Cum adica, citez: < "mirele Hristos" oricum e fictiv>?
Aici chiar ai dat-o in bara! Asta numesti tu a pune punctul pe I??? Asta se cheama realitate? E doar necredinta crasa.
Doamne fereste, apara si pazeste!

Am spus ca ;"Mirele Hristos este oricum fictiv",in sensul ca astfel este El perceput de cei care stau in manastire,dar fac cu totul si cu totul alte lucruri,in sensul ca nu le pasa de Mirele lor,asa cum ar trebui sa ne pese de sotul,sau sotia intr-o canicie,unde nu poti trai anapoda,nu poti trai fara un echilibru,fara un crezamant,fara iubire,incredere si respect.
Deci,a fost mai mult o teorie dedusa din nepasare,si nu conceputa ca adevarata in perceptia mea.
Doamne fereste!

Bine ar fi, sa tinem si noi cont ca oameni sunt calugarii, ca si noi, si sa nu-i mai ispitim in fel si chip. Mai mult; pe ei ii ispitesc si diavolii; mare lupta au de dus. Daca tot stim acest lucru, sa ii intelegem si sa ii ajutam, pastrand distanta si respectul cuvenit, caci ei sunt cei care se roaga pentru noi cand avem probleme.
Si cand, dintr-un numar are de vietuitori la manastire se cristalizeaza cate un parinte Cleopa sau Pr. Arsenie si altii, repede alergam la ei sa se roage pentru noi pacatosii. Dar daca i-am fi ispitit si pe acestia, si ar fi gresit din cauza noastra, atunci cine s-ar mai ruga azi pentru noi.
Sunt de acord, ory, ca si calugarii au pacatele lor, dar oare noi nu le avem pe ale noastre?!?
Ba, avem si inca destule. Ei, acum in Post e timpul ideal de a ne preocupa de pacatele noastre, sa scapam de ele pe vecie! Si sa ne rugam si pentru iertarea pacatelor celorlalti, fie calugari, fie mireni. Roaga-te, rogu-te si pentru mine!
Doamne ajuta!

Iar sunt inteleasa gresit!Eu nu-i judec,ci din contra imi pare rau de sistemul care-o obliga printr-o doctrina controversata,sa nu stea nici in car si nici in caruta.Pe ei chiar nu-i judec,intotdeauna i-am considerat doar oameni...si nu ingeri,cum spune cartea,sunt doar oameni,si-nca unii fragili si atat de derutati,si namanui nu le poate spune adevaratul pas,fiindca nimanui nu-i pasa de ei,decat sa fie ingeri si-atat.
Nu are rost sa mai comentez,fiindca o iau de la inceput...stiu eu ce vreau sa spun,iar voi stiti ce "ati citit".

Inteleg eu ca vorbesti despre lucruri practice, dar ceea ce nu ai inteles e urmatorul: din capul locului calugaria e drum intr-o singura directie. Te urci in acel tren, nu mai ai voie sa te dai jos.
Ori tu le iei apararea tocmai celor, care s-au dat jos; deci au deviat de la drumul pe care au pornit, pe care si l-au dorit si pentru care au optat, stiind ca nu exista cale de intoarcere.
Saurian a explicat mai mult decat clar mai sus.
Tu ce propui, ory, sa se poata intra si iesi in si din manastire, oricand? Fara urmari? Diar aratandu-i mila si toleranta celui in cauza?

deci,exact cum am spus....nu mai conteaza!
orice vad din partea credintei,numai profunzime nu!Imi pare rau,superficialitatea nu este punctul pe care-l agreez.

Mi-e atat de sila cand citesc astfel de conceptii....care suna evident a bigotism si ura.Mi-e sila de astfel de conceptii,mai ales cand ele sunt prezentate alaturi de o ...aaltfel de "semnatura".Poate nu-ti dai seama,poate pentru ca esti prea "citita",dar semnatura ta nu confirma considerentele exprimate in opinia data.Stiu ca nu-ti dai seama,fiindca aceasta ar insemna sa fii profunda,sa te gandesti macar pentru o clipa la toate argumentele erorilor pe care le-am exprimat fata de aceasta tagma,inca de la integrarea in manastire...etc,din varsta copilariei si nu numai.Dar pentru a intelege,nu-ti trebuie literatura,ci si suflet,de mama,de frate,de crestin...numai suflet sa fie.

ory, scuza-ma daca o sa fiu necioplit, dar acum urmeaza sa il acuzi pe Dumnezeu de superficialitate pentru ca l-a izgonit pe Adam din Eden? Ca doar l-a izgonit doar pentru o greseala. L-a izgonit pentru ca Adam a considerat ca vrea sa faca o pauza din viata traita in comuniune cu Dumnezeu.

La fel e si cu calugaria. E o responsabilitate foarte mare si e normal sa existe consecinte. Noi suntem niste milogi, stam si cersim bunatatea lui Dumnezeu, dar monahii sunt cei care se implica cu intreaga lor fiinta in mantuirea oamenilor. Odata ce ii intorc spatele lui Dumnezeu e normal sa apara consecinte, iar consecintele sunt intotdeauna pe masura responsabilitatii asumate.

Daca pedeapsa e corecta sau nu, nu ma pot exprima. Mie mi se pare corecta pentru ca sustragerea de la un angajament atat de mare nu trebuie trecuta cu vederea, dar asta e doar parerea mea. Sunt convins ca sfintii parinti stiu mai bine de ce pedepsele sunt atat de aspre in unele situatii. Noi sa ne batem capul de mantuirea noastra pentru ca momentan suntem niste pacatosi care nu isi merita nici macar viata asta scurta, darmite viata vesnica.

Dumnezeu sa ne lumineze mintile!

interpretari se pot face in fel si chip,eu am apelat la constiinta unui suflet invaluit in iubire....DAR,STIU CA NU SE POATE!Lasati-o balta,nu ma intereseaza interpretarile si nici "literatura"formala.ASTA E!
Daca doriti sa dezbateti intre voi,este ok,pe mine nu ma convingeti...decat prin miscare launtrica si intelegerea acesteia.

Agkelos,am vazut ca abia ce te-ai logat pe acest forum,inseamna ca nu ma cunosti,si nici argumentele aduse de-a lungul timpului la acest subiect,care sunt foarte importante,daca este sa nu judecam lucrurile doar superficial.
Asa ca,nu are rost sa-ti mai spun povestea caprioarei,tu crede ceea ce vrei,dar mai ales...ceea ce ai "citit".