Citat:

În prealabil postat de doartemporar Imi cereti un lucru destul de ciudat, din moment ce Biblia vorbeste despre faptul ca in moarte nu mai exista constienta. V-as ruga pe Dvs sa dati probe scripturistice care sa ateste o anume constienta a omului dupa moarte. Asta ca sa nu ne mai repetam. Pana acum nu s-au adus asemenea probe. Multumesc.

Aadar tot de un sâmbătar avem parte. Până acum am tot crezut că am de-a face cu un eretic de o altă factură.
Spor la comentat versetele de mai jos:
[SIZE=1]1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”. [/SIZE]
[SIZE=1]Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”[/SIZE]
[SIZE=1]Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :[/SIZE]
[SIZE=1]1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi". Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.[/SIZE]

[SIZE=1]4 Regi 13.21 (sau 2 Imp.13.21-biblia sectantilor) "Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei.CĂZÂND ACELA, S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ŞI A ÎNVIAT ŞI S-A SCULAT PE PICIOARELE SALE". [/SIZE]
[SIZE=1]Puteau oasele unui sfânt decedat să facă minuni dacă sufletul acelui sfânt nu mai exista?[/SIZE]

[SIZE=1]De asemenea :[/SIZE]
[SIZE=1]Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE." [/SIZE]
[SIZE=1]Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?[/SIZE]

[SIZE=1]Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :[/SIZE]
[SIZE=1]„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR". [/SIZE]
[SIZE=1]Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta![/SIZE]

[SIZE=1]Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:[/SIZE]
[SIZE=1]Ioan 5.28-29 "vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII".[/SIZE]
[SIZE=1]Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.[/SIZE]

[SIZE=1]Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului: [/SIZE]
[SIZE=1]Luca 9. 28-31"luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui"[/SIZE]
[SIZE=1]Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 "Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului") Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?[/SIZE]

[SIZE=1]Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"[/SIZE]
[SIZE=1]Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=1]2 Cronici 33.6 “ Manase a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.” [/SIZE]
[SIZE=1]Lev 20.27 “Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat”[/SIZE]
[SIZE=1]Dacă vechii evrei nu credeau în existenţa sufletelor după moarte, atunci de ce le interzice D-zeu sub pedeapsa morţii, spiritismul? Nu era mai simplu să le spună că sufletele acestea nu mai există?[/SIZE]
[SIZE=1]Apoc. 6, 9-11 Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o. [/SIZE]
[SIZE=1]Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei." [/SIZE]
[SIZE=1]Nu am mai adus argumentul Pildei săracului Lazăr de la Luca 16, în care se vorbeşte limpede de existenţa Iadului şi a sufletelor după moarte, pentru că acolo adventiştii vin cu nişte comentarii de tot hazul.[/SIZE]

Probabil va fi necesar sa parasiti acest ton, altfel nu veti putea purta un dialog decent si nici nu veti gasi raspunsuri la intrebarile Dvs.

Din lunga lista de texte, se pare ca primul are legatura cu o anume constienta a omului in moarte, restul fac referire fie la inviere, fie la iad, fie la chinurile vesnice, etc. Dar, cum zic, daca se doreste un dialog coerent si serios, ar trebui luate pe rand toate textele, unele necesitand poate un topic intreg. Totul ramane la latitudinea si atitudinea Dvs. Bunavointa sa fie, si interes real pentru ce vrea sa spuna Cuvantul lui Dumnezeu. Doamne ajuta!

:41: M-am lămurit cu "cunoştiinţele" dvs. Păi ce faceţi, vă apucaţi sau nu de versetele respective? Sectanţii dvs de la Adunare ce spun de ele?Tot asa vorbesc si ei cu prezumţii şi explicaţii de genul: "se pare", "fac referire" "etc"?

Pentru noi "sectantii", acel text nu vorbeste in nici un caz despre o stare constienta a omului in moarte. "Se pare" doar pentru Dvs. ca ar vorbi despre asa ceva. Apropos de aceasta relativizare si incertitudine: unde spuneti ca se afla Hristos in sambata mare?
1. In iad, cum sugerati prin textul postat,
2. In rai, cum sugerati prin interpretarea asigurarii pentru talharul pocait; sau
3. In mormant, cum spun toate Evangheliile si epistolele.

Intrebare retorica desigur....

Domnul Nostru Iisus Hristos, se afla in rai, fiind Dumnezeu, cu sufletul in iad si trupul in mormant fiind Om.

Daca in sambata mare Iisus se afla in rai, cum se face ca in duminica invierii El spune:

“Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu…” (Ioan 20,17)

E vorba de Hristos ca om, dar Hristos Dumnezeul poate fi oriunde. Din acest motiv îi spune tâlharului de pe cruce:
"Adevărat spun ţie, azi vei fi cu mine în Rai"
Tot asa, in acelasi timp era in Iad ca sa mântuiască suflete pierdute:
1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.

Desi natura Domnului Iisus Hristos este o taina, totusi incercarea aceasta de a explica ubicuitatea Sa mi se pare fortata si periculoasa chiar pentru dogma ortodoxa. E un fel de a spune ca, a doua Persoana a Dumnezeirii a fost de fapt doua persoane (una om si una Dumnezeu). Iar Persoana Hristos-Dumnezeu, in timp ce era in rai si in iad in acelasi timp, de fapt era moarta! De-a dreptul halucinanta aceasta teorie.

Textul din 1 Petru 3.18, necesita o abordare separata. Ma astept ca acolo sa dam peste teorii si mai fanteziste, avand in vedere contradictiile ce se nasc din interpretarea Dvs.

Vorbesti prostii. Hristos a fost Unul, o singură persoană, un singur ipostas în două naturi: umană şi dumnezeiască. Ca Dumnezeu putea fi oriunde:
Din acest motiv îi spune tâlharului de pe cruce:
Luca 23.43 "Adevărat spun ţie, azi vei fi cu mine în Rai"
Tot asa, in acelasi timp era in Iad ca sa mântuiască suflete pierdute:
1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.

Nu vorbesc prostii deloc. Asa reiesea din explicatia ta. Acelasi crez am si eu cu privire la natura Domnului Hristos: Om adevarat si Dumnezeu adevarat. Insa cele doua naturi au fost perfect impletite cata vreme a fost pe pamant, nu s-au separat: una sa mearga in rai, alta in iad si o a treia (sic) sa ramana in mormant.

Cu priveste la pasajul din 1 Petru 3,18. Sustineti ca reiese ca sufletul este nemuritor, ca omul este constient dupa moarte si ca in intervalul dintre crucificare si înviere Domnul Hristos a coborat in Hades, taramul figurat al celor morti, pentru a le predica sufletelor imateriale care lancezeau acolo. Asta ati vrut sa spuneti? Daca da, se nasc cel putin trei probleme cu care ortodoxia nu cred ca ar fi de acord. Daca nu, inseamna ca va trebui sa fiti mai explicit, poate n-am inteles eu bine...

Voi ati auzit de omniprezenta lui Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu si are si acest atribut pe langa multe altele al atotprezentei:
7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi?
8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti.
9. De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii
10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta. (Ps. 138)

24. Poate oare omul sa se ascunda in loc tainic, unde sa nu-l vad Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul si pamantul, zice Domnul?(Ier.23,24

Iar o cantare la prohodul Domnului zice:
In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, in rai cu talharul si cu dumnezeirea de-a dreapta Tatalui, in toate si peste toate esti Hristoase, Dumnezeule!

Iata un text foarte clar in care se vorbeste despre sangele... care constient fiind, striga. Sper sa nu dati la o parte acest text si sa recunoasteti ca si sangele este nemuritor. Puteti incepe de la acest text pentru a dezvolta teoria "sangelui nemuritor" (se poate face acest lucru in mod similar cu dezvoltarea teoriei "sufletului nemuritor").

"Si Dumnezeu a zis (lui Cain): "Ce ai facut? [SIZE=3]Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la mine"[/SIZE] (Facerea 4:10).

Referitor la haine albe: cate secole o sa va mai trebuiasca sa intelegeti ca hainele albe sunt simbolul neprihanirii (Scriptura vorbeste in repetate randuri de aceste haine albe).

Dvs. scoateti din calcul un singur lucru, insa esential, ba chiar capital pentru religia crestina: Hristos a murit, inainte de a fi inviat si a fi inaltat la dreapta Tatalui!
[quote=Romani 8,34...Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu...[/QUOTE]
Evangheliile consemneaza clar ca El a murit si a stat in mormant pana in duminica invierii, si nici macar atunci inca nu Se suise la Tatal:
Daca mi se va raspunde iarasi:
[quote=ovidiu-s E vorba de Hristos ca om, dar Hristos Dumnezeul poate fi oriunde.[/QUOTE]
tin sa va amintesc ca la inviere, Hristos avea si natura Dumnezeiasca, nu era doar om; deci a rostit acele cuvinte si din aceasta perspectiva divina.

Daca alegeti o asemenea abordare literalista a versetelor de mai sus, puteti sa-mi explicati de ce "sufletele celor injunghiati" au atribute trupesti (gura care sa strige si corp care sa poate fi invesmantat cu haine albe)?

"In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplandu-le Cel ce esti necuprins".

Sunteti adeptul ereziei MONOTELISTE si MONOFIZISTE??? aveti grija ca faceti afirmatii ca maine, poimane, n-om mai sti cati hristosi sunt, unu cu trup altul cu suflet .....

Ati dat un citat care nu este nici biblic, nici in spiritul Bibliei. Daca ati fost atent la postarile anterioare, ati putut observa ca Domnul Hristos inainte de inviere a fost intr-un singur loc: in mormant.

Iar nu ati fost atent. Afirmatiile nu-mi apartin, asa reiese din deconstructia aceasta. Aici se ajunge cand antropologia biblica este lepadata, luandu-i locul filosofia greceasca. Omul este un tot unitar, nu e format din entitati ce pot fiinta constient separat.

Citat:

În prealabil postat de doartemporar Insa cele doua naturi au fost perfect impletite cata vreme a fost pe pamant, nu s-au separat: una sa mearga in rai, alta in iad si o a treia (sic) sa ramana in mormant

Cine a spus că cele două naturi nu au rămas împletite? De ce interpretezi ce spunem noi, in folosul aburelilor Ellenei White, cum ca sufletul nu mai există constient după moarte?
Ce e asa greu de inteles? Dumnezeu nu se separă. Dumnezeu este Acelaşi în orice timp şi loc, este omniprezent:
Luca 23.43 "Adevărat spun ţie, azi vei fi cu mine în Rai"
Hristos (Dumnezeu-Fiul) era in Rai cu tâlharul
Tot asa, in acelasi timp era in Iad ca sa mântuiască suflete pierdute:
1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă".

Cate tertipuri folositi voi sâmbatarii ca sa cadeţi mereu in picioare. Unde a spus d-na monica.miholca mai sus ca cele doua naturi ale lui Hristos (divină şi umană, ca despre ele era vorba nu despre trup si suflet) au fost separate după moarte? Unde?
Iar faptul ca sufletul Mantuitorului s-a separat de trup o spune Biblia nu colega monica:

1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, [COLOR=red]omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL[/COLOR], CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă".

Nu a spus-o explicit, insa ideea este exact in acelasi citat:

O asemenea formulare, nu prea sugereaza ca "cele doua naturi au fost perfect impletite" (cum am afirmat eu).

In ce priveste activitatea constienta a unei parti umane dupa moarte (numita de Dvs. suflet), observ repetarea obsesiva a celor doua fragmente (bineinteles scoase din context): Luca 23,43 si 1 Petru 3,18. Inainte de a trece la discutarea celor doua pasaje biblice, intreb prima si ultima data: mai aveti si alte argumente biblice ce sa contrabalanseze multiplele contra-argumente aduse de dl. vasinec de-a lungul timpului pe acest forum?

Hristos a fost o singură persoană in două naturi: Dumnezeu şi om.

Ce e asa greu de inteles? Dumnezeu nu se separă. Dumnezeu este Acelaşi în orice timp şi loc, este omniprezent:
Luca 23.43 "Adevărat spun ţie, azi vei fi cu mine în Rai"
Hristos (ca Dumnezeu-Fiul din sfânta Treime) era in Rai cu tâlharul

Tot asa, in acelasi timp era in Iad ca sa mântuiască suflete pierdute:
1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă".

Mai omule, noi suntem un neam ortodox (sau am fost, cel putin pana a venit "grisuletul si laptisorul" de la sectari cand sau dus fiecare acolo unde a primit mai mult, iar apoi au uitat sa mai revina inapoi, MARE NOROC ATI AVUT CU REGIMUL CEAUSESC CA DUPA DESFIINTARE ATI AVUT NOROC CA ATI VENIT CU DARURI SI ATI PRINS TEREN, amu nu mai tine ci va folositi de cuvinte precum :ortodocsii sunt betivi, curvari, hoti,criminali etc.lasa va va resplati Domnu!!!).

Avem cu ce ne mandri noi ortodocsii ca am avut domnitori care au stiut sa pastreze legatura cu Dumnezeu, au aparat CREDINTA SI NEAMUL pana la moarte:vezi sfarsitul vietii lui Constantin Brancoveanu si a fiilor lui,.(nu era sectar).Despre altii nici ca mai vb.

Au fost personalitati care au adus tiparul pe pamantul patriei noastre(nu a venit din America si nu a fost adus de pastori), iar primele carti au fost Biblia, si cartile de cult...nicidecum scrierile E.G.WHITE.

Am avut cine sa ne invete carte, si aici amintesc pe cel care a desfiintat analfabetismul romanilor din Transilvania, pe Mitropolitul Andrei Saguna (nu era pastor).

Nu mai vorbesc de cei care au pus bazele primelor SPITALE si primelor AZILE pt bolnavi si batrani. Cerceteaza si istoria sa vezi ce viata duceau romanii, IAR ACUM IATA RASPLATA OSTENELILOR , FUGA DE CREDINTA STRAMOSEASCA.

VA INTREB ,DACA AR TRAI DOMNITORII NOSTRI ACUM SI AR VEDEA CA O PARTE DIN REPREZENTATII POPORULUI RO FUG LA SECTARISM CE AR SPUNE OARE?

Poporul roman nu traieste cu poezii si nici cu cantece...

RUSINE CELOR CARE NU-SI CUNOSC ISTORIA!!!

Noi v-am adus un verset pe care voi ati prefera sa-l scoateti din Biblie, in care se arata f clar viata constienta a sufletului dupa moartea fizica.

[SIZE=3]Apoc. 6, 9-11 Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
[/SIZE][SIZE=3]Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei."

In afara de secta adventista sunt curios sa aflu daca mai exista si alte secte care neaga viata constienta a sufletului dupa moarte deoarece in toata istoria lumii si in toate religiile lumii oamenii au crezut in existenta constienta a sufletului dupa moarte, numai voi dati la o parte cu nonsalanta o multime de versete din Biblie care dovedesc acest fapt. Mi-e mila de voi.
Atatea milioane se Sfinti Martiri sa se fi lasat omorati pentru Hristos fara a avea credinta ca sufletul exista constient dupa moarte si ca sufletul lor dispare, dupa cum gresit interpretati voi?!

Pentru ce a venit Hristos daca nu si pentru a scoate pe cei drepti din robia iadului unde ajungeau toate sufletele oamenilor drepti sau pacatosi:
[/SIZE][SIZE=3]1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă".

Si apropos, veniti cu argumente scripturistice, nu cu vorbe goale!!!!
[/SIZE][SIZE=3]
[/SIZE]

Toate argumentele aduse de la deschiderea acestui topic au fost scripturistice. In contrapondere, ni s-a pus in fata, argumentul Traditiei, argumentul majoritatii, argumentul "in toata istoria lumii si in toate religiile lumii ", precum si cele 2-3 pasaje biblice scoase din context si interpretate contrar spiritului Scripturii (in parte s-au adus explicatii si la acestea).

Ce iseamna (in parte s-au adus explicatii si la acestea)? Adica explicatii incomplete, adica ,,adevar,,incomplet, adica minciuni si aberatii. Astea le numesti tu argumente? Ce stii tu de spiritul Scripturii? Unde ai auzit sau invatat de el ? Mergi si mai discuta si cu celelalte secte crestine despre viata sufletului dupa moartea fizica si mai lasaneeee ca ne-am cam saturat de aberatiile voastre.

Iata o monstra de raspuns la acest text:
[SIZE=3]Apoc. 6, 9-11 Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
[/SIZE][SIZE=3]Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei."

Unul din colegii tai raspunde cu textul de la Facere, cap 3:
10. si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. ,, [/SIZE]
[SIZE=3]in care singurul lucru comul ar fi cuvantul sange dar fara nici o legatura cu textul din Apocalipsa in care e vorba de sufletele celor[/SIZE] [SIZE=3]injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o carora l[/SIZE][SIZE=3]i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei."

Care e legatura intre cele doua texte? Asta se cheama raspuns argumentat? Explica!
[/SIZE]

"in parte", adica nu s-au adus toate argumentele inca. Am tot asteptat sa veniti cu mai multe argumente, insa daca nu mai sunt si alte texte care sa dovedeasca constienta si activitatea omului in moarte, ne vom ocupa doar de cele 2 pasaje biblice ce apar iar si iar in argumentatiile dvs.

Cand am formulat aceasta sintagma, m-am gandit in primul rand la faptul ca Scripturile formeaza un tot unitar, ca sursa si continut sunt de origine divina, deci Cel ce le-a inspirat nu se poate sa Se contrazica pe Sine. Asta face ca desi autorii omenesti venind din epoci si medii diferite, soliile lor inspirate de Duhul Sfant sa conglasuiasca. Marile subiecte ale Bibliei apar dezvoltate unitar in toate cartile Bibliei si se completeaza reciproc, deoarece sunt scrise in acelasi spirit. Asta face ca si o exegeza serioasa sa tina cont de acest principiu. Tratarea unui subiect cum este si cel legat de starea omului in moarte nu poate face exceptie de la aceasta regula. trebuie sa vedem ce vorbesc si celalalte pasaje la tema si ce zice de fapt intreaga Biblie. In interpretarea textelor legate de anumite circumstante, primeaza textul original (ebraic, grec), istoria perioadei si a tarii respective, scopul si imprejurarile in care s-a scris, obiceiurile celor carora s-a adresat solia si informatiile etnografice si geografice. Legendele sau traditia extra-biblica nu pot constitui dovezi valabile pentru sustinerea unor adevaruri biblice.

Legatura dintre cele doua texte este tocmai aceasta presupusa stare constienta a omului in moarte, dar in realitate ambele vorbesc doar in limbaj figurat. Trebuie sa recunoasteti ca niste suflete nu au cum sa strige (si inca in gura mare), deoarece pur si simplu... ele nu au gura. De asemenea, niste suflete in absenta corpului nu au cum sa imbrace haine. Este evidenta folosirea unui limbaj figurat aici (ca de altfel in intreaga Apocalipsa, o carte plina de simboluri). In textul paralel din Facerea 3, gasim exact acelasi simbol: un om mort care striga (sic). Este posibil ca sangele unui om mort sa strige? Bineinteles ca nu! Este un limbaj figurativ (sangele nu are gura, corzi vocale, plamani, etc.)

Si mai gasim o legatura intre cele doua texte: ambele se refera la martirii credintei. Abel a fost primul martir, ucis de fratele sau din invidie ca inchinarea lui este adevarata si placuta lui Dumnezeu.

Si o ultima legatura, cea mai semnificativa -zic eu- pentru topicul nostru: notiunea de suflet corect definita conform antropologiei biblice. Sa ma explic:

- In Apoc.6,9-11 sufletele striga (simbolic). Conform definitiei din Facerea 2,7, suflet viu = tarana pamantului + suflare de viata
- In Facerea 3,10 sangele striga (simbolic). Conform definitiei din Deut 12,23, sangele= viata (suflet).

"Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele, căci sîngele este viaţa (sufletul)..."

[SIZE=3]

Citat:

În prealabil postat de iustin32 In afara de secta adventista sunt curios sa aflu daca mai exista si alte secte care neaga viata constienta a sufletului dupa moarte deoarece in toata istoria lumii si in toate religiile lumii oamenii au crezut in existenta constienta a sufletului dupa moarte, numai voi dati la o parte cu nonsalanta o multime de versete din Biblie care dovedesc acest fapt.

[/SIZE]

Martorii lui Iehova mai sustin acest lucru. Fondatorul societăţii Zion s Watch Tower Society,(Societatea Turnul de Veghere al Sionului) Charles Russel, a fost un adept infocat al Ellenei White.
De fapt, pe vreme aceea, la inceputurile sectei lor adventistii erau si antitrinitari. James White soţul Ellenei White era vehement antitrinitar.
Secta lui Russel (care a fost presbiterian şi adventist inainte de a deveni "student in Biblie"; la 20 de ani după moartea sa "studenţii" au inceput să se numească martori a lui Iehova după versetul de la Isaia 43.10) a preluat multe invataturi specifice adventismului: antitrinitarianismul, domnia lui Hristos de 1000 de ani, inexistenta Iadului ca loc de chin veşnic şi inexistenta sufletului după moarte.
Apoi, la sfarsitul vietii Ellenei White, adventistii au inceput sa se distanţeze treptat de invatatura antitrinitară, deşi niciodată nu au făcut-o complet (vezi invăţătura pe care o practică adventistii privitoare la moartea sufletului lui Hristos "care s-a odihnit, adică nu mai exista in ziua de sâmbătă apoi a fost readus la viaţă de Tatăl", cum spun ei)
Iehovistii ("studentii" in Biblie) care se desprinseseră din adventism cu ceva ani in urmă au păstrat însă toate aceste puncte doctrinare pe care le-au imbăgăţit cu timpul (in loc de domnia de o mie de ani a lui Hristos in cer, ei vorbesc de domnia de o mie de ani a lui Hristos pe pământ, de asemenea au adăugat si interdictia de a face transfuzii de sange, iar calculele lor "precise" despre a doua venire a lui Hristos au diferit de-a lungul timpului de calculele "precise" ale sâmbătarilor etc.

Acum ai aratat cat de inselat esti. Ia spune-mi ingerii, Arhanghelii,Serafimii si Heruvimii au trupuri sau sunt de natura spirituala asemeni sufletului omenesc??? Daca nu au trup cum de striga desteptule si cum canta inteleptule???
2. Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-a dat lor sapte trambite.
3. Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
4. Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor.
5. Si ingerul a luat cadelnita si a umplut-o din focul altarului si a aruncat pe pamant; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur.
6. Iar cei sapte ingeri, care aveau cele sapte trambite, s-au gatit ca sa trambiteze.
7. Si a trambitat intaiul inger, si s-a pornit grindina si foc amestecat cu sange si au cazut pe pamant; si a ars din pamant a treia parte, si a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.

Iata ma desteptule cum fiintele fara trup, ingerii, pot sa faca o multime de lucruri. Omul e compus din trup muritor si suflet nemuritor, inrudindu-se cu ingerii dupa cum spune Scriptura:,, Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Cu putin micsoratu-l-Ai pe el fata de ingeri,,

Unde formeaza la tine Scriptura un tot unitar, cand tu nu aduci in discutie decat textele care-ti convin tie???
Si cine estu tu sa decretezi ca daca sufletele striga e ceva simbolic? Ingerii cand trambiteaza e simbolic, cei 24 de batrani care cad inaintea tronului si apoi canta, e ceva simbolic???
8. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si [SIZE=3]cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
9. Si cantau o cantare noua, zicand: [/SIZE]Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul; (Apoc. 5

Iata inca un text in care Sf Pavel arata ca vrea sa se desparta de trup si sa fie impreuna cu Hristos:
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,(Filipeni1

Iata ca si Sf Ap Petru spune ceva asemanator numindu-si trupul cort:
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea, (II Petru 1

sufletul dupa moarte
 

sa-mi spuna si mie cineva practic ce face un suflet dupa moarte

Adventistii nu sunt de "alte confesiuni", adventsitii sunt eretici. E vremea să meargă pe forumurile altor sectanţi (baptisti, penticostali etc) si sa îi convingă pe aceia de "adevărul" credinţei lor, că pe noi ne-au convins.
Să vedem daca le dă voie să facă propagandă adventistă ani de zile.
Si oricum cine va vrea să se documenteze despre credinţa adventistilor si despre "argumentele" lor "biblice" o va putea face din tot ce s-a scris până acum vreme de peste doi ani pe topicul secte si culte.

Ti-am dat cateva versete sus. De ce nu raspunzi la ele?

Cand a sosit mobilizarea pentru razboiul din 1916, un barbat a avut intr-o noapte un vis in care a venit la el un tanar (inger) care i-a spus: ,,T u ai sa mergi pe front si nu ai sa te mai intorci acasa. Spune-i sotiei tale sa nu se mai casatoreasca si sa-ti faca cele trebuincioase pentru sufletul tau si al ei.’’ Apoi tanarul a plecat, iar el desteptandu-se din somn, i-a spus sotiei sale ce vazuse.
Si chiar asa s-a intamplat pentru ca a fost luat pe front iar nu dupa mult timp, s-a intors un soldat de acolo care i-a adus sotiei inelul si ceasul, spunandu-i ca chiar el l-a ingropat. Ea cand a auzit si a vazut si inelul lui, a lesinat deodata ca tinea foarte mult la el. A stat vreo doua zile tulburata caci de durere nu stia ce ar putea face.
Dupa aceea s-a recules si a inceput sa faca milostenie, gandind ca sufletul lui sa fie la bine pentru ca ei erau oameni tineri si abia traisera impreuna vreo patru ani, avand impreuna doi copilasi.
Si a inceput a vinde din lucrurile pe care le avea. A vandut masina de treierat, trasura cu cai si mai multe lucruri mari, de valoare pe care le avea pe langa casa, caci ei fusesera oameni instariti si gospodari. Iar cu banii cumpara cu carul zilnic paine si haine pe care le impartea la saraci. Ii ajuta pe bolnavi, cumpara icoane foarte multe si de valoare si le dadea de pomana mai ales acolo unde nu aveau, iar sarindarele si parastasele mergeau continuu. Viata ei s-a schimbat cu totul. Se imbraca numai in negru si petrecea numai in post si rugaciune, mergand des la biserica si umbland din sat in sat, ii invata pe oameni despre credinta in Dumnezeu.
A umblat asa un an de zile, venind din cand in cand acasa unde statea cateva zile cu copii si cu socrul ei care era batran, iar in aceste zile petrecea mai mult in camera ei pe care si-o umpluse cu icoane, intre care avea si o icoana cu chipul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil carora se ruga cu lacrimi adeseori ca sa-i arate unde se afla sotul ei si unde sunt milosteniile pe care le facea.
Intr-o zi, a venit acasa dupa mai mult timp in care fusese plecata departe. Cum a ajuns acasa, s-a dus in camera ei si punanadu-se in genuchi in fata icoanei Sfintilor Arhangheli, zicea in gand: ,,Doamne, aici in lume cand este frig, ne ducem la caldura, cand este cald, ne ducem la umbra, bem, mancam si facem ce vrem ca suntem liberi, dar ce vom face cand se va desparti sufletul de trup ca nu mai este vointa noastra?’’ Si a inceput a plange si a se ruga.
Si tanguindu-se ea, deodata ii apare Sfantul Arhanghel Mihail in mare lumina, cu sabie de foc in mana, zicandu-i: ,,Haide sa-ti arat ce doresti!’’ Si invartind sabia de foc din care sarea scantei pe la gura ei, s-a dezlipit sufletul de trup si a cazut moarta. Unul din copilasi care avea vreo patru ani cand a vazut-o pe moarta, s-a dus si a chemat pe bunicul lui: ,,Haide ca mama doarme si nu vrea sa se scoale.’’ Acesta vazand ca intradevar e moarta, a chemat vecinii. Femeile au scaldat-o, au imbracat-o cu haine de inmormantare si au pus-o in cosciug. S-a tras clopotele la trei biserici, unde a facut ea milostenie. Lumea a priveghiat trei zile si trei nopti si toti se mirau cum a murit asa de repede.
A treia zi, cand preotii slujeau si neamurile ridicau coliva sa-i cante ,,vesnica pomenire’’, ea s-a ridicat si a sarit din cosciug in mijlocul casei, s-a asezat pe marginea patului, uitandu-se in toate partile. Cand au vazut asta, preotii si lumea au fugit cum au putut, ingramadindu-se la usa, iar de frica au cautat prin curte ciomege sau topoare si stateau uitandu-se speriati la cine se repede moarta ca sa-l omoare, toti crezand ca s-a prefacut in strigoi, cum zice lumea, si trebuie sa faca la cineva rau. Dar vazand ca nu se intampla nimic, s-au apropiat cativa barbati de fereastra, sa vada ce face. Cand s-au uitat pe fereastra, au vazut-o ca se lupta sa scoata sicriul afara, dar nu putea deoarece era foarte slabita si obosita ca de la drum lung. Atunci oamenii au intrebat-o: ,,Ce faci, Stanico’’, ca acesta ii era numele. Ea le-a raspuns cu glas stins: ,,Nu stiu ce-au facut aici. Cred ca a murit sotul meu ca vad un cosiug. Eu acum am venit de departe si sunt tare obosita. Dar oamenii i-au zis:
-Acela e sicriul tau, Stanico, si ai fost tu in el.
-Eu nu stiu ca am fost in el, dar daca ziceti voi, asa sa fie. Eu de trei zile umblu prin locuri necunoscute si nemaivazute de ochii omului pamantean si multe am sa va spun din cele ce am vazut, dar nu pot, dupa cum vedeti, ca sunt tare slabita si nu mai pot vorbi. Veniti maine la ora 9 dimineata si va voi spune ce-am vazut si mi s-o poruncit sa va spun. A doua zi dimineata a inceput lumea sa vine la casa ei, in urma zvonului adunanadu-se o multime de popor. Au venit preotii, jandarmii, primarul satului si din toate treptele conducerii de acolo si asteptau cu nerabdare si curiozitate sa auda ce are de spus Stanica din ce a vazut pe lumea cealalta.
Pe la 9 dimineata, dupa cum spusese, a iesit din casa palida si slabita ca o moarta, imbracata in negru. S-a suit pe o masa ca sa o poata vedea toata lumea, s-a facut liniste, si-a facut semnul Sfintei Cruci si a inceput a vorbi cu glas tare neputincios zicand:
-Oameni buni, venind din drumurile mele, dupa cum stiti, am intrat in camera mea de rugaciune si m-am rugat in genuchi Sfantului Arhanghel Mihail sa-mi arate unde este sotul meu si milosteniile la ce-au folosit. Si rugandu-ma, mi-a aparut Sfantul Mihail intrupat viu si luminat, iar pe el era o panza subtire si in mana tinea o sabie de foc pe care invartind-o pe la gura mea, mi-a scos sufletul din trup si mi-a zis:
-Vino sa-ti arat ce mi-ai cerut!
Si m-a luat Sfantul Mihail si am zburat prin sat, trecand in drum pe la primarie pana am iesit in camp, si am zburat in sus spre rasarit. Si tot mergand in sus, am dat de o casa mica pe care scria sus cu litere de pacura: Vama I. Iar eu am inceput a tremura de frica atunci cand am vazut ca m-au inconjurat o multime de harapi negri care atat de urati erau inacat de ar fi fost cu putinta sa mai mor odata, muream de frica. Erau unii cu cate o limba de trei coti care le atarnau de pamant ca la cainii turbati si-mi promiteau fel de fel de chinuri ingrozitoare si au inceput a trage de mine zicandu-mi:
-Femeie, unde mergi si unde-ti sunt actele tale? Iar eu tremurand am zis Sfantului Mihail:
-Sfinte Mihaile, de ce nu mi-ai spus, ca am trecut pe la primarie si sa fi scos si eu actele? Iar Sfantul Mihail a scos sabia si le-a zis:
-Aceasta femeie nu are nevoie de acte pentru ca va trece inapoi. Si asa am plecat zburand inainte si intalnind alte 23 de casute de acelea unde aveau scris la fiecare deasupra pana la vama a 24-a. Si la fel ma inconjurau diavolii si ma intrebau de faptele mele si noi tot mergem inainte. Si atatia ieseau din casutele acelea de credeam ca izvorasc si eu l-am intrebat pe Sfantul Mihail de unde au iesit atat de multi deoarece casa era mica. Iar Sfantul Mihail mi-a zis:
-Nu te mira, ca dedesupt este iadul si prin aceste casute care sunt ca niste rasuflatori, ies ei. Mergand mai departe cu Sfantul Mihail pe aceasta cale trista pe care era numai pacura si smoala, mi-a zis Sfantul Mihail sa calc pe urmele lui ca nu cumva sa cad in locurile acelea de unde alunec in iad. Am mers cu mare grija pana am scapat de acolo si am ajuns intr-un camp mare cat vezi cu ochii. Pe el erau niste uriasi imbracati cu par negru ca pacura si stateau cu fata in sus si cu mainile intinse, iar in loc de degete aveau gheare ca de vultur. Iar stomacul lor era in forma de ceaun mare si intr-insul erau tot felul de spurcaciuni: caini si pisici putrezi, viermi mari si multe necuratii din care mancau multi oameni si femei, avand toti cate o lingura si tipand, mancau acolo. Unii mancau intruna, altii mai rar, altii gustau din cand in cand si toti tipau de ti-era mai mare mila sa-i auzi. Aici ne-am oprit si mi-a zis Sfantul Mihail sa mananc si eu dandu-mi si o lingura. Iar eu am inceput a ma ruga de el zicandu-i:
-Sfinte Mihaile, iti dau toata averea mea ce mi-a mai ramas, numai sa nu mananc de aici si sa ma inac cu viermii acestia si sa mor. Dar el mi-a zis:
-Nu te teme, ca nu mori. Pentru ca aici nu mai este moarte. Te ineci si te dezneci si nu mai mori in veci.
-Da, asa este, dar ma spurc Sfinte Mihaile, am zis eu.
-Dar cand mancai in posturi, miercurea si vinerea, nu te spurcai, mi-a zis el? Si cu mare greutate m-a lasat de nu am mancat si mi-a zis:
-Ia aminte, si vezi tot ce-i aici ca tu vei merge inapoi in lume si sa spui ca cei ce nu tin posturile si zilele de post din saptamana, aici se vor munci (chinui). Apoi am plecat mai departe si m-a dus Sfantul Mihail ca sa-mi arate muncile iadului si mi-a aratat unde era soacra-mea. O stiam femeie rea. Aici statea intr-o casa de fier pe un scaun, iar in fata ei era o masa plina cu tot felul de bucate. Ea plangea ca ii era foame iar niste muste mari cat vrabiile atat o intepau ca toata era insangerata. Cand m-a vazut m-a intrebat:

-Cum Stanica, si tu ai venit aici? Daca poti sa te intorci acasa, ajuta-ma ca nu mai pot de foame si mustele astea rau ma chinuie si sunt pline de necuratii si murdarie si de le spal mai rau se umple. Soacra-mea avea obiceiul urat ca de cate ori da milostenie, il certa pe sarac si-i zicea vorbe necuviincioase. A plans si m-a rugat s-o scap din locul acela. Mergand mai departe, am dat peste niste inchisori de fier. In ele o multime de oameni cu trupurile goale, iar de sus curgea un foc de smoala si rasina clocotita si-i ardea grozav. Ei fugeau din colt in colt ca sa scape dar in zadar.Si atat se vaitau de tare, ca zbirau ca dobitoacele. Am plans de mila lor si am intrebat pe Sfantul Mihail:
-Acestia, de ce se chinuie asa?
-Acestia sunt crestinii botezati care au luat in ras pe cei care le propovaduiau credinta si care au injurat de lucruri sfinte si au ras de cei care se pocaiesc adica de cei care sunt pe calea credintei si a Bisericii. Asa se chinuiesc in veci si nu are cine sa-i miluiasca la voi pe pamant cu sarindare. Mergand de acolo, am ajuns la un loc intunecat si trist, plin de fum si putoare. O multime de diavoli negri si urati stateau toti cu tigarile in gura, gata sa arunce sufletele care veneau in niste gropi ce erau pline de scuipat si viermi foarte mari unde erau o multime de suflete care se vaitau grozav. Si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestia sunt cei care au fumat tutun si asa se vor chinui in veci. Mergand mai departe, am ajuns intr-o vale plina de flacari si tipete. Din loc in loc apareau niste ziduri prin focul acela si pe ele erau spanzurate femei nenumarate carora le sfartecau sanii niste serpi infricosati de ma lua groaza numai de frica. Pe unele erau cate doi, iar pe altele erau mai multi. Si intreband pe Sfantul Mihail, mi-a zis:
-Acestea sunt cele ce au mancat carne de om, adica acelea care au facut avorturi. Cati copii au avortat, atatia serpi sunt pe ele si asa se vor munci in veci. Mergand mai departe, s-a facut un zid de stanca, dar era asa de inalt ca nu vedeam unde este sfarsitul. Sfantul Mihail ca pe o minge m-a pus pe palma si m-a aruncat pe zid, iar el a zburat.
Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.
Erau acolo pomi de tot felul cu flori frumoase si pasarile cantau in alte voci, iarba era moale si ca de aur, mese intinse printre flori, canite cu apa, vin, lapte, farfurii frumoase care aveau numele scris pe ele ale celor ce le dadusera si cu lumanari aprinse. La unele mese, in dreptul vaselor erau oameni care mancau si se veseleau. Unele erau singure si fara oameni si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestea sunt ale celor ce si-au dat in viata si au murit si s-au mantuit si se veselesc de ele, iar la cele singure nu au murit cei care le-au dat, ci sunt inca in viata si ele au venit aici inainte si-i asteapta. Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate. M-a dus apoi pe o pajiste de o frumusete rara. Acolo erau o multime de soldati imbracati in alb care asteptau pe iarba si se veseleau si canta o muzica dulce de nu te mai puteai satura. Pana sa ajung acolo, vad o livada de pomi de tot felul cu niste roade de o frumusete tare placuta; cirese frumoase mai mari ca la noi,iar pe o poarta scria numele socrului meu. Fiindu-mi sete, mult m-am bucurat ca voi manca si eu din pomii aceia. Dar cand sa ma duc, Sfantul ma opreste si-mi zice:
-Nu te apropia ca nu e al tau. Iar eu i-am zis:
-E a socrului meu.
-Da, dar stii cand il certai si-i ziceai sa inchida gradina, sa nu o mai lase asa deschisa. Socrul meu lasa pe oricine sa-si ia cate fructe vrea. Si nu m-a lasat Sfantul Mihail sa iau nici o fructa si mi-a zis sa dau si eu de pomana ca sa am cand ma voi intoarce aici pe veci. Apoi mi-a zis:
-Hai sa vezi pe sotul tau. Si m-a dus la soldatii aceia pe care ii vazusem de departe in multa veselie si apropiindu-ne noi, se scoala unul de pe iarba unde sedeau si cantau si vine spre noi, iar cand s-a apropiat, eu l-am cunoscut. Era sotul meu dorit. De bucurie, am alergat spre el sa-l imbratisez, dar el mi-a zis:
-Nu te apropia, si in acel moment s-a facut un zid mare intre noi ca un gard de sarma, asa ca nu am putut sa ma apropii. Bucuroasa eu i-am zis:
-Mult mi-a fost dor de tine si am facut asa cum m-ai rugat si nu m-am casatorit. Iar el mi-a zis:
-Stiu toate si le vad. Stiu milosteniile si viata ta pana acum si ma bucur ca m-ai ascultat. Iata, acesti soldati, camarazii mei care sunt in acest loc fericit dar sunt tristi ca sotiile lor s-au casatorit. Eu nu i-am zis ca copii s-au facut marisori, dar el a zis ca si cum mi-ar fi stiut gandul:
-Stiu si chiar ii vad in acest moment cum se joaca. M-am uitat si eu, dar n-am vazut nimic. Apoi mi-a spus ca vede tot ce fcem noi pe pamant.
-Mult as vrea sa raman aici, sa nu-ti mai duc dorul pe pamant, dar el mi-a zis:
-Nu poti sa ramai acum; te duci inapoi in lume si sa faci asa cum ai inceput pana la sfarsit ca mai ai inca de trait pe pamant. Atunci au sunat trambitele si ne-am despartit. El s-a dus unde era mai inainte, iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni.’’ Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:
-Hai sa te duc la ai tai, sa mergi iarasi si sa faci asa cum ti-am spus. De acum incolo picioarele sa nu-ti mai stea, gura sa nu-ti mai taca. Sa te duci din sat in sat, din oras in oras, din casa in casa si sa ai grija de sufletul tau. Stai aici! Apoi Sfantul ma puse pe o polita care era tinuta in lanturi, zicandu-mi:
-Vezi ca eu te las in jos, iar tu cand vei vedea ca e la un metru de pamant, sa sari jos ca eu o trag la mine si ma duc sa ma inchin Dreptului Judecator.
Asa ca eu stiu ca din aceasta polita am sarit, nu din cosciug. Aceasta s-a intamplat toamna iar in iarna aceea am stat acasa si le spuneam la toti cei ce veneau la mine cate am vazut pe lumea cealalta. Iar noptile le petrec in rugaciune si plangand merg la biserica si ma rog pentru cei din iad. Ea mai spunea ca il vedea pe Sfantul Mihail mereu la dreapta ei. Amin si slava lui Dumnezeu pentru toate!

suflet dupa moarte
 

multumesc pt. citatele de mai sus ,dar acum sunt si mai incurcat,daca aceasta relatare este adevarata ar trebuii ca dupa ce sufletul se desparte de trup ,noi (adica sufletul)sa mergem ori in iad acolo unde se chinuiau cei care nu l-au ascultat pe Dumnezeu ori in rai care este pregatit pt cei care au ascultat ,si incurcarea mea aici este, pt. ca daca au mers in unul din cele doua locuri inseamna ca ei au primit ceea ce le fusese fagaduit dar Sfanta Scriptura ne spune prin sfantul apostol Pavel ,despre marii oameni de credinta pe care Dumnezeu i-a zugravit in paginile Bibliei ,in epistola catre Evrei la cap11/ 39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
Acum am o alta intrebare daca in acel acele locuri in care a fost sufletul doamnei caruia i-a murit sotul se afla vreunul din oamenii despre care ne vorbeste Sfntul apostol Pavel in cap 11 din epistola catre Evrei ,deoarece scriptura spune ca nu si-au primit fagaduinta
multumesc,

Despre cine e vorba in tot acest capitol? Despre dreptii si proorocii Vechiului Testament care nu au primit fagaduinta dar au inviat impreuna cu Hristos si sufletele lor s-au inaltat impreuna cu El.
Cum ramane cu glasul sufletelor care striga la Dumnezeu?
Ingerii cand trambiteaza e simbolic, cei 24 de batrani care cad inaintea tronului si apoi canta, e ceva simbolic???
8. Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si [SIZE=3]cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
9. Si cantau o cantare noua, zicand: [/SIZE]Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul; (Apoc. 5

Iata inca un text in care Sf Pavel arata ca vrea sa se desparta de trup si sa fie impreuna cu Hristos:
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,(Filipeni1

Iata ca si Sf Ap Petru spune ceva asemanator numindu-si trupul cort:
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea, (II Petru 1