”, împuternicit să ducă pe furiş la îndeplinire planul de înştiinţare a regelui Mihai:
[COLOR=blue]“ Iată copiii mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie lucrători[/COLOR][COLOR=blue], trebuie să facem lumea să-L cunoască şi să-L înţeleagă pe Dumnezeu şi să-L iubească, măi copii. […] Se coboară Domnul cu cerul Său[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă împuternicească din zi în zi mai mult[/COLOR][COLOR=blue] spre cele ce trebuie lucrate şi aşezate de Domnul în zilele ce vin.” (17/30 decembrie 1990)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXII-a)

[/COLOR] Liderii pucioşi sunt însă tot mai contestaţi de voci care nu le mai suportă comportamentul abuziv, discordant şi dictatorial. “Obştea” de la Fundeni, spre exemplu, s-a răzvrătit pe faţă atunci când liderii pucioşi au vrut s-o pună pe Elena “străjer” la Fundeni, deşi cei de la Fundeni voiau pe altcineva.
[COLOR=blue]“ Aveţi grijă, mămică, să nu vă faceţi părtaşi cu cei care se ridică măcar cu un cuvânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]împotriva[/COLOR][COLOR=blue] aşezării mele de aici şi a [/COLOR][COLOR=fuchsia]celor pe care-i am aici puşi la lucrul meu[/COLOR][COLOR=blue] şi la lucrul acestei mari taine de mântuire şi de înviere. Lucraţi şi pentru cei din poporul nostru care nu înţeleg să se ridice. Lucraţi cu duhul blândeţii şi cu cuvântul puterii cereşti, ca să cadă sub puterea cuvântului cel bun [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei care încă mai stau în sângele lor[/COLOR][COLOR=blue], că iată, creştinii mei de la Bucureşti nu vor să mă lase să le şterg păcatul pe care-l au scris la Dumnezeu, şi pentru asta suferă cu toţii greutatea duhului întunericului, care este peste ei, că aşa este scris: “Cel ce urăşte pe fratele său, este în întuneric”. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceia urăsc pe copiii mei de aici şi îi vorbesc de rău şi le ridică vină[/COLOR][COLOR=blue], şi ei nu ştiu ce fac cu păcatul acesta, şi mare este păcatul acesta la Dumnezeu, că eu nu ştiu cum să-i mai iubesc, cum să-i mai întăresc, cum să-i mai mângâi pe aceştia pe care-i am aici la lucru, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vai celor ce-i dispreţuiesc şi îi învinuiesc pe ei[/COLOR][COLOR=blue], că ei nu ştiu de ce se ating bieţii de ei că se sfărâmă lovind în această piatră pe care a pus-o Sfânta Treime [/COLOR][COLOR=fuchsia]în acest unghi[/COLOR][COLOR=blue]. Hristos este piatra, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hristos este în aceştia[/COLOR][COLOR=blue], dar aceia nu ştiu ce hulesc ei. Lucraţi cu ce puteţi şi pentru ei, poate vom reuşi să le micşorăm acest păcat, să nu rămână până în sfârşit sfărâmaţi de această piatră, căci ei singuri se lovesc în ea. “(17/30 decembrie 1990)[/COLOR]
Consemnăm în acest torent de vorbe acre şi blesteme (“[COLOR=fuchsia]vai celor ce-i dispreţuiesc şi îi învinuiesc pe ei[/COLOR]”) teama nedisimulată că răzvrătirea pucioşilor bucureşteni faţă de liderii lor de la Pucioasa ar putea deveni contagioasă şi pentru alte “obşti”. A ridica vină (chiar şi motivată) asupra liderilor pucioşi a fost şi este inadmisibil, luând proporţiile unui delict. De aceea, orice sâmbure de revoltă trebuie înăbuşit în faşă, cu ameninţări şi cu blesteme. Liderii pucioşi se autodenumesc, nici mai mult, nici mai puţin, “capul unghiului” în care este aşezat şi se odihneşte Hristos. Aici se dă pe faţă erezia românească a secolului XX: Hristos este în ei, “[COLOR=fuchsia]Hristos este în aceştia[/COLOR]”, aşadar, cei care-i vorbesc de rău pe liderii pucioşi, automat Îl atacă pe Hristos, şi de aceea se vor sfărâma în această Piatră pe care liderii pucioşi pretind că o ţin la sân. Atunci, ce trebuie făcut? Pucioşii trebuie cocoloşiţi, după exemplul lui “mama Gigi”: iubiţi, întăriţi şi mângâiaţi. Scrisoarea aceasta fiind adresată lui Marian Zidaru, dumnealui aşa va trebui să facă de acum încolo. Şi să înveţe şi din greşelile altora, care s-au răzvrătit, voind să-şi pună “străjer” după capul şi după gustul lor, nesocotindu-le gusturile liderilor pucioşi.
Interesant este că istoria adesea se repetă. Peste ani de zile, o “pâclă groasă” avea să se aşterne peste “obştea” de la Bucureşti (alta decât cea dela Fundeni). Pasă-mi-te, liderii pucioşi voiau să le pună şi lor un “străjer”, ales, chipurile, după voia creştinilor. Zis şi făcut. De la Pucioasa au venit liderii pucioşi, însoţiţi de acoliţii cei mai fideli, ca să conducă “lucrările”. Întrunirea a avut loc în atelierul lui Marian Zidaru. Mai întâi, liderii pucioşi au făcut un lobby foarte fin, făcând aluzie pe departe că Viorel Ivan ar fi cel mai bun ca “străjer”. Apoi, creştinii au votat “democratic”: în secret, pe bileţele. Şi… surpriză! a ieşit cu cele mai multe voturi “pentru” tocmai cel mai preţuit de ei: Marian Zidaru. Liderii pucioşi au fost şocaţi: [COLOR=green]Ei, drăcie![/COLOR][COLOR=green] Au ales pân-au cules! Că doar le-am sugerat dinainte imbecililor de alegători pe cine să aleagă![/COLOR] (le-au sugerat pe ocolite, fireşte; nu puteau să le zică mură-n gură că liderii pucioşi se gândiseră la altcineva: la Viorel Ivan!). Căci poate nu ştiţi, dar Marian Zidaru nu mai era de mult pe gustul lor, pentru că era prea vertical pentru ei. Nici Victoria Zidaru nu mai era în graţiile lor, căci prea era “independentă” şi bine-văzută în “lumea-bună”. Lor le trebuia un om cu şira spinării îndoită până la pământ, o caricatură a umilinţei întruchipate şi închipuite, un yes-man, şi tocmai de aceea îl doreau pe Viorică. Dar uite că n-a fost să fie: încuiaţii ăia de bucureşteni încă îi mai iubeau pe Zidari! Liderii pucioşi s-au făcut negri de supărare, au suduit printre dinţi, “şi-au luat jucăriile”, s-au îmbarcat claie peste grămadă în maşinile cu care veniseră şi s-au întors val-vârtej la Pucioasa. Bineînţeles că “au uitat” să-l ungă “străjer” pe cel care fusese ales în mod democratic de popor, pe Marian Zidaru. Drept pedeapsă că au fost grei de cap şi că n-au înţeles pe cine-l voia “Dumnezeu” ca să fie “străjer” peste ei, pucioşii bucureşteni au rămas fără “străjer” până în ziua de astăzi. Şi uite-aşa se scrie de fapt istoria pucioşilor: “democratic”, dar printre rânduri. Printre rânduri frumoase şi adânc ticluite, numite pompos:”Cuvântul lui Dumnezeu”.
Expresia “[COLOR=fuchsia]cei care încă mai stau în sângele lor[/COLOR]” este o expresie dragă şi consacrată a liderilor pucioşi, prin care ei îi blamează pe aceia care încă nu s-au despărţit cu totul de mamă, de tată, de fraţi, de surori, de soţie şi de copii (că doar aşa scrie şi în Biblie!), să-şi spele toate păcatele şi mai ales creierele (asta… nu mai scrie!!), iar apoi să-i urmeze pe liderii pucioşi şi învăţătura lor pucioasă (…şi nici asta nu scrie!!!).

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]12. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Doina Alexandru şi Constantin Mănciulescu[/COLOR]

Doina Alexandru (fostă şi actuală Doina Xifta, fostă Dorina Alexandrescu, fostă Dorina Schneider) şi Constantin Mănciulescu ( fost şi actual Costel Xifta) sunt doi foşti crainici ai postului de radio “Europa Liberă”, racolaţi de liderii pucioşi pentru a fi soli ai mesajelor lor către regele Mihai, aflat pe atunci în exil:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Doina Alexandru şi Constantin Mănciulescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Ei sunt chemaţi să vestească alegerea României şi pe regele ei cel binecuvântat peste ea.[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]ă se scrie această zi şi de voi, că şi în cer se scrie. Amin. Iubiţii Mei, copiii Mei, pace vouă![…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Vă întâmpin. Eu vă întâmpin, Eu. Eu sunt aici, şi vom sta de vorbă. Fiţi binecuvântaţi, iubiţii Mei, românii Mei, că Eu iubesc românul. Pace vouă, şi fiţi bineveniţi şi fiţi ai Mei, dar fiţi pe veci ai Mei! Amin, amin, amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Probabil că cei doi rromâni, Costel Xifta şi Dorina Schneider, veniţi tocmai din München, Germania, au fost nespus de măguliţi de onoarea ce li se face, ca Însuşi Dumnezeu să le ureze bun venit pe meleagurile rrromâneşti ale Pucioasei. Dar, să vedem şi ce li se cere, după ce li se dă (bineţe):
[COLOR=blue]“ Iubiţii Mei, românii Mei, v-am tocmit să lucraţi în via Mea în vremea aceasta, şi rod de credinţă să aduceţi şi rod de înviere să lucraţi. Am lucrat peste voi aşa cum am lucrat, dar am ştiut ce fac, căci sunt Dumnezeu. Am lucrat ca să vă descopăr izvorul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să beţi din el şi să fiţi credincioşi, şi să-L înţelegeţi pe Dumnezeu apoi[/COLOR][COLOR=blue]. V-am scris în planul Meu din zilele acestea şi am lucrat ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă dau de lucru[/COLOR][COLOR=blue] după cum este de lucru în vremea aceasta şi v-am numit [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolii Mei, apostolii României Mele[/COLOR][COLOR=blue].” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Deci, asta era: încă doi [COLOR=green]Şfinţi Pucioşi Apostoli: Dorinaschneider şi Costelxifta[/COLOR] au fost unşi la Pucioasa pentru a media pe lângă regele Mihai, ca să se hotărască odată şi să vină pe tronul lăsat vacant tot de Majestatea Sa, în decembrie 1947.
Pucioşii pretind apoi că cei doi rromâni veniţi de departe au ca mijlocitor la cer chiar pe sufleţelul fiului lor cel adormit pe veci (spiriduşul rromânaşului Vadim), care i-a călăuzit pe ei în chip tainic, nevăzut-necunoscut, până la Izvorul Minunilor de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Aveţi la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]mijlocitor[/COLOR][COLOR=blue]. Fiţi fericiţi că este la Mine acum, că l-am trimis ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă conducă înspre izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Iată, a trebuit să-l iau cu Mine din cer, că venise vremea să vă alătur lucrului Meu, şi am făcut apoi de l-am trimis pe el ca să vă conducă înspre izvorul Meu.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Cele două spirite pereche (Vadim şi Verginica) stau acum cuminţi de mână. Verginica este fără asemănare şi mai mare decât toţi cei din cer (deci – inclusiv heruvimii şi serafimii), care sar în ajutorul ei:
[COLOR=blue]“ O, Verginica [/COLOR][COLOR=fuchsia]este cu el de mână aici[/COLOR][COLOR=blue]. Verginica este mare la Mine şi lucrează în vremea aceasta, lucrează [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai mult decât toţi lucrătorii cei din cer[/COLOR][COLOR=blue]. Tot cerul este în ajutorul ei ca s-o vadă ieşită la capăt cu lucrul ei. Cerul vede lucrul ce-l are ea de împlinit, şi se bucură tot cerul. Stau proorocii şi se uită să vadă împlinirile cele proorocite prin ei. Stau îngerii şi sfinţii în jurul lucrului ei, că ei văd misiunea ei. Ea a fost trâmbiţă apocaliptică prin care Eu am lucrat şi am sunat şi am vorbit pe pământ spre sfârşitul plinirii vremurilor cele scrise.[/COLOR][…] [COLOR=blue]Iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Verginica este mare la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Măicuţa Mea nu ştie cum să-i mulţumească acum, dar tot cerul o ajută pe Verginica. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ea este de mână cu îngeraşul vostru[/COLOR][COLOR=blue] înaintemergător aici [/COLOR][COLOR=blue]( Vadim, fiul lor cel adormit, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue] , şi acum, iubiţii Mei, el saltă şi se bucură printre îngerii cei buni, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]el este un înger mare[/COLOR][COLOR=blue], fiindcă a purtat trup pe pământ. Nu-i umbriţi fericirea dacă-l iubiţi. El se veseleşte cu cerul, dar are lacrimă pe obraz când curge lacrima voastră. Bucuraţi-vă de el,dar nu plângeţi pentru el. Un picuţ, şi vom fi cu toţii, iubiţii Mei. [/COLOR][…][COLOR=blue] Verginica este cu el de mână, este aici.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
“Îngeraşul Vadim” (despre care se spune că e totodată şi “înger mare”) primeşte dezlegare ca să facă o mică şedinţă de spiritism cu părinţii lui aflaţi în trup pe pământ. El îl dă exemplu pe Marian Zidaru, ca un model de sobrietate în iubire:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=blue]– E[/COLOR][COLOR=blue]u sunt cu cerul cel bun, dar vreau să fiţi şi voi cu mine.[/COLOR][…][COLOR=fuchsia]Marian[/COLOR][COLOR=fuchsia]mă iubeşte ca cei din cer[/COLOR][COLOR=blue]. Şi voi să mă iubiţi aşa şi nu altfel.[/COLOR]
[COLOR=blue]Nu plângeţi! Plânsul vostru este singura mea tristeţe. Plângeţi să vă dea Iisus Hristos ajutor şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fiţi cu ai Lui[/COLOR][COLOR=blue][…]” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Deci asta era…Nu plângeţi…; dar plângeţi. [COLOR=green]Nu mă plângeţi pe mine, că nu sunt cu voi şi că nu sunteţi cu mine; plângeţi şi cereţi ca să fiţi cu ei, cu liderii pucioşi[/COLOR].
Micuţul spiriduş Vadim încheie încurajator, dar şi cu o obrăznicuţă ameninţare la adresa propriilor lui părinţi, pentru că ei încă îl mai iubesc pe el, contrar directivelor primite de la “izvor”(ca să-i iubească pe liderii pucioşi, căci iubindu-i pe ei, Îl iubesc pe Dumnezeu):
[COLOR=blue]“ Staţi şi voi în cer, dar cerul este curat. Dacă mă iubiţi, staţi în cer, lângă mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar una singură este iubirea[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ea este răzbunătoare pentru cei ce o dau de la ei[/COLOR][COLOR=blue].” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
După ce i-a muiat de tot pe cei doi rromâni, cu această întâlnire de gradul zero, liderii pucioşi trec la atac fontal şi dau cărţile pe faţă. Cei doi crainici de radio sunt somaţi să se înroleze în “lucrarea de duh” a Noului Ierusalim, să ia învăţătură numai de la “Izvorul Minciunilor de la Pucioasa” şi să-i ocrotească pe pucioşi şi “lucrul “lor:
[COLOR=blue]“ Iată, Duhul Meu vă cercetează. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiţi un duh cu Mine[/COLOR][COLOR=blue], ca să fiţi cu Mine. Primiţi-Mă în voi, ca să fac lumină de la Mine în voi. Fiţi tari cu Mine, că lumea este cruce pentru Mine. Luaţi din Duhul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]beţi din izvorul Meu[/COLOR][COLOR=blue] şi sfinţiţi-vă.[…]” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
[COLOR=blue]Am lucrat şi v-am apropiat lucrului Meu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ocrotiţi-Mi lucrul Meu[/COLOR][COLOR=blue], fiţi întăritură pentru via Mea, şi veţi fi ai bucuriei Mele. “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Cei doi sunt angajaţi pe post de curieri speciali ai pucioşilor către regele Mihai, ca să-l încurajeze şi să-l anunţe că mai e puţin şi va fi din nou regele tuturor românilor. Ei sunt îndemnaţi să-şi facă misiunea fără nici o teamă:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia] Vreau să-i trimit mângâiere regelui care este de la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia](regele Mihai, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue] Daţi-i mângîiere de la Mine şi spuneţi-i despre lucrul Meu, că iată, v-am adus la această iesle ca să vedeţi ieslea coborârii Mele, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ieslea cuvintelor Mele[/COLOR][COLOR=blue]. Duceţi mângâiere [/COLOR][COLOR=fuchsia]celui uns al Meu[/COLOR][COLOR=blue], că un pic mai este, şi îi voi sfârşi aşteptarea. […] Vreau să-l aduc, iubiţii Mei. Lucrez ca să-l aduc, şi din greu lucrez, că mare este împotrivirea şi puţină credinţă este în Mine, dar lucrez ca să-l aduc. Faceţi-Mi cale bună spre el, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]faceţi-i cale spre Mine[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi spre lucrul ce-l lucrez în România. România este regină, şi el este regele ei. [/COLOR][COLOR=blue]Aşa este scris la Mine, şi nu se poate şterge aceasta. […] Nu vă temeţi […] Pace peste voi !” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Nici arhiereul Irineu nu este uitat, ci este reconfirmat ca fiind iubit şi “mare” la “Cel de la Pucioasa”:
[COLOR=blue]“ Pace peste [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel iubit din biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], căci este credincios lucrului Meu, şi de aceea este mare la Mine![…] “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
La finele mesajului sosit “din cer”, [COLOR=green]Şfinţii Apostoli Dorinaschneider şi Costelxifta[/COLOR] , în calitate de [COLOR=green]apostoli pucioşi de de ocazie[/COLOR], sunt din nou îmbărbătaţi şi li se face promisiunea unei reciprocităţi, adică nu vor rămâne în pagubă dacă vor dovedi că au fost fideli:
[COLOR=blue] “ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiţi întru Mine, şi voi fi cu voi,[/COLOR][COLOR=blue] şi veţi vedea că sunt cu voi”. (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]13. Pasaje din mesajele “venite din cer” către părintele Visarion Iugulescu[/COLOR]

Visarioniştii au o reputaţie de creştini râvnitori, habotnici şi solidari. Liderii pucioşi şi-au făcut cu ei o socoteală simplă: decât să culeagă “la noroc” câte un creştin din B.O.R., din An în Paşti, mai bine adună cu japca o turmă întreagă şi o aduc în staulul lor, cu măgar cu tot. Zis şi făcut: Îndată vine un cuvânt languros din cer care să-l gâdile plăcut la urechi pe măgarul turmei şi să-l înduplece ca să-şi dea oile pe mâna pucioşilor, ca să-şi [COLOR=fuchsia]înmulţească[/COLOR] ei turma:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către părintele Visarion Iugulescu[/COLOR]
[COLOR=blue]Domnul îl îndeamnă la împlinirea sfinţeniei turmei sale[/COLOR]

[COLOR=blue]B[/COLOR][COLOR=blue]inecuvântată să fie, şi zi de mărturie să fie această zi, căci Hristos, lumina învierii, lucrează astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune de înmulţire[/COLOR][COLOR=blue] de inimi vii şi pregătite pentru lucrarea cea din vârful unghiului, prin care se adună la un loc mulţimea cea îmbrăcată în veşminte albe, care va sta în faţa tronului Mielului ceresc cântând cântarea cea nouă a Ierusalimului cel din cer coborât.[…] Pacea Mea şi darul păcii Mele peste cel cu care M-am întâlnit acum! Bucuria Mea o pun peste tine, fiu iubit de cer. Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, căci am stat în sfat cu tine prin acest fir ceresc, am stat la celălalt capăt al acestei lucrări, la începutul acestei lucrări, măi tată. Am voit şi la acest capăt, la sfârşitul acestei lucrări să-ţi grăiesc, căci e pe sfârşite şi ea. Suntem aproape de sărbătoarea cea mare, iubitul Meu, fiul Meu iubit. Eşti scris în cartea acestei lucrări, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiule Vasilică[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa eşti scris, tată. Se bucură cerul de lucrul apostoliei tale, de rodul lucrului tău.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Introducerea fiind făcută, pucioşii trec la subiect. Cu alte cuvinte, [COLOR=green]putem trece la oile noastre [/COLOR]…(pe ale voastre). Lui Vasilică/Visarion i se spune mai întâi pe ocolite: “[COLOR=green]Primeşte-Mă, tată, în împărăţia ta[/COLOR]”. Pentru că Visarion nu e un oarecare, e şi el “[COLOR=fuchsia]în schiţă[/COLOR]”, are şi el “Ierusalimul” lui, că aşa e când intervine concurenţa… Adică, pucioşii bat şeaua ca să priceapă măgarul că trebuie musai să se acupleze cele două Ierusalimuri, cel visarionist şi cel din cer:
[COLOR=blue]“A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. Aşa am spus învăţăceilor Mei: «Nu vă mai numesc slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul ei, şi vă numesc prietenii Mei, iubiţii Mei». Iată, vreau să ştii şi tu ce fac, căci am zis celui iubit de Mine, lui Ioan cel iubit: «Să nu scrii ce au vorbit cele şapte tunete; să nu scrii. Pecetluieşte ce au vorbit aceste tunete, până la vremea cea de sfârşit». Iată vremea aceea, iubitul Meu. M-am ridicat să adun laolaltă lucrul cel bun şi să-Mi desăvârşesc turma României Mele cea binecuvântată. România este ţara cea aleasă prin care Dumnezeu aşează la loc împărăţia Noului Ierusalim. Este scris în cartea cea din cer coborâtă că Domnul va alege din nou Ierusalimul, şi va fi aceasta în zile de strâmtorare. E mare strâmtorare pe pământ, e groasă ceaţa, e mare necredinţa, dar am spus aşa pe vremea trupului Meu: «Nu aceste minuni, ci mai mari decât acestea vor lucra cei ce cred în Mine, pentru că Eu Mă duc la Tatăl». Iată, iubitul Meu, aşa va fi. Voi strânge laolaltă toată turma cea chemată şi aleasă şi credincioasă şi voi face una numai şi voi sufla din cer, ca să se împlinească cele scrise,[…] [/COLOR]
[COLOR=blue]Ţi-am ieşit în cale, şi privesc din cer peste lucrul apostoliei tale, fiindcă tu eşti scris în cartea acestei lucrări, şi Mi-am adus aminte de cuvântul credinţei tale din ziua aceea când am vorbit cu tine prin acest fir de sfârşit, şi lucrez în chip minunat, căci lucrez după planul cel întocmit de cer, după schiţa cea din cer. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Te-am găsit în schiţa acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue] şi am ieşit acum în calea ta să-ţi cer rodul tău şi să te răsplătesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau[/COLOR][COLOR=fuchsia]să pun numele cel nou al Noului Ierusalim pe fruntea turmei tale[/COLOR][COLOR=blue], căci tu eşti fruntea acestei turme, dar vreau să înveţi acest cântec ceresc pe toţi cei din turma ta, căci îţi ascultă glasul turma ta. Te cunoaşte turma ta şi îţi ascultă glasul şi merge după tine ca după un urmaş credincios al Păstorului Cel bun. Tu eşti prietenul Meu şi dintr-o mie te cunosc, măi tată. Scoală-te şi ieşi în întâmpinarea Mea; ieşi cu tot alaiul tău. Sună şi dă de veste peste turma ta, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să intru în Ierusalimul tău[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-l unesc cu cel coborât din cer[/COLOR][COLOR=blue] şi să facem din toate câte sunt peste tot, să facem numai unul, unul ceresc, că iată ce fac! Am ieşit în întâmpinarea ta cu glas de trâmbiţă.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Şi cum măgarul e încăpăţânat şi se face că nu pricepe că trebuie să ragă aşa cum i se dictează, atunci i se spune verde în faţă: “[COLOR=green]Ia hai tu să ne unim oile. Dar nu oricum, ci oile tale să vină la oile noastre. [/COLOR]” Şi va fi o turmă şi un păstor: “Cel de la Pucioasa”, cel ce va pune pecetea acestei lucrări pe fruntea şi pe mâna fiecăruia:
[COLOR=blue] “ Am venit din cer, însoţit de Ierusalimul ceresc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fac unire cu tine şi cu turma ta, şi să fii una cu Mine şi cu turma Mea[/COLOR][COLOR=blue], care ştie cântarea acestei lucrări. Eu ascult cu tot cerul glasul turmei tale, căci cu toată turma ta Îmi aduci Mie slavă. Ascultă şi tu glasul Meu şi cântecul Meu, cântecul acestei lucrări. Ascultă-l, că vin să te peţesc. Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească şi să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească. Ascultă şi tu glasul lucrării Mele, că şi Eu voiesc să-ţi aduc ţie slavă,[/COLOR]
[COLOR=blue]Sună din trâmbiţă, să te audă turma ta! Sună peste ea, şi pune peste ea veghea cea din urmă, pune peste ea cea mai bună vestire din toate vestirile de până acum! Vin curând. Acum sunt aproape. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Uneşte-Mă cu turma ta[/COLOR][COLOR=blue], până să vin [/COLOR][COLOR=fuchsia]uneşte-Mă[/COLOR][COLOR=blue], că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vreau să-i pun pecetea acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue], căci turma acestei lucrări este turma cea de onoare pentru întâmpinarea Mea în Ierusalimul acestei vremi. România este regina Mea, este binecuvântata Mea, este aleasa Mea şi este iubita Mea, şi de la ea Îmi voi lărgi cortul nunţii Mele, că vin la ea, vin la România Mea. Vin, că de la naşterea ei am sortit-o să fie a Mea şi să Mă slăvesc în ea cu slavă văzută, şi toate popoarele vor vedea slava ei. Încinge-te şi te scoală ca să asculţi glasul Meu şi să-Mi deschizi, că iată, vin ca să cinăm împreună.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
De acum învăţăturile visarioniştilor sunt în pericol: ele vor fi detronate de ereziile proaspete de la Izvorul Minciunilor de la Pucioasa, care strigă ca să se adune toate noroadele:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vreau să scot apă din acest izvor şi să-ţi dau să bei, tu, şi toată turma ta[/COLOR][COLOR=blue], căci această învăţătură şi acest glas care răsună acum spre sfârşit este glasul Meu, care strigă [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se adune toate noroadele[/COLOR][COLOR=blue], să vadă şi să cunoască slava Mea.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Planul are o bătaie mai lungă: Biserica pucioşilor, odată bine întărită la putere, va putea să impună revenirea regelui Mihai pe tron. Revenirea nu va fi deloc formală, căci [COLOR=fuchsia]regele va cârmui norodul[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Voi aduce pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsul cel de la Mine, şi vreau prin biserica Mea cea vie să-l aduc[/COLOR][COLOR=blue], căci el întru Mine va domni şi nu fără Mine. El este de la Mine, şi întru Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să ia toiagul să cârmuiască[/COLOR][COLOR=blue] norodul cel binecuvântat. El este proorocit, el este de la Mine. Să se ridice turma cea creştină a neamului românesc şi să se suie de la ea la Mine cerere şi rugăciune, ca să aud şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să împlinesc venirea unsului Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Să se înmulţească glasurile cele spre cer, glasul bisericii acestui Ierusalim, şi să strige până vor cădea zidurile jos, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să intre unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Nimeni să nu fie mai tare şi mai puternic decât poporul cel credincios şi cel împlinitor al acestui neam.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXV-a)

[/COLOR] Turmele reunite sub acelaşi sceptru vor asculta de liderii pucioşi “de la izvor” şi vor face schimbări majore, inclusiv în viaţa bisericească. Una dintre ele este “[COLOR=fuchsia]aşezarea vremurilor la loc[/COLOR]”, adică revenirea la stilul vechi în calendarul bisericesc:
[COLOR=blue]“ Hai să dăm mână cu mână, turmă cu turmă, frate cu frate, şi să înfigem cortul şi să punem masa cea aşteptată de tot cerul sfânt. Sună peste turma ta, iubitul Meu, şi spune-i despre izvorul Meu şi despre lucrul ce-l lucrez în România în vremea aceasta. Strigă-ţi turma şi fă-o să-ţi cunoască glasul şi să meargă după tine, că vreau să-i arăt această grădină şi glasul Meu care umple această grădină. Vine vremea să [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşez vremurile la loc[/COLOR][COLOR=blue], că vremea fiarei roşii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele şi serbările Mele cele cereşti. Iată, vin şi cu această aşezare, ca s-o aşez la loc şi să mustru cu certare şi cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părinteşti care au fost aşezate prin sânge de creştin şi prin jertfă de temelie pentru credinţa cea curată, lăsată prin sfinţii cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine. Vreau să fiu aşteptat cu veghe, aşa cum se pregătea poporul lui Moise când vesteam coborârea Mea în mijlocul poporului Israel din vremea lui Moise, că iată, în mijlocul acestui pământ ales este mai mult decât Moise.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Visarion este atenţionat să intre în front fără să crâcnească, să asculte de liderii pucioşi (emisarii, [COLOR=blue]trimişii [/COLOR]“celui de la Pucioasa”) şi să se lase pecetluit pe frunte şi pe mână, împreună cu toată turma lui:
[COLOR=blue]“ Iată, fii credincios şi nu Mă tăgădui. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui până la sfârşit îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Cel viu, căci moartea nu va mai fi apoi. Vin curând, şi moarte nu va mai fi. Amin. Ţine ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia, dar lasă-Mă [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-ţi pun pecetea cea vie peste turma ta[/COLOR][COLOR=blue]. Fă-o să-ţi audă glasul, căci vin spre tine. Iată, e glasul Meu, e cuvântul Meu, sunt trimişii Mei, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte acela. Fii credincios, că vin cu plata, vin, fiul Meu, vin să Mă slăvesc în Ierusalim. Amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Argumentele “celui de la Pucioasa”, cu care vrea să se facă atractiv şi credibil sunt însă inconsecvente, chiar antinomice: acum e nemilos şi “dă noroadele la pieire”, acum este blând ca un miel şi e “lumina neamurilor”:
[COLOR=blue]“ Fericiţi acei ce nu se smintesc întru Mine. Eu sunt Domnul oştirilor. Eu sunt Alfa şi Omega şi nu este Dumnezeu afară de Mine. Eu sunt, şi pentru cel mai mic al Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]dau noroade la pieire[/COLOR][COLOR=blue] ca să-i gătesc calea spre Mine. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt lumina neamurilor[/COLOR][COLOR=blue] şi slava poporului Meu Israel cel binecredincios. Deschide-Mi ca să intru, iubitul Meu. Deschide-Mi, că vin în casa ta, în mijlocul turmei tale. Botezătorul Ioan aşa a spus mulţimilor botezate de el: «Vine Unul după mine, Care este mai mare decât mine; de Acela să ascultaţi». Amin. “(21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Ideea fixă de a face o ” [COLOR=fuchsia]biserică nouă şi vie[/COLOR] ”, nu poate nici ea lipsi, pe motiv că Hristos este mereu “[COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, şi pace de la Mine să împarţi, şi lumină de la Mine să împarţi peste cetatea cea tare a ta! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom face biserică nouă şi vi[/COLOR][COLOR=blue]e şi vom face un popor sfânt, şi va intra pe porţile slavei ca să Mă întâmpine. Primeşte-Mă cu pacea! [/COLOR][COLOR=red]Nu te teme[/COLOR][COLOR=blue]. Deschide-Mi, că am venit să te peţesc, să fii una cu lucrul ce-l lucrez acum spre plinirea vremurilor. [/COLOR]
[COLOR=blue]Hristos, lumina învierii, răsare, şi ca un Mire iese din cămara Sa. [/COLOR]
[COLOR=blue]Hristos, Cel înviat din morţi, Hristos, [/COLOR][COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR][COLOR=blue], Domnul puterilor este numele Lui. Amin, amin, amin.” (21 aprilie/4 mai 1991)[/COLOR]
Pucioşii nu realizează un lucru elementar: Hristos nu poate fi “[COLOR=fuchsia]începătură nouă şi veşnică[/COLOR]” decât o singură dată : la Cincizecime, odată cu înfiinţarea Bisericii. Orice “nouă biserică” va da peste cap toată veşnicia celei dintâi.
Rasoforul Visarion a fost însă neaşteptat de practic: din atâta poliloghie a ales doar ce i-a convenit: îndemnul “[COLOR=red]Nu te teme[/COLOR]”. Şi în consecinţă, a tratat “problema” cu o senină şi totală indiferenţă.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVI-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]14. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Andrei Pleşu[/COLOR]

Andrei Pleşu a deţinut în perioada ’89-’91, timp de aproape doi ani, funcţia de ministru al Culturii. Liderii pucioşi s-au gândit că n-ar fi rău să-l linguşească şi pe el un pic, dar s-au trezit cam târziu: exact când ei ticluiau prima misivă, Pleşu părăsea postul de ministru. A mai urmat o misivă, până ce a ajuns în sfârşit şi la pucioşi vestea că Pleşu “nu mai e nimic” la Guvern. Drept urmare, peste corespondenţa sosită “din cer” pentru Andrei Pleşu s-a aşternut o tăcere totală. Ca şi Victor Stănculescu, nici Pleşu nu mai era interesant în calitate de simplu cetăţean…
Prima epistolă adresată eseistului – filosof Andrei Pleşu încearcă să dea o patină filozofică mesajului, şi de aceea pastişează masiv, încă de la început, versete biblice după Sfântului Ioan Teologul. Destul de repede însă, liderii pucioşi o cârmesc brusc “la subiect”:

[COLOR=blue] “ Cuvântul Domnului către Andrei Pleşu[/COLOR]
[COLOR=blue]Domnul aflat în luptă cu împotrivirea stăpânitorilor lumii[/COLOR]

[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]umnezeul Preasfintei Treimi este Dumnezeu Cel Unul adevărat, dintru al Său început şi până peste toţi vecii, iar începutul lui Dumnezeu este fără de început. Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue] La început a fost Cuvântul, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi toate s-au făcut prin cuvânt, din veci, şi prin cuvânt lucrează Dumnezeu până peste toţi vecii.[/COLOR]
[COLOR=blue]Dumnezeu este Cuvântul, şi Cuvântul este de la Dumnezeu. Dumnezeu Cuvântul lucrează în România, căci România este Ierusalimul cel nou, după Scriptura care spune: «Voi alege încă odată Ierusalimul ». România este ţara strălucirii despre care scrie în Scripturi, şi Domnul este cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]începutul cel nou peste România[/COLOR][COLOR=blue]”. (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Lui Pleşu i se sugerează apoi că dacă-i va primi pe liderii de la Pucioasa ca pe nişte prooroci, fără a-şi face prea multe probleme de conştiinţă, va fi răsplătit pe măsură: cu plată de prooroc. Iar dacă va primi cuvântul de la Pucioasa ca de la Dumnezeu, înseamnă că L-a primit pe Însuşi Dumnezeu Cuvântul şi tot plată de prooroc va avea:
[COLOR=blue]“ Adevăr adevărat grăiesc: cine primeşte prooroc în nume de prooroc, pe Mine Mă primeşte[…] Cine primeşte cuvântul, primeşte pe Dumnezeu Cuvântul, şi acela plată de prooroc va avea, iar cine primeşte pe un drept în nume de drept al lui Dumnezeu, acela răsplată de drept va lua. […] Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vin ca să-Mi deschizi[/COLOR][COLOR=blue] şi ca să cunoşti cum este cărarea Mea întru cei ce Mă poartă pe Mine. […] Eu sunt. Nu te teme că nu sunt Eu. Eu sunt, Eu şi trimişii Mei. Eu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei ce poartă pe Dumnezeu Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue]. Iată Eu şi pruncii Mei, şi M-am ridicat prin ei spre semne şi minuni pentru începutul cel nou, pentru Israelul cel nou. M-am ridicat să aşez un semn peste România […]” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Pleşu este apoi ispitit să se dăruiască “celui de la Pucioasa” şi apoi să pună amândoi de o conspiraţie ([COLOR=fuchsia]sfat[/COLOR]). Totodată, i se cere să nu tăgăduiască minunea de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Am venit să cinez cu tine, şi tu să cinezi cu Mine. Am venit să fiu întru tine, şi tu să fii întru Mine[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Am venit să stau în sfat cu tine[/COLOR][COLOR=blue], dar nu Mă tăgădui.” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Pleşu este informat apoi despre proiectata hegemonie a României asupra celorlalte popoare şi despre planul de a-l readuce pe tron pe regele Mihai:
[COLOR=blue]“ M-am ridicat peste [/COLOR][COLOR=fuchsia]România[/COLOR][COLOR=blue], căci ea este aleasa Mea din vremea plinirii lui Dumnezeu, ea este binecuvântata Mea şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi regină peste popoare[/COLOR][COLOR=blue], căci aşa este scrisă România în cer. M-am ridicat [/COLOR][COLOR=fuchsia]să gătesc cale unsului care este de la Mine[/COLOR][COLOR=blue]. M-am sculat cu tot cerul la lucru, ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fac cărare bună[/COLOR][COLOR=blue], ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să aduc pe unsul Meu[/COLOR][COLOR=blue], dar nimeni nu voieşte să ştie vremea cercetării din zilele acestea. “(16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
După “ungerea” (fără voia lor) lui [COLOR=green]Sorin Dumitrescu[/COLOR], [COLOR=green]Doina Cornea[/COLOR], [COLOR=green]Dorina Schneider [/COLOR]şi[COLOR=green] Costel Xifta[/COLOR] ca [COLOR=green]Apostoli Pucioşi[/COLOR], iată că i-a venit rândul şi lui [COLOR=green]Andrei Pleşu[/COLOR]:
[COLOR=blue]“ Iată, eşti suflet din sufletul cel viu al acestui neam, eşti [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=fuchsia] cuvântului lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], şi duhul tău se roagă negrăit şi tânjeşte pe urma Mea. Iată, ţi-am ieşit în cale, şi ferice ţie dacă va arde sufletul tău apoi, aşa cum este scris despre cei care au cinat cu Mine în Emaus[…]”(16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
Pleşu este informat apoi despre planurile de zidire a unei biserici autonome la Pucioasa, care să fie separată de B.O.R., fiind un “[COLOR=fuchsia]turn de mărturie[/COLOR]” a învăţăturii schismatice de la Noul Ierusalim şi un bastion al monarhismului revanşard. Liderii pucioşi de la Noul Ierusalim fac din “stilul nou” din B.O.R. o problemă crucială (care totodată le crează şi lor o identitate proprie), asociind-o cu sintagma biblică “[COLOR=blue]urâciunea pustiirii[/COLOR]”. Cu toate acestea (tocmai pentru că doresc autonomia cu orice preţ), ei nu fac nici cel mai mic gest de apropiere faţă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, aşa cum ar fi fost firesc, ca o consecinţă a propriilor lor opţiuni:
[COLOR=blue]“ Lucrez din cer, şi voiesc să-Mi fac arătarea peste România, şi voiesc să aşez un semn peste România. [...] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trudesc să ridic turn de mărturie[/COLOR][COLOR=blue], care să mărturisească apoi [/COLOR][COLOR=fuchsia]despre ieslea aceasta[/COLOR][COLOR=blue] şi să rostesc din vârful acestei pietre numele României şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]numele celui uns peste România[/COLOR][COLOR=blue]. Voiesc să aşez la loc vremile şi serbările Mele cereşti, căci iată, urâciunea pustiirii şi-a înfipt ţăruşul ei în templul Meu cel sfânt şi Mi-a strămutat de la locul lor zilele cereşti.” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
O nouă confirmare în demnitatea de “[COLOR=green]ucenic[/COLOR] şi [COLOR=green]apostol[/COLOR]” îl obligă pe [COLOR=green]Şfântul Apostol Andreipleşu[/COLOR] să propovăduiască public panegirice favorabile tainicelor conspiraţii ecleziastico-monarhice de sorginte pucioasă. Iar dacă Andrei Pleşu va tăcea, pietrele vor striga (şi vor mărturisi în locul lui):
[COLOR=blue]“ Deschide-mi ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să stau în sfat cu tine[/COLOR][COLOR=blue]. Primeşte-Mă ca să cinez cu tine şi dă-Mi să beau din apa ta, şi Eu îţi voi da ţie izvoarele vieţii. Fii ucenicul Meu întru adevăr, fii neamul Meu, fii [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu, fii suflet viu în sufletul României Mele şi iubeşte şi aşează-te cu inima lângă cei slabi ai Mei, lângă cei mici ai Mei. […] Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]te cer ca să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă cei tocmiţi vor tăcea, atunci pietrele vor striga[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi vor mărturisi taina Mea[/COLOR][COLOR=blue] din vremea aceasta, şi Domnul Îşi va săvârşi lucrarea Sa întru planul Său cel din veac întocmit. “(16/29 octombrie 1991)[/COLOR]
În final, “Cel de la Pucioasa” dă cărţile pe faţă: de fapt este vorba un şantaj ieftin, prin care Pleşu, considerat a fi “unul dintre cei aflaţi la putere” este forţat prin ticluiri persuasive să “favorizeze infractorul”, acolo unde alţii deja le-au închis pucioşilor uşile în nas:
[COLOR=blue]“ Aşează-te lângă Mine, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]stăpânii lumii nu vor să deschidă copiilor Mei spre plinirea planului Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Nu te teme. Eu sunt, şi vei vedea că Eu sunt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar lasă-Mă purtat de tine[/COLOR][COLOR=blue], ca să fiu Eu, cu ochiul Meu să fiu, şi vei fi ceresc. Amin.” (16/29 octombrie 1991)[/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVII-a)

[/COLOR] O a doua scrisoare “din cer” (şi totodată, ultima) avea să-i ceară o implicare şi mai energică a lui Pleşu, de data aceasta din poziţia sa de “om al cetăţii”. Miza pusă în joc era o poartă. Liderii pucioşi au aflat de la proaspeţii convertiţi Marian şi Victoria Zidaru că, la plecarea lor intempestivă de la Ghelari (iulie 1990), au lăsat în urma lor o poartă monumentală de 6x6 metri, lucrată migălos de artişti (contra cost) pe o perioadă îndelungată, de trei ani. Poarta împodobea acum intrarea bisericii de la Ghelari, dar pentru liderii pucioşi acesta nu reprezenta vreun impediment. Dimpotrivă, în ambiţia lor maladivă, cu cât o problemă e mai dificilă, cu atât tentaţia rezolvării ei devine mai interesantă şi mai atractivă. Odată ce ei şi-au stabilit că un anumit obiectiv “Îi este de folos lui Dumnezeu”, mijloacele realizării lui nu mai contează. Aşa au gândit liderii pucioşi şi despre poartă: “[COLOR=blue]nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte[/COLOR]”. I-au mobilizat pe Zidari ca să se facă luntre şi punte şi să “recupereze” prin orice mijloace poarta lucrată de ei la Ghelari şi s-o aducă la Pucioasa. Cum artiştii Zidaru îl avuseseră în ultimii doi ani ca şef suprem la Ministerul Culturii pe Andrei Pleşu, bineînţeles că prima lor reacţie a fost să apeleze la el. Cu şosele, cu momele, cu scrisorele de amor venite din cer, Pleşu a fost presat să “deturneze” poarta de la Ghelari la Pucioasa, pe motiv că “de la o biserică pleacă şi tot la o biserică ajunge”, iar biserica de destinaţie, cea de la Glodenii Pucioasei, “e mai cu moţ” decât cea de la Ghelari. Asta trebuia să priceapă Pleşu. Numai că, ori Pleşu a fost greu de cap… ori faptul că din 16 octombrie 1991 nu mai era ministru i-a permis ca să se fofileze…cert e că Pleşu n-a făcut nimic. Liderii pucioşi nu s-au lăsat. Au căutat alte variante. Până la urmă, după tatonări disperate, şi-au găsit fraierul în persoana naistului Gheorghe Zamfir. Acesta, fiind un om profund religios, s-a lăsat cu uşurinţă amăgit de poveştile şi basmele pucioşilor. Convins că Îi va face un serviciu imens Atotputernicului, Gheorghe Zamfir a cumpărat cu bani grei poarta de la ghelăreni, apoi a plătit şi transportul, şi astfel visul pucioşilor s-a împlinit: Poarta sculptată de Zidari pentru biserica ghelărenilor ortodocşi a ajuns să străjuiască acum biserica glodenilor pucioşi.
Dar, să vedem cum a decurs tentativa de manipulare a lui Andrei Pleşu.
Mai întâi, se începe cu un cuvânt de îmbărbătare:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către Andrei Pleşu[/COLOR]
[COLOR=blue]Poarta lucrată la biserica de la Ghelari va trebui să stea de strajă grădinii Domnului [/COLOR]

[COLOR=fuchsia]S[/COLOR][COLOR=fuchsia]ă fie[/COLOR][COLOR=fuchsia]duh de întărire [/COLOR][COLOR=blue]şi[/COLOR][COLOR=fuchsia] să stea pe picioarele lor[/COLOR][COLOR=blue] cei ce sunt în lucru întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, căci vremea aceast este vreme de glorie cerească. Amin.” [/COLOR][COLOR=blue]( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Andrei Pleşu va trebui să renunţe la propriile convingeri religioase şi să-şi declare public adeziunea faţă de doctrina pucioasă:
[COLOR=blue]“ Iată, din nou pace peste tine, copil iubit de Dumnezeu, iubit pentru înţelepciunea care este dăruită ţie! Şi iată, eşti purtător de dar, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voiesc să Mă văd întru tine[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voiesc să te vadă cei din jur întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa cum am grăit atunci pentru cei ce vor crede în Mine.” [/COLOR][COLOR=blue]( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Pleşu trebuie să se declare deschis un ambasador al intereselor Noului Ierusalim, pe care va trebui să le declame de pe înăţimi:
[COLOR=blue]“ Iară şi iară, pace ţie, căci Eu sunt pacea celor ce nu se smintesc întru Mine. Am spus că în curând va trebui să vorbeşti pentru Mine, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit clipa să te cer şi să mergi şi să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci te-am aşezat bine în sufletul României Mele. Ridică-te pe înălţime de taină cerească şi îndreaptă-te spre cei nemângâiaţi ai Mei.”[/COLOR][COLOR=blue] ( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Lui Pleşu i se anunţă acum tema: va trebui să se implice în mod decisiv în recuperarea porţii de la Ghelari, denumită aici “semn”, “taină cerească” şi “minune rostită de prooroci”. Nu se ştie ce prooroci au vestit despre “mutarea porţii de la Ghelari la Pucioasa”, aşa că va trebui să credem pe cuvânt aceste şugubeţe rostiri:
[COLOR=blue]“ Eu sunt, şi ridică-te cu Mine, căci avem de aşezat un [/COLOR][COLOR=fuchsia]semn[/COLOR][COLOR=blue] la gura izvorului Meu, şi va vorbi acest semn, căci este pentru locul izvorului Meu această [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune[/COLOR][COLOR=fuchsia]rostită de prooroci[/COLOR][COLOR=blue], şi iată vremea ei, şi iată, cuvântul s-a făcut faptă, căci este scris despre cetatea aceasta că se va numi cu numele Domnului şi i se va zice: [/COLOR][COLOR=blue]«Acolo este Domnul». [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceasta este poarta[/COLOR][COLOR=blue] cea dinaintea Domnului, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va sta înaintea Domnului[/COLOR][COLOR=blue] această [/COLOR][COLOR=fuchsia]minune[/COLOR][COLOR=blue] de [/COLOR][COLOR=fuchsia]taină cerească[/COLOR][COLOR=blue].”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

Pleşu va trebui să-i înfrunte pe ierarhii B.O.R. care s-au împotrivit la mutarea porţii de la Ghelari la Pucioasa. Mutarea porţii este văzută ca semn de biruinţă, precursor venirii regelui Mihai pe tronul ţării. Glosolalia, una dintre harismele Duhului Sfânt, specifică bisericii primare, este din nou instaurată în biserică. Primul care “[COLOR=fuchsia]va grăi în limbi noi[/COLOR]” este Irineu Pop:
[COLOR=blue]“ Am venit spre tine şi te-am vestit că va fi să te ridici şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vorbeşti pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue]. Aşează-te şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]întocmeşte sfat[/COLOR][COLOR=blue], căci cerul va sta în acest sobor. Ia cu tine soli împuterniciţi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi spre mai-marii care domnesc peste biserică şi spune-le despre această poartă, căci s-au împotrivit cei ce ţin ascunsă această taină cerească[/COLOR][COLOR=blue]. Scoală-te şi mergi spre cei ce au fost purtători de dar ceresc şi au dat trup acestei minuni. Mergi, şi mângâiere să împarţi peste durerea lor. Mergi, şi apoi fă sfat bine întocmit, căci au sosit zilele în care trebuie să fie aşezată la locul ei această minune, şi va vorbi Domnul în limba Sa dumnezeiască, prin această minune, şi va fi să intre şi să iasă Domnul prin această poartă, şi Dumnezeu Cuvântul va merge şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va aduce pe regele celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue]. Ia aminte şi te ridică cu Mine, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi vom muta din locul lor pe cei ce se cred a fi de neurnit. Mergi şi ia cu tine un sol prin care să se arate cele lucrate pentru ridicarea şi aşezarea la locul ei a acestei minuni cereşti. Ridică-te, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei grăi în limbi noi[/COLOR][COLOR=blue]…”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

La fel ca [COLOR=red]musca la arat[/COLOR], “[COLOR=blue]Cel de la Pucioasa[/COLOR]” vrea să meargă şi să-şi împlinească voile prin [COLOR=blue]cel tocmit[/COLOR] să-l ducă în spinare:
[COLOR=blue]“ Pace ţie! Eu sunt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să mergi cu Mine, căci voi merge cu tine[/COLOR][COLOR=blue] şi vom fi împlinitori.”( 27 octombrie/9 noiembrie 1991)[/COLOR]

[COLOR=blue]Cel tocmit [/COLOR]n-a voit însă să se despartă de biserica stămoşilor lui. Din informaţiile culese până în prezent reiese că nici Andrei Pleşu nu a schiţat vreodată vreun gest de bunăvoinţă faţă de tentativele insolente de racolare venite din partea pucioşilor.

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]15. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Silvia Radu şi Vasile Gorduz[/COLOR]

Liderii pucioşi racolează într-o veselie noi “[COLOR=green]apostoli pucioşi[/COLOR]”la propovădirea lor. O ţintă multiplă este şi cuplul de artişti sculptori Silvia Radu şi Vasile Gorduz(†12 decembrie 2008). Ei sunt aleşi cel mai probabil pentru o danie substanţială pe care au făcut-o “Dumnezeului [COLOR=fuchsia]lipsit şi sărac[/COLOR]” de la Pucioasa, [COLOR=fuchsia]cercetându-l[/COLOR] [COLOR=fuchsia]în nevoi[/COLOR] prin epitropii săi, Mihaela şi Nicuşor. Cei doi simpatizanţi, Silvia şi Vasile, sunt chemaţi să fie consecvenţi gestului lor de mărinimie faţă de liderii pucioşi şi să rămână nedespărţiţi de ei, şi aşa să contribuie decisiv la transformarea României într-o “[COLOR=fuchsia]minune[/COLOR]” peste toate noroadele de pe pământ :

[COLOR=blue] “ Cuvântul Domnului către Silvia Radu şi Vasile Gorduz[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea la mărturisire cerească[/COLOR]

[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]uflă Duhul Sfânt de la o margine până la cealaltă margine a cerurilor. […] Pace vouă! Pace celor cu care stau în sfat![…] Pace vouă, căci am bătut şi Mi-aţi deschis şi Mi-aţi dat să beau şi Mi-aţi dat sălaş în templul inimilor voastre.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace vouă, căci am fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsit şi sărac[/COLOR][COLOR=blue] şi voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]aţi cercetat[/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]! Pace şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]unire de nedespărţit să fie[/COLOR][COLOR=blue] între voi şi cele de la cer coborâte peste România, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]România este minunea care se va arăta de la Dumnezeu peste noroadele de pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]!” [/COLOR][COLOR=blue]( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Cei doi sunt numiţi apoi, fără prea multe ifose ceremoniale, “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia] Fiţi apostolii Mei[/COLOR][COLOR=blue], fiţi urmaşii Mei pentru vremea aceasta. Fiţi lucrători împreună cu cerul şi ridicaţi-vă bine, ca să cunoaşteţi vremea cercetării care este de la Dumnezeu peste România cea binecuvântată între popoare.” ( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Cei doi “[COLOR=green]Şfinţi Apostoli Pucioşi Silviaradu şi Vasilegorduz[/COLOR]”, care au fost “[COLOR=blue]adunaţi de pe uliţe[/COLOR]” tocmai pentru că au fost generoşi ([COLOR=fuchsia]mari cu inima[/COLOR]), nu vor rămâne nerăsplătiţi, ci peste multe se vor pune:
[COLOR=blue]“ Pace vouă, căci Duhul Sfânt strigă pe uliţe ca să-i adune pe cei credincioşi, pe cei [/COLOR][COLOR=fuchsia]mari cu inima[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste multe vor fi puşi[/COLOR][COLOR=blue] aceia. Amin.”[/COLOR][COLOR=blue] ( 18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
Deşi unii ar putea fi tentaţi să creadă că premiul de un miliard de lei (intitulat Opera Omnia şi primit de către cei doi artişti în anul 2003) ar fi tocmai împlinirea acestei promisiuni([COLOR=fuchsia]peste multe vor fi puşi[/COLOR]), cei mai pragmatici au preferat să creadă că premiul este doar o binemeritată recunoaştere a meritelor lor din [COLOR=black]activitatea artistică[/COLOR][COLOR=black].[/COLOR] Andrei Pleşu, cel care le-a înmânat premiul, se exprima faţă de cei doi cu cuvintele “Un cuplu de artişti care, trăind şi lucrând o viaţă, în acelaşi atelier, sunt foarte diferiţi; au creat fără să se «contamineze», dar completându-se cum arareori se întâmplă”.

[COLOR=purple]16. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Gheorghe Zamfir[/COLOR]

Naistul Gheorghe Zamfir era de multă vreme cunoscut nu numai pentru virtuozitatea lui parcă înnăscută, ci şi pentru o religiozitate profundă, pe care nu ezita să o facă publică. Este evident că vestea că Dumnezeu le vorbeşte din nou oamenilor, undeva pe plaiurile dâmboviţene, nu putea să-l lase tocmai pe el indiferent. Liderii pucioşi au speculat imediat momentul, angajându-l şi pe el să pună umărul (şi punga) acolo unde era mai mare nevoie. Pentru aceasta, Zamfir trebuia însă să fie puternic motivat. Ungerea lui ca “[COLOR=green]apostol[/COLOR]” al României şi “[COLOR=green]ucenic[/COLOR]” al “Celui de la Pucioasa” a fost soluţia cea mai la îndemână pentru liderii pucioşi, numiţi aici [COLOR=blue]stătători în acelaşi aşternut cu “Cel de la Pucioasa[/COLOR]”(iar aşternutul este coborât din cer):

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Gheorghe Zamfir [/COLOR]
[COLOR=blue]România trebuie trezită. Ultimele zvârcoliri ale fiarei roşii şi căderea Babilonului[/COLOR]

[COLOR=blue]A[/COLOR][COLOR=blue]ceastă zi să fie zi de aducere-aminte pe pământ şi în cer, căci Domnul Iisus Hristos a venit cu zilele Sale, cu zilele despre care scrie în Scripturi.[…][/COLOR]
[COLOR=blue]Am venit în aşezământul Meu care este aşezat de Mine peste România. Sunt cu voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei stătători împreună cu Mine în acest aşternut[/COLOR][COLOR=blue] ceresc, căci este din cer acest aşternut, este prin cuvânt coborât, şi cuvântul s-a făcut faptă şi este ceresc acest aşternut, căci este aşternutul lui Dumnezeu Cuvântul. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, iubitul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul Meu[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] celei iubite! România este iubita Mea, şi iată am deschis această intrare şi am zis să fie cină cerească şi să stau cu tine la masă. Am fost pe urmele tale în toată vremea pribegiei tale, şi când vedeam că nu mai poţi, te luam în spate, te ridicam pe umerii Mei şi te treceam peste marea cea mare, […]. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Gheorghe Zamfir, cunoscut deja în toată lumea, ar fi fost un bun emisar al aberaţiilor de la Pucioasa, aşa cum fusese şi pentru numele ţării sale, în turneele pe care le făcuse în toată lumea. Liderii pucioşi se străduie să-l convingă pe naist că Dumnezeu îi porunceşte să sufle de acum peste România o cu totul altă melodie de dragoste, şi s-o sufle cu putere, ca să le facă lor publicitate rodnică:
[COLOR=blue]“ Ai mers peste faţa pământului şi ai cântat-o pe cea iubită în faţa stapânitorilor acestei lumi; [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai cântat-o pe România[/COLOR][COLOR=blue], pe cea iubită dintre toate câte sunt, căci Eu binevoiesc întru seminţia acestui neam cu nume şi cu inima mare. Eu binevoiesc întru cea oropsită şi asuprită care a fost sub cruce de la naşterea ei şi până la plinirea vremii răbdării ei. Ai mers şi ai cântat-o; ai cântat-o cu bucurie şi cu jale, ai cântat frumuseţea ei şi veşmântul ei l-ai cântat şi podoabele ei le-ai cântat şi iubirea ei ai cântat-o; până şi somnul ei l-ai cântat. Dar iată, acum, binecuvântat să-ţi fie darul. Scoală-te, iubitul Meu, şi scoală pe cea iubită a Mea! Ridic-o din ţărână, trezeşte-o, că iată, voiesc să aud glasul celei iubite. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Suflă cu tărie[/COLOR][COLOR=blue]! Ţie îţi poruncesc, Eu, Domnul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi poruncesc ţie: suflă peste oasele ei [/COLOR][COLOR=blue]ca să crească pe ele carne şi vene şi să învieze oasele ei cele uscate! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Suflă cu guriţa[/COLOR][COLOR=blue] şi să se audă sunetul strigătului tău, căci tu eşti trimisul Meu şi nu te trimit să sufli peste un neam care nu cunoaşte despre Mine, ci te trimit în casa Mea, în via Mea. Cântă-i celei iubite! A venit vremea să-i cânt cântecul ei de iubire, şi ea să audă glasul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se scoale întru întâmpinarea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. O, ce mulţi cântă numele ei, dar aceia nu ştiu de ce o cântă pe ea. Dar tu ştii, că Duhul Sfânt Se odihneşte peste tine; Se odihneşte că tu iubeşti pe Domnul, şi El este ancora ta şi biruinţa ta. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXIX-a)

[/COLOR] Zamfir este văzut ca un bun trâmbiţaş, care ar putea să-i trezească pe români din comoditatea lor paşnică şi să-i întoarcă apoi cu faţa către Noul Ierusalim, ca să asculte glasul “Celui de la Pucioasa”. Într-o etapă imediat următoare, ideologia denumită “Noul Ierusalim” are ambiţia să converteasă multe noroade de pe pământ, aducându-le la “izvorul de la Pucioasa” din care curge “râul vieţii”, unde ei vor face deplină ascultare:
[COLOR=blue]“ O, ţipă şi se vaită duhul rău şi nu-şi mai găseşte astâmpăr şi loc atunci când aude de peste tot cântecul Meu şi cântecul tău. Cântă, iubitul Meu, cântă celei iubite, cântă-i cântarea cântărilor! Să se [/COLOR][COLOR=fuchsia]trezească din somn cea iubită, să se trezească şi să-Mi asculte glasul[/COLOR][COLOR=blue]! Eu sunt un Dumnezeu gelos, şi voiesc să fac din cea iubită fecioară curată şi neprihanită şi să fie frumoasa Mea, să fie Sionul Meu, să fie biserica Mea, să fie lucrarea Mea întru care binevoiesc. Vine vremea celei iubite, căci România este Ierusalimul gloriei Mele, este aleasa Mea, este regina Mea, este tronul slavei Mele. Hai, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântă, să se trezească cea iubită, căci vin s-o peţesc[/COLOR][COLOR=blue] şi să fac din ea slavă vazută. Iată Eu şi lucrarea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de atâta vreme lucrez întru această lucrare în mijlocul acestui neam, şi a venit vremea să despecetluiesc această fântână[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi lua apa de pe pământ şi multe mulţimi se vor îndrepta să bea din râul vieţii[/COLOR][COLOR=blue], care curge din tronul Meu spre răscumpărarea făpturii Mele. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Biserica oficială (B.O.R.) este criticată făţiş pentru că ar fi renunţat în chip voluntar la purtătorii de harisme, despre care aminteşte Sfânta Scriptură că ar fi animat viaţa de catacombe a bisericii primare : apostoli, prooroci, taumaturgi, tălmăcitori şi lucrători de minuni. Liderii pucioşi pretind că aceştia toţi ar fi făcut biserica primară să fie “vie şi întreagă”. Prin antiteză, cititorul mesajului pucios va trebui să deducă faptul că B.O.R. este o biserică “moartă şi ciuntită”, pentru că ea nu le mai are deloc cu harismele mai sus pomenite. Ceea ce nu spun pucioşii este că nici biserica lor, NIP, nu e mai brează:
– nu are tămăduitori (pentru că, de când nu mai calcă prin biserici, pucioşii au uitat de mult de Taina Sfântului Maslu, şi, de bolnavi închipuiţi ce sunt, mereu aleargă pe la babele care trag de oase şi oblojesc la încheieturi, se consultă numai medici renumiţi, se iradiază cu tot soiul de aparate neomologate, mestecă argilă şi pilitură de fier, beau terci de orz verde şi zeamă de plop, suc de arţar şi sevă de mesteacăn, ca să se învigoreze după post, se îndoapă cu vitamine şi hapuri, ţin cure de slăbire cu produse scumpe de la Herbalife, mănâncă pe pâine medicamente şi tot soiul de leacuri băbeşti oferite de aşa-zisa medicină alternativă);
– nu are tălmăcitori (în afară de Mihaela, care le “tălmăceşte” lor toate, după cum îi şopteşte ei duhul);
– nu are lucrători de minuni (în afară de Verginica, dar care a murit de mult; iar “minunile” făcute de ea sunt povestite de unii mărturisitori într-o manieră prea puţin credibilă);
– nu (mai) are apostoli (în afară de Mihaela şi Nicuşor, care “o apostolesc” pe lelica Maria) ; ceilalţi “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]” tocmiţi “prin cuvânt” ([COLOR=green]Sorin Dumitrescu, Doina Cornea, [/COLOR][COLOR=green]Doina Alexandru, Constantin Mănciulescu, [/COLOR][COLOR=green]Andrei Pleşu[/COLOR], şi chiar[COLOR=green] Gheorghe Zamfir,[/COLOR] până la urmă) au dat bir cu fugiţii, refuzând apostolia înainte de a o primi;
– nu mai au nici prooroci (Verginica a murit de mult, lăsând multe din proorociile ei neîmplinite; lelica Maria este refuzată de către liderii pucioşi de la statutul de “prooroc”, din motive numai de ei ştiute, iar de noi, bănuite; iar Mihaela şi Nicuşor nu vor să fie numiţi pe faţă “prooroci” de către adepţii lor – probabil ca să nu se mândrească; dar nici nu-i împiedică pe aceştia să creadă că totuşi, ei sunt “cei doi prooroci” ai Apocalipsei).
Pe scurt, rătăciţii de pucioşi o acuză pe B.O.R. de-a dreptul de “rătăcire”:
[COLOR=blue]“ O, Sionul Meu iubit, biserica Mea, mireasa Mea! De ce ai stricat tu aşezământul tău cel de la Mine? Căci Eu aşa am zis atunci: «Vai de poporul care nu are în mijlocul lui cuvânt de prooroc, căci acela nu are pe Dumnezeu Cuvântul! » iarEu am zis să fiu cu ai Mei până la plinirea veacurilor. Dar nimeni nu a păstrat aşezarea Mea, căci am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]biserică vie şi întreagă[/COLOR][COLOR=blue] întru trupul Meu, am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostoli[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]prooroci[/COLOR][COLOR=blue] în ea, am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]tămăduitori[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cârmuitori[/COLOR][COLOR=blue], am lăsat [/COLOR][COLOR=fuchsia]tălmăcitori[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrători de minuni[/COLOR][COLOR=blue] şi am lăsat Trupul şi Sângele Meu, viaţa Mea am lăsat-o peste ea. O, şi erai frumoasă biserica Mea! Stăteai [/COLOR][COLOR=fuchsia]aciuată pe sub pământ[/COLOR][COLOR=blue], dar era sănătos trupul tău, iubito, şi era întreg şi era curat, dar ai uitat de Domnul tău şi te-ai depărtat prin viaţa ta departe de Mine, şi iată, trezeşte-te şi te spală şi te găteşte cu veşmânt de serbare, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu-Mi voi mai aminti de rătăcirea ta[/COLOR][COLOR=blue], şi voi veni cu slava Mea în mijlocul tău şi toate popoarele îţi vor preamări iubirea. Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

“[COLOR=green]Apostolul iubit Gheorghezamfir[/COLOR]” este anunţat că liderii pucioşi sunt nişte bieţi copii, neluaţi în seamă şi fără apărare, dar care strălucesc ca nişte stele pe bolta Pucioasei celei binecuvântate:
[COLOR=blue]“ O, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apostolul Meu[/COLOR][COLOR=blue], iată ce are Domnul pe pământ: nişte copii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nişte stele în mijlocul celei binecuvântate[/COLOR][COLOR=blue]. Şi voi lumina cu această lumină şi voi face un lucru nou, un neam nou, un Ierusalim nou, un Eden ceresc pe pământul celei alese, pe pământul României Mele. Am stat ascuns întru [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei mici[/COLOR][COLOR=blue], întru cei [/COLOR][COLOR=fuchsia]neluaţi în seamă[/COLOR][COLOR=blue]; am stat ascuns, căci în lume, această turmă mică a fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]fără apărare[/COLOR][COLOR=blue] şi este fără apărare. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Apoi, este dat ca exemplu un personaj de legendă (despre care Biblia nu pomeneşte nimic) pe nume Melchior, care ar fi fost toată viaţa pe urmele lui Iisus, scăpându-L de “cursele răutăţii” şi “[COLOR=fuchsia]ajutându-L să ajungă la cruce[/COLOR]” (că altminteri, poate că nici nu reuşea să ajungă). Dacă această poveste ar fi avut vreun sâmbure de adevăr, nu ar mai fi existat episodul numit “Fuga în Egipt”, ci ar fi apărut din umbră tocmai acest providenţial Melchior, ca să scape Sfânta Familie de aprinderea lui Irod. Desigur că pucioşii bat şeaua ca să priceapă Gheorghe Zamfir: n-ar fi rău să fie şi el un fel de Melchior al liderilor pucioşi.
Despre Melchior ăsta se spune că L-a urmărit pas cu pas “[COLOR=fuchsia]de la întrupare şi până în ziua gloriei Sale[/COLOR]” . Dacă ar fi aşa, s-ar fi amintit şi în Evanghelii numele lui, măcar la unul dintre povestitori. De exemplu, în momentele cheie, în care viaţa Pruncului era în pericol, s-ar fi spus aşa:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]După plecarea magilor[/COLOR][COLOR=#993300], iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui [/COLOR][COLOR=red]şi pe Melchior, ocrotitorul vostru, [/COLOR][COLOR=#993300]şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui [/COLOR][COLOR=red]şi pe Melchior[/COLOR][COLOR=#993300] şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului”.([/COLOR][COLOR=red]parafrază după [/COLOR][COLOR=#993300]Matei 2: 13,20)[/COLOR]:

Puciul de la Pucioasa şi Euro Ierusalimul
 

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXX-a)

[/COLOR] Dacă admitem că Melchior ar fi unul dintre cei trei magi (aşa cum se mai pretinde în unele scrieri literare, de unde se pare că şi pucioşii s-au inspirat) dăm de altă belea: Biblia spune clar că cei trei magi, după ce şi-au făcut treaba, au dat bir cu fugiţii, temându-se probabil şi ei de furia lui Irod. Căci aşa zice în Biblie:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]După plecarea magilor[/COLOR][COLOR=#993300], iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.[…] .([/COLOR][COLOR=#993300]Matei 2: 13,20)[/COLOR]
În cazul acesta, cum L-ar mai fi putut ocroti Melchior pe Iisus toată viaţa, de la naştere până la răstignire, dacă a plecat la casa sa? Dacă Melchior ar fi fost cu adevărat ocrotitor, atunci lui i s-ar fi adresat îngerul ca să preia iniţiativa călătoriei în Egipt, şi nu lui Iosif.
Nu putem decât să concluzionăm că, asemenea personajului de legendă [COLOR=fuchsia]Isaac Lackedem[/COLOR] (vezi articolul #31-permalink.- de pe acest blog), [COLOR=fuchsia]Melchior[/COLOR] este o invenţie menită să dea culoare, exotism şi mister “scrierilor sacre” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Eram atunci cu ai Mei şi colindam prin lume, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]am avut atunci înaintea şi în urma Mea pe Melchior, care scăpa din cursele răutăţii pe Domnul şi pe cei ce însoţeau pe Domnul[/COLOR][COLOR=blue]. A fost Melchior pentru Mine ca să-Mi pot plini lucrarea pentru care venisem şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să ajung până la cruce[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi să Mă ridic de sub piatra morţii şi să Mă înalţ cu glorie la Tatăl Meu şi să-I spun: «Tată, am făcut cum Mi-ai poruncit!». Melchior a fost omul cel ascuns care a păzit pe Fiul Treimii Dumnezeieşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la întrupare şi până în ziua gloriei Sale[/COLOR][COLOR=blue]. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue] şi sunt purtat de cei slabi ca şi atunci, fiindcă Cel tare nu încape în cei tari, nu încape de tăria lor, de mărirea lor, de slava lor. Aceia nu ştiu a se pleca, aceia sunt în duhul lor, iar Duhul Sfânt nu sălăşluieşte în locaşuri de slavă deşartă. Iată unde am aflat sălaş, iată unde Mi-am făcut sălaş! Şi din acest tron va curge râul vieţii, şi legile sfinţeniei vor fi şuviţele care vor curge şi îşi vor face cărări drepte şi curate, şi vor merge pe ele cei mântuiţi, căci Domnul, în vremea aceasta, iată ce spune: «Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel cea ruinată, împarăţia lui Israel cel binecredincios». “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]
Aici s-a vrut să se ajungă de fapt: [COLOR=fuchsia]Astăzi, Dumnezeu e un Dumnezeu necăjit[/COLOR],[COLOR=blue] şi e purtat de cei slabi[/COLOR] (adică, de liderii pucioşi: slabi la pungă, dar la pântec groşi). Nu mai e ca pe vremea când Melchior luase asupra lui toate grijile, iar pe El nu-L durea capul de nimic. Ce bine ar fi ca să mai apară şi acum un alt Melchior, la fel de chior, ca să nu observe ridicolul că Dumnezeu Cel Atotputernic a ajuns la ananghie, şi nu e în stare nici măcar să “răscumpere” poarta de la Ghelari, ca s-o implanteze apoi la Pucioasa. Noroc cu Melchiorul Zamfir, care n-a băgat de seamă “[COLOR=red]lucrătura[/COLOR]” fină a liderilor pucioşi şi s-a angajat să rezolve el necăjeala. Pe vremea aceea, pentru Zamfir n-a fost o problemă să zică “Da!”, că tot nu ştia el ce să facă cu banii, aşa că aici pucioşii i-au dat o nesperată mână de ajutor. Va trebui chiar să cânte de bucurie:

[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hai, iubitul Meu, cântă cântarea cântărilor[/COLOR][COLOR=blue], ţine urma oilor Mele, căci de la această [/COLOR][COLOR=red]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue] va răsări Ierusalimul nou şi se vor vedea zorile Ierusalimului ceresc, dar Eu vă spun că s-au şi văzut. Vor veni prooroci şi magi de la mari depărtări şi vor lua şi vor bea din această stâncă şi se vor îndrepta spre acest munte ca să înveţe legile sfinţeniei. Vor veni, dar Eu vă spun că au şi venit. Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Deşi Zamfir nu era greu de cap, trebuia insistent bătut la cap de către “[COLOR=fuchsia]Cel necăjit[/COLOR]”, ca nu cumva să se răzgândească şi să nu-i mai ajute financiar pe [COLOR=fuchsia]cei mici[/COLOR]:
[COLOR=fuchsia]“ Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-am facut sălaş în cei mici[/COLOR][COLOR=blue], în cei necunoscuţi şi neluaţi în seamă, căci au fost ascunşi întru Mine aceştia. Aşa a fost lucrarea Mea şi atunci, ascunsă de înţelesul lumii, până ce a venit vremea să Mă arăt glorios întru numele de Fiu al Treimii Dumnezeieşti, şi am ieşit glorios. […] Iată, şi ţie îţi spun, iubitul Meu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un Dumnezeu necăjit[/COLOR][COLOR=blue], căci toţi Mă ţin afară şi nu vor să se lase cu Mine şi nu vor cu Duhul Meu, şi iată, trag din greu să-Mi fac arătarea slavei Mele, trag din greu în duhul mai-marilor lumii, căci este tare la cerbice omul veacului acesta. Dar voi sfărâma cerbicia cea tare a duhului lumii şi voi slobozi semne şi minuni despre care nu s-a mai pomenit, şi vom birui capetele fiarei roşii[…]“ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

În sfârşit, acum se poate pune puctul pe “i”: “[COLOR=green]Şfântul[/COLOR] [COLOR=green]Apostol Gheorghezamfir[/COLOR]” trebuie să se facă luntre şi punte şi să aducă odată poarta aceea de la Ghelari, indiferent cât îl va costa. Pentru că miza este uriaşă: pe această poartă va intra şi va ieşi atât “Cel de la Pucioasa” cât şi “cel de la Versoix” (regele Mihai, [COLOR=fuchsia]unsul lui Dumnezeu[/COLOR]). Ei şi numai ei vor avea acest drept, pentru că poarta va simboliza “uşile împărăteşti ale bisericii care este Rrromânia!”:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu! Aceasta este lucrarea întru care binevoiesc. Acesta este aşternutul întru care sălăşluiesc prin cuvânt. Iată, binecuvântată să-ţi fie ţie biruinţa, ca să biruieşti, iubitul Meu, ucenicul Meu şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom înălţa la această intrare poarta Domnului, căci pe această poartă va intra Domnul şi va intra unsul cel de la Dumnezeu pe ea[/COLOR][COLOR=blue], iar această cetate se va numi: "Acolo este Domnul". Amin. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Nici B.O.R. să nu-şi mai facă multe iluzii, căci zilele ei sunt numărate: vine [COLOR=fuchsia]începutul cel nou[/COLOR] ca un tăvălug, iar peştele cel mare va fi înghiţit de cel mic, şi la urmă va fi doar o singură biserică sobornicească şi apostolească (doar aceea care are în ea apostoli şi sobor de prooroci). E va fi denumită “Noul Ierusalim”, iar credincioşii ei se vor numi “Noul Israel”:
[COLOR=blue]“ Slavă dintru cele cereşti lui Dumnezeu, iar peste voi, martorii Mei, pace şi Duh Sfânt lucrător de înviere! Eu sunt Alfa şi Omega. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]începutul cel nou[/COLOR][COLOR=blue], care vine din cele cereşti, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi una biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], precum Eu Unul sunt. Pace şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]unire întru una sobornicească şi apostolească biserică[/COLOR][COLOR=blue], precum la început aşa şi spre capătul plinirii răbdării lui Israel, căci trupul lui Israel este de la Avraam şi până în zilele acestea. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Fericit va fi Gheorghe Zamfir dacă va crede ce-i spun lui “proorocii” de la Pucioasa, căci până şi duhurile proorocilor se supun proorocilor:
[COLOR=blue]“Eu sunt începutul şi sfârşitul, şi iată vin cu cele scrise pentru vremea aceasta. Fericiţi cei ce nu se smintesc întru Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fericiţi cei ce cred[/COLOR][COLOR=fuchsia]duhurilor proorocilor[/COLOR][COLOR=blue], duhurilor cerurilor, căci aceia vor fi fiii slavei care vine. Fericiţi veţi fi şi voi, cei care aţi purtat plângând această lucrare de Duh Sfânt.Fericiţi cei cu obrazul plâns, că aceia vor fi mângâiaţi în Ierusalim. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]