Simplu, cu ajutorul Domnului. Şi nu sunt performanţe, a fi însărcinată nu este ceva anormal. Numai că noi din prea multă comoditate vedem lucrurile invers.

Nu mi se pare un lucru uşor să duci o sarcină. În acest caz, greul apasă pe umerii mamei şi nu pe umerii soţului care ar trebui să facă tot ce-i stă în putinţă să o sprijine, atât moral cât şi fizic. Un bărbat care nu ştie să aprecieze şi să recunoască efortul depus de mamă în timpul sarcinii şi apoi cu creşterea copilului, acela nu este bărbat, ci mai degrabă un laş.

Pentru că Dumnezeu a dat acest canon femeii pentru neascultare şi a transformat acest canon într-un mare dar, acela de a da viaţă. Şi nu înţeleg de ce nu te bucură acest fapt.

De unde veniti fratilor cu asa idei? Cine vi le spune? Poate ca la tara asa or spune preotii, desi nu cred.
Pe unde circul la biserica preotii nu recomanda postul la femei gravide si copii mici. Nu cer, dau dezlegare, chiar interzic.
Ca si la bolnavi.
Femeile gravide au nevoie de o anumita alimentatie. Punct.
Or sti si preotii ce spun.

Mai veniti putin pe pamant si mai ganditi-va si la oameni.

O sarcina nu este ceva anormal sau boala, dar depinde cum decurge. Multe femei se simt foarte rau, sau au complicatii. Sarcina nu este ceva usor.

La începutul sarcinii cu al doilea copil, ce s-a suprapus cu începutul postului Adormirii Maicii Domnului, nu aveam nici cea mai mică îndoială că voi ţine acel post, fără probleme. Eram într-o etapă a vieţii în care îmi spuneam (şi cred că uneori mai subliniam asta şi celor nepostitori, din jur), că a ţine post este în primul rând o chestiune de voinţă. Astfel, având în vedere şi experienţa sarcinii anterioare pe care o luam ca reper, mi-am pregătit voioasă salată de vinete (cu multă ceapă), fasole bătută (cu ceapă prăjită) şi alte delicatese. Sora mea era şi ea însărcinată, dar avea un avans de 6 luni şi postea fără probleme, fiind un bun exemplu pentru mine. Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Am experimentat în câteva zile de post arsuri stomacale (cumplite, nu credeam că există aşa ceva), greaţă, pofte (nici asta nu mai experimentasem, şi credeam că ştiu cum se duce o sarcină!!)...în fine...cam aşa. Pe 3 august deja mi se părea că 6 august, când aş putea mânca peşte, va fi cam peste jumătate de an. Îmi amintesc cum stăteam în parc, supraveghindu-mi primul copil şi salivam (la propriu) cu ochii la un prichindel ce mânca fornetti.
Nu am reuşit să ţin acel post, duhovnicul mi-a dat dezlegare şi am mâncat într-un final de dulce.
Dar, în urma acelei experienţe, am reţinut că nu pot ţine post de una singură, e în primul rând un dar de la Dumnezeu şi deasemenea, am mai multă înţelegere pentru cei care, din motive de ei ştiute, nu postesc.

Şi, înviorînd tema topicului (postul, asceza) cu filosofia (în înţelesul din vechime, anume praxisul celor ce duc o viaţă duhovnicească), uite ce zice Vasile al Ancirei:
"Trebuie să avem grijă de trup, nu din iubire faţă de el, ci ca să-l avem drept ajutor pentru filosofie, fie pentru a-i putea citi pe filosofi, fie pentru a aduna cum se cuvine la rugăciune mintea care lâncezeşte în cele trupeşti, fie, în general, pentru a împlini toate cele care ţin de filosofie)" (din Larchet - Terapeutica bolilor spirituale - Nevoinţa trupească, pag. 460-461)

Ei, aş filosofa şi eu cu tine, dar pe aici "seceta a ucis orice boare de vânt", vorba poetului...:)

P.S. Legat de topic, mai zice un Părinte (Grigorie de Nyssa) în acelaşi capitol:
"...să se ferească (nevoitorul - n.m.) în mod egal de lipsa de măsură de-o parte şi de alta, veghind ca bunăstarea trupului să nu ducă la moartea duhului şi, invers, istovirea lui fără rost să nu-l slăbănogească şi să-l facă pământesc, preocupat de suferinţele trupeşti. Bine ar fi să ne amintim cuvântul înţelept care porunceşte să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga (cf. Pilde 4,27)"

Ioan multumiri pt ca ai induhovnicit mica mea postare mundana. Per aspera ad astra :)

Biserica dezleagă de la post pe femeile însărcinate, dar nu am auzit să interzică femeilor să nu ţină post (bineînţeles celor care pot să ţină post). Sarcina nu este o boală, ci normalitate.

Obligatoriu fiind ce? Păi hai să vedem: din ce se asimilează mai bine calciul, din lapte sau din cereale/leguminoase/fructe/seminţe/legume? Dar celelalte vitamine şi minerale?

Or şti când îţi dă libertatea de alege, a ţine sau nu post ca femeie însărcinată.

Greţuri sau ce?
Chiar şi greţurile sunt o normalitate. Prin acea stare de greţuri de la începutul sarcinii corpul mamei se curăţă, se detoxifică pentru a fi pregătit pentru sarcină.

De acord cu tine.

Frumoasă mărturisire, cu precizarea că nu ai recurs la cea mai bună alegere (vinete cu multă ceapă, fasole bătută cu ceapă prăjită), mâncare care, de fapt, ţi-a provocat acele arsuri stomacale. :)

[quote=ovidiu b.;5 nu ai recurs la cea mai bună alegere (vinete cu multă ceapă, fasole bătută cu ceapă prăjită), mâncare care, de fapt, ţi-a provocat acele arsuri stomacale. :)[/QUOTE]

Cu siguranta alimentatia a contribuit din plin si am mentionat vinetele si fasolea pentru a sublinia entuziasmul si mai ales increderea in fortele proprii pe care le aveam in legatura cu acel post. Mie mi-a folosit acea experienta.

Nu-ti plac vinetele si fasolea ?

Ba da, foarte mult! Nu-mi fac rau in mod obisnuit.Dealtfel, cea mai gustoasa mancare mi se pare cea de post.