multzi se lauda, printre care shi eu, ca au priceput taina pildei samariteanului milostiv, ca practic e simpla shi e evident daca citeshti asha cum citeshti... e evident shi clar, asha pare... dar daca stai sa-tzi pui problema lucrurile se complica shi vei vedea cum pamantul batatorit pe care stai se transforma in nisip, incet incet transpiri shi curge apa pe tine iar locul unde stai se transforma in nisip mishcator gata sa te inghita...

de ce zic asta la o pilda a Domnului ce are un intzeles evident?

poi mie imi pare ca lucrurile in pilda stau asha:

-e o lume a mortzilor,
-totzi sunt mortzi shi vina a intrat in traditzie
-totzi cred in vina shi totzi o asculta fara mustrare intrucat e evidenta
-toate personajele sunt slujitoare a acestei vini evidente, ca nishte slugi fidele intr-un coshmar colectiv unde cu totzii sunt mortzi...
-in aceasta scena colectiva de mortzi ce traiesc vine evidente raspandind o vina pe care defapt niciunii nu o cunosc ci doar o raspandesc punand-o pe seama altora, ei se arata cu totzii vrednici raportandu-se la aceasta vina superstitzioasa... asha ca shi o faima a unei vini ce se simte in atmosfara, ca o poza a celui cautat de interpol, a banditului care se shtie ca exista dar nimeni nu l-a vazut shi nu shtie ce a facut dar cu totzii shtiu ca este autorul unor mari ticaloshii...

deci totzi greshesc, iar bunul samaritean este cel mai absurd:
-pune untdelemn shi vin pe rani, ii leaga ranile celui cazut, facand toate bunatatzile de pe lume unui strain doar ca sa-shi arate vrednica sa pentru slujirea idoleasca... deci cel mai ticalos este chiar samariteanul milostiv... caci faptele lui atat de bune defapt satisfac tocmai pe marii inchinatori de idoli... slujesc trairii in minciuni, tatalui minciunii.

-omul sarman e rapus de cei ce nu il lasa sa coboare de la Ierusalim la Ierihon, shtiind ca Ierihonul era culmea potrivniciei fatza de Dumnezeu caci cetatea a fost transformata cu totul in taciune, iar omul cineshtie de ce merge de la Ierusalim spre Ierihon... poate era tradator, poate era mantuitor, poate era casa sa in Ierihon...

-pe acolo mai trec un Preot si un levit care il vad dar trec pe alaturi... deci deshi nu era mort acel om, ei trec cu vederea, caci credintza lor era moarta complet shtiind ca nu pot sa ajute cu nimic pe acel om, caci doar Dumnezeu poate sa ajute pe om, fireshte, deci erau complet incredintzatzi ca ei nu pot face nimic deci credintza lor in Dumnezeu era zero absolut, ei multzumitzandu-se ca sa nu fure din ce a mai ramas de furat de la un mort ce inca mai mishca... dar probabil au vazut ca nu mai era nimic de furat... iar levitul obijnuit sa pazeasca, sa care, sa slujeasca, el slujea pare-se mai mult urmand pe preotul care nu facea nimic bun uitand de porunca lui Dumnezeu care zicea ca sa nu treci cu vederea nici vita aproapelui tau darmite pe aproapele tau...

-talharii sunt shi ei prezentzi... probabil la Ierusalim cu asta se ocupau, ascunshi prin Templu, in functzie de darurile omului il urmareau shi apoi il lasau fara daruri, dar ce daruri sa mai iei de la un om care a lasat darul la altar? Deci omul acesta era un pacatos, ca defapt nu a lasat darul la altar ci doar a vrut sa jertfeasca in Ierusalim dar s-o fi razgandit shi de aceea a mers sa jertfeasca la Ierihon grosul jertfelor sale... deci chiar shi omul nostru era un foarte mare necredincios...

astfel scena este evident ingrozitoare in care totzi actorii sunt plini de ticaloshii, groaznic de ticaloshi, iar Hristos pune o intrebare foarte grea, imposibil de raspuns, dar iata ca totushi unii cred ca raspunsul este evident... ca Samariteanul milostiv a facut bine... defapt raspunsul corect am impresia ca este ca:

evident nu se poate da un raspuns, caci numai Dumnezeu poate sa raspunda...

dar cand Domnul ii intareshte raspunsul puiului de naparca spunand ca "drept ai raspuns" , "Fa asemenea!" ne dam seama ca iata ca Hristos rezolva problema dreptatzii acelui raspuns total greshit caci lasa sa para ca Iudeul ar fi shtiut raspunde, dar nu, iudeul a raspuns greshit, invers, rau, mincinos, dar abea cand Domnul spune "Fa asemenea" atunci raspunsul devine drept, abea atunci iese la lumina ca trebuie ca pastrand invatzatura sa faci asemenea ca fapte cu samariteanul, deci insumand buna invatzatura cu faptele bune abea atunci ajungi la urmarea cea dreapta...

caci defapt Samariteanul milostiv era insushi diavolul... care ishi vindeca dracii, mincinoshii, dar invatzand ca sa facem faptele alea bune slujind minciunii, trairii in minciuni,

deci iata ca Hristos a aratat ca a venit sa-l scoata pe omul acela mare talhar cazut intre marii talhari din ghearele "Samariteanului milostiv"... adica a intregii lumi de mortzi ce se invarteau unii in jurul altora... pana ametzeau, caci omul cazut intre talharii din pilda era tocmai iudeul, pui de naparca ce a pus intrebarea... iar Domnul l-a miluit.

deci e evident ca pilda este foarte foarte grea iar oriceraspuns fara Hristos era evident greshit... caci numai Domnul ne poate descoperi tainele adanci ale lor... deci e evident cat de ushor suntem evident absurzi shi suficientzi...

rog sa ma ierte cei care se vor simtzi ranitzi in intzelegerile lor!

Doamne iarta-ma, shi Doamne ajuta!

Sfanta Evanghelie dupa Luca 14 (16-24) Pilda celor poftiti la cina.
 

Iar El i-a zis: Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi;
Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata.
Si au inceput unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: Tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma.
Si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma.
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni.
Si intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici.
Si a zis sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc.
Si a zis stapanul catre sluga: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa,
Caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea.



Pornind de la cuvintele Sfantului Vasile cel Mare: “Daca i-ai luat virtutii libertatea, i-ai luat esenta”, pentru mine dificultatea o reprezinta cuvantul "sileste" din textul Evangheliei de astazi.

Desavarsirea este de la Dumnezeu. Mai degraba mi-as dori sa fiu intre acesti "siliti", decat intre acei chemati care au refuzat invitatia la masa imparateasca, cerand iertare si gasindu-si scuze.

La multi ani tuturor 2010 !
Versetul pentru astazi si psalmul meu preferat din Biblie

PSALM 1

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

1 Ianuarie 2010
 

Astazi, odata cu trecerea in Noul An l-am sarbatorit pe Sfantul Vasile cel Mare. Dupa Sf. Liturghie in toate bisericile noastre ortodoxe s-au citit Moliftele Sf. Vasile, sub a carui protectie ne punem la fiecare inceput de an.

http://inlinethumb59.webshots.com/45...600x600Q85.jpg

Tot astazi am sarbatorit si Taierea Imprejur a Domnului. Din Evanghelia zilei:

"Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui. Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni."

(Luca 2: 20-21, 40-52)

Evanghelia Duminicii dinaintea Botezului Domnului
 

Marcu 1, 1-8

1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2. Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta.
3. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".
4. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.
5. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
6. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.
7. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.
8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.

Cat de revelatoare sunt cuvintele profetilor. Ingerul Meu- spun anumiti exegeti ca este Sfantul Ioan Botezatorul, iara Fata Mea- este Fiul care S-a intrupat, icoana Tatalui.
"Gatiti calea Domnului"- pregateste venirea Fiului care S-a numit pe Sine- Calea, Adevarul si Viata.

Sfanta Evanghelie dupa Luca 16 (10-15)
 

Mi-a placut foarte mult Evanghelia zilei - postata astazi pe site:

"Cel ce este credincios in foarte putin si in mult este credincios; si cel ce e nedrept in foarte putin si in mult este nedrept.
Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatia nedreapta, cine va va incredinta pe cea adevarata?
Si daca in ceea ce este strain nu ati fost credinciosi, cine va va da ce este al vostru?
Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint si-L luau in bataie de joc.
Si El le-a zis: Voi sunteti cei ce va faceti pe voi drepti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaste inimile voastre; caci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu."

Sa ne straduim ca tot ceea ce facem, indiferent daca este de mica sau mare importanta, sa facem cu tragere de inima si ca pentru Dumnezeu, nu pentru cel care ne plateste aici pentru asta.

Cineva intreba recent pe un alt thread cine ar fi fariseii de astazi. Sa fie oare preotii de azi si alti teologi iubitori de argint si de confort lumesc? Pacat ca bisericile au ajuns sa fie privite ca business/ sursa de venit si nu ca templu al lui Dumnezeu.

Fariseii erau o secta si erau foarte râvnitori fata de împlinirea (a ceea ce credeau ei) ca e legea lui Dumnezeu. Pavel a fost fariseu (Filimon 3, 5).

Greseala fariseilor era ca ignorau atât divinitatea lui Iisus cât si împlinirea virtutilor interiroare, ei straduindu-se pentru împlinirea doar a ritualurilor si regulilor exterioare.

Oare de ce Hristos nu a facut cu restul fariseilor asa cum l-a convertit pe Pavel care pina la minune avea o inima ciineasca, practic de criminal.

Deci de ce sa-i invinuim pe inteleptii iudei, pe fariseii pragmatici daca acestia nu au primit destule semne si minuni!
Lui Hristos i s-a cerut sa faca o minune in fata Sinedriului!, minune care ar fi schimbat intreaga cultura evreiasca, dovedind CLAR, inteleptilor, prin minuni, ca este Fiul Lui Dumnezeu
Ma intreb si eu, si am dreptul asta si nu este nici o jignire, oare de ce nu a facut-o?...oare doar pentru a putea enerva pe Marii Preoti si implini scriptura prin crucificarea Lui?

Fiul s-a supus voii Tatălui , dragă Andrei , iar prin anumite aşa zise minuni , s-a vrut arăta că Voia Tatălui oricând poate face din imposibil, posibil , pentru că la El toate sunt posibile şi nimic din cele voite de El nu pot fi oprite şi mai ales judecate de - o minte omenesască. Dumnezeu spunea un Sfinte Părinte ( nu-i mai reţin numele ) este şi un Dumnezeu imprevizibil, ce nu se supune voii noastre, ci noi ne supunem voii Lui . Crezi tu oare, Andrei dragă, că El n-ar putea schimba lumea într o clipită ? Crezi tu oare, dragă Andrei, că El nu ne-ar putea face sfinţi pe toţi deodată ? Crezi tu oare, Andrei dragă, că diavolul şi lucrarea lui n-ar putea fi oprite şi distruse de Dumnezeu ? Întrebările ar putea continua mult şi bine , precum sunt şi cele legate de infinitatea universului şi a celor existente şi necunoscute de mintea omenească , dar şti foarte bine că doar o parte din taine ne sunt cunoscute nouă şi suntem dependenţi şi în acest sens , Voii Lui . " Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi le-ai arătat mie. . . "Să avem răbdare, Andrei, pentru că multe mai avem de aflat, şi multe ni se vor mai descoperi nouă , dar înainte de toate să ne îngrijim de curăţirea noastră sufletească şi trupească , pentru a merita ca cele ascunse să ni se înfăţişeze nouă . Nici Dumnezeu, dragă Andrei nu poate să-şi arunce mărgăritarele în mocirlă şi la porci , precum nici noi nu am fost creaţi ca să luăm în batjocură cele dăruite nouă. Dragă Andrei, există o relaţie de reciprocitate, ce mulţi o nesocotesc în nebunia , mândria şi trufia lor si să nu uităm , că nu poate fi mai urât în faţa Domnului , decât cel ce se ridică cu nesocotinţă dobitocească . Multe se iartă , dar de unele, chiar se ţine cont, dragă Andrei !

Evanghelia Duminicii a 32-a dupa Rusalii (a lui Zaheu)
 

http://inlinethumb51.webshots.com/44...600x600Q85.jpg

" Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut." (Luca 19, 1-10)

Zaheu vine de la zavistie, iar aheii sunt niste greci foarte mincinoși și vicleni, criminali și perfizi... deci iata ce re-nume de terorist slujitor la tiran avea acest vameș, mai marele dintre ei, deci capul răutăților... cum ar fi un fel de alibaba și cei 40 de hoți, sau un fel de zapciu în cazul nostru sau un fel de mai mare între torționarii securiști, ceva gen Postelnicu nostru...


și acest Zaheu mic de statura, ca exemplu că răutatea nu șade în cât ești de înalt, care era foarte bogat nu s-a sfiit ca să se coboare de la rangul său înalt, de la nivelul bogăției sale ca să-și pună în practică planul său tainic foarte răutăcios caci el era pesemne foarte „curios” nu pentru altceva ci probabil din pismă căci iată ca ieșise la filaj; deci din pisma pentru renumele său răufamat, pentru slava deșartă de la popor, de aia era foarte curios ca să vadă cine este cel pe care-L urmeaza ”fraierii„ din popor în loc să le fie frică și groaza acelora de maimarele vameșilor, de el însuși, mai marele torționarilor... mai marele păcătoșilor... și precis se gîndea să-i vină cumva de hac Domnului, căci graba respectivă nu se poate pune decât pe seama gandului rău ce intrase în el :61:, și precis obijnuit fiind să-l urmeze, să-l pună în practică, voia degrabă să-l hăcuiască și astfel se suise in dud ca să se informeze despre adversar, să fileze și să ia notițe în memorie... deci nicipedeparte nu-l suise în pom dorința de mântuire ci era dorința vicleană și verva nebună și perfidă de a se informa despre viitoarea victimă sigură... căci doar el era maimarele vameșilor... mai marele tâlharilor cezarului... sau irozilor... sau păcătoșilor sau ai tuturor acestora la un loc!

Dar Domnul Hristos, care ii cunoștea perfect gîndurile și pornirile, trecînd pe acolo îl strigă: Zahee, Zahee degraba te scoboară din pom căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!

acest lucru incredibil ii dă peste cap toate planurile lui Zaheu! victima sigură venea și se preda de bunăvoie ca să locuiască o noapte singur în casa lui Zaheu... deci Domnul îl grăbește ca să-i facă planurile posibile întărindu-i graba lui Zaheu și nedesconspirându-i în fața mulțimii planurile lui mârșave care îl suiseră în dud, ca să mănînce din fructele săracilor în timp ce plănuia planurile tacticoase...

în acel moment coborându-se mirat că victima vine în casa călăului, bucuria mîrșavă a planurilor diabolice care îl suise in pom se transformă în bucurie descumpanită, bucurie dureroasă, bucurie tainică deoarece dându-și seama ca Iisus ii știa planurile ascunse ale inimii se regăsește față în față cu Lumina, și deși era în fața întregii adunari era clar ca doar Domnul știa ce este în sufletul său fară ca să-l facă de ocară în fața mulțimii... era lupta binelui cu răul care-l înghițise pe Zaheu încă din tinerețile sale, iar Domnul daruindu-se asemenea lui Isaak dar în cunoștiința de cauză mai marelui torționarilor arăta o încredere desăvârșită in Zaheu așa cum ar fi trebit să aiba Isaak în Avraam și Avraam in Dumnezeu...

deci traind brusc această dramă, veselia și bucuria mârșavă cu care l-a primit pe Hristos i se transformă încet în vinul noii legi, în bucuria lacrimilor de pocăință, în brusca fericire a singurei posibilități pe care o mai avea de a ieși din iadul în care locuia... și Zaheu, se pare printr-un miracol, apucă cu amândouă mâinile sufletului mâna Mântuitorului și așezat fiind, deci nu în pripă, văzând iertarea sa în ochii Domnului, simțindu-se liber de tot răul ce-i atârna pe conștiință și de sensul rău al vieții sale care-l ținuse atâta amar de ani captiv in boala profesională pe care o împlinea cu cinism, se hotărăște drept mulțumire să dea jumătate din averea sa săracilor iar cu restul sa facă dreptate în contra fărădelegilor proprii și personale...

la care, ca rasplată pentru fapta sa vrednică, Mîntuitorul îl face frate cu Sine adică frate cu Isaak... arătându-i ca de acum urmează să se aștepte la a fi jertfit și el împreuna cu Hristos... de către acest neam viclean și păcătos care se nemulțumea mereu pentru orișice zicând:

A intrat să găzduiască la un păcătos... deci deja amândoi erau socotiți de bobor capii di tutii capii ai fărădelegilor... în ochii lor... căci pe ei înșiși aceștia se socoteau vrednici... puii de năpârcuțe nemulțumite și ispititoare...

deci Hrisos reușește să-l înduplece pe Zaheu ca să-și iubească iarăși poporul așa cum promisese: și dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva am sa reîntorc nu îndoit ci împătrit... deci sunt gata sa devin rob acelora până le reîntorc paguba dacă averea asta deșartă agonisită prin furt și crimă nu ajunge la toți...

”Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.”

deci așa s-a făcut mântuire Casei lui Avraam, căci fiul acesta a lui Avraam era pierdut... și nu în spațiu.

despre verset
 

Aud des aceasta Evanghelie citindu-se la maslu <si de multe ori ma intreb oare ne reprezinta pe noi macar una din cele sapte care nu sunt alese la voia intamplarii> va intreb pe dumnavoastra ce raspuns ati da.Zaheu a facut un lucru deosebit care i-a adus mantuirea ,dupa cum scrie Evanghelia.Prin aceste cuvinte va doresc la toti sa cunoasteti fericirea ca si cersetorul care statea la poarta bisercii.Doamne Ajuta.

aici cred ca ai dreptate :25: este si o vorba in popor: cine cauta, gaseste!

Am auzit si de alti bogati care au avut atatia bani ca si-au satisfacut toate dorintele - si tot nu au fost multumiti. Asa ca au lasat totul si au mers in manastire, sa-si potoleasca setea duhovniceasca, simtind ca poftele trupului nu sunt totul pe lumea asta.

Nu-i bine sa fii bogat, dar nici sarac... :) Iata de ce exista si o cale de mijloc, calea lui Zaheu.

Poi e simplu, Saul nu l-a cunoscut personal pe Hristos deci nu a fost martor al activitatii Sale, pe cand fariseii au fost martorii mai multor minuni ale Mantuitorului, nu uita ca atunci cand Mantuitorul a vindecat-o pe femeia garbova, fariseii carcoteau ca nu s-a respectat ziua sambetei

Unde a gresit fariseul?
 

" 10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.
11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.
12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.
13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta "

"Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri"
Daca el era cu adevarat un om plin de virtute,sau mai bine zis,nu savarsea acele pacate care le pomeneste,el multumea lui Dumnezeu ca i-a dat aceasta viata virtuoasa.Si intradevar,judecand dupa fapte,existau oameni cu adevarat rai,care faceau acele fapte reprobabile,cum ar fi vamesul.Dar din doua una,ori era sfant,si nu avea nici un pacat,ori avea si fariseul pacate,pe care insa nu le pomenste.El pomeneste doar acele pacate care nu le are,nu si pacatele care le avea ,cu siguranta.Caci daca le-ar fi pomenit si pe acelea,cu siguranta nu se mai vedea altfel decat ceilalti.
"sau ca si acest vames "
In compratia sa,poate intemeiata,cu ceilalti,el da cu ochii de un exemplu viu,aflat chiar linga el.Neindoios vietile celor 2 nu se puteau compara.Unul,fariseul,era cuminte si isi vedea de treaba,caci stim ca nu facea rele.Era un fel de student la teologie din ziua de azi sa zicem,sau orice alt om care se abtine de la rau. Altul,vamesul,era smecherul,coruptul,politicianul de azi,comerciantul care insala la cantar,la impozite,cel ce asupreste pe aproapele.
Dar,fariseul judeca pacatul aproapelui de linga el,multumind ca nu e ca el ,in schimb ce vamesul,coplesit de pacatele sale,nu are privirea ca sa judece pe ceilalti.Deci cei pacatosi,judeca mai putin decat cei care nu au pacate,sau nu cred ei ca au !
" Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. "
Aici se arata si ce face fariseul,nu numai ce nu face.Adica si fapte bune,virtuti chiar.Anume:infranarea,darnicia. Intradevar,cati din ziua de azi postim sau ajutam,ca el?
Vamesul probabil ca nici nu postea,nu stim. Faptul ca vamesul nu o zice ,nu inseamna nici ca postea nici ca nu postea.Aici e diferenta de atitudine:Fariseul nu trebuia sa o zica,chiar daca indeplinea postea.Caci Dumenzeu stie postul tau.Postul nu trebuie facut pentru comparatia cu ceilalti oameni,sau pentru a te indreptati in fata lui Dumnezeu.Postul este ruga ta si sacrificiul tau catre Dumnezeu,iar nu o cale de diferentiere fata de ceilalti.
Deci se vede ca mandria a lucrat in fariseu cu argumente foarte fine,si aparent intemeiate logic.Nu e fals ceea ce el zicea,e doar incomplet,daca privim desavarsirea in ansamblul ei.
Si ceea ce incercam sa intelegem cu mintea,o exprima foarte bine vamesul ,cu cele cateva vorbe:"Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. "
Prin aceste vorbe de abia,se vede perfect contrastul dintre un mod de a vorbi cu Dumnezeu si celalalt,dintre un suflet si celalalt.Anume:a nu judeca pe ceilalti,a nu crde ca ai ceva fara Dumnezeu, a nu crede ca ai virtuti cand de fapt esti coplesit de pacate,a nu cere de la Dumnezeu altceva decat mila.

Argument in sprijinul fariseului
 

OARE???...Poate nu este o diferentiere VADITA, exprimate prin vorbe explicite asa cum a facut-o fariseul cind a intocmit in mintea sa o fraza datorita educatiei sale, dar ia sa vedem ce considerati VOI in ascuns, in tacere, in secret?
Daca ne analizam un pic oare nu suntem MINDRII ca ne diferentiem totusi de cei care NU FAC CA NOI?..desi, da,stiu, cunoastem raspunsul...si spunem incontinuu rugaciunea lui Hristos..deci practic este vorba de natura umana care ne face AUTOMAT sa ne comparam

Nu vreau sa o lungesc, insa vamesul, intradevar se caieste sincer pentru cele facute, deci care sunt sansele lui de recuperare in acest post corupt?..aproape zero. Daca am cunoaste un dram de psihologie umana am realiza ca omul , vamesul, oricine, nu se schimba doar dintr-o rugaciune, ci daca va avea suportul Harului Divin, poate odata in urma unui soc puternic, la fel ca cu fumatul, drogurile, desi are momente de "sinceritate"cind se bate cu pumnul in piept...., daca nu, slabe sanse...

adică unde a greșit fariseul?

" 10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.
11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.
12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.
13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta "

poi n-a greșit, dar ei s-au suit să se roage...

fariseul stând (aproape, ca un apropiat, ca un prieten, ca un frate, ca un copil) se ruga în sine, și mulțumea, dar el mulțumea pentru autoînalțarea sa zicând că e de la Dumnezeu, căci el prin ”ruga” sa, el se înălța în răutate și dispreț față de ceilalți păcătoși... deci toate faptele sale bune și tot ce făcea erau defapt jertfite spre înalțarea de sine întru răutatea de la Dumnezeu pentru alții, căci el mulțumea lui Dumnezeu că i-a împlinit răul ce-l dorea el altora și că pe el l-a cocoloșit făcându-l să fie astfel mai mândru și apreciindu-se se ruga singur că iată cît de bine slujește el mândriei și răutății și ca atare a fost recompensat... deci punea pe seama lui Dumnezeu răutatea cu care el cînd se ruga se înălța pe sine disprețuind pe alții lăudându-se înaintea lui Dumnezeu ca să-L flateze cu ascultarea poruncilor, cu corecta și minuțioasa ascultare a poruncilor, cu neabatarea sa de la Lege... cu bârna din oqhulul său cel drept...

Vameșul stătea departe și gârbovit ținea ochii în pământ, bătându-și pieptul, inima, sânul, zicând și repetând o rugăciune scurtă la nesfârșit... așa ca un străin la poarta unui rege, ca un netrebnic rob la poarta unui stăpân, ca un frate sau copil rătăcit care a dat de rău și de deznădejde dar fără să deznădăjduiască de tot el iată implora îndurare și iertare... deci se aștepta de la Dumnezeu să primească bunătate și milă și iertare... ceea ce a și primit căci s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât fariseul... deci Mila lui Dumnezeu a venit asupră-i și L-a îndreptat de spate iar pașii lui au fost de atunci mai drepți pe Calea... spre Casă... căci iată că ni se arată că mila lui Dumnezeu pe cei ce se înalță pe sine însuși-însușiri vor fi smeriți căci ei se cred vrednici și sfinți și se socotesc drepți iar pe cei ce se coboară pe sine și se socotesc păcătoși Mila lui Dumnezeu îi ridică, îi indreaptă, îi înalță la Cer...

deci se arată clar că omul prin rugăciune poate sa urce la Cer smerindu-se pe sine ca vameșul sau poate să se coboare la iad înălțîndu-se pe sine... la templu, în rugăciune...

deci ni se arată clar că nu e suficient doar să mergem la Templu ci contează foarte mult și trăirea noastră, să nu pierdem clipa cum zice parintele Papacioc... că dacă mereu ne urcăm în trenul ipocrizeniei și fățărnicie atunci în virtutea inerției ne putem trezi că ajungem în iad... doar pentru faptul că am stat la clasa I-a deși nouă ni se cuvenea doar boovagon... deci e vorba de lungul nasului... vameșul ara cu el tot drumul până sus la templu iar fariseului nu-i ajungeai la nas nici cu prăjina căci el mirosea numai și numai mirosurile cele foarte subțiri... de tutun și de cafea și ferște, pe ăla de Lovele... Love-ele

Duminica Fiului Risipitor
 

http://inlinethumb57.webshots.com/30...425x425Q85.jpg

Sf. Evanghelie dupa Luca 15, 11-32

11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Unde ne vedem noi in aceasta parabola? ne-a intrebat parintele nostru azi la predica. Probabil avem cate ceva din cei doi fii : cel mare, ascultator, dar cu inima invartosata; cel mic, nesocotit, dar odata venindu-si in fire, vine inapoi in bratele tatalui, care il asteptau deschise. :6: De retinut ca Tatal, nu il da deoparte nici pe fiul cel mare, el este in continuare iubit; dar bucuria este mare pentru cel care era mort sufleteste si acum a inviat.

Eu ma vad in rolul fiului risipitor care nu a ajuns inca la grajduri si nu s-a pocait inca.
Si ma vad in rolul fiului ascultator,care ,fiind inca pe drum,nu vrea sa intre in casa de suparare si invidie .

eu mă văd in ipostasul omului...

am lucrat o viață în zadar, în deșert, în pustiu; și oricât am încercat să-mi acopăr fățărnicia fariseică și saducheică, necredința, cu toată strădania de a-mi ascunde adevărata față, iată că și totuși, înțelepciunea mea gLumească a rodit prin ambii mei copii: atât în post cât și în rugăciune, căci postul a cerut sa-i dau jumătate din avere și apoi s-a dus de a făcut chefa mare și a risipit toată adunarea mea și a lui cu desfrânatele, și ajungând în șeol și alipindu-se de un om rău și necredincios a început să crească porci și s-a înfometat după neprihănire, după mâncare bună, după credință, dar s-ar fi mulțumit și cu potcoave roșii dar niciunii nu-i dădeau, așa că până la urmă s-a sculat din morți și a revenit din țarinile acelui stăpân rău și astfel înviat fiind în loc să mearga după Hristos Cel care l-a înviat, el iar a venit după mine, s-a reîntors la casa tatălui său care l-am învățat iar și iar că Hristos nu e miel ci e vițel de aur gras și că trebuie tăiat...

iar celălalt prunc, ăla mai mare și primul născut, adică puterea rugăciunii care a primit și el jumătate din avere, iată-l că a rămas acasă pe lângă mine și nu s-a dus după Hristos ci a crescut viclean și pismaș și rău ascultând de poruncile mele în mod cu totul absurd că defapt el dorea să se distreze cu prietenii săi la vînătoare de capre și țapi, deci mă mințea atâția amar de ani... și nevrând acum să se mai întâlnească deloc cu fratele său mai mititel, cu postul, zicând că postul se mândrește iar tatăl lui, adică eu, îi mai și zice că e sănătos... la cap cînd e clar că nu e... căci rugăciunea puternică, adică întâiul meu născut a crezut în bîrfa slujitorului care săracul defapt nu mințea defapt, că iată, așa era, tatăl postului l-a primit pe post ca pe un fiu sănătos în loc să mă fi învațat și eu ceva de la Domnul, ca măcar să nu-l mai smintesc iarăși pe ăla micu', să nu-l ispitesc punându-i în deget inel și îmbrăcându-l cu încălțăminte și haine scumpe și făcându-i chefa chiar așa de mare și astfel iar să o luăm de la început cu adunarea averilor deșarte... ca împreună, cu toții, iar să repetăm istoria asta tristă în ciuda lui Dumnezeu chiar și acum după moartea și învierea fiului meu cel mic...

deci in omul fariseu și saducheu m-am regăsit, în omul cel bogat... omul cel falș bogat și vremelnic... deci în pildă eu eram omul, neascultător, a cărui năravuri au rodit în cei doi fii ai săi, ai mei: postul și rugăciunea, oricât am încercat să le ascund de ei păcatul și necredința și lăcomia mea după avere... și plăceri... a mea, căci altfel pentru ce ori pentru cine să fi tot adunat eu atâtea din moment ce fiecare își primise deja partea?

dar măcar ăla micuțul, pe drum s-a deșteptat că a tăiat viclenia vulpească și n-a mai spus că ar vrea să-mi fie slugă fiindcă și-a dat seama că se minte pe sine... căci nu slugă vroia el să fie, postul ăsta al meu, fiul cel mic, ci boier... iar boierul tot boier... dar în ultima vreme la noi nici țaranul nu mai e chiar țăran ci iată că și țăranul e boier... iar boierul, adică eu, am ajuns și eu țăran... dar nu pentru altceva, ci fiindcă azi la noi țăranii sunt boieri... boieri mari... iar boierii? sunt țărani... bădărani cum ar veni adică... fiindcă ei își zic cum că au ceva... dar ce or fi având? de se țin ei pe ei așa babani? ce poruncă au? căci dacă n-ai poruncă n-ai copii, n-ai roade... sau poate ei au poruncă să adune bani ca să aibă ce da Cezarului... deci pare că au de la Cezar poruncă... așa ca și mine... eu, țăranul cel boier căruia i-a rodit țarina... și iată că plină îmi e țarina de roșcoave... dar acum să vedem cine le mănâncă... pentrucă eu le dau, și nu le țiu ca egoistul doar pentru mine... numai.

nu-i un verset
 

astazi n-am un verset. ci doar Pilda zilei aparuta azi pe site.
recunosc ca mi-au dat si lacrimile cand am citit-o. poate sunt eu prea sensibila la lucruri simple, sau poate am avut eu o zi mai grea.

Laptele cel pentru Dumnezeu


Moise intalneste in desert un pastor. Petrece impreuna cu el intreaga zi, il ajuta sa-si mulga oile, iar la sfarsitul zilei il vede pe pastor ca toarna laptele cel mai gras intr-o strachina de lemn pe care o lasa pe o piatra turtita aflata la o oarecare distanta.
Moise il intreaba pentru ce a facut aceasta, iar pastorul ii raspunde:
- Acesta este laptele lui Dumnezeu.
Moise este nedumerit, asa ca ii cere sa-i explice. Atunci pastorul ii raspunde:
- Intotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun, pe care-l aduc ca o jertfa lui Dumnezeu.
Moise, care este mult mai perspicace decat pastorul in credinta lui naiva, il intreaba:
- Si crezi ca Dumnezeu il bea?
- Da, raspunde pastorul, il bea.
Atunci Moise se simte indemnat sa-l lumineze pe sarmanul pastor si sa-i explice ca, intrucat Dumnezeu este o fiinta absolut spirituala, El nu bea lapte, insa pastorul este foarte convins ca Dumnezeu il bea, asa ca s-au certat putin pe tema asta, pana cand Moise ii propune pastorului sa se ascunda dupa niste tufisuri, pentru a vedea daca intr-adevar Dumnezeu vine si bea laptele.
In timp ce el se va duce in desert ca sa se roage, pastorul se ascunde, noaptea vine, iar in lumina lunii vede o vulpe mica furisandu-se prin desert; vulpea se uita in dreapta, apoi in stanga, dupa care se repede la strachina, lipaie tot laptele si dispare la loc in desert.
In dimineata urmatoare, Moise il gaseste pe pastor trist si descurajat.
- Cum a fost?!, il intreaba.
Pastorul ii raspunde:
- Ai avut dreptate, Dumnezeu este numai Duh si nu voieste laptele meu.
Moise este mirat ca pastorul este atat de abatut, ii spune, deci:
- Ar trebui sa fii fericit. Acum stii mai multe despre Dumnezeu decat stiai inainte.
- Asa este, raspunde acesta, numai ca singurul lucru pe care-l puteam face pentru a-mi exprima iubirea pentru El mi-a fost luat.
Moise pricepe. Se retrage in desert si se roaga fierbinte.
In plina noapte, el are o vedenie in care Dumnezeu i se arata spunandu-i:
- Moise, ai gresit. Este adevarat ca Eu sunt Duh. Cu toate acestea, am primit intotdeauna cu bucurie laptele pe care mi-l dadea pastorul acela, ca semn al iubirii lui pentru Mine; dar pentru ca sunt Duh, nu am trebuinta de lapte, asa ca-l imparteam cu acea vulpe micuta, careia ii place laptele atat de mult

Superba! Am citit-o acum cateva zile intr-o carte scrisa de Antonie Bloom.

Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. .Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. .Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege. .Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, .Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, .Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. .Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, .Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. .Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. .Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. .Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. (Galateni 5:16-26)

Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii (Apocalipsa 2:10)

Si am auzit un glas din cer zicand: Scrie: Fericiti cei morti , cei ce acum mor intru Domnul! Da graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor caci faptele lor vin cu ei (Apocalipsa 14:13)


Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei acestei cărţi, căci vremea este aproape.
.Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. .Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. .Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate! Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! (Apocalipsa 22:10-15)

Duminica a 5-a dupa Pasti (a Samarinencii)
 

Sf. Evanghelie dupa Ioan 4, 5-42

5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
6. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
9. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
12. Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
13. Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
15. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
16. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
17. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
18. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
19. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
21. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
24. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
28. Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30. Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
31. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
32. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
33. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34. Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.
35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Duminica a 6-a dupa Pasti (a Orbului din nastere)
 

http://inlinethumb09.webshots.com/44...600x600Q85.jpg

"Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui." (Sf. Evanghelie dupa Ioan 9, 1-38)

Iata, cum materia daca este binecuvantata poate deveni un mediu prin care Hristos sa ne impartaseasca harul. Oare, nu putea Hristos sa-l tamaduiasca fara sa faca tina? El care a tamaduit pe sluga sutasului fara sa fie de fata, nu putea doar prin puterea cuvantului sa redea vedere orbului?
Dar ne spun Sfintii Parinti ca prin anumite acte simbolice ne - a reamintit ca El este Cel prin Care Tatal a creat lumea si pe om. Luand tarana si facand tina a vrut sa ne descopere ca materia nu este rea, ca in conceptiile pesimiste.

8.- Altadata erati intuneric, dar acum lumina sunteti intru Domnul;ca fii ai luminii sa umblati.
9.- pentru ca roada luminii este in orice bunatate, dreptate si adevar -,
10.-osebind ce este bineplacut Domnului.
11.-Si nu fiti partasi la faptele cele neroditoare ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le fatis;
12.-caci pe cele ce le fac ei intru ascuns, rusine este chiar a le spune.
13.-Dar toate cele osandite fatis sunt vadite de lumina,
14.-caci tot ce-i vadit e lumina.De aceea zice:Desteapta-te tu, cel ce dormi, scoala-te din morti si-asupra ta va lumina Hristos.
15.-Prin urmare, luati bine seama cum umblati:nu ca niste neintelepti, ci precum cei intelepti,
16.-rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.
17.-De aceea nu fiti fara minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18.-Sa nu va imbatati de vin, in care este pierzanie, ci va umpleti de Duh,
19.-vorbind intre voi in psalmi si-n laude si-n cantari duhovnicesti, laudand si cantand in inimile voastre Domnului.
(Efeseni, 5: 8-19 )

Sunt convinsa ca acum, mai mult ca oricand este vremea sa punem in imimile noastre si in practica invataturile din aceste versete , "recuperand timpul pierdut in pacate prin maxima folosire a celui prezent care poate fi scurt" pentru fiecare din noi.Doamne ajuta !

Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul. (Apoc.1, 8 )
Iubiţilor, vă îndemn ca pe [COLOR=red]nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ[/COLOR], să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. (1 Petr. 2, 11)
[COLOR=red]Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. [/COLOR](1 Petr. 2, 16)
[COLOR=red]Podoaba voastră să[/COLOR] nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să [COLOR=red]fie omul cel tainic al inimii[/COLOR], întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 3-4)
Ci [COLOR=red]pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre[/COLOR] şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră. (1 Petr. 3, 15)

.Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, .Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. .Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei. .Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, .Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora; .Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; .Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! .Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. .În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. .La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. .Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. .Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. .Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. .Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. .Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. .Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. .Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. .Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". .Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. .Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele. (Romani 12:1-21)

"Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, pentru ca să sprijine pe cei care sunt cu inima lor întreagă la El. " 2 Paral 16:9


"Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.
Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!
Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine.
Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: „Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!” Isaia 41:10-13

"Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.
Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui."
(Ap. 3:15-21)

Geneza 4:4-15
 

,,4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"
8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?"
10. şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.
11. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
12. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ
13. Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta.
14. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide.
15. Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi". Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare."

Evanghelia de astazi ne descopera credinta sutasului in dumnezeirea lui Hristos, smerenia, rugaciunea pentru semenul meu si valoarea inestimabila a aproapelui- sluga pentru acest sutas avea o valoare insetimabila, o putea inlocui daca nu o considera persoana, dar sutasul si-a considerat sluga ca persoana unica, cu o valoare insetimabila.

"Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.
Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea." Evrei 11:38-40

"...nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii," Romani 8:1,2

"Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: „Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa." Ieremia 31:3