Iuliu, nu pricepi. degeaba explici, nu tine de logica sau capacitatea de intelegere.

Ioan a ales deja o agenda si acum invarte pe degete cuvintele cu care o sustine.

Principii, moralitate, dreptate sau logica nu conteaza pentru el, important e ca prin orice mijloace, oricat de machiavelice, sa sprijine programa alora.

Asta e clar, insa de ce o face e un mister.. cu alte ocazii parea o persoana mai rationala, principiala, de ce schimbarea, asta e intrebarea.

Ce să sucim, bre? De sucit le suceşti matale, că nu eşti în stare să diferenţiezi Biserica de o biserică şi confunzi creştinismul cu Biserica.
Cât priveşte lăsatul lumii cu ale ei, da! M-aş bucura să faci asta. Trăind totuşi în lume, vieţuind creştineşte printre tot soiul de oameni, iar nu stînd sau şezînd într-o biserică. Deşi, la o adică, nici asta nu-i lucru de lepădat!

După cum îţi evoluează discursu, în curînd o să-mi spui că promovez şi lesbianismu, nu?
Când de fapt eu promovez ce-am promovat mereu: bunul simţ, împotriva nesimţiţilor care îşi închipuie că sunt luptători dreptmăritori şi triumfalişti mântuiţi. Şi care astfel fac de râs Biserica şi îi încurajează pe oameni să preia şi să cultive duhul antihristic.
Promovez tot ce am de promovat aşa încât Biserica să nu mai fie văzută de mulţi ca o adunătură de demagogi şi de creştinopaţi. Că aşa e azi văzută Ecclesia, tocmai din pricina unor fapte mizerabile pe care voi vreţi să le ascundeţi sub masă ca pe un peşte împuţit, precum şi din pricina unor discursuri delirante şi pline de ură împotriva lumii, cum sunt ale voastre.
Voi confundaţi radicalismul şi delimitarea necesară a Bisericii, cu ideologia smintită a unui partid neocreştin care a bântuit mereu istoria. Fanatismul vostru de tip legionar are acum oarece portiţă să iasă la iveală dar va merge unde îi e locul, la timpul cuvenit. O să treacă şi isteria asta grandomană, lăsînd din păcate multe victime, iar voi veţi fi puşi acolo unde vă e locul, pentru totdeauna.

Dacă ţi-e frică să fii o minoritate, vino la mine şi te învăţ eu să nu mai faci în pantaloni. Nu te obligă nimeni să fii de acord cu ce vrea lumea. Iar preoţi homosexuali vor fi mereu, fie că tu sau eu ştim sau nu ştim asta şi indiferent că ne place sau nu.
Nu înţeleg de ce vrei tu ca toată lumea să gandească aşa ca tine. Dacă unii au motiv să se viseze căsătoriţi în biserică, dacă unor nebuni li se pare că dracu ştie ce, repet: ce îţi pasă ţie? Vrei să îi educi tu, tocmai tu care te arăţi deranjat că te reeducă ei? N-ai vrea mai bine să îţi vezi de treaba ta şi să nu mai vii tu, cu aroganţa gândirii tale, să impui valorile tale peste valorile altora?
Nu ţi-a impus nimeni să te însori cu un homosexual! Nu ţi-a impus nimeni să faci o nuntă, ca preot, între două femei! Când ţi se va impune asta, n-ai decât să refuzi. Dacă eşti băiat mare, cum te dai p-aici.
E de ajuns că ţi-ai exprimat opinia, semnînd pentru Familie. E de ajuns că eşti pregătit să votezi la Referendum. E de ajuns că scrii aici pe forum şi că, poate, acolo între oamenii unde trăieşti îţi exprimi filosofia şi credinţa de creştin. Ce vrei mai mult să facem?

Văleu, muică!!!!
Tot e bine când legionaru se dă pe faţă. Să ştim şi noi cu cine avem de-a face. Nu că nu ştiam, dealtfel....


Asta s-a făcut. Şi se va tot face. De ce voieşti mai mult? De ce nu respecţi limita şi devii exact ca aceia pe care îi critici?

Nu, nu le putem impune asta. E o aberaţie ce spui. Tot ce putem e să ne vedem de treaba noastră, cu mijloacele pe care tocmai Biserica ne-a învăţat să le folosim când luptăm pentru paza minţii şi a vieţii.

Cu asta sunt foarte de acord. Numai să nu începi iar să tremuri în pantaloni şi să îţi exprimi frica prin agresivitate stupidă împotriva "ălor răi".

P.S. Mă tem că astăzi tot mai mulţi oameni din Biserică au unele probleme când vor să exprime cum e albul şi cum e negrul... Dovada eşti chiar tu, care confunzi negrul acţiunii tale cu albul sfinţeniei. Care alb nu a urât niciodată lumea, deşi s-a delimitat de ea. Nu sfinţii au urât lumea, ci lumea a urât pe sfinţi. Aminteşte-ţi, creştine!

[quote=ioan67;635831]
După cum îţi evoluează discursu, în curînd o să-mi spui că promovez şi lesbianismu, nu?

Homosexualitatea bre, de lesbianism poti fi obsedat in particular.

Yah, stim povestea, lupul care vrea sa zica ca e un soi de caine in definitiv si de ce sa ai incredere in caini mai degraba decat in stramosul lor, lupul, nu?

Sigur, opozitie la babilonia vestica este "duh antihistric".

Da' stiu ca ai probleme mari cu busola.


Pai iti recomand ceva pe gustul tau, ia o "biserica" unde se promoveza homosexualitatea, hop, gata, sunteti pe aceeasi frecventa.

"4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu."

Baga la cap si lasa discursurile sforaitoare care miros a pucioasa de la o posta.

Confuzia asta, perversa voita si manipulatoare, iti apartine in exclusivitate.

Coalitia pentru Familie nu are nici o legatura cu asa ceva.

Da' daca tot au reusit tovarasii tai ideologici sa dea legi pe linia asta, de ce n-ati profita putin facand conexiuni inexistente?

Macar primisi ceva arginti pe chestia asta?

Da' ai grija, ca stii cum se zice, plata de Iuda, rasplata de Iuda.

Fantezii ca de obicei, fara legatura cu subiectul.

Faci pe prostul, ai grija poate ramai asa.
Stii foarte bine care e miza.


Da' ti se pare ok sa fie reeducati copiii, incepand de la gradinita, impotriva valorilor crestine?
Da' sa-ti fie interzis sa folosesti genul masculint/feminin din motive de "corectitudine politica" ti se pare ok?

Pai emigraza frate in Canada, fa acolo filosofia pasivitatii ca o sa-ti gasesti multi prieteni cu care sa imparti astfel de "bucurii".

Stai calm ca tie nu ti se cere nimic, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Cand tot ce ai e un ciocan, peste tot vezi doar cuie.


Pai ne vedem.
Sanctionam politic politrucii care fac o politica straina de interesul si profilul moral al majoritatii.

Este si asta un mijloc.
Chestie care tie nu-ti place bag seama, da' nu-i bai.

Eh, nu e ura, doar repulsie...stii tu cum e, apa si uleiul nu se amesteca.

Si pentru asta vad ca ne urasti mult tare, tinand partea lumii si a nebuniilor ei, deci ar trebui sa fim sfinti :))

Nu există "altii" in crestinism. Eu am spus multe despre mine, dar de tine vorbeam. Si când vorbesc despre tine, nu te cunosc decat prin mine, dar te cunosc. Cand vezi pe aproapele tau, oricat de departe ar fi el din punct de vedere geografic sau sufletesc, sa fii convins ca este un alt eu. Roagă-te om bun, pentru cel ce-ti face rau, pentru cel ce pacatuieste, si multumeste pentru binele pe care îl faci aproapelui tau. (...) Moartea fratelui este moartea mea. Viata fratelui este viata mea.

Sfântul Siluan zice: "Fericit cel ce iubeste pe aproapele sau, ca fratele nostru este viata noastra". (Ieromonahul Rafail Noica) http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...feri-din-orice

...Am mers odata la inmormantarea unui foarte bun prieten despre care am mai vorbit pe-aici. Il priveam in biserica, asa cum era intins in sicriu si inconjurat de foarte multa lume... Si cum il priveam am simtit pentru prima data invidia fata de un om mort. Nu era o invidie rautacioasa, ci una de bucurie sufleteasca. Aveam sentimentul profund ca Dumnezeu il mantuise impotriva razvratirii lui, naive... Fusesem de fata cand "a plecat", si eram incredintat ca a reusit! Pe cand noi? Cate capcane, cate miraje, cate fleacuri "importante" asupra carora ne aplecam, dupa care mei vedem alt fleac, si altul... ramanand aplecati si cu spatele la Dumnezeu, care tot plange si plange... Si nu ne poate trezi pana nu ne trage un shut in fund ca sa ne belim nasul... Iar noi tot prosti, ne ridicam si injuram ca am fost... deranjati!...

În versetul scos de tine ca pe un iepuraş de sub pălărie la o demonstraţie făcută de un şarlatan, se află un mesaj complet diferit de cel pe care ni-l livrezi tu. Iar pe acesta din urmă nu ar trebui, în ruptul capului, să îl atribui Domnului. Dar dacă aşa crezi tu că e bine să talcuieşti Scriptura, din partea mea ai verde. Iar eu nu am vreme să îţi povestesc despre ce e vorba, de fapt, acolo.

Nu surprinzi pe nimeni cu nimic. Te arăţi singur aşa cum eşti şi cum te cunoaştem cu toţii.

Nici acum nu ne surprinzi. Te ştim capabil la infinit.

Întrebările tale nu sunt puse pentru a aduce vreun folos, ci numai pentru a-ţi satisface boala de a produce discordie şi sâcâială cu orice preţ. Până şi pe topicul cu gogoşi te-ai băgat să faci tărăboi !...:)))
Şi da, sunt împotriva folosirii masculinului când e vorba de indivizi ca tine!...:)))

Profilul moral al majorităţii mă lasă rece. Mai ales când e unul arbitrar, confecţionat/coafat la comandă şi în realitate destul de jalnic.
Cât despre interesul moral al majorităţii... no comment. Îl exprimi tu, pe scurt, destul de elocvent.

Pe tine nu te urăsc. Doar te dispreţuiesc, în limite rezonabile. Şi te deplîng, uneori, când am inima ceva mai înclinată spre milă...

Ioan eu atat mai am de spus: chiar ca vorbesti exact ca un propagandist. Da-i inainte cu legionarii si homofobii, ca faci bine. Asa e, m-ai nimerit, exact legionar sunt.

Traiasca legiunea si capitanul! :21:

Da, stiu, in dictionarul tau mesajul e cu totul altul, s-a vazut diferenta.
Fiecare cat il duce capul & viata duhovniceasca.


O spui asta la plural in numele celor 6-7 "Ioan" banati pana acum pe forumul ortodox pentru buna conduita si inteleapta purtare? :78:


Intrebarile sunt o parte retorice ca in privinta ta lucrurile sunt destul de clare.

Nici un taraboi, doar o observatie pertinenta zic eu, iubim faptele spovedaniile tale publice, era prilej de inca una :)

Ne-ar place sa aflam cum ai reusit sa eviti bucataria in asa masura incat sa nu stii la o varsta asa inaintata nici macar ABC -ul :21:

Este si asta un talent, poate printre cele mai importante pe care le ai, multi barbati sunt invidiosi pe tine.

Pai na, la asa retorica stralucita ce ai avut pana acum in favoarea perversitatii institutionalizate, puteam astepta alta replica mai destepta?

Eh, problema este ca tot ce conteaza cu adevarat, pe tine te cam lasa pe tine rece, in schimb te infierbanti pentru chestii stupide, cauza stupide.

Ce pot zice, dispretul celor ca tine ma onoreaza. :21:

Propagandist de joasa speta.

Indraznesc sa cred ca or fi si unii mai evoluat, care din naivitate, inconstienta, buna credinta si cu relativa decenta fac propaganda "tolerantei" fara a devenit ei insasi exemplu de extrema intoleranta.

Dar sa folosesti valorile crestine ca scut pentru cei care lupta impotriva lor e maximum de perversitate, asta arata ca le cunosti dar iti place sa le calci in picioare.

Si nu o lua ca pe o gluma, cei ca el n-au simtul umorului si nici jena de a folosi chiar si ceea ce este evident pentru toata lumea, o gluma, impotriva ta.

Pai asta-i modelul: homofob, fascrist, crestinopat.

Avem din nou divizia Tudor Vladimirescu in lupta cu fascismul. Numai ca de data asta fascismul e platit de catre rusi si divizia e platita de aia care au finantat fascismul. :)

Uite ma Ioane ca peste cateva zile e marsul LGBT a astora de la MQ "Dumnezeu nu face politică".

Sunteti gand la gand, cu bucurie, ce coincidenta!

Nici crestinul n-ar trebui sa faca politica, sa-i lasam doar pe astia de la LGBT sa faca si pentru noi, inclusiv educatia in scoli.

Si pe urma ai sa te miri cu ce piese de sah a ajuns sa joace fiu'tu ca deh asa a invatat la scoala, toate trebuie incercate, daca nu incerci, n-ai de unde sa stii daca e rau, nu? Sa fim openmaizi ca pe urma se deschid si alte usite ale cunoasterii.

CIne stie, poate o fi cum zic astia, din nastere, Dumnezeu nu s-a pronuntat in privinta asta, nu?

Pai asta e principiu. "Divide et impera".

Imparte-i si pune-i sa se bata unii cu altii.

Cu certitudine aia care sunt ghei si atat au alte ocupatii decat sa vada copilul de gradinita indoctrinat vizavi de ce bun e stilul lui de viata.

Da' altora le prinde bine degringolada sociala, morala, etc.

Uite bre ca a inteles si Iohannis : " Mi se pare o decizie inteleapta sa se faca un referendum la primavara". :rolleyes:

Mno că nu susţine păcatul. :)

Nu a zis in ce an sa fie primavara :)

Chiar şi un copil de grădi îndoctrinat prin Canada ştie că "la primăvară" înseamnă "primăvara care urmează".
Dar pentru suprema inteligenţă e mai greu, aşa, cu lucrurile simple.

Mai pot fi educaţi copiii? Mai sunt parinţii un exemplu? Pr. Prof. Stelian Tofana

https://www.youtube.com/watch?v=j4c3FfP2SWM

As zice "se vede ca nu stii politica" dar ai demonstrat deja opusul cu varf si indesat.

Care va sa zica auzisi totusi de indoctrinarea homofilica, da' preferi sa faci pe prostul, tot ii dai cu sa stam pasivi ca o sa simtim noi "penetrarea" de care vorbea Klovnis.

Nu eu pledez pentru pasivitate şi penetrări, ci tu te arăţi obsedat de lucrurile astea. Îţi face o deosebită plăcere să repeţi anumite cuvinte, de câteva postări încoace. Ia zi, plescăi atunci când scrii penetrare?
Nu eu am sărit de cur în sus că, vezi Doamne, ne tăbară homosexualii, ci tu ai făcut asta ca un isterizat. Şi ai acuzat tot cosmosu că nu participă la tumbele tale de bucurie.
Nu eu am o problemă cu gheiuţii, ci tu.
Tratează-te, omule, că a ţine atenţia fixată mai mult prin locurile pidosnice decât pe valoarea unui om, semen al tău la boala căruia participi şi tu de când eşti sub soare - e, deja, semn de mare boală şi alienare.
Iar dacă îl faci clovn pe preşedinte, asta e pentru că tu eşti un clovn care se proiectează cu îngâmfare stupidă undeva departe... Un creştin ar fi trebuit să ştie că ascultarea de stăpânire este o poruncă de la Dumnezeu şi că pasivitatea e doar impresia păgânilor despre creştini. A fi creştin nu înseamnă că eşti pasiv - rugăciunea şi smerita ascultare sunt un travaliu infinit mai mare decât agitaţia ta de maimuţă pe o cracă putredă. Dar, deh, dacă nu ai nici o experienţă autentică a vieţii creştine, ce să faci şi matale... Faci ce poţi!

Nu bre, idolul tau tamp plescaie in stilul asta pe domeniul public.

"” După părerea mea, tema chiar dacă a fost ridicată cu foarte multe, aproximativ 3 milioane de semnături şi are susţinători importanţi, nu cred că este o temă care a penetrat societatea românească”, a declarat președintele Klaus Iohannis, într-o discuţie cu studenţii de la Facultatea de Ştiinţe Politice din București."


Nici noi n-am facut, doar tu si astia din tabara ta ne acuza ca avem o problema pe treaba asta.

Daca tinem cu familia traditionala - suntem homofobi.
Ne opunem reeducarii - suntem intoleranti.

Eu am scris destul de clar, dar daca nu poti pricepe..


Esti sigur ca ai facut o facultate?
Se pare ca ai probleme serioase in a intelege chiar si o proprozitie, doua.
Vezi doar ce vrei tu sa vezi si din pacate privirea ti-e tare in ceata.

Citeste contextul nene, ca n-ar fi prima data cand dai dovada de analfabetism biblic.

Oare au ascultat crestinii de Stat cand i-a obligat sa jertfeasca la Idoli?

Da, te-ai descris foarte bine :))

Ascultarea de cine?
Ca tine de ACCEPT/SECS/bla bla?

Biserica a zis clar: Klovnis bate campii si se opune unui proces democratic.

Toata lumea a inteles asta, doar tu frizezi penibilul incercand sa demonstrezi altceva.

Acum e tarziu sa spui ca trebuie sa ne supunem stapanirii. Trebuia sa-i fi spus in 1990 Parintelui Galeriu. :)

Cand stapinirea o sa decida ca trebuie sa invete copiii tai despre "polivalentele" amorului trupesc, ai sa te supui, Ioane?

Nu imi amintesc ca apostolul Pavel sa se fi supus stapanirii si sa venereze Cezarul ca un zeu (asa cum faceau celelalte popoare supuse Romei). Respect da, supus nu!

Şi totuşi unii respingeau această mentalitate. Dar să fie vorba doar despre influenţa grupului cultural dominant?
Se pare că de fapt este mereu o "combinare" personală de 3 mari factori: ereditatea, mediul, educaţia instituţionalizată. Jocul celor 3 variabile este imprevizibil în cazul fiecărui om. Uneori e decisiv mediul familial, alteori influenţa unui dascăl, alteori bagajul genetic. Greu de spus...
Mai există şi un al patrulea factor, deloc neglijabil. L-am întâlnit în filmul acela rusesc, "Preotul". Acolo vedem că, în ciuda unei familii evreieşti tradiţionale, mica "gâză" este receptivă la Cuvântul lui Dumnezeu şi se hotărăste să devină creştină, împotriva insistenţelor familiei. Sunt, deci, în total 4 factori mari care influenţează devenirea unui om.
Probabil că la fel stau lucrurile şi cu homosexualii. Nu ştim care este, de fapt, "ecuaţia" lor, a fiecăruia în parte. Eu am cunoscut mai mulţi şi am descoperit că au poveşti de viaţă destul de diferite. Nu merge, aşadar, să tragem în grabă o concluzie generală, doar ca să scăpăm de stresul unei probleme delicate.

Unele lucruri e bine să nu fie încercate niciodată. Dacă ar fi ţinut cont de asta, probabil că însăşi Eva s-ar fi abţinut să muşte din măr.
Dar dacă unii sunt tentaţi să dea curs invitaţiei de a încerca experienţa homosexuală, asta ţine de multe variabile: presiunea grupului şi teama de a fi exclus din grup, sugestibilitatea mai ridicată a unora, dileme privind identitatea personală, un gust prea ridicat al riscului, impulsivitate etc. Şi o educaţie cu totul precară, desigur.

În general descrierile de acest gen conţin numeroase exagerări. Portretul făcut lui Kinsey este prea întunecat pentru a fi demn de crezare. Există o regulă, Cătălin, potrivit căreia pentru a cunoaşte un om trebuie să accepţi din start că el nu e niciodată atât de rău cum îţi pare şi nici atât de bun.
Eu nu îl cunosc pe Kinsey, nu m-a interesat în mod special problema sexologiei şi, chiar dacă l-oi fi întâlnit pomenit pe la cursuri, nu i-am reţinut numele. Ar trebui să studiez cu atenţie măcar o lucrare de-a lui că să îmi fac o opinie.
Totuşi, nu pot să nu sesizez ridicolul unui argument adus împotriva lui: anume, că pentru a studia comportamentul sexual al copiilor, autorul a trebuit să-i molesteze...
Ei bine, am studiat şi eu comportamentul sexual al copiilor. Avînd 4 copii, mi-a atras atenţia conduita lor genitală (hai să nu-i spun chiar sexuală). Ei bine, metoda mea de studiu nu a fost molestarea, ci ...observaţia. Când vei avea un copil, poţi şi tu, dacă doreşti, să observi cu ochiul liber cum se raportează copilul la organele genitale şi să constaţi ce reacţii emoţionale are. Nu ştiu dacă e vorba, propriuzis de masturbaţie, însă e cert că descoperirea genitalităţii îi face plăcere copilului. Priveşte singur, când vei fi tată, şi trage concluziile direct din experienţă, fără să te laşi influenţat de vreo teorie sau alta.
Acum, nu sunt sigur că cercetătorii sexualităţii infantile nu au folosit şi alt emetode. E posibil ca ei să fi apelat chiar la metode mai puţin acceptabile etic şi chiar condamnabile. În orice caz, un lucru e cert şi se poate constata lesne: mulţi copii au comportamente erogene/sexuale foarte de timpuriu.
Pe de altă parte, lucrînd cu familii, mi s-au plâns destui părinţi de conduita masturbatorie a copiilor mici. Eu i-am sfătutit întotdeauna pe părinţii îngrijoraţi să nu dea atenţie comportamentului copilului şi să se centreze pe problemele majore din familie. Pe măsură ce familia se liniştea (scădeau conflictele dintre părinţi etc.), se retrăgea şi conduita masturbatorie a copilului. Aceasta e un fapt demult consemnat în psihologie: masturbaţia la copil este o cale de eliberare din stresul provocat de familia conflictuală.
În fine, mi se pare nepotrivit ca Kinsey să fie comparat cu Freud. Acesta din urmă nu era sexolog, ci psihanalist. El a luptat mult să arate oamenilor că sexualitatea poate deveni nevrotică şi că sensul dezvoltării este prin sublimarea instinctului sexual, iar nu prin erotizare excesivă. El propunea cultura în locul sexului, de pildă. Sau sportul sau munca creatoare. Citeşte, de pildă, "Introducere în psihanaliză. Psihopatologia vieţii cotidiene" şi vei vedea limpede că Freud e necunoscut publicului dar e criticat ca şi cum i-ar cunoaşte careva opera... O cunosc foarte puţini, de fapt.

Când Hristos îndeamnă/porunceşte "Dă-i Cezarului...", face o distincţie între socotelile lumii acesteia şi treburile duhovniceşti. Învăţătorul nu se ocupă, cum ar fi vrut zeloţii, cu schimbarea regulilor vieţii sociale, cu influenţarea puterii lumeşti. El vine să aducă o singură eliberare: cea de sub tirania morţii veşnice. De aceea Îi spunem Mântuitor.
Dar astăzi credem că întâmplările din istorie sunt mai importante decât petrecerea interioară si comuniunea oamenilor din Biserică. Şi greşim grav, periclitîndu-ne mântuirea. Nici un fapt exterior, fie el cât de cutremurător, nu poate avea nici a mia parte din importanţa unei aşezări sau deraieri lăuntrice şi a raportului cu semenul bazat pe iubirea jertfelnică. De aceea, creştinul are de câştigat doar dacă ştie să facă abstracţie de tentaţia rascolnicului, a revoluţionarului.
Pentru mine, a fi supus Cezarului înseamnă a respecta legile puterii legitime din locul unde mă aflu. Dacă trăiesc la Roma, respect legea locului. Nu mă războiesc cu legile vremii pe motiv că sunt creştin. În numele Crucii au făcut destui nebuni lucruri demne de iad şi caut să nu mă număr printre aceştia. Prefer să fac treburi drăceşti în numele prostiei mele, dacă tot le fac... Deşi aş prefera să nu le fac deloc.

Stăpânirea poate decide orice. Se poate preda orice în şcoli, chiar dacă e de tot râsul.
Asta nu mă împiedică să le spun copiilor varianta mea, să lupt pentru a-i ajuta acolo unde e nevoie, să îi ţin la învăţătura Bisericii şi a oamenilor din istoria lumii pe care eu îi preţuiesc laolaltă cu mulţi.
Ce treabă am eu cu stăpânirea, când ştiu că fiul meu e deja conştient cum stau lucrurile cu sexualitatea? Am avut eu grijă să cunoască tot ce era de cunoscut în fiecare etapă de dezvoltare a copilului, fără să îl îmbrobodesc cu poveşti pentru tonţi. I le-am expus şi pe astea, tocmai ca să devină conştient de ridicolul prostiei mincinoase şi plină de ifose.
Printre altele, am încredere în capacitatea copilului de a sesiza în mod firesc anomaliile din jurul lui şi din propriul comportament. Nu mă tem prea tare că alţii îi vor răsturna filosofia şi credinţele. Iar dacă se va întâmpla, ştiu din experienţă că Bunul Dumnezeu îi va da mereu prilejul să se întoarcă Acasă şi să fie viu.

Dar ce înţelegem, de fapt, prin "învăţare", Alin?
Poate că e potrivit să facem distincţia între stimulare, pe de o parte şi modificare lăuntrică şi comportamentală, pe de altă parte.
Nu orice propunere/informaţie duce, obligatoriu, la o achiziţie care se impune în conduita mintală sau acţională. Sunt multe filtre vii în personalitatea copilului, iar acesta nu e o tabula rasa cum le place unora, isteţi şi "iubitori", să creadă. În orbirea minţii lor trufaşe care nu are pic de priză la taina omului.
Multe auzim, doar unele primim şi incă mai puţine facem. Nu toate informaţiile ne cuceresc inima. Iar când e de "pus la inimă", cine mai ştie ce şi cum se aşază...
Deci e posibil (şi cu totul demn de crezare) ca, în ciuda unei "educaţii alese" să ai ca rezultat o pramatie, după cum se întâmplă şi invers: cresc nuferi albi prin noroi. În ciuda acestuia şi folosindu-se de el.
În concluzie, optimismul meu privind relativizarea "învăţăturii" lumeşti pentru un suflet viguros altoit de părinţi care îşi văd de treaba lor, este justificat. Nu mor caii când vor câinii, slugile când vor stăpânii.

Cu alte cuvinte creştinul nu este unul care se împotriveşte rânduielilor lumii acesteia, rânduielilor Cezarului. Într-un singur caz este îndreptăţit să nu se supună, anume în cazul în care Cezarul îi cere creştinului să se lepede de Hristos. Nădejdea creştinului este în Hristos si nu "în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbavire."

Pe de altă parte, dragă Ioane, lipsa credinţei sau a capacităţii de bun pedagog cu proprii copii nu mi-ar da aceeaşi încredere cum că nu contează ce se predă în şcoală. Nu toţi cred că avem aceleaşi resurse. Fiecare cu măsura şi a nivelul lui de înţelegere. Eu de exemplu nu ştiu dacă aş face faţă unei asemenea încercări, de aici poate şi teama de nu lăsa ca anormalul să fie legiferat. Paza bună ne pazeşte de primejdia rea. Eu am înţeles că eşti pentru demersul Coliţiei, fiind soţ şi tată, dar nu vrei să fii în ton cu modul de raportare al creştinilor faţă de homosexuali şi KI. Poate aici este şi punctul în care apare divergenţa în opinii. Apropo, KI putea fi mai diplomat chiar dacă acel pastor i-a cerut un ultimatum, lucru care nu se cade din partea unui aşa-zis creştin.

Frumos este că toţi creştinii s-au unit şi au uitat ce hram poartă. :)

Colegule, ai formulat simplu ceea ce eu am labartat pe multe pagini.
Si chiar mi-ai atras atentia spre posibilitati pe care le ignoram.
Ce sa zic, decat multam fain...:)

Înţeleg.
Teama mea, însă, este alta. Şi am ajuns la o anumită formă de resemnare faţă de situaţia asta, care a devenit un gigant monstruos în viaţa noastră socială.
Anume, deşi sunt legiferate nenumărate lucruri normale, ele sunt încălcate sistematic şi nu rareori lumea procedează invers. De parcă legea este, la noi, anume ca să ştim ce avem de făcut invers. Formalismul şi demagogia, lichelismul si şmecheria - domnesc apăsat pe la noi.
Nu este şi aceasta, deja, o mare perversiune?
Iată teama şi resemnarea mea!...

Un lucru e cert: nu te-ai resemnat cu perversiunea din rândurile celor de care te doare cel mai tare şi de la care ai fi avut mai multe pretenţii.

Am fost dăscălit încă de mic, atât de mama cât şi de tata, să fiu receptiv la frumuseţe. Ei erau oameni frumoşi, oameni ai frumuseţii şi voiau să cunosc şi eu bucuria de trăi frumuseţea, în frumuseţe.
Mama, ceva mai îngăduitoare mereu, se mulţumea să mă pună în contact firesc cu frumuseţea. Că doară mă purta adesea la sân şi îmi glăsuia cu vocea ei ca un cântec dulce...:) Nimic nu era mai frumos decât să cânte mama, îmi amintesc...
Tata, însă, era mai pretenţios: el îmi cerea depotrivă să smulg frumuseţea şi să fiu prezent în contactul cu ea. Nu admitea să fiu leneş, nesimţit, nepăsător, lipsit de vigilenţă, chiar, în preajma lucrului frumos. Pentru el, care era un estet(ist), bănuiesc că frumuseţea se zbătea undeva între idol şi Dumnezeu... Sau, poate, i-o fi fost chiar cruce.
Fiind crescut aşa, am înţeles mai târziu un lucru: nu ştim să trăim în preajma iubirii şi în iubire. Poate că lucrul cel mai greu pe care îl năzuim astăzi este tocmai cel mai firesc: să primim iubirea. Despre a o dărui nici nu mai pomenesc...
Ca urmare, când spun că îmi pasă mai puţin de o nouă neregulă şi mai mult de regulile cele bune pe care noi le-am încălcat de mii de ori, spun de fapt că
înainte de a ne teme de rău, s-ar cuveni să luăm aminte cât de mult am batjocorit binele.
Ne temem de dracu înainte să Îl fi iubit pe Dumnezeu, înainte de a primi cum se cuvine dragostea Lui.
Nu de lucrarea răului mă tem eu, ci de refuzul de a fi dat curs, în întreaga mea viaţă, chemării şi lucrării binelui.
Nu frica mă reţine şi mă judecă deja, ci refuzul iubirii, de care devin tot mai mult conştient.
Când noi, ca popor, am avut toate bunătăţile care se puteau închipui (şi ce bunătate mai mare decât un mod creştinesc de a fi, moştenit de la înaintaşi, am fi putut avea?) şi le-am batjocorit, lepădîndu-le pentru poşirca vremurilor ăstora de "libertate", când noi ne-am dat după legi străine, după mentalităţi cu totul nefireşti şi nespecifice nouă: cum de suntem acum atât de preocupaţi de legiferarea nu ştiu cărei trăznăi?

De-o vreme, iertat să fiu de mărturisire, îmi spun că nu ar fi îngăduit Dumnezeu încercarea aceasta dacă noi nu o meritam din plin...
Şi în loc să vedem unde anume am greşit, profitînd de prilejul că Domnul ne-a mai dat un semn, şi să îndreptăm fiecare şi cu toţii laolaltă greşalele noastre, fructificînd astfel "portiţa" lăsată de Domnul în această ispită (căci Domnul nu dă ispita fără să dea totdată şi ieşirea din ea), noi ce-am făcut? Orbi şi surzi, ne-am încordat voiniceşte şi, ca şi cum am fi voit să ne arătăm vrednicia, am adunat toată împotrivirea noastră pe aproapele păcătos.
Să ne fi făcut mai întâi căinţa şi pocăinţa, ca popor, pentru multele noastre fărădelegi - şi aşa să-i fi întâmpinat pe cei "răi".
Dar aşa, procedînd cum am procedat, mă tem că încă mai mult ne-am cufundat şi ne-am îndepărtat de noi înşine şi de Dumnezeu.

Deci, dupa discursuri de genul "dar vai, mergeti la vot, chiar si eu am sa votez pentru asta, doar lasa-ti pe Klausel al meu in pace ca va maninca ISIS, Iadul, etc, mama voastra de legionari" discursul a revenit in nota dispretuitoare vizavi de initiativa:

Deci definitia familiei ca fiind cea traditionala e o "traznaie", ce sa mai.

Si urmeaza desigur asortarea cu vesnicile amenintari de inchipuit profet a lui Dumnezeu:

Restul retoricii e prea desucheata pentru a merita mentionata/disecata.

Mai usurel cu poezia despre "filtrele vii", realitatea arata mai degraba contrariul, daca parintii nu vegheaza, praful se alege.
Ca or fi si exceptii care contrazic regula, raman exceptii.

Nu cred in prima varianta si nici tu nu poti macar sa dai exemple in directia asta, da' de dragul paradoxului ce nu inventam noi..

"Parinti care isi vad de treaba lor"..haha amuzant, cam asta e grija ta, nu "parinti care actioneaza in interesul copiilor lor".

Pai da, ca daca era asa, toti propagandistii se trezeau muritori de foame.

Ce nu pricepi tu si probabil nu-ti pica bine sa inteleaga "slugile" e ca de fapt slugile sunt stapaini si aia care se cred stapini de fapt sunt vremelnice slugi, sau ar trebui sa se comporte ca atare, facandu-si datoria, nu fiind potrivnici binelui celor care i-au tocmit.

Băbăieți, familia NU e decât "tradițională". Că încearcă unii nu-ș ce una-alta, e un fapt. Dar familia e deja "tradițională", orice altceva invenție omenească NU e familie.

Nu ar fi rau sa ne hotaram. Intr-o zi facem propaganda pentru educatie sexuala obligatorie in scoli, in alta spunem ca un crestin ar trebui sa nu se amestece in legile pe care le da statul like. :)

Aici sunt nuante...o fi asa, dar nu trebuie sa batem definitia in cutie...sa stam cuminti ca nu sade bine unui crestin sa-si afirme valorile in societate sau politica, cine stie ce se mai poate intampla..

Sa-i lasam pe "aialalti" sa impinga definitia la vale, sa deschida noi drumuri.

Acum zici tu asa, dar o data ce bolovanul se rostogoleste, nepotilor tai s-ar putea sa li se para anacronica gandirea de genul asta, dupa ce doua generatii au fost indoctrinate sa fie "descuiate" la minte.

mai nou famile inseamna "unirea" dintre Gigel cu Vasilica, Maricica cu Oana, iar dupa Remus Cernea, Ion cu un delfin (delfinii sunt si ele persoane, deci au drepturi...)

Consecventa se numeste :)

Chestiile astea sunt pe aceeasi foaie a agendei.

Mai nou, Cernea are o "partenera civila", adica dom'le nu e chestie de ghei, da?

E tot un fel de ...familia, da' altfel, ce e musai sa ne mulam pe tipare, invechite ?

"Remus Cernea i-a propus partenerei sale de viaţă, Ioana Stăniloiu, să îi fie "parteneră civilă", după ce a pupat-o în fața camerelor de luat vederi."

http://www.evz.ro/remus-cernea-1.html

Cam asta e dracul caruia inclusiv unii din cei care pozeaza drept crestini, vor sa-i ascuta coarnele.

Sau vor ca macar sa fie crestinul pasiv...ca pe urma vine si penetrarea (ca sa citam un cunoscut om politic, taman din fruntea tarii, multumita lui mr. Ponta, ca altfel..)

Propaganda... Un cuvânt şi o realitate care ne-au cam sucit minţile pe vremea comuniştilor. Şi uite că nici acum nu au pierit cu totul din mintea noastră. Ce-i drept, nici din viaţa socială.
În ce mă priveşte, nu fac nici o propagandă. Nu reprezint interesele nici unei puteri lumeşti ca să îi fac propaganda. Scriu aici ce şi cum cred eu, făcînd un exerciţiu al libertăţii de exprimare.
Educaţia sexuală ar fi bună, într-un anumit fel, în şcoli. Făcută de oameni potriviţi, special pregătiţi pentru asta - iar nu de heirupişti fanatici şi urechişti.
Nu ştiu dacă să fie şi obligatorie. Poate de la o vârstă încolo..., nu ştiu... E de discutat mult pe tema asta.
Cât priveşte amestecul în legile statului, un creştin poate avea cota de participare pe care o are orice alt cetăţean. În nici un caz să facă el legea, după ale lui, în pofida celorlalţi. Creştinismul nu trebuie să devină dictatură, cu nici un chip! În lume, creştinii să respecte legile lumii. Desigur, îşi pot exprima opinia şi hotărârea, dar între limitele care sunt puse tuturor cetăţenilor.
Dacă va fi un referendum şi creştinii vor avea cuvântul majoritar, atunci va fi foarte bine. Dacă vor fi presiuni de tot felul, prin tot felul de culise, atunci va fi ca în Bizanţ, pe vremuri. N-aş vrea să mă alătur unor astfel de lucruri.

Ba să şi le afirme! Dar nu prin apucături (mintale şi comportamentale) lumeşti, ci creştineşte.
Simpla prezenţă a unui creştin în lume aduce deja o afirmare a valorilor creştine.
Conduita creştină este diferită de conduita lumii. Un om cu comportament creştinesc face deja o afirmare a valorilor. Care se reduc, în ultimă instanţă, la miezul vieţii, care este dragostea.
Toate celelalte conduite nu sunt creştineşti şi reprezintă afirmarea valorilor altora.