ei ei ei... vezi? asta e diferenta dintre noi, eu nu ma feresc, o spun verde. tu asta ai facut, iarasi. te-ai folosit de altcineva pentru a face un repros.

citeste jurnalul fericirii, al lui nicu steinhardt, ai sa intelegi multe de acolo.

am impresia ca nu intelegi decat ceea ce vrei, hait! parca de asta ma acuzai pe mine... pentru mine ierarhia bisericii ortodoxe romane este o stanca, eu sunt prea mic ca sa pot sufla vreodata in directia aia. dar impotriva ipocriziei si a inapoierii am sa strig mereu. virtual, evident. din pat, cu laptopul in mana... ;)

Vai ce cuvinte urate! Tu ce ai fi făcut dacă erai în locul lor? Sa ne rugăm să ne arate Dumnezeu cum sa facem voia Sa.

Concret, ce ne îndeamnă părintele Calistrat? Cum sa rămânem ortodocși în aceste vremuri? Iata ca unii critica tăcerea, alții critica luarea de atitudine.

Părintele Cosmin Tripon: ,,Dialogul unui preot ortodox cu adepţii ecumenismului"


https://ortodoxiamarturisitoare.word...ecumenismului/

Aceleași isterii, minciuni și ura la adresa crestinilor din alte biserici.

Antonia, ce vei spune la Paște, dacă Sfânta Lumina se va pogori la rugăciunea Patriarhului Ierusalimului, care a semnat prin delegații sai documentele Sinodului din Creta ?

Shh, lasa-i Mihai.
N-are cine sa asculte.
Sa vina Pastele.
Atunci sa vedem ce mai zic.

Invatatura ecumenista este de fapt o invatatura protestanta, un protestatism liberal, pietist. Se spune ca miscearea ecumenista a aparut la sfarsitul secolului XIX si, la inceput, dorea sa uneasca multele culte protestante, din ce in ce mai numeroase. Imediat dupa primul razboi mondial Patriarhia Ecumenica si Patriarhul Meletie au dorit o apropiere de aceasta miscare. Dar interesul lor era politic, Grecia atacase atunci Turcia pentru a recupera teritoriile din Asia Mica, englezii promitand ajutorul lor. De aceea Patriarhul Meletie, care era un nationalist grec, imediat dupa ce ajunge pe scaunul patriarhal recunoaste hirotoniile anglicane si convoaca un sinod pan-ortodox care sa faca unele schimbari pentru apropierea de celelalte culte. Pana la urma Patriarhiile nu au raspuns acestei convocari si s-a tinut doar o conferinta, cu cativa trimisi, care au discutat schimbarea calendarului.
Asadar, invatatura ecumenista este o adaptare la crestinism a ceea ce propovaduieste miscarea new-age. Conceptia new-age este ca sunt mai multe cai de dezvoltare spirituala, fiecare religie este buna si arata cate o cale. Ecumenismul spune ca fiecare cult este bun si este o cale de ajungere la Divinitate si mantuire. Varianta mai putin radicala spune ca ortodoxia este cea mai buna, dar si celelalte sunt bune, intr-o masura mai mica. Toate acestea nu au nicio legatura cu invatatura ortodoxa, sunt idei protestante. Una din teorii este ramificarea harului, tot de sorginte protestanta. Protestantismul (pietist, in primul rand) neaga sau minimalizeaza importanta Botezului, al Sfintelor Taine, a preotiei, a Bisericii.
Invatatura ortodoxa in aceasta problema este afirmata in multe sinoade si hotarari dogmatice, sta la baza intregii invataturi. A fost prima invatatura afirmata la un sinod, dupa sinodul din perioada apostolica. Invatatura ortodoxa este diferita de cea protestanta, spune ca harul primit prin Botez si Sfintele Taine mantuiesc, nu doar credinta. Hristos a venit sa aduca Botezul, fara de care toti ajungeau in Iad in Vechiul Testament. Adica a venit sa aduca harul pierdut, pe care il primeste omul prin Botez. Ecumenismul a reinviat si ereziile din primele secole, de exemplu pelagianismul, care spune ca omul se poate mantui prin fapte si poate capata har prin fapte, fara Botez.
Spuneam ca primul sinod tocmai aceasta invatatura a clarificat, faptul ca in afara Bisericii nu exista Botez, ereticii si schismaticii nu au botez si Sfintei Taine. Hotararea acestui Sinod de la mijlocul secolului III a fost reafirmata la Sinoadele Ecumenice, deci putem spune ca este o invatatura afirmata si al Sinoadele Ecumenice. Aici sunt toate canoanele Bisericii: http://manastirea-saharna.md/biblioteca/
Iar acesta e canonul de la Sinodul cartagina din 256: http://manastirea-saharna.md/fisiere...Cartag_256.pdf
Aici spune la inceput de problema botezului ereticilor si schismaticilor. Apoi spune ca aceasta nu e o invatatura noua, formulata atunci, ci afirmata de toti cei din vechime. Anume ca că "nimeni nu se poate boteza afară de catoliceasca biserică; fiindcă botezul este unul şi se află numai în catoliceasca biserică. Si " Dar la eretici, unde nu este biserică, e cu neputinţă a primi iertarea păcatelor" "deci ereticul, care nu are nici jertfelnic, nici biserică, nu poate sfinţi untdelemnul;" De asemenea, " deoarece botezul este unul, si unul este Duhul Sfânt si una Biserica întemeiată de Hristos Domnul nostru, fiindcă dintru început a zis Apostolul Petru că ea este întemeiată pe unitate; prin urmare, cele ce se săvârşesc de dânşii, mincinoase şi deşarte fiind, toate sunt fără valoare."
Aceleasi invataturi sunt afirmate si in canonul I al Sfantului Vasile cel Mare, Sinpadele de dupa Schisma si, mai recent, Sinodul BO a Georgiei din 1998: http://www.angelfire.com/linux/viata...od_gergia.html
Despre acestea am mai scris in topicele deschise de mine.

Cătălin, mulţumesc pentru osteneală, însă nu mi se pare că ai răspuns la ce am întrebat. Şi cred că n-ai făcut-o din pricină că nu ai un răspuns simplu la întrebarea mea; sau pur şi simplu nu ai deloc un răspuns.

Eu am întrebat care este abaterea dogmatică, ştiind că erezie asta înseamnă; nu un curent, nu o tendinţă, nu abatere canonică.

Tot ceea ce se poate reproşa astăzi celor numiţi ecumenişti este faptul că aceştia nu contestă posibilitatea ca harul lui Dumnezeu să se reverse şi peste cei de alte confesiuni.

Pai omul spune acolo ca " cele ce se săvârşesc de dânşii, mincinoase şi deşarte fiind, toate sunt fără valoare" si tu spui ca nu ti-a raspuns si ca aia cred ca e posibil sa umble harul pe acolo. :71:

Pai nu-i posibil, ca altfel lucrarile pe care le-ar savarsi aia, ar avea valoare. :p

Dușmanii îmi poarta pică, că n-are valoarea mea.......

Ce vreau eu să lămurim este dacă afirmaţia pe care ai citat-o este dogmă. Şi dacă există o dogmă a limitării harului doar la Sfintele Taine săvârşite în ceea ce instituţional se numeşte Biserica Ortodoxă.
Dacă o astfel de dogmă există, atunci eu pot fi considerat eretic; iar dacă nu există, să înceteze Cătălin et Co. să ne considere ca atare.

Cristian, noi doi sintem, in politica, pe baricade, cu pistoalele fumegind :) dar aici, sint intru totul de acord cu tine si Mihai.
Il inteleg foarte bine si pe Catalin, el este un zelot in sensul bun, dar face greseala sa creada ca deciziile ortodoxe, referitoare la "eretici", sint efectiv si corecte dogmatice. Fals. Mustesc de elementul politic, si asta inclusiv din motivul puterii prea mari pe care elementul monastic fanatic il are aici, in Rasarit.La catolici monahii din diverse ordine sint pepeineire de stiinta (Mendel nu mai are nevoie de prezentari), cultura, si chiar de inventii domestice (exista beri pe care, cind le bem, ne gindim la anume calugari catolici). La miafiziti si nestorieni, monahii au prezervat cu succes, timp de secole, cultura, limba si credinta popoarelor crestine autohtone in fata ocupantului musulman venetic, si mai tirziu in fata ocupantului colonialist imperialist occidental. La ortodocsi, deseori monahii sint nuclee de agregare fanatica si exceleente unelte politice, pentru cine vrea sa stirneasca massele. Stii bine ca in sinaxare, exista si sfinti politici, deo obicei proveniti dintre imparati sau monahi. De pilda, eu vad o paralela intre isteria, monk-driven, de astazi cu nepomenitorii aglutinati la Radeni, si isteria anti-"papistasa" din Ardealul secolului XVIII: acei calugari agitatori, canonizati sau nu, erau, fapt isotric dovedit, agenti rusi si/sau sirbi. Inclusiv comportamentul lor dupa infringerea miscarii a fost o dovada: nu au ramas sa fie martirizati pentru "cauza", ci s-au carat in Rusia, ca de, "mi-am facut treaba, mi-am riscat pieala, vreau banii".
In Evul Mediu, tot asa: era Padisahul Otoman in razboi cu "Liga Sfinta"? Mno, mai punea pe patriarhul asa-zis ecumenic sa mai dea un hatiserif, pardon, o stirnire dogmatic intemeiata chipurile, impotriva "ereticilor papistasi cu care se lupta stapinul nostru".
Unde dogma este de fapt, motivata politic, nu este dogma.
As vrea ca raspunsurile la ce am scris sa nu fie evlavios-isterice, in stilul unora (si nu ma refer la Catalin, ci la aglutinarea nepomenitoare si satelitii lor de pe diverse bloguri si forumuri), ci calme. Sincer, eu nu pot, din fericire pentru mine, crede ca un credincios. Sint si ramin ortodox, fara aventuri de "uitat peste gard", dar unul deschis gindirii si dialogului. Sau, cum ma categorisea un amic deosebit, dar cam fanatic, "relativist dogmatic".
In ce priveste protestantii...pai e de notorietate ca primele licariri ale constiintei lingvistice rominesti au fost amorsate in Ardeal de "asupritorii" aia de nobili maghiari calvini si unitarieni.
Deci da, personal cred ca catolici, penticostali, calvini si miafiziti precum cei pe care i-am cunoscut se vor mintui certamente, daca ramin asa cum i-a lasat Dumnezeu. Miriitul unor monahi nespalati cu prea mult timp liber sau cu misiuni de la servicii secrete/state straine este irelevant.

Pai cauta lamuririle preotului Patriciu Vlaicu despre sinod, sunt 4 clipuri pe youtube si o sa vezi ca esti lasat cam pe afara.
Asa cum remarca un prieten de-al meu de pe fb cu tristete ( pentru ca el e greco-catolic ), si cei care sustin ca in Creta s-a intamplat un lucru bun si cei care ii contesta, au de fapt aceleasi pareri in legatura cu restul lumii crestine. :71:

Din fericire, Ortodoxia are (pe pământ sau în cer) mulţi teologi care înţeleg revărsarea harului ca pe razele Soarelui care îi luminează şi îi încălzeşte şi pe drepţi, şi pe nedrepţi, pe buni şi pe răi – după cum a spus însuşi Domnul, care continuă să strice socotelile celor care preferă siguranţa căilor înguste ale minţii şi ale inimii, vrând să limiteze lucrarea Lui într-un sistem atât de restrictiv, încât numărul mântuibililor tinde dramatic spre zero.

Sigur, nu susţin nici că orice om peste care Dumnezeu revarsă lumina Lui se mântuieşte. Nu, dacă el nu-şi deschide inima şi mintea lucrării mântuitoare pe care Duhul Sfânt vrea să o facă împreună cu el.

Dacă sunt pe afară, cel puţin sunt într-o companie în care mă simt bine. Apropo, tu pe unde te afli?

Stai ca nu inteleg cum vine asta. Pai ai de contesta Creta cel mai aprig sint nepomenitorii. Si stim bine ce atitudine isteric-zelotista au aceia fata de alti crestini. Nici eu nu am o parere buna despre emfatic-denumitul sinod din Creta, dar nimic nu scuza schisma sau ura confesionala.

Întrebare întrebătoare: până la Mântuitor, nu acelaşi Dumnezeu revărsa lumina Lui?

N-am intenţionat să reduc la două-trei fraze învăţătura despre mântuire. Sigur că fără Hristos nu ne mântuim.
Însă nu mi se pare cuminte să ne pronunţăm cu privire la limitele lucrării lui Dumnezeu în lume, în oameni. Îi consider mai înţelepţi pe teologii care cu privire la mântuirea neortodocşilor spun: Nu ştim.

Dacă nu vor sau nu pot să revină la Ortodoxie, cred că e bine să ne rugăm pentru mântuirea lor acolo unde se află.

Asta e o intrebare grea ca nu inteleg ce vrei sa spui. Daca te referi la teorie, atunci s-ar putea sa fiu mai aproape de gard decat tine pentru ca eu accept ce spune Biserica, nu incerc sa modific invataturile dupa chipul si asemanarea mea.
Daca te referi la practica, atunci s-ar putea sa fiu si mai in afara decat esti tu.

Nu e vorba despre nici o ura confesionala ( asta e dialectica marxista - le spui alora care-s orientati sexual nu stiu cum ca gresesc si ei te acuza ca ii urasti :rolleyes: ). Imensa majoritate a ierarhilor si a credinciosilor au aceeasi parere in ceea ce priveste celelalte confesiuni si asta se poate vedea si din acel faimos document din Creta. Indiferent ca unii "ne-au vandut" acolo si ceilalti au fost "vanduti", si "vanzatorii" si "vandutii" au de fapt aceeasi parere. Doar ca aia care au fost vanduti sunt manipulati de niste pescuitori in ape tulburi. :p

Dragos, e vorba de mintuirea altor crestini, din alte biserici/confesiuni, nu vorbim de cei din alte credinte aici.

Nu la practică mă refer, pentru că însăşi ideea de a face o astfel de comparaţie ar fi greşită.
Învăţăturile eu zic că nici eu nu caut să le modific, ci să le înţeleg. De aceea am pomenit de teologi, care nu sunt atât de limitativi în gândire. Vezi D. Stăniloae, Bartolomeu Anania, C. Galeriu ş.a.

100% de acord: nu ştim.
Atunci hai să ne limităm la a afirma sus şi tare DOAR asta.

Pai daca ii intrebi pe Hamsterul Agitat din Pireu si respectiv pe IPS Alfeev pe acest subiect, raspunsurile vor fi total opuse. Evident, maestrul nepomenirii va sustine sus si tare ca daca nu esti ortodox, gata! selfie in eternitate cu intunecimile de Jos. Alfeev va avea o pozitie mult mai realista si de bun-simt (am trait si asta, rusii sa devina campionii globali ai colaborarii si tolerantei interconfesionale).

Dragoş, întrebarea mea pentru Cătălin era dacă, dogmatic vorbind, a fost stabiită o erezie a ecumenismului. Ecumenist, pe scurt spus, ar fi cel care consideră că ar putea fi mântuiţi şi cei de alte confesiuni creştine, dacă nu greşesc.
A spune ''nu ştiu'' înseamnă a admite posibilitatea asta, după părerea mea.

Cristian, ai rezumat perfect si logic. "Nu stiu" e o poarta intredeschisa; "nu!" e o usa trintita in nas.

Pai e o deosebire intre a spune ca nu stii ( si eu inclin sa cred ca e mai bine asa desi inteleg si sunt de acord si cu formularea ca nu exista mantuire in afara Bisericii pentru ca asta ar trebui sa ne oblige pe toti sa facem misionarism in loc sa stam ca mutii si sa ne mandrim prosteste ca o sa ne mantuim doar noi intre noi :71:) si a fi ecumenist deci a crede ca exista har si la ceilalti. E o iubire prost inteleasa exact pe modelul ereziei lui Origen cu mantuirea tuturor. Tot din "iubire" sustinea si el lucrul asta. Deci in loc sa incercam sa indreptam omul, sa-l atragem la ortodoxie sau sa il facem sa nu mai pacatuiasca, spunem ca se mantuieste oricum si acolo unde e acum si o sa-l mantuiasca Dumnezeu pentru ca Dumnezeu e iubire.

CU mai mare risipă de vorbe a zis Iuliu ceea ce am zis şi cred şi eu.

E la fel cum ai spune ca nu stii daca X de pe drum e medic chirurg. E posibil sa fie, nu stii niciodata, dar daca vezi ca unul are nevoie de operatie il indrumi la Y despre care stii sigur ca e medic, nu te multumesti cu faptul ca o sa fie operat de X si e posibil ca si X sa fie medic. Ca poate e sondor sau sculer-matriter. :21:

Ai dreptate, Iuliu. Sunt două extreme, iar ortodoxia are întotdeauna înţelepciunea de a alege calea de mijloc.
Nu putem spune că se poate mântui oricine, în orice confesiune s-ar afla. Putem spera.
Eu am pomenit însă şi de deschiderea nu doar a inimii, ci şi a minţii către Dumnezeu, adică nevoia de adevăr pentru a putea primi harul. Aflându-te într-o altă confesiune (= mărturisire de credinţă), nefiind în adevăr, nu vei putea primi pe deplin harul.
Dar totul devine discutabil acum, pentru că nici în Biserica Ortodoxă fiind nu primeşti pe deplin harul până nu te curăţeşti şi sfinţeşti.

Nu poţi spune, aşadar, ''există har şi la ceilalţi'', dar nici ''există har doar la noi''. Există har pretutindeni; dar nu oricine poate să-l primească.

De acord şi cu asta. De aceea alegem să fim în Biserica Ortodoxă.

Iuliu, pozitia "elitist-narcisita" e desfiintata tocmai pentru ca toate credintele si cultele, cu mici exceptii, zic asa. E un impuls tipic uman, fireste scuzabil si universal, dar in nici un caz divin inspirat. E varianta religioasa de "luati numai d ela noi, concurenta va vinde fake-uri!". E onest acest impuls doar daca ramine de unde a si izvorit, adica in plan negustoresc. In plan spiritual, e meschin, banal si si duce la fanatism.
Asa un "nu stiu, poate" e de la Dumnezeu cu adevarat, un "nu!" e politic, e un meschin negot spiritual cu tendinta omului de a fi acceptat in grupul celor corecti, salvati.
Asa ca, de data asta, Cristian are dreptate. :-P
Cred ca tipului din Pireu i-ar placea cum combati. :-P

Suntem de condamnat si daca am crede ca ne mantuim doar noi intre noi si ne mandrim prosteste cu asta in loc sa intelegem ce responsabilitate uriasa decurge de aici si daca am crede ca oamenii se mantuiesc si in afara Bisericii. Pentru ca si intr-un caz si in altul stam in mocirla si nu facem nimic. Intr-un caz suntem sclavii literei dar ne multumim sa stim bine invatatura si ne mandrim cu asta la fel ca fariseul, in celalalt caz suntem sclavii iubirii de sine pe care o ascundem in spatele iubirii de aproapele nostru - iata ce iubitori suntem noi si cum ne gandim la aproapele nostru lasand in grija lui Dumnezeu ceea ce trebuia sa facem noi. :71:

Într-adevăr, apasă o responsabilitate mare pe umerii noştri, mai ales a celor ce ne numim ortodocşi. Şi e bine să o simţim.

Însă mărturisirea pe care suntem datori să o facem - sunt convins că ştii bine asta - nu stă doar în aducerea la cunoştinţa altora a dogmei ortodoxe, ci în propria viaţă, care să reflecte punerea în practică a ceea ce cunoaştem.

Încă o dată: fără extreme; nici doar teorie ignorând practica, dar nici a spune că numai practica e importantă (ceea ce ne-ar duce la pietism şi i-am da iarăşi lui Cătălin de furcă) :)

Vorbeam de teorie. De practica...nici nu vreau sa vorbesc. :p

,, Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni."

in fata Lui nu trebuie sa fim mandri, dar nici viermi smiorcaiti si infricosati, trebuie sa avem incredere si sa fim sinceri.

eu cred ca toti oamenii sunt egali, doar pentru ca sunt oameni. noi, fiind crestini, avem o pila deja, dar ajunsi in fata Lui va conta prea putin. nu poate fi altfel, din punctul meu de vedere. oricat am incercat, m-am gandit, m-am stors practic, nu am gasit nimic care sa-i indeparteze de mantuire pe cei care nu-L cunosc pe Hristos, dar noi suntem fericitii care-l cunoastem si mergem cu dragoste si incredere la El.

Şi totuşi, oricât le-am dori tuturor mântuirea, ştim că fără a ne altoi (prin botez) în Hristos nu este posibilă. Ştim de la El, când a spus ''Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele'' şi, ca atare, seva Lui, Viaţa Lui trebuie să curgă în noi ca să fim vii, ceea ce este tot una cu mântuirea. Sigur, ţine de noi să fim mlădiţe vii, iar nu uscate, care ''se taie şi se aruncă în foc''.

Dacă s-ar fi putut şi fără botez, atunci n-ar mai fi avut rost trimiterea apostolilor în lume ca să le vestească mântuirea prin Hristos şi să boteze în numele Sfintei Treimi.

Pai noi suntem principalul obstacol in calea mantuirii lor.
Trebuie sa intelegem ca indiferent de ce se va intampla cu oamenii din afara noi vom da socoteala pentru faptul ca nu am facut tot ce depindea de noi ca fiecare din oamenii aia sa-L cunoasca pe Hristos. Ba am mai si filozofat in legatura cu mantuirea lor ceea ce e de-a dreptul indecent.

fara discutie ca e asa, dar nu pot cred ca majoritatea oamenilor isi traiesc fara sansa mantuirii viata asta. si ma gandesc la toti cei care s-au perindat vremelnic pe pamant fara sa fi auzit de existenta Lui, nu au nicio vina. ca sa fiu exact, ar fi discriminati...

„profetii despre caderea in erezie
 

Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfăteze auzul - își vor grămădi învățători după poftele lor și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme” ( II Tim. 4, 3-4). „Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.” (II Tim. 3, 12-13)
Arhiepiscopul Averchie se temea că duhul Bisericii ortodoxe va fi înlocuit de o concepţie papistă a Bisericii, şi că, în viziunea credincioşilor conducătorii ortodocşi vor fi ca nişte “minipapi” şi vor pune în umbră pe Hristos drept Cap al Bisericii. Când Biserica va ajunge să fie identificată înainte de toate cu o administraţie, atunci Antihrist va avea o uşă deschisă către inimile oamenilor şi cu puţin efort îi va transforma în slujitorii săi devotaţi. Cu înţelegerea lor greşită a Bisericii, vor face lucruri – “pentru binele Bisericii” – opuse poruncilor şi voinţei lui Hristos. Arhiepiscopul Averchie dimpreună cu Episcopul nostru Nectarie, ne-au avertizat să ne pregătim pentru vremurile catacombelor, când harul lui Dumnezeu s-ar putea să fie luat de la <<organizația bisericească>><> și să rămână numai grupuri de credincioși.
SF,Lavrentie de CernigovNoi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc ”biserici” nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos. Terminând această discuție a adăugat: “cei ce au urechi să audă și cei care au ochi să vadă”, dar apoi a adăugat cu tristețe: “dar vor fi mulți surzi și mulți orbi“.33 Sfântul Teofan Zăvorâtul: “Creştinismul ortodox îşi pierde sarea” (cf. Matei 5:13). Arhiepiscopul Teofan de Poltava: „Toți cei ce iubesc Adevărul trebuie nu numai să urmărească semnele vremurilor, ci să şi tragă urmarea logică din ceea ce văd. În ce priveşte treburile Bisericii, potrivit cuvintelor Mântuitorului, unul din cele mai uimitoare lucruri care se vor petrece în zilele din urmă este că atunci „stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29). După tâlcuirea Mântuitorului Însuşi, aceste „stele” sunt Îngerii Bisericilor, cu alte cuvinte, Episcopii (Apoc., 1, 20). Decăderea religioasă şi morală a episcopilor este, aşadar, unul din cele mai caracteristice semne ale zilelor din urmă. Căderea episcopilor este înspăimântătoare îndeosebi atunci când ei se depărtează de învățăturile de credință sau, aşa cum zice Apostolul, când „voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos” (Gal. 1, 7). Apostolul porunceşte ca astfel de oameni să fie „anatema”. El zice: „Oricine vă va binevesti în afară de ceea ce ați luat, anatema să fie” (Gal., Mai mult, vei fi judecat de Dumnezeu dacă vei rămâne nepăsător față de abaterea de la adevăr: „Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece -, am să te vărs din gura Mea” (Apoc., 3, 16). Nori grei întunecă zările lumii. Judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor săi şi asupra creştinilor fățarnici, începând cu ereticii şi ierarhii (n.n. şi creştinii) căldicei se apropie.

”Fără-ndoială, pentru ca cele de mai sus să se împlinească, trebuie ca social, politic, economic lumea să fie adusă în stadiul „zero”, adică infrastructura mondială fie de aşa natură încât totul să poată fi condus de pe un singur tron. Aceasta înseamnă desfiinţarea graniţelor, adormirea conştiinţei de neam şi ţară, amestecarea tradiţiilor, uniformizarea financiară şi unirea religioasă. O unitate în diversitate, un sistem de integrare a tuturor în toate despre care spune Cartea Apocalipsei (13:16-18). Când va fi un singur stat, o singură monedă şi o singură credinţă, atunci va veni Antihristul”. 37
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală privitor la cele ce țin de credință și de adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.” (Sfântul Nicodim Aghioritul)
Unitatea Bisericii stă în păzirea întreagă şi nevătămată a învăţăturilor Dreptei Credinţe Ortodoxe lăsate nouă de Sf. Apostoli şi Sf. Părinţi... Şi, deci, dezbinaţi de Biserică,schismatici sunt toţi cei care cugetă osebit de Sfinţii Bisericii”. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
”Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i ortodox să mori, alta-i ecumenist vândut. Și dacă unul singur ține Adevărul, acolo e Biserica, nu e numai o fracțiune din Biserica, e toată Biserica. Adevărul poate fi la unul singur.., pentru că apărând Adevărul toate Cerurile știu, toți Sfinții și nu te lasă… Voi nu vă dați seama ce durere ai când ești un om vândut, lepădat. Și a nu apăra Adevărul e groaznic, e o suferință teribilă... vreți să fiți fericiți? Muriți pentru Adevăr”. (Pr. Arsenie Papacioc)
Sfântul Ioan Maximovici: “Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vor trăda credința”.
Sfântul Ignatie Brianceaninov :
<<Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. PăstoriiBisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsăînţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugândcreştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe cemâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor! Apar lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă,se petrec cu îngăduinţa Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Încotro s-oapucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spremântuire, ci spre pierzanie veşnică?E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţiducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals.
SF.TEODOR STUDITUL;foarte important raspuns dat unei credincioase de catre sfint:
Iar [la întrebarea] dacă trebuie să se cerceteze iarăşi din pricina ereziei, [răspunsul este]: acest lucru e absolut necesar[2]. Căci a te împărtăşi de la un eretic sau de la unul învinuit pe faţă pentru vieţuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu şi ne face familiari diavolului.Şi mi-ai spus că te-ai temut să-i spui preotului tău să nu-l pomenească pe ereziarh la liturghie. Ce să-ţi spun acum de¬spre acest lucru nu văd, decît că întinare are împărtăşania din singurul fapt că îl pomeneşte [pe ereziarh], chiar dacă ortodox ar fi cel ce face Sfînta Liturghie.Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut-o din frică – asta fiind întrebarea ta – chiar şi atunci el nu are îndreptăţire.Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte şi de împărtăşirea eretică şi de toată răutatea. I
„Tăcerea în vreme de primejduire a credinței este totuna cu apostazia.” (Sf. Nicodim Aghioritul) „A trece sub tăcere cuvântul Adevărului este totuna cu a te lepăda de Hristos.” (din procesul Sfântului Maxim Mărturisitorul).
Sfântul Grigorie Teologul: ”Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu”. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti!
„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sf. Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau săvârşeşte semne şi minuni, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sf. Ignatie Teoforul).

Adevărat, şi apostolul Pavel are un răspuns pentru aceştia, spunând că vor fi judecaţi după legea morală, pe care o cunosc toate neamurile.