Intalnirea e posibila doar in crestinism, nu dincolo de el, de asta spuneam de relativism. Celelalte religii sunt filozofii omenesti (combinate si cu ajutor al ingerilor cazuti), crestinismul nu e asa, e adevarul pur, absolut. De aceea noi spunem ca invatatura crestina este adevarul absolut, perfect, pentru ca e spusa chiar de Domnul.

Legat de mesajul anterior:
Sistemul îmi pare un lucru prea din lumea asta. Pentru a transcende, pentru a învia avem nevoie de o Persoană.

Daca tot am inceput cu dexul si definitia e din dex, sa luam si definitia la "sistem": "Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit"
Mie nu mi se pare ca e ceva diferit, noi suntem intr-o Biserica, o organizatie divino-umana. Credem intr-o serie de invataturi (dogme), nu in ceva abstract.

Arde, poetica.
 

a ars........

Cea mai bună religie
 

Cea mai bună religie?

Aceea care a murit,
ca sămânţa,
lăsînd să iasă rodul înmiit al credinţei/vieţii omului în Dumnezeu.

Gresit.

Religie e un termen general care se poate referi atat la religia buna (crestinismul ortodox) cat si crezuri pagane sau secte.
Asa cum "demonstratie" poate fi vorba de una buna sau una proasta, gresita.
Ca si termenul de "biserica".
etc.

"pilda" e una sincretist-subtil-nihilista, atata tot.

Crestinismul este o religie, conform (majoritatii) definitiilor din dex.

Ignori un lucru f. important: printre formele omenesti de religie ca rezultat al "divizarii analitice ale misterului" se mai inscrie una care este produs al Revelatiei si Jertfei.

Hristos a intemeiat o religie.
De fapt doua, daca stam sa ne gandim bine, fiind impartite la fel ca si Sf. Scriptura, in cea a VT si cea a NT.

Singurele care conteaza cu adevarat, a doua cuprinzand-o si implinind-o pe prima.

Sa spui ca Dumnezeu e strain si de astea, inseamna practic sa-l elimini pe Dumnezeu din istorie, sa elimini revelatia, prezenta lui Dumnezeu in istorie, Jertfa Sa si sa reduci totul la omenesti porniri, Dumnezeu ramanand pana la urma in sfere abstracte la care fiecare trebuie (si poate??) sa ajunga cum il taie capul.

Nu stiu de care definitie din DEX a religiei te serversti atunci cand faci aceste afirmatii.
Poate esti amabil sa indici mai exact.

Hristos nu a întemeiat nicio religie nouă, nici nu a îmbunătăţit alta mai veche, fiindcă Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, nu un dumnezeu printre alţii. O dată cu Întruparea, şi mai ales după Cinzecime orice efort omenesc de a accesa transcendentul (adică orice intenţie religioasă) îşi pierde sensul.

Hristos a agonisit Biserica, iar Duhul Sfânt a ctitorit-o, odihnindu-Se şi lucrând în ţesătura de taină a vieţii ei. Biserica reprezintă o realitate fără precedent în istoria de după cădere, deşi modelul ei ceresc este anterior facerii lumii. Între bisericesc şi religios există o diferenţă ca de la cer la pământ, fapt arătat de profesorul Christos Yannaras în eseul său "Contra religiei", care aprofundează intuiţiile părintelui Alexander Schmeman exprimate mai ales în lucrarea sa "Euharistia, Taina Împărăţiei". Ambele cărţi sunt disponibile, se pot achiziţiona şi citi, iar după aceea putem discuta despre aceste lucruri având o bază de informaţii cheie la dispoziţie.

Este corectă şi observaţia că creştinismul a devenit, în timp, o religie, dar asta s-a întâmplat în răspăr cu eforturile apostolilor, mucenicilor, doctrinarilor, a sinoadelor ecumenice şi locale, a veghetorilor din pustie etc, de a ţine Biserica departe de tentaţia religiosului, afirmând fiecare în felul lor că Biserica nu este oferta cea mai bună de pe piaţa credinţelor, ci este însăşi Oferta. Aparentul exclusivism bisericesc este realist, nu propagandistic, întrucât Biserica conţine deja de la Cinzecime germenii Împărăţiei, iar acest fapt capital nu se limitează doar la a fi conţinutul unei credinţe mentale, ci se adevereşte într-un mod de existenţă diferit ce cuprinde toate, toate, toate cele ale vieţii. Când părinţii spun "în afara Bisericii nu este mântuire", ei nu sunt mizantropi, resentimentari sau neînduplecaţi, ci pur şi simplu cinstiţi, oneşti până la sânge.

Regret dar nu prea consult DEX-ul... Ultima dată când l-am deschis eram în clasa a IX-a. Ţin minte că arăta ca o carte mare, groasă, cu ilustraţii şi definiţii plicticoase.
Apoi am citit un gând al lui Călinescu referitor la dicţionare şi m-am lecuit pentru totdeauna de consultarea DEX-ului.

Aşadar nu îţi pot răspunde la întrebare, îmi pare rău...

P.S. E posibil ca în DEX să fie trecut şi Călinescu. Mai puţin gândul lui despre dicţionare, desigur...:)
În orice caz, de câţiva ani mă aflu în etapa vieţii mele când gândesc, vorbesc, scriu şi trăiesc din ce-am uitat, iar nu din ce îmi amintesc...

Frumos mesaj. Dar complet gaunos. Cum il scoti pe Mihailc dintre icoane, cum o da in bara. Pe scurt, se sustine aici ca nevasta-mea nu mai este o femeie, din moment ce ea este SOTIA.
Un corolar al axiomei "toate femeile e curve".

Judecand dupa descriere, acela nu era DEX-ul. Era Catehismul.

Si in ce stadiu al tulburarilor de memorie va aflati ? Va intreb, fiindca stadializarea problemei se face astfel:
-stadiul I: incepi sa uiti sa tragi apa cand folosesti toaleta
-stadiul al II-lea: te duci la toaleta si tragi apa. Dar uiti pentru ce te-ai dus.
-stadiul al III-lea: te duci la toaleta, iti propiui sa-ti amintesti pentru ce te-ai dus si tragi si apa. Dar uiti sa-ti dai jos pantalonii.

Admit că o mai dau în bară, dar de data asta a fost bară-gol. Biserica nu poate fi clasificată după logica lui Aristotel, în care Dumnezeu şi stafilococul sunt vecini de palier la clasa "fiinţe animate". Ştiu că pentru scolastici, Aristotel a fost o instanţă de autoritate mai importantă decât sfinţii părinţi şi nu mă miră faptul că schemele lui logice sunt încă puşcării mentalitare pentru mulţi postmoderni religioşi.

Mereu am fost impresionat sa vad cat de mult seamana ortodocsii cu (neo)protestantii in munca lor nu de a raspandi si implementa Evanghelia, ci de a ataca Sfanta Biserica. Astfel, de exemplu:

Aceiasi ortodocsi care uita ca Augustin este sfant al Bisericii Nedespartite, ajungand cel mult sa-l numeasca, in raspar cu propriile canoane ortodoxe, "fericitul Augustin" isi imagineaza, probabil, ca Biserica Catolica l-a pictat pe Aristotel la Voronet.

In realitate, acesti doi mari intelepti ai lumii antice precrestine, Platon si Aristotel, au influentat enorm patristica si teologia medievala. In Bizant, unde erau cititi in original, poate mai mult decat la Roma, unde erau cititi in traducere arabo-latina ulterioara traducerii greco-arabe. Si la Roma, si in Bizant, intemeietorii Academiei si ai Liceului au fost priviti mereu cu cea mai mare reverenta.

http://www.greekmedicine.net/images/Plato_Aristotle.jpg

Despre cum a ajuns Biserica Ortodoxa de azi la inca o deviere: rejectarea lui Aristotel, cu alt prilej.

Mihnea Dragomir: faptul că filosofia greacă antecreştină a furnizat un limbaj pe care autorii patristici l-au utilizat, nu e un secret pentru nimeni. Şi dacă îl zugrăvim în biserici pe Aristotel în pridvor, nu înseamnă că suntem vasalii lui Aristotel şi nici că trebuie să ne închinăm lui Aristotel sau să-i validăm întreaga operă ca adevăr revelat. De altfel, recepţia lui Aristotel în primul mileniu este total diferită, în comparaţie cu influenţa uriaşă exercitată asupra scolasticii catolice.

Nu dau seama care-i rostul pomenirii lui Augustin în contextul discuţiei de faţă, dar constat că şi în cazul acestuia eşti tributar unei apologetici expirate, de basic level, pe care înşişi catolicii ştiutori de carte au trimis-o la lada cu vechituri.

Nu-ţi forţa şansa, amice!...

Mai e un stadiu. În psihopatologie îl numim, pe scurt, ....
Dar mai bine, lasă...
(Poate vi-l şoptesc când ne-om vedea...)

Intr-adevar, se cunoaste atingerea doctorului.
Orice as mai comenta, ar fi de prisos. :)

Mamă ce hal de creştini care au intrat în Săptămâna Patimilor avem pe aici!:25:

Stii care e diferenta intre doi practicanti (autentici) de arte martiale care se bat in ring si doi batausi oarecare care se bat in strada?

Respectul de dinainte si de dupa bataie (cine a urmarit o competitie stie cum incepe si cum se incheie)

Binenteles, un practicant de arte martiale se poate bate in strada cu un batus oarecare (daca batausul o cauta cu lumanarea), poate folosi o gama larga de tactici, inclusiv din bataia de strada, dar diferenta dintre cei doi ramane si nu consta in cine castiga si cine pierde ci in aceesti chestie - in atitudinea fiecaruia, de dinainte si de dupa.

Interesant e că te-ai simţit.
Şi mai interesant e că (probabil) te-ai autoinclus în una din cele două categorii.:71:

Interesant ce concluzii "interesante" tragi tu. :)

Şi dacă tot i-ai spus, ia vezi, ce-ţi răspunde Mama?
Vorbesc serios, fără pic de ironie sau impoliteţe. (Cred că înţelegi unde bat...)

Ce e cu tine, bre? Aveai in genere un umor mai de calitate, lipsit de cioburi subtil(?)-insultatoare. Ce ai cu Alin? Omul are o pozitie in mare parte corecta pe forum, si interventii de bun-simt. Si tu ai, cind umorul tau nu o ia peste aratura si cind subiectivsimul tau de middle class nu explodeaza.
Ca tot suntem in Saptamina Patimilor: da si tu # halt. Sau macar # reboot -p Pentru o vreme.

Ai dreptate. Vai câtă ai!

Si new-age propovaduieste o religie universala, dincolo de toate religiile existente, care sa cuprinda toate cultele. La fel cum ecumensimul propune o Biserica universala, care sa cuprinda toate cultele.
Trebuie sa credem doar invatatura crestina, revelata, chiar orbeste pentru cine nu o intelege momentam. Daca acolo spune ca Dumnezeu este Sfanta Treime, si sunt Trei Persoane, pentru cine nu intelege este vital sa creada asa, nu sa creeze invataturi bazate pe propriul rationament. La fel si cu invatatura despre mantuire, nu cream noi alta invatatura, modificand-o pe cea ortodoxa, doar ca sa se potrivesca cu ce credem noi, care e de fapt ce propovaduieste modernismul, care are o preocupare sa ii faca pe toti crestini si drept credinciosi, indiferent de cult.
Safantul Ignatie ne si spune cate ceva despre ratiunea noastra:

"Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos."
P.S. Am scris un mesaj pe alt topic care cuprinde si invatatura despre pacatul adamic, firea cazuta si necesitatea Intruparii Mantuitorului: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=217