Îmi place de protestanții aceștia, au așa o imaginație bogată și inventează niște povești atât de gogonate, vine Iehova pe norișori într-un anumit an, dar când vine acel an, Iehova nu mai vine, după moarte vom fi într-o stare de latență până vom învia, la sfârșitul lumii va fi o împărăție de 1000 de ani etc. Deci îmi place de ei, că ne dau atâtea motive să râdem, ce ne mai trebuie bancuri, când descoperim mereu alte noutăți protestante :21: :21: :21:

Așa e, mai erau niște versete, care spuneau ceva de genul că că nu mai există viață sau moarte, că toți sunt vii, dar nu reușesc să intru pe site-ul unde căutam versete biblice.:4:

pai daca omul se pocaieste atunci jertfa lui Hristos e cea care plateste pretul pt ca dreptatea lui Dumnezeu sa fie indeplinita.

Dumnezeu vrea ca orice om sa se pocaiasca si sa vina la mantuire insa depinde de om daca accepta darul lui Dumnezeu sau prefera pacatul. In momentul in care omul alege pacatul atunci nu are cum sa fie salvat. Nu e vorba daca poate sau nu poate Dumnezeu sa il scoata din iad ci daca omul accepta sau nu solutia lui Dumnezeu.

niciunul. Dumnezeu a oferit solutia tuturor, jertfindu-l pe Fiul Sau. E datoria noastra sa acceptam solutia Lui si nu sa inventam alte solutii.

Manutuirea e intre om si Dumnezeu. Daca eu nu vreau sa ma pocaiesc degeaba te rogi tu pt mine sa fiu mantuit, pentru ca nu voi fi. Atata timp cat eu resping solutia lui Dumnezeu nu exista alta solutie pentru mine pentru a fi mantuit. Tu te rogi practic ca Dumnezeu sa ierte un om nedrept, lucru imposibil atata timp cat cel nedrept nu se pocaieste.
Starea mea de om nedrept nu se poate schimba prin rugaciunile altora, oricat s-ar ruga ceilalti eu tot nedrept sunt si singura solutie e pocainta.


Tocmai ca Dumnezeu e drept si nu poate fi influentat in judecata Lui.

"V" de la varză! Precum se vede (şi din avion) Iisus vorbeşte despre viaţa de după înviere, nu despre cea de Halloween.:eek:

...şi uite aşa va veni o zi când vor arde toate catehismele... ce ne vom face atunci?

trice mai citeste odata versetele....de data asta pune-ti si ochelarii
26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?

Îmi pun ochelarii cu o singură condiţie: să laşi deoparte foarfeca!

Cine le arde?

A lasat EG White o gramada de carti, indispensabile mantuirii....
Trice., nu duce tu dorul catehismelor, ci pe ale EG White, ca mai nou am vazut ca pe la tara se utilizeaza la legatul borcanelor cu muraturi.,..

Nemurirea are un caracter per*sonal, fiind o comuniune eterna cu Dumnezeu. Aceasta cre*dinta in nemurire ca act personal se bazeaza pe credinta intr-un Dumnezeu personal. Crestinismul vede in viata din aceasta lume o parte inte*granta a vietii vesnice.

Con*ceptia crestina despre nemurire se concentreaza in jurul persoanei lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, si a activitatii Sale mantuitoare si in special a invierii Lui. Acest aspect este strans legat de promisiunea pe care El insusi a facut-o : "...pentru ca Eu sunt viu si voi veti fi vii" (Ioan XIV, 19).

Din punct de vedere crestin, moartea trupeasca este un proces ce intervine, dupa pacatul lui Adam, in desfasurarea vietii empirice si re*zulta din separarea sufletului de trup si intoarcerea lui la Dumnezeu (Ecclesiast XII, 7), pentru a fi judecat si pentru a-si primi in rai sau iad, rasplata sau pedeapsa vietii pamantesti, iar trupul se in*toarce in pamant, din care a fost luat (Geneza III, 19), pentru a se des*compune in elementele din care a fost alcatuit. Cauza mortii este pa*catul, sau mai precis, indepartarea omului de Dumnezeu, de izvorul vietii. Daca n-ar fi pacatuit omul, ramanand in comuniune cu Dumnezeu, putea sa nu moara. Moartea a intrat in ordinea vietii ca urmare a pacatului savarsit de Adam si Eva (Geneza II, 7; Romani VI, 23).

Moartea trupeasca este urmata de judecata particulara : "Este randuit oamenilor sa moara, iar dupa aceea sa fie judecati (Evrei IX). Dupa aceasta judecata, sufletul isi primeste rasplata sau pedeapsa si ramane in asteptarea evenimentului eshatologic al invierii mortilor si judecatii universale.

Raiul si iadul sunt stari fiintiale constiente, prin aceea ca sufletul fiecaruia gusta placerea sau amaraciunea faptelor sale. Punctul culminant al starii prezente in rai este, insa, comuniunea cu Iisus Hristos, cu ingerii si cu sfintii si apoi contemplarea lui Dumnezeu ca incununare a acestei comuniuni. Vederea lui Dumnezeu, de care se bucura cei drepti, caci "cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8), nu este o vedere totala, deoarece Dumnezeu este infinit. Exista totusi o crestere, un progres infinit in aceasta vedere sau contemplare a frumusetii divi*ne a lui Dumnezeu care continua in eternitate si aceasta datorita dra*gostei pe care Dumnezeu o are fata de om, prin care El il ridica la o intelegere mai presus de fire.

Iadul este starea in care vor intra sufletele celor pacatosi, dupa aceeasi judecata particulara, unde se afla duhurile necurate (II Petru II, 4). Pedepsele iadului sant puse in comparatie cu bucuriile raiului. Astfel, in iad are loc indepartarea de Dumnezeu (Matei VII, 33), care se materializeaza in lipsa de comuniune cu Hristos, cu ingerii si cu sfintii si petrecerea in societatea duhurilor rele. Caracteristica princi*pala a starii din iad este mustrarea de constiinta pentru relele facute si neputinta de a le repara (Marcu IX, 44; Matei XXII, 13). Se vorbeste si de o pedeapsa a focului (Luca XVI, 24), desigur nu un foc asemanator celui din lumea aceasta.

Unii crestini interpun intre rai si iad, ca stare trecatoare, purgatoriul si aceasta in baza unor interpretari proprii ale Sfintei Scripturi (Luca XII, 58-59 si textul clasic I Corinteni III, 11-15). Aceasta ar fi o stare de ispasire a pacatelor prin supunerea la diferite pedepse. La baza pur*gatorului sta mai ales ideea de satisfactie, care, de altfel, contrazice in*vatatura despre Sfintele Taine.

Intre cei vii si cei morti exista o strinsa legatura bazata pe comu*niunea iubirii si a rugaciunii. Prin acte de milostenie, prin rugaciuni si prin Jertfa Euharistica cei inca in viata pot cere mila si indurare de la tatal cel ceresc pentru cei aflati sub pedeapsa iadului. La randul lor, sfintii mijlocesc in fata lui Dumnezeu pentru buna primire a rugaciuni*lor noastre, ale celor ramasi in viata.

Reunirea trupului cu sufletul va fi vesnica. Invierea va avea un caracter universal. Ea va cupinde pe toti cei raposati, drepti sau pacatosi (Fapte XXIV, 15). Trupurile vor fi identice cu cele de pe pamant, fiecare pastrandu-si propria identitate dar intr-o stare coplesita de spiritualitate. "Se seamana trupul intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune ; se seamana intru necinste, inviaza intru marire , se seamana intru stricaciune, inviaza intru putere ; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc" (I Corinteni XV, 42-44);

Cei ce se vor mai afla in viata la cea de a doua venire a Domnui nu vor muri, ci vor trece direct la starea de inviere prin transformare fiintiala, primind insusirile celor inviati (I Corinteni XV, 51-52).

Scopul acestei judecati va fi de a constata felul in care fiecare a intrebuintat darurile primite de la Dumnezeu (Matei XXV, 15).

Judecatorul suprem va fi Dumnezeu, dar El exercita judecata "Fiul Omului, adica prin Iisus Hristos (Ioan V, 22 ; Fapte X, 42; Romani II, 16). La tronul judecatii vor fi aduse toate Ťneamurile (Matei XXV, 32).

Acest ultim eveniment din istoria omenirii va fi prevestit de anumite semne, printre care : predicarea Evangheliei la toate popoarle (Matei XXIV, 14) ; convertirea intregului popor iudeu la crestinism (Romani XI, 25-26) ; venirea lui Enoch si Ilie si aparitia lui Antihrist (II Tesaloniceni II, 3-4; I Ioan II, 18); apostasierea unora de la crestinism (I Timotei IV, 1-2) , persecutii, foamete, ciuma, cutremure de pamant, semne mari pe cer, ivirea prooro*cilor mincinosi (Matei XXIV, 4 urm. , Marcu XIII, 7-13 ; Luca XXI,9-19).

Toate acestea vor culmina cu aparitia pe cer a Sfintei Cruci (Matei XXIV, 30), semn ca Cel ce a fost rastignit vine din nou in lume. Dupa aceea va veni Domnul cu putere si marire multa, inconjurat de ingeri (Matei XVI, 27). El va veni cu acelasi trup cu care s-a inaltat la cer (Fapte I, 11). Venirea Domnului si judecata de pe urma sunt evenimente care vor produce o transformare prin har a omului, dar si a intregului univers in cadrul procesului etern de indumnezeire, adica, de unire a omului cu Dumnezeu, in contextul unei apropieri ca dintre doua entitati fiintiale diferite, o unire fara confuzie pe plan moral si spiritual intre Dumnezeu si om, facuta posibila prin credinta si har. Desigur, acest proces de unire a omului cu Dumnezeu, cunoscut sub numirea de theosis, trebuie sa fie inceput, in viata de aici si acum, prin transformarea naturii noas*tre decazute si corupte si prin adaptarea ei la viata vesnica.

Gindirea crestina ia in considerare intr-un mod extrem de serios realitatea divina, Dumnezeu, si cea umana, omul, recunoscandu-le ca fiind realitati distincte si imuabile, afirmand in acelasi timp posibilitatea unei relatii adecvate si, mai mult, a comuniunii lor.

Energiile necreate se deosebesc de esenta sau Fiinta divina; Dumnezeu, inaccesibil noua in fiinta Sa, este prezent in energiile Sale.

Unirea la care suntem chemati nu este o unire ipostatica, cum este unirea naturii umane a lui Hristos cu natura Lui divina si nici fiintiala, cum este in cazul celor trei Persoane divine, ci unire cu Dumnezeu in energiile Sale, sau unire prin har.

Urcusul spiritual este constituit din doua etape bine definite care se intrepatrund. Prima etapa este cea a faptelor, a actiunii, a lu*crarii sau stradaniei efective (praxis) a omului, iar a doua este contem*platia (theoria). Aceste doua etape fac parte integranta din cunoasterea crestina, intelegand prin aceasta trairea personala si constienta a reali*tatilor spirituale. Intreparunderea dintre fapte si contemplatie este abso*lut necesara, pentru ca Ťfara lucrare contemplatia, adica teoria fara practica, nu se deosebeste de inchipuire, de o imaginatie fara substanta reala ; la fel lucrarea, daca nu este inspirata de contemplatie, este tot atat de sterila si rigida ca o statuie".

Intreaga savarsire a faptelor si procesul de contemplare trebuie sa fie insotit de rugaciune, caci unirea cu Dumnezeu nu poate avea loc in afara rugaciunii, care este de fapt manifestarea relatiei personale cu Dumnezeu.

Acest proces de indumnezeire nu se opreste, nu se limiteaza numai la om, ci inglobeaza intregul univers.

Conceptia eshatologica crestina cuprinde in viziunea sa nu numai omul, ci intreaga faptura si intreg universul. In acest sens, putem vorbi despre o comuniune eshatologica a intregii creatii cu Creatorul, comu*niune ce va creste in intensitate in cadrul procesului nesfarsit al indum*nezeirii. Astfel, viata vesnica nu este o simpla existenta prelungita la infinit, deoarece valoarea vietii vesnice nu consta in eternitatea ei, in indiferent ce forma, eternitatea fiind doar un aspect al valorii ei. Ea reprezinta cresterea nesfarsita in asemanarea cu Dumnezeu a omului si, prin om, a intregului univers. Comuniunea cu Dumnezeu nu este o absorbtie fiintiala, caci absorbtia fiintiala neaga orice valori morale, precum si personalitatea umana. Prin comuniune nu se voieste desfiintarea limitelor dintre necreat si creat. Aceste limite nu reprezinta obsta*cole in calea comuniunii. Comuniunea eshatologica inseamna bucuria eliberarii finale din robia pacatului si realizarea ultima a starii de unire cu Dumnezeu si de sfintenie. Starea eshatologica implica, fara indoiala, ridicarea intregii naturi la un statut nou. Intreaga lume, intreg universul va fi o teofanie sublima. Totul va fi supus legii supreme a iubirii, caci iubirea apartine naturii divine, iar scopul lucrarii Duhului Sfant este de a o face lucratoare in oameni.

Tu nu intelegi ca omul citeaza din cartile doamnei profetese si intemeietoare de secta si erezie NP? - vb tale sunt luate de vant, dar ale d-nei EGW ramane vesnic si dincolo in vesnicie (doar ca se intalnesc in Iad)...
Nu mai forta omu sa priceapa, ca de-l aude celelalte rase NP deloc il ia la intrebari...ca sa vezi tu cata unitate este in intelesul Bibliei in randul NP...

Geo., lasă tu cărţile Ellenei W.(alea editate pe celofan) din coşmarurile tale şi concentrează-te pe serioasa întrebare: unde scrie că "sufletul e nemuritor"?

Hai, te rugăm frumos! Asteptăm...

In Biblie, cartea pe care o c-am talcuiti cum va taie capul...

Niciun punct, Trices. Care sursă credibilă? De pe internet? Halal indiciu mi-ai dat! Citeşte şi tu scriitori creştini din primele trei secole şi mai discutăm după!

Destul de vag, Geony boy. C-am (sic!) destul de vag... N-ah, c-am pocit şi eu gramatica limbii române!:66:

În cazul acesta va trebui mai întâi să vă puneţi de acord voi ortodocşii şi mai discutăm după!

Si eu care am crezut ca nu-mi citesti postarile!.

Pentru a confirma ideea de moarte sufletească, adică starea de păcat, ca să înțelegeți despre ce moarte era vorba acolo:

1 Timotei 5:6 „Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.”


_______________________________________________

Filipeni 1:22 „Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.”
Filipeni 1:23 „Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;”
Filipeni 1:24 „dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.”


Se pare că Sf. Apostol Pavel are o dilemă, să rămână cu sufletul în trup, sau să moară ca să se ducă sufletul lui la Hristos? Neantul nu se poate duce la Hristos, numai un suflet viu.

_______________________________________________
„"Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.” (Matei 22)

„Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.”(Luca 20:38)

_______________________________________________
„18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,”
(I Petru 3, 18-19)

Deci Hristos după ce a murit nu s-a făcut 3 zile neant, ci a coborât în iad să ridice o parte din morți, care nici ei nu erau neant.

:53:

Unde vedeţi cuvintele "sufletul în trup", "să se ducă sufletul", ori măcar expresia "suflet" în versetele citate?

Vă reamintesc că în versetele citate este vorba de înviere, nu despre "viaţa morţilor".

În versetele citate nu este vorba despre "suflet". De asemenea, unde vedeţi expresia "Iad"?
Până nu aveţi exemple de "nemurirea sufletului", vă rog frumos nu mai postaţi. Umpleţi topicul inutil. Lăsaţi mai bine florile să vorbească...
:53::53::53:

Ce trăiește în trup, dacă nu sufletul? Zi tu ce altceva poate trăi în trup! Și mai zi cum s-ar putea duce Pavel la Iisus în acel moment, dacă s-ar face neant?

Mie mi se pare că se folosește prezentul etern, nu viitorul. Unde scrie despre înviere?

Poftim, nu Iad, locuința morților. Nici așa nu e neant, tot e ceva.

Fără supărare, dar cred că vă referiţi la filme din seria "Alien" şi nu la texte biblice. În Scriptură nu găsiţi ceva care să trăiască în corp şi care la moarte să-şi ia zborul undeva...

Un verset mai sus.


Wrong again! În pasajul citat, nu scrie nici de Iad, nici de Hades, nici de locuinţa morţilor! Citiţi vă rog mai cu atenţie şi reveniţi doar când aveţi versetele despre "nemurirea sufletului".

Pardon, era închisoarea morților. Citește versetele să vezi că scria asta. Iar la trăirea în trup, vezi că am și subliniat, scrie negru pe alb „trup”.

Camelia, vrei cu tot dinadinsul să-mi schimb părerea despre tine? Nu scrie nici măcar despre "închisoarea morţilor"

Adică în ce acord să ne punem? Sau mata ai impresia că ortodoxia e un site de pe internet, şi noi trebuie să ne punem de acord conţinutul. În fine, e post...

După cum observ, hermeneutica improvizată de către ong-ul adventist se face că nu observă evidenţa.
Ia spune-mi, cum poate fi Pavel cu Hristos în următoarea propoziţie?

Filipeni 1:23 „Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;”

„dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.”

Oare cum poate fi altundeva decât în trup?

Şi nu te agita aşa de tare că nu găseşti psyhe peste tot, Biblia nu-i pentru amatorii de reţete gata făcute. Ai auzit de apofază? De adevărul care nu se epuizează prin exprimarea lui?
Sigur că n-ai auzit pentru că primul mileniu al Bisericii ţi-e cu totul străin şi ţie şi celor care te secondează pe-aici, la fel de incompetenţi dacă nu şi mai rău.

Acum am și subliniat. Apropo, ce ai de zis despre faptul că Pavel nu știa dacă să rămână în trup, acolo unde subliniasem deja?

În legătură cu apocrifele. Dacă sunt doar "cărţi bune de citit", ori chiar inspirate de Duhul Sfânt.

Cum poate? Exact aşa cum explică tot el în Filip.3,21. Adică într-un alt trup nesupus stricăciunii (1 Cor. 15,51-54). Hermeneutica dumitale nu a ţinut cont de această posibilitate, este? De altfel, era vorba doar de o dorinţă a apostolului. Dumneavoastră aţi transformat-o imediat în realitate concretă.

Trebuie neapărat să-mi declin competenţa în întortocheatele cotloane ale teologiei bizantine? O fac, dacă vă procură plăcere intelectuală! Dar nu încercaţi să mă aburiţi în ce priveşte teologia biblică. Vreţi s-o revoluţionaţi? Veniţi cu textul care afirmă "nemurirea sufletului"...

Nu-mi rămâne decât să vă urez un post cu folos!

Ştii ceva? Poate ar fi mai bine să ne oprim, n-aş vrea să jignesc inteligenţa unei domnişoare tocmai de 8 martie...

Dacă nici măcar marele apostol Pavel nu ştia, de ce să facem noi speculaţii? Cert e că ap. Pavel nu vorbeşte nici despre "nemurirea sufletului", nici despre vreun suflet ce ar putea trăi detaşat de corp.

Asta îmi amintește de o pildă cu 2 monahi frați, care nu se certau niciodată. Iar dracul ca să-i dezbine, l-a făcut pe unul să vadă o cioară, iar pe altul o vrabie. Atunci s-au luat la bătaie, până unul și-a cerut iertare și a dispărut acea vrabie-cioară. Cred că acolo unde apare cuvântul „trup” sau „închisoare”, vezi alt cuvânt. :21:

Mai Trice., orice raspuns la intrebare il gasiti in viata Bisericii lui Hristos...Biserica a crescut si s-a dezvoltat pe marginea Bibliei si a invataturilor lui Hr. si a Apostolilor neconsemnate in Biblie; dar daca tu tii orbeste de cultul AZS, nu ai cum sa stii de Biserica lui Hristos care, pana la aparitia cultului tau, a strabatut aproape 1800 de ani ...
In acesti ani Biserica a raspuns tuturor intrebarilor si nevoilor oamenilor, pana cand, EG White a crezut ca are demnitatea de apostol si ca orice invata ea e de la D-zeu...

Vrăbiuţele astea le zăresc desluşit. Hai mai bine să alungăm urâtele ciori ale "Iadului" şi ale "sufletului nemuritor", căci acestea nu apar în text. În rest, de acord cu tine că e fără rost să tot sporovăim... mai bine să ne bucurăm de relativa alungare a iernii!:53:

Da, e fără rost, ultima dată când mai dau citate biblice unui NP. De data asta chiar vorbesc serios.:6:

Nimeni nu tipăreşte cărţi canonice alături de apocrife. E logică elementară.

Nu abuza de analogii care n-au nicio substanţă. Versetul pe care mi l-ai servit vorbeşte despre înviere. Va fi o înviere fără îndoială dar în Filipeni 1 vorbeşte despre altceva, bunăoară despre subzistenţa în afară de trup. Nu mi-ai explicat nimic din ce ţi-am cerut, ai preferat să treci în alt sistem de referinţă şi să nu observi că exprimarea lui Pavel nu e tautologică, cu alte cuvinte nu e "papagal". Însă tu poţi să crezi ce îţi place să crezi, să amesteci neamestecatele, să spui albului negru sau viceversa. Poţi să faci câte erori logice doreşti, că doar nu-i ruşine atâta timp cât nimeni ştie cine eşti şi nici cine te-a pus pe post de Sisif pe crestinortodox.ro

Dragă Trices, fără patristică n-ajungeau la d-ta textele Scripturii să le interpretezi cum te taie capul. Dacă ăsta e puţin lucru judecă singur. Baptiştii s-au prins deja de treaba asta, de când au pus mâna pe carte şi au renunţat la tot felul de mituri privind alcătuirea canonului scripturistic. Nu e vorba numai de Bizanţ ci de mărturia Bisericii una. Ei se opresc la Niceea şi Calcedon că atâta îi duce capul, dar asta e treaba lor.

Mulţumesc asemenea! Dacă nu cumva îţi jignesc doctrina dacă îţi urez post folositor!

Eu cred ceea ce scrie. Deocamdată dumneata eşti cel ce crede ceea ce nu scrie (nemurirea sufletului) şi-ţi place să spui negrului alb (că moartea ar fi de fapt viaţă). Urmează doar să mai declari "viceversa": că viaţa ar fi de fapt... moarte!

Ei brava, trebuia să ne aşteptăm şi la asta! După ce Biserica Ortodoxă "a alcătuit" Scriptura, acum tot ea prin sfinţii ei părinţi a luat locul Providenţei Divine.

No problem, doctrina mea oricum nu consideră ăsta post. Dacă ar fi aşa, ar însemna că în Biserica Adventistă există oameni ce postesc nu de o viaţă întreagă, ci de ... trei! Cunosc familii care de trei generaţii n-au mâncat carne şi produse din carne. Şi nici nu se laudă cu asta, consideră un lucru normal şi natural.

Unde e argumentul? Te întreb asta de aproape doi ani şi nu reuşeşti să-mi răspunzi decât cu fandări de la logică şi presupuneri neîntemeiate.

Providenţa lucrează prin Biserică. Altfel, Scripturile picau din cer precum Coranul mahomedanilor. N-a aşteptat Providenţa să apară adventiştii să ne ofere şi nouă acces la adevăr.

D-ta confunzi postul cu dieta. Dar nici nu mai contează foarte tare fiindcă oricum suntem în fundătură şi cu subiectul ăsta!

E simplu: e parerea fermierilor americani versus parerea tuturor sfintilor ce faceau minuni. Noi nu doar filozofam pe marginea Bibliei, avem minuni si dovezi. Avem nenumarate minuni care arata viata de dupa moarte. Voi aveti doar pareri, neverificate de nimeni.

De acord cu tine Trice! hai sa vorbim de bolnavii epileptici ; sa vedem cum o bolnava a reusit sa spurce sufletele multor oameni...
Sa vb despre credinta celor care inca mai au vedenii ca vine Domnul, si El inca intarzie...sa vb de data venirii Domnului, ca poate ce n-au reusit altii reusim noi...

Mai trice, de ce vb asa la adresa calugarilor? asa ati invatat la AZS? nu ma mira , ca la cate a scris nebuna voi puneti botul....

Unde e argumentul pentru ce? Că credeţi că "sufletul e nemuritor"? Fă o simplă verificare: dă search la concept în Biblie şi-ţi va da 0 (zero)
Argumentul că numiţi moartea viaţă? Păi nu aşa spuneţi că la moarte sufletul părăseşte corpul şi vede, simte, ba are şi caracteristici corporale? Dar fratele meu, asta înseamnă chiar viaţă! Nu seamănă deloc a moarte...


Da, Providenţa lucrează şi prin Biserică, dar nu numai. Providenţa a lucrat chiar şi prin mahomedani (vezi păstoraşul acela din Qumram).

Pardon! Dumneata-l confunzi cu dieta. Postul biblic nu înseamnă doar abţinerea de la carne şi produse din carne, înseamnă mult mai mult (şi nu mă refer aici doar la faptul că trebuie să fie "negru").

Nemurirea sufletului şi viaţa de după moarte (înainte de înviere) trebuie dovedite cu Scriptura, nu cu minunile. Criteriul minunilor în acest domeniu, ar da câştig de cauză spiritiştilor şi nu ortodocşilor.