Despre ce crede calvinismul am dat un link, e expus clar si amplu pe wikipedia.
Asa cum a scris si Delia, pe toti oamenii Dumnezue ii predestineaza sa se mantuiasca, dar nu se intampla asta din cauza ca au si ei un rol.

Uneori este util sa se repete anumite reprezetatii, fie ele si verbale! Numai bine, domnilor!

Cataline,cu tot repectul,da nu opinia ta ma intereseaza.O sa te anunt si pe tine public daca ma va interesa.Ma intereseaza momentan opinia celui care a facut aici,pe acest topic,anumite afirmatii.Cu el vreau sa am o discutie publica mai lunga la care vei putea participa si tu desi,din punctul meu de vedere, nu cunosti prea bine subiectul.Dar am zis ca admit ,,galerie activa".Nu te pronunta tu in locul lui,pentru ca este barbat in toata firea si banuiesc ca va face,pana la urma,un pas in fata,si isi va prezenta critica in totalitate.Eu il astept.

Shakespeare e in voga non stop, iar eu citind pe aici imi vine in minte chestia aia cu dau un regat, da nu pt un cal ca am motor, ci pentru opiniile tale, Scotianule!Tot respectu!

Wikipedia nu e o sursa de incredere, are mai degraba un rol informativ.Mi-e greu sa cred ca protestantii spun, de exemplu:
Alegerea din veșnicie a lui Dumnezeu a celor pe care îi va atrage la sine nu e bazată pe prevederea virtuții, meritului sau credinței persoanelor pe care le alege, ci bazată necondiționat în propria îndurare după bunul plac al voi Sale si numai a voi Sale.

Hai sa fim seriosi :71: Nu-mi pot imagina Fiinta Divina meditand: Scotland the Brave, to be or not to be!:39:
hai, treaca de la mine, pas .. destin ales!

Eu sunt ortodoxa si nu cred in predestinare, insa admit ca s-ar putea ca ei sa se raporteze in alt mod la predestinare decat o facem noi, pentru ei acest termen sa aiba o acceptiune mai larga.

Da , probabil ca si in cazul fizitismelor trebuia mai intii definit termenul si abia apoi vazuta in ce consta diferenta.
Pentru mine predestinarea este soarta omului dinainte stabilita integrata cu soartele tuturor formind un destin comun in partile in care oamenii au tangenta unii cu altii , ca vecini , rude, concetateni , popor etc.

Asa cum zici, hai sa nu mai facem supozitii si sa asteptam si ce-o sa ne zica Scot despre conceptia lui Calvin.
Pana incepe partida, ne mai conversam despre una-alta in tribuna spectatorilor. Multumesc ca ne-ai dat un hint despre cum e la islamici.

Referitor la aspectul cu cartea vietii fiecaruia, amintit de tine, vreau sa semnalez si eu o conexiune intre predestinare si un fenomen lingvistic, foarte complex si foarte interesant.

De data asta la evrei, nu la islamici. I l-am zis si lui Scotianul mai demult
intr-un alt context si il scriu si aici.
In traditia mistica ebraica exista anumite tehnici interpretative asupra textului sacru-Tora, numite generic Cabala.

Ce faceau interpretii mistici ai Torei? Prin tehnicile lor mistico-lingvistice (notariqon, gematrya şi temurah) au dat la o parte straturile de la suprafata ale cuvintelor si literelor, cautand dedesubtul lor, in ideea ca dincolo de cuvintele scrise in limba umana a Torei, se afla de fapt acele cuvinte neapartinand omului. Acele cuvinte ale Torei eterne ne-exprimabila lingvistic, preexistenta creatiei.

Acele cuvinte, in acea limba neumana fusesera incredintate de Dumnezeu ingerilor inainte de facerea lumii.
Ceea ce a reusit sa capteze Moise in Pentateuh, in limbaj uman e doar partea de la suprafata a adevarului despre facerea lumii si a omului, care e infinit mai profund si mai complex, doar ca limbajul uman nu-l poate echivala decat cu o vaga aproximatie.

Conform interpretarilor mistice, in momentul creatiei, Tora e in inaintea lui Dumnezeu sub forma unor litere inca neunite in cuvinte, scrise cu foc negru pe foc alb.

Daca n-ar fi fost pacatul lui Adam, literele s-ar fi unit pentru a forma o alta istorie a lumii si a fiecarui ins in parte.

De aceea sulul Torei nu contine nici o vocala, nici o punctuatie si nici un accent, intrucat la inceput Tora forma un camp de litere care puteau fi ordonate in mai multe variante.

Dupa venirea lui Mesia, Dumnezeu va sterge actuala combinatie de litere si ne va invata sa citim textul actual potrivit unei alte dispuneri.

Ideea e ca Scriptura are mai multe straturi de adancime si am face bine sa nu ne oprim doar la stratul de la suprafata, ci sa vedem ce au descoperit in adancuri cei ce au dat mreaja mai la adanc.

Cam asta ne tot spun in ortodoxie sfintii talcuitori al Scripturii: sa nu ne inchipuim ca putem inghesui in mintea noastra ticsita de patimi, intelesurile de taina ale cuvintelor Cuvantului.
Asta am zis-o mai mult pt. sectarii atotstiutori si atotsuficienti, care refuza orice talcuire a sfintilor si care il tin captiv pe Dumnezeu in niste cuvinte umane limitate, incapabile sa dezvaluie taina in toata splendoarea ei.

[quote=ioanna;394153]Hai sa fim seriosi :71: Nu-mi pot imagina Fiinta Divina meditand: Scotland the Brave, to be or not to be!:39:QUOTE]




nici eu, not in a million years

Eh zici bine dar intrebarea care se pune este daca cei care au facut dogma si canoanele au ajuns ei oare cu adevarat pina la capatul intelegerii si daca cei dintre ei care au ajuns au destainuit oare toate adevarurile cele greu de purtat de catre mireni?

Citat:

Pana incepe partida, ne mai conversam despre una-alta in tribuna spectatorilor.

sa ne facem incalzirea intre timp :)

Calvinistic predestination is sometimes referred to as "double predestination." This is the view that God chose who would go to heaven, and who to hell, and that his decision will infallibly come to pass. The difference between elect and reprobate is not in themselves, all being equally unworthy, but in God's sovereign decision to show mercy to some, to save some and not others. However, an important note is made that human free will is still in effect, therefore the reprobate is still rightly responsible for any sins committed. It is called double predestination because it holds that God chose both whom to save and whom to damn, as opposed to single predestination which contends that though he chose whom to save, he did not choose whom to damn.

Reformed Calvinists emphasise the active nature of God's decree to choose those foreordained to eternal wrath, yet at the same time the passive nature of that foreordination. This is possible because most Reformed Calvinists hold to an Infralapsarianism view of God’s decree. In that view, God, before Creation, in His mind, first decreed that the Fall would take place, before decreeing election and reprobation. So God actively chooses whom to condemn, but because He knows they will have a sinful nature , the way He foreordains them is to simply let them be (He doesn't need to do anything) - this is sometimes called "preterition." Therefore this foreordination to wrath is passive in nature (unlike God's active predestination of His elect where He needs to overcome their sinful nature).

sursa: http://www.absoluteastronomy.com/top...on_(Calvinism))

@Ioana & Scot
 

Mersi Ioana, dar sa-l lasam mai bine pe Scot sa ne explice el all the whys and wherefores.

@Scot
Scot, please enlighten me!
Te-as ruga, sa integrezi in explicatiile tale, cand crezi tu ca e momentul potrivit (pana atunci nu), si ce anume inseamna infralapsarianism.

Inteleg ca acest concept exista in opozitie cu supralapsarianismul si e legat de timing, adica de succesiunea momentelor: alegere-creatie-cadere sau altfel.

Nedumerirea mea e: ce criterii au sustinatorii acestor teorii pt. a determina succesiunea evenimentelor in metafizicul transcendent nesupus timpului in care e Dumnezeu? Ce criterii au folosit in elaborarea acestor concepte, pt.
a-L integra pe Cel Neintegrabil in categoriile noastre temporale "inainte" si "dupa", ce instrumente de sondat Insondabilul au avut la indemana?
Cum se impaca intre ei sustinatorii infralapsarianismului cu cei ai supralapsarianismului?


Mersi si scuze daca e o intrebare tampita si daca am facut supozitii nefondate.

Delia,inca mai ma aflu pe acest forum intr-un singur scop:aceea discutie cu domnul doctor.Daca va mai avea loc.Subiect:analiza celor 5 puncte calviniste mai ales dpdv biblic.Ca sa clarificam pozitiile partilor.La finele ei plec si eu de aici.Imi este imposibil pana atunci sa pregatesc si ce doresc si sa raspund la diferite intrebari,precum a ta,care m-ar pune in situatia sa fac practic o alta analiza paralela.Si una extrem de ampla.Pe ce se bazeaza: pe Biblie.Orice analiza protestanta pe asta se bazeaza.Daca eu spun de exemplu ca numarul celor alesi a fost deja determinat de Cel de Sus ma duc la anumite texte pe analiza.Daca spun ca acest lucru a fost exemplificat de Mantuitor intr-un anumit moment,intr-un anumit fel,atunci am un text,de exemplu,la care m-as gandi din start.Analiza lor insa mi-ar ocupa ceva spatiu si timp.

Pe un forum protestant mi-ar fi mai usor,aici trebuie sa gandesc un anumit limbaj si abordare ca sa fiu inteles tinand cont ca marea majoritate care vor citi/citesc nu sunt familiarizati nici cu una nici cu alta.Nu pot sa fac asta in paralel si pe un alt subiect sau cel putin pe un subiect atat de amplu.Efectiv nu am cum,fie si dpdv al timpului.Scuze.

Unii zic ca de fapt ar fi trei abordari:supralapsariana,infra si sublapsariana.Personal cred ca sunt doar doua:supra si infra.Exista texte biblice pentru ambele pozitii.Diferentele sunt determinate de ordine si nu numai.In 1905 in Sinodul de la Utrecht s-a analizat situatia destul de bine.Ca sa incerc un exemplu totusi,in demonstrarea complexitatii analizei:supra o sa mearga pe texte care subliniaza suveranitatea absoluta si de aici ar incepe constructia.Infra o sa mearga,de ex,in replica in constructie, pe argumentatie, pe un Deut 7:6-8.Ar trebui sa se explice tot mecanismul de abordare si asta ar fi dificil daca oamenii nu stiu lucruri de baza de la noi.

Multumesc pentru intelegere.O sa mai vizitez forumul din cand in cand sa vad daca s-a postat analiza solicitata de mine.

Ok, Scot, ai dreptate. E neclaritatea mea si nu trebuie sa te documentezi tu in locul meu ca sa-mi oferi pe tava raspunsuri de-a gata. Mai ales ca e o chestiune asa ampla. Nu e corect sa te impovarez pe tine cu ignoranta mea. Mersi oricum.

Voia lui Hristos sa se faca cu tine, Scot, iar voia Lui, aceasta este: „ca TOTI oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.” 1Timotei 2,4

Da dar ar trebui sa mergi putin mai in fata cu analiza,la exemplificare: .,,Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor." (I Timotei 4:10).Potential este al tuturor dar real al celor care cred.Iar credinta nu vine de la ei,de la noi sau de la voi ci ,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu."(Efeseni 2:8).And here we go again...chiar este necesar? I guess not,cel putin din perspectiva mea.Poti sa ai ultimul cuvant,nu ma deranjeaza.Toate cele bune si tie.

Bye.

Daca tin bine minte este si in VT un verset care spune ceva de genul: "Eu salvez si binecuvintez pe cine voiesc."

Scot, eu nu "joc" in meciul asta. Not again! Nu intentionez nici o analiza polemica, iti spusesem doar ca un farewell anticipat ce-ti doresc din suflet: sa se faca voia lui Hristos cu tine, wherever you go.

Hristos sa-ti poarte pasii si fiecare mutare pe tabla de sah a propriei tale vieti, iar la sfarsit sa iesiti amandoi invingatori.
Cred ca numai acela pierde partida care-L considera rival pe Dumnezeu si vrea sa-L invinga pe Marele Sahist.
bye!

Daca doresti o discutie cu Alexandru cred ca trebuie sa-l anunti si pe el. Iata ce scrie in ultimul mesaj:
"Acum îmi cer iertare că nu o să mai intervin pe forum sub formă de dialog deoarece fierbe în mine cartea despre viaţa Bătrânului meu Traian, mare făcător de minuni şi fiu iubitor al Bisericii, plin de discernământ, care m-a crescut pe mine în Ortodoxie şi m-a scăpat de ciuma ei numită zelotism. O să revin după şi dacă voi termina această carte, dacă îmi va ajuta Dumnezeu. Până atunci voi mai posta doar materialele care deja le-am pregătit. Cu mila lui Dumnezeu cred că acoperă vreo trei ani de postare săptămânală. Dar ştim noi care e voia lui Dumnezeu?

Cu durere, dragoste şi acum o să fie şi dor, (mă iertaţi toţi cei care poate v-am supărat), Alexandru

PPS dacă apare vreo problemă vă rog să mă anunţaţi pe mesageria privată. Vă mulţumesc."

Asadar trebuie sa trimiti un mesaj privat sau sa rogi pe cineva sa o faca.

Eu intotdeauna incerc sa nu prezinta doar opinia mea, ci ceea ce spune Biserica si adevarul. Din fericire adevarul corespunde intotdeauna cu ce spune BO, deci nu e foarte greu sa respect asta.
Daca iti amintesit am mai discutat de doua ori inclusiv cu citate din Biblie, asadar cred ca am spus tot ce se putea spune, iar acum am scris si despre punctele calvine. Practic nici nu mai avem despre ce sa discutam, am cam epuizat subiectul. Eu de fapt nici nu inteleg despre ce se poate discuta in plus, doar daca sunt secrete in cultul calvin. Te asteptam doar pe la noi, in BO.
Cum spuneam in mesajul precedent daca doresti o discutie cu Alexandru trebuie sa-i spui. Uite, a scris o povestire frumoasa aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=697

Nu trebuie sa crezi, asa este. crezi ca degeaba spun BO si sfintii ca adevarul e in BO? Ar trebui sa dam mai mult credit BO si sa nu mai punem la indoiala daca nu se insala, daca nu a inteles gresit ce spun alte culte, daca si alte culte au acelasi adevar.
Nu, in BO toate dogmele sunt perfect, adevarate. Orice mica eroare de la alte culte e contradictorie si produce o bulversare a intregii inavaturi. Uite de exemplu mica deosebire "de la Fiul purcede" de la catolici, poti citi explicatiile si contradictiile produse in topicul despre Filioque, conduce ori la faptul ca exista doar o Persoana, nu Sfanta Treime (modalism), ori la faptul ca Duhul Sfant nu e Dumnezeu (pneumatomahie).

Catalin,iti repet din nou,ca nu ma intereseaza parerea ta.Cu tot respectul.Tu spune ce vrei si sa fii sanatos.PS:asteapta-ma (test de meditatie pana atunci: which came first, the chicken or the salmonella? :)

Ref la poveste:sorry,nu ma impresioneaza.Am auzit povesti cel putin asemantoare,dar in sens invers,de la ortodocsi trecuti la neoprotestantism sau catolicism.Daca vrei iti compun si eu cateva.Am auzit ca Vladimir Ghica cand a trecut la catolici,si intrebat fiind de ce,a spus: "Ca sa devin un mai bun ortodox".Asta a fost pt tine pt ca stiu ca ei sunt primii pe lista ta de cadouri de Craciun.Smile,esti la camera ascunsa :)

Statistic vorbind,in ultimii 20 de ani,rata predominanta de convertire in RO este de la ortodocsi la X confesiuni si nu invers. Verifica.Adventistii si penticostali sunt in urcare fulminanta.Inclusiv dpdv al natalitatii.Si vor urca in continuare,mai ales adventistii(care acum au si acoperire nationala prin RCS-RDS).Dupa ei urmeaza ateii.Insa nu este problema mea,din nici un punct de vedere.In alta ordine de idei:am citit,in acel post,temeiurile biblice invocate.

Am zambit plin de dragoste,he's my best friend :)

Vise placute si somn usor...

Sarmanul adevăr, neavând incotro, corespunde nonstop.
Nici nu mai indrazneste sa miste in front.

:24: Asa e...cat e de adevarat...

Ma refer in general al dogmele BO. Daca stii un caz ca o dogma e neadevarata poti sa spui.

Iar eu iti repet ca nu spun deloc parerea mea personala, poti citi catehismul si imi poti spune daca e ceva ce nu corespunde cu parerea mea.
Iar ce am scris eu nu e ceva diferit de ce ar scrie orice ortodox, nu numai Alexandru. Daca argumentatiile nu prezinta interes, exemplele nu, dovezile cu minunile nu, atunci despre ce ai putea discuta?
Alexandru a scris mai demult, a spus ca daca vrei puteti comunica personal (presupun ca nu s-a intamplat asta), iar in acel mesaj a spus ca e fara rost analizarea detaliata a adevarului (pentru ca toti neoprotestantii fac asta si e fara rost, fiecare crede ce crede cultul sau, nu conteaza adevarul).

Oricum, eu i-am scris lui Alexandru ca doresti sa discuti cu el.

Doamne ajută!
 

Iartă-mă că nu ţi-am răspuns până acum deoarece am desfiinţat alarma la abonamente din lipsă de timp. Mi-a scris Cătălin şi de aceea am revenit.

De ce n-ai vrut să discutăm de la inimă la inimă? Una este să discuţi intim, înţelegând neputinţele celuilalt şi deshizând uşa tainei şi adevărului necondiţionat, şi alta public, unde eşti nevoit să demonstrezi că ai dreptate chiar dacă vezi pe undeva, prin rafturile conştiinţei că nu ai, dar eşti orbit fiincă vrei să arăţi celorlalţi că învingi.
Cele care ţi le-am scris ţi le-am scris cu durere şi dragoste din totă inima mea. La noi la ortodocşi asta înseamnă ca şi cum ţi-ai vărsa sângele pentru cineva. Cum spun Sfinţii: "a te ruga pentru cineva înseamnă a-ţi vărsa sângele pentru el". Şi cuvântul din inimă este o rugăciune, trimisă în dar destinatarului.

M-am amuzat de linkul tău de aici semnalul de incepere foarte mult. http://stareanatiunii.com/wp-content...re-de-duel.jpg
Ca glumă desigur că este caraghioasă, dar apoi, citind postările tale următoare, am plâns. Am văzut, după cuvintele tale că nu era de fapt nici o glumă, decât poate una în estetică. Noi ortodocşii suntem mult ajutaţi de Sfânta Biserică prin canoane în a ne comporta după Dumnezeu. Iată ce spune unul din ele:

DUELUL
700. - Duelul este lupta declarată între doi inşi cu scopul, se zice, de a-şi apăra onoarea lezată. El porneşte din orgoliu exagerat, şi este împotriva minţii sănătoase, a legilor vieţii şi a poruncilor lui Dumnezeu (Ex. 20, 13; Deut. 5, 17; Matei 5, 21; Rom. 13, 9). Cel ce Ucide în duel se canoniseşte ca un adevărat criminal, iar cel ucis este un sinucigaş, căruia nu i se poate face nici-un fel de slujbă bisericească, şi nici nu se îngroapă în cimitir ca alţi creştini, căci fapta lui nu poate avea iertare. (V. Sinuciderea).


Desigur că nu e vorba de a ne ucide reciproc sau a ne sinucide dar duhul cu care tu ai scris a fost ca din partea unui fel de erou-victimă a unei prigoane pe forum: Tu şi restul contra. Care este folosul unei astfel de discuţii? Din start duce la moartea dragostei, deci la dărâmare, oare n-ai citit:

I.Cor.8:1. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
I.Cor.8:2. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.



Cui foloseşte un duel de citate din Sfintele Scripturi? Eu am să-ţi aduc contraargumente pe care tu nu ai să le crezi deoarece porneşti de la înţelesul tău, la care nu vrei să renunţi, mai ales că te va sili postura de apărător al calvinismului pe un forum ortodox. Nu ai citit oare:

II.Petr.3:15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
II.Petr.3:16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
II.Petr.3:17. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
II.Petr.3:18. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.

II.Petr.1:19. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre,
II.Petr.1:20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
II.Petr.1:21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.


vezi aşadar că nu Sfânta Scriptură se tâlcuieşte pe sine, ci unii o tâlcuiesc din mintea omenească limitată, mincinoasă, proprie iar Biserica o tâlcuieşte prin harul cunoaşterii dat celor sfinţi, prin Duhul Sfânt?

Aşadar Sfânta Biserică, prin oamenii Ei sfinţi a scris Sfânta Scriptură şi S-a străduit să-i păstreze înţelesul timp de aproape 2000 de ani. Cum putea oare un om chiar şi Jean Calvin (n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva), cu urmaşii săi să fure Sfânta Scriptură de la Autorul Ei Hristos Capul şi Biserica Trupul şi să-i dea înţelesuri mai bune decât Însuşi Autorul?

Desigur că noi ortodocşii cunoaştem mai bine Sfintele Scripturi, având înţelesul lor ne rupt prin desprinderi de text în afara contextului, cum se face în erminia protestantă, de aceea existând pe temeiul aceluiaşi text atâţia protestanţi care se combat, certându-se între ei.

Erminia Ortodoxă înseamnă a privi un text în legătură cu paragrafele vecine, cu capitolul în care este conţinut, cu testamentul din care este luat (Vechi sau nou), cu Întreaga Scriptură, cu Sfânta Tradiţie (şi nu cu tradiţia unor oameni de pe la 1500) care niciodată nu S-a contrazis pe Sine deci nici cu Biblia care este rodul Ei, în legătură cu întreaga creaţie care este o altă Carte a lui Dumnezeu şi în sfârşit cu Teologia (nu cea secundară prin studiu ci cea primară) care vine din vederea duhovnicească a realităţilor celor veşnice.
Pot lua toată mărturisirea voastră, de acolo de unde m-ai trimis şi să o demontez scripturistic, s-o fac arşice, aşa, biblic, cum doreşti tu. Şi... urmarea... tu vei contraargumenta, te vei tulbura, nu vei crede pentru că nu vrei să crezi indiferent de ce ţi-am spune şi vei pleca, precum ne tot ameninţi atât de trist. Nu văd vreun folos nici pentru mine nici pentru tine. Este ca şi cum aş vorbi despre Duhul Sfânt în deşert şi l-aş întrista.


Dacă însă vrei să abordăm problema aşa:

http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/...ldura_w180.jpg

sau aşa:

http://thumbs.ziare.com/Potirul-Nese...alcoolului.jpg

adică cu dragoste, fără prejudecăţi, de la inimă la inimă, chiar şi folosind minunatele Scripturi, (cele care spun acelaşi lucru ca Sfintele Icoane de mai sus, dar în scris), este cu totul altceva.

Ce treabă am eu cu calvinismul. Nu are oare el dreptul să existe în ignoranţa lui (după cum ai scris) faţă de ortodocşi? El va da socoteală pentru prostie şi lipsă de interes.

Pe mine altceva mă interesează: sufletul tău. Cu tine, nu cu calvinismul, doresc, cu sete, să discut. Chiar acum, înainte de a redeschide calculatorul să dau peste emailul lui Cătălin, am citit o carte foarte frumoasă a unui evreu care a trecut de la iudaism prin calvinism, fiind chiar un pasionat misionar al lor dar până la urmă, pentru că a fost sincer iar nu cu prejudecăţi , căutând cu sete adevărul, a ajuns preot ortodox şi care chiar pune exact problemele predestinării şi altele, după Scripturi dar şi după sufletul omenesc, descriind chiar starea prin care a trecut şi el, fiind protestant, şi care se vede la tine, răzbate din postările tale. Şi mă gândeam să te abordez pe mesageria privată să-ţi trimit cu poşta, dacă desigur mi-ai fi dat adresa, cartea menţionată: "Uimit de Hristos" Pr. James Bernstein

http://www.librarie.net/carti/163872...ames-Bernstein

Şi când colo, când mă pregăteam să fac aceasta... ce găsesc... o invitaţie la duel.

Dragul meu, te refuz de duel! Poţi să crezi că sunt laş, că nu sunt cavaler, că nu-mi apăr onoarea... etc. Treaba ta.

În schimb te invit la o agapă de cuvinte. Hai să începem aşa. Eu ţi-am scris din inimă la ce eşti chemat de Hristos. Ţi-am dat trimiteri în Sfânta Scriptură. Nu mi-ai răspuns. Acum facem o altfel de agapă, inversă dar în acelaşi duh. Tu îmi scrii ce crezi tu, iar nu ce crede unul Calvin, deja mort de 500 de ani, fără să foloseşti documente linkuri şi alte lucruri complicate. Ce crezi tu în inima ta, folosind cuvintele tale iar nu citate. Doar nu vrei să dialoghez cu un PC îndesat cu citate. Eu îţi voi răspunde omeneşte, de la inimă la inimă ce cred eu, folosind cuvintele mele, pe înţelesul tău şi de va fi nevoie fi desigur că mă voi folosi de Sfânta Scriptură dar nu ca o armă ci ca o podoabă preaînfrumuseţată a dragostei. Aşa facem noi ortodocşii, admirăm în tot omul nespusa lui frumuseţe de chip al lui Dumnezeu, din care face parte şi înfricoşata lui libertate de a refuza pe Dumnezeu. Mărturisim adevărul iar nu silim la el.
Apologia se folosea în alte veacuri, când ereticii omorau pe ortodocşi, le distrugeau cărţile şi puneau în pericol credinţa ortodocşilor mai simpli. Apologeţii cu tărie combăteau ereziile, nu pentru a convinge pe eretici ci pentru a întări pe ortodocşi. Iar acum când (încă, dar pentru cât timp oare?) nu se mai omoară confesiunile între ele ci se apropie prin discuţii este timpul pentru o mărturie cum deja cred că ai înţeles că o facem noi:

SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranţă îi dau smerenia, blândeţea şi dragostea"

Doamne ajută! 2
 

PS: Nu procentul de ortodocşi face Biserica, desigur că plecăreţii, sărmanii, nu cunosc Ortodoxia, altfel nu s-ar despărţi nici având capul tăiat, de Ea. Ci cei care trăiesc viaţa lui Hristos, care viaţă este Însăşi Sfânta Biserică Ortodoxă, aceia sunt ortodocşii, aceia sunt Biserica. Acestea ni le-a spus Domnul Hristos:

Luca 12:32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.


Nu ai citit oare:

"Matei 20:16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. "


Dar aceasta n-ai citit-o:

Matei 24:24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Matei 24:25. Iată, v-am spus de mai înainte.


Vezi: noi credem nu în procente ci în Adevăr.

Cu durere şi dragoste, Alexandru

Suntem educati intr-un spirit diferit domnule Anastasiu.Noi am fost invatati ca atunci cand criticam ceva sa fim gata,ca niste barbati,sa stam in fata celor ce vor dori sa ne conteste opinia.Chiar si daca suntem considerati pasibili de judecata pentru ,,pentru prostie şi lipsă de interes.".Nu cred ca argumentele dvs vizeaza matuirea sufletului meu si oricum v-as fi recomandat sa aveti mai intai grija de a dvs.Veti da socoteala la fel ca si mine si exceptand situtia in care va considerati deja mantuit atunci mai aveti serios de lucru la izbavirea dvs.Si la sinceritate.

Asa-zisa dvs dragoste nu v-a impiedicat in trecut sa criticati un aspect al doctrine calviniste,chiar nu stiti sa o faceti asa cum ar trebui.Atunci nu ati invocat predici in ,,desert" ci ati fost chiar pasional in argumentatie.Problema de nuanta si de despatimire probabil.Nu va amenint cu nimic,onoarea ar fi trebuit sa va traga un semnal de alarma dar cred ca a facut diabet de atata dragoste,cu privire la a carei sinceritate am seriose si legitime dubii.

Si mai ciudat,desi eu ar trebui sa nu citez din vechi scrieri,si ar trebui sa spun doar ,,din inima"ceea ce cred dvs in schimb va puteti ajuta de Scriptura.Sa stau cat mai aproape de dvs ca sa tintiti mai bine sau sa trag eu primul si in sus?Daca imi ingaduiti macar un zambet ironic atunci cu siguranta ca voi face in asa fel incat sa ratez tinta.Sa-i calci unuia in picioare credinta si apoi sa-l chemi la agapa de cuvinte seamana cu un asasinat unde asasinul scrie versuri de dragoste la capatiul mortului.Frumos dar de atata ras se zbate ipocrizia-n chinuri.Citatele biblice date de dvs le-as fi comentat cu mare interes in acel dialog clarificator tinand cont de faptul ca invocati ruperea din context.Anuntati-ma daca se schimba situatia.

Va las o scena istorica dintr-un film.Sunt convins ca veti sesiza mesajul din ea.Sunt dezamagit,asa ceva este lipsit de onoare.Poate aici a murit definitiv.La noi nu.Puteti invoca ce doriti.Pentru comportamentul dvs noi avem o singura denumire.Da domnule Anastasiu,va consider public un las.

Ce rost are onoarea cand prin discutii aride poti pierde smerenia?
Important este sa nu fim lasi atunci cand aparam credinta ortodoxa.

Asta nu dovedeste ca biserica lor e cea adevarata si buna .
Dovedeste o necunoastere a ortodoxiei si o dorinta de a trai in duhul lumesc , de a merge pe calea cea larga.Ca sa nu mai spun de considerentul material.
Diavolul ii atrage cu toata puterea.
Cunoasteti d-voastra cate ispite are o persoana care tine post pt.Hristos?
Parintele Arsenie Boca mai spunea legat de secte ca merg la secte aceia care au pacate multe ca sa spuna diavolul ca ii are cu totul sub stapanirea lui.
Duhul mandriei ii stapaneste pe sectanti -ei au mereu dreptate- si ii impiedica sa se spovedeasca la un preot -sa nu isi marturiseasca pacatele unui om .
Unde au loc cele mai multe convertiri la secte ?
In ce zona a tarii?

Si ce dragoste avem cand iubim doar pe cel ce ne lauda sau pe cel ce ne da dreptate?
Am mai scris cred ca de vreo 10 ori despre asta, daca spui adevarul nu inseamna ca nu iubesti pe nimeni, dimpotriva. Daca cineva spune ca doctrina calvina nu e la fel cu cea ortodoxa sau ca e gresita inseamna ca uraste? Asadar cine se duce la un hindus sau la cineva din alta credinta si ii spune de Iisus si ca evident credinta lui e cumva gresita inseamna ca il uraste pe acela? Dar calvinii nu au facut asta si s-au dus sa le vorbeasca de crestinism si altora?
Sincer, mie mi se pare fara nicio logica.

bioterapia este o vrajeala

Perfect de acord, frate!!!

Sfintii parinti ne indeamna sa uram pacatul sau pe cel care greseste si nu pe pacatos.Nu vad nimic rau a critica o credinta care a aparut din protestantism ,nici macar din ortodoxie.
Protestantism=a protesta
"Asa-zisa dvs dragoste"
Ce va face sa credeti ca e vorba de fatarnicie ?
Parintele Nicolae Steidhart vorbea despre o increderea totala in cei de langa noi pe care orice crestin trebuie sa o aiba.
Am scris in urma ultimei postari a lui Theodor ,eu ca ortodoxa nu sunt de acord.

Increderea si credinta pot fi sau nu pina la capat identice.
Increderea ar trebui sa aibe si suport real adica cei in care ai incredere sa merite increderea deci sa nu fie o incredere oarba -credulitate.
La fel si credinta una este credinta din convingere si alta este credinta bazata pe certitudine.
Increderea este deasemenea si o componenta a simtului inimii , poti sa nu cunosti un om dar sa simti pur si simplu ca ai incredere in el.
Acest simt al inimii laolalta cu alte simturi (pudoarea , respectul , etc) formeaza simtirea omului - cel care il face pe om sa fie simtitor si nu nesimtitor.

Insa un verset spune "Blestemat sa fie cel care se increde in oameni" .
Asta ce inseamna? ca automat trebuie sa nu avem incredere in nimeni sau intro anumita categorie de oameni cumva dupa un sablon al categoriilor dinainte stabilit?

Deci care este limita pina la care sa avem incredere in oameni?

"Blestemat sa fie cel se increde in oameni"
Si aici faptul ca interpretati Scripturile dupa cum va taie capul nu dupa spusele sfintilor parinti sau macar sub influenta Sf.Duh care ar trebui sa fie cu d-voastra.
Aici inseamna sa nu ne punem nadejdea in oameni ci in Dumnezeu.
Omul e schimbator ,par.Petroniu de la sf.Munte spunea ca patimile din om sunt schimbatoare.
Eu am vorbit de increderea sau girul pe care ar trebui sa il acordam aproapelui ,calitate a celor cu inima curata ,cum spune la Fericiri.
Daca omul a spus ca are iubire de ce sa nu il credem?
Daca Hristos ne indeamna sa ne iubim dusmanii cu atat mai simplu este sa ii iubim pe cei care nu ne fac rau .
Daca am incredere si sunt pacalit ,cine este in pierdere?
Deci sa ii credem si pe cei fatarnici pana la proba contrarie.
Poate asa se vor rusina si se vor schimba.

o mică neînţelegere
 

N-aţi înţeles mesajul. Nu sunt împotriva discuţiilor cu citate din Sfânta Scriptură ci împotriva discuţiilor cu duh bătăios. Doresc, dacă puteţi, să discutăm pe tema predestinării numai cu citate din Sfânta Scriptură, dacă doriţi, dar fără ton gen onoare, răzbunare, victorie, asasinat, care pe care etc. În nici un caz nu este constructiv.
Dumneavoastră v-aţi supărat că eu nu înţeleg calvinismul iar eu vă răspund: calvinismul cui nu l-am înţeles? Există la dvs. la protestanţi moda ca fiecare cititor al Bibliei să o interpreteze, ca un papă infailibil şi fiecare să înţeleagă altceva, desigur superior celuilalt. Sunt convins că Jean a crezut altfel decât dumneavoastră şi ca atare degeaba îl combat pe el când eu nu ştiu cum credeţi dumneavoastră.

Iar în privinţa laşităţii ar însemna să plec de aici şi să nu vă răspund. Dar iată stau de faţă să discutăm. Dumneavoastră până acum aţi părăsit terenul discuţiilor de 3 ori şi aţi intervenit când mă resemnasem că nu putem avea dialog. De altfel, dacă doriţi, vă invit la mine acasă pentru o agapă adevărată, vă invit la masă şi la discuţii autentice din Sfânta Scriptură. Tocmai am avut astfel de dicuţii cu o martoră a lui iehova şi cu un fost papist actual budist. Comun la ei era o sinceritate a căutărilor adevărului. Oare dumneavoastră o aveţi?


Să fac şi un mic început, dar vă reamintesc, dacă părăsiţi tonul dragostei şi iar folosiţi praf de puşcă voi întrerupe definitiv discuţiile. Nu-mi place să discut în deşert despre Tainele Duhului Sfânt.

De pildă ne-aţi dat două citate ca să susţineţi ceea ce înţelegeţi dvs. prin predestinare. Eu am să le completez cu cele din jurul lor:


I.Tim.4:1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
I.Tim.4:2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
I.Tim.4:3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
I.Tim.4:4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
I.Tim.4:5. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
I.Tim.4:6. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat;
I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
I.Tim.4:8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
I.Tim.4:9. Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea,
I.Tim.4:10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
I.Tim.4:11. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
I.Tim.4:12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
I.Tim.4:13. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură.
I.Tim.4:14. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor.
I.Tim.4:15. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.
I.Tim.4:16. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă.

Se spune că toată făptura lui Dumnezeu este bună, dacă este bună cum aşadar să fie vreuna predestinată la iad. Oare din făpturi nu fac parte şi oamenii, ei sunt nefăcuţi? Sau poate şi iadul este pentru cei buni.

Hristos este aşadar Mântuitorul tuturor oamenilor în virtualitate. Se spune mai ales al credincioşilor nu pentru că i-ar mântui pe necredincioşi ci pentru că numai ei primesc darul mântuirii fiincă numai ei îl vor. Îl lasă pe Hristos să-l actualizeze în ei. Ceilalţi nu vor şi de aceea merg în iad, care este locul celor ce refuză veşnic mântuirea.

La sfârşit Sfântul Apostol Pavel îl îndeamnă pe Sfântul Apostol Timotei să ia aminte ca să se mântuie şi pe el şi pe cei ce îl ascultă. Dacă oricum ar merge la iad sau la rai ce rost ar mai avea luarea aminte şi învăţătura? Zadarnice ar fi că n-ar modifica nimic din hotărârea lui Dumnezeu!

În acelaşi capitol aşadar se spune că Dumnezeu este mântuitorul tuturor dar totuşi oamenii se mântuie şi pe ei înşişi şi pe alţii. Calvinismul rămâne perplex la aceasta. Cum să se mântuie oamenii singuri?

Numai Ortodoxia care ia toate Contradicţiile părute din Sfânta Scriptură şi le explică în Duhul Sfânt, (pentru că nu poate fi adevărat doar ce ne convine din Biblie ci totul ca un întreg) a explicat corect: sinergia. Omul nu poate face nimic fără Dumnezeu dar nici Dumnezeu nu poate face nimic cu mântuirea lui dacă aceasta nu se învoieşte. Depinde la fel de mult şi de Unul şi de altul ca să ne mântuim. Cum Dumnezeu vrea ca toţi să ne mântuim înseamnă că decizia finală este a omului să primească sau nu darul. Altfel nici n-ar fi pedepsit în iad omul dacă vinovat ar fi Dumnnezeu că la predestinat acolo. Ar însemna că Dumnezeu este nedrept. Să nu fie în veac! Dar în acelaşi timp dacă cel ce decide de vrea sau de nu vrea este omul, acesta însă nu poate să se mântuiască singur pentru că mântuirea este îmbrăţişarea lui Dumnezeu şi doar Acesta ca un Atotputernic îl poate smulge din iad pe neputinciosul om. Acesta este Adevărul Omul nu poate face nimic ca să se mântuiască decât să se învoiască să fie mântuit de Dumnezeu iar Dumnezeu face totul ca Să-i mântuiască pe toţi mai puţin să-i oblige, pentru că nu vrea din dragostea de a-i vedea desăvârşiţi dumnezei după har, desăvârşiţi liberi. Mântuirea fiind asemănarea cu Dumnezeu dacă omul ar fi silit să se mântuiască n-ar mai fi asemenea cu Dumnezeu pe Care nu-L poate constrânge nimeni şi nimic. Tocmai ca să-i facă pe oameni asemenea Lui i-a făcut atât de minunaţi încât să nu-i poată constrânge nici satana cu tot iadul nici alţi oameni şi nici măcar El Însuşi. De aceea şi ajung în iad sau rai pentru că este rodul libertăţii lor de a decide.

I.Tim.2:3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
I.Tim.2:4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
I.Tim.2:5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
I.Tim.2:6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
I.Tim.2:7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
I.Tim.2:8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
I.Tim.2:9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
I.Tim.2:10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.


Vezi că S-a dat Hristos preţ de răscumpărare pentru toţi, că noi nu putem aduce nimic ca să ne răscumpărăm, noi nu putem decât doar ca să acceptăm (dacă vrem) darul (iar nu să-l merităm, că nimeni nu merită un asemenea dar, noi toţi suntem datori să facem ce facem) adică să zicem da prin primirea Credinţei şi Adevărului (= Ortodoxie) propovăduite de Sfântul Apostol Pavel, fără şovăială, prin rugăciune şi fapte bune.

Aşadar ca să nu vorbim în deşert, ne spuneţi şi nouă ce credeţi dumneavoastră prin predestinare, să aflăm şi noi cum este confesiunea numită scotlandism?

o mică explicaţie despre tonul bătăios al lui Scotland
 

Dragii mei, ca să înţelegeţi de ce foloseşte Scotland un aşa ton, şi să vă fie milă, să nu-l judecaţi, trebuie să vedeţi că nu e de la el ci de la duhul calvinismului care vede în dumnezeul lor un răzbunător pentru onoarea sa lezată, un împătimit de mânie şi un strivitor sângeros al făpturii sale. Toţi oamenii vor să fie asemenea dumnezeului lor deci nu vă miraţi de tonul pe care cu greu îl stăpâneşte scoţianul, fierbe în el. Vă dau acum un text clasic pe la ei şi o să vedeţi că Scotland este mult înmuiat, mai apropiat de Ortodoxie, prin rugăciunile unora de pe forum şi mijlocirile Stăpânei:



Păcătoşii în mâinile unui Dumnezeu mânios

Trăind într-un asemenea veac secularizat şi prosper, pentru mine este dificil să înţeleg deplin impactul imens pe care 1-a avut asupra Occidentului modul juridic de a înţelege ispăşirea. Concepţia despre Dumnezeu ca un Judecător feroce, mânios, răzbunător, care îşi varsă mânia Sa divină asupra Fiului Său, Iisus, din „iubire" pentru noi, păcătoşii, pare absurdă pentru mulţi necreştini. Astfel se explică, în parte, de ce atâtor de mulţi oameni le repugnă bisericile instituţionale şi recunosc că 11 admiră pe Iisus doar la un nivel strict personal şi neinstituţional.
Aşa cum am mărturisit înainte, de-a lungul anilor, dai" mai ales în tinereţe, am avut mai mulţi prieteni creştini calvinişti înfocaţi, iar pe unii dintre ei îi consider ca fiind mult mai spirituali decât mine. Ei au o foarte mare admiraţie faţă de conducătorii colonişti americani a ceea ce este numit îndeobşte Marea Deşteptare [The Great Awakening], care a avut loc la începutul anilor 1770 şi din ale căror rânduri fac parte doi evanghelişti proeminenţi: Jonathan Edwaids şi George Whitefield, amândoi aprigi predicatori şi apărători devotaţi ai moştenirii calviniste şi puritane. Aceştia doi au avut un impact imens asupra coloniilor americane din timpul lor.
în cele ce urmează vom reda câteva pasaje din cea mai faimoasă predică a lui Jonathan Edwards, ,Răcătoşii în mâinile unui Dumnezeu mânios" [Sinners in the Hands of an Angry God]. Aceasta este o predică de mare importanţă istorică fiindcă este reprezentativă pentru concepţia despre Dumnezeu care a dominat creştinismul occidental după Marea Schismă din secolul al Xl-lea dintre Răsăritul Ortodox şi Apusul Romano-catolic. A se observa cât de des este folosit cuvântul „mânie".


„Aceşti oameni merită să fie aruncaţi în iad. Dreptatea divină niciodată nu se împotriveşte, niciodată nu are obiecţii de adus atunci când Dumnezeu îşi foloseşte puterea ca să nenorocească pe astfel de oameni. Dimpotrivă, dreptatea cere cu glas răsunător o pedeapsă infinită pentru păcatele acestor oameni... Aceşti oameni sub deja sub o sentinţă de condamnare la iad... Mânia lui Dumnezeu este aprinsă împotriva lor. Nenorocirea lor nu doarme. Prăpastia este pregătită. Cuptorul este încins, gata să-i primească. Flăcările sunt pregătite şi radiază. Strălucitoarea Lui sabie este ascuţită şi ţinută deasupra păcătoşilor. Prăpastia şi-a deschis gura larg sub picioarele lor pentru a-i înghiţi...
Dumnezeu nu este obligat şi nu s-a legat prin nici o promisiune să ţină pe omul firesc departe de flăcările iadului, nici măcar o clipă... Aşa se face că oamenii fireşti sunt ţinuţi în palma lui Dumnezeu, deasupra prăpăstiei iadului. Ei au meritat această prăpastie de foc şi sunt deja condamnaţi ca să-şi petreacă veşnicia acolo. Dumnezeu este teribil de vexat. Mânia Lui e la fel de mare împotriva acestor oameni, precum împotriva celor ce actualmente suferă execuţia mâniei Sale în iad. In plus, aceşti oameni nu au făcut nimic ca să domolească sau să abată mânia lui Dumnezeu de la ei. Dumnezeu nu e legat de vreo promisiune ca să-i ţină departe de flăcările iadului. Diavolul îi aşteaptă, iadul stă cu gura căscată larg pentru ei, flăcările se adună pentru a-i înghiţi. Focul închis in propriile lor inimi îi determină să se lupte pentru a scăpa de acest destin oribil... tot ceea ce-i susţine in fiecare moment e doar voia arbitrară si nelegată de nici un legământ a unui Dumnezeu enervat...
Mânia lui Dumnezeu este ca un râu ţinut sub control cu ajutorul unui baraj. Apa se face tot mai multă pe zi ce trece, se ridică tot mai sus, pana când un debuşeu este fixat. Odată cu trecerea timpului, presiunea se face tot mai mare şi apa curge tot mai puternic atunci când este lăsată liberă. Este adevărat că judecata împotriva faptelor tale rele nu a fost executată deocamdată. Inundaţia răzbunării lui Dumnezeu a fost restrânsă. Dar în acelaşi timp, vina îţi creşte în mod continuu, şi tu-ţi strângi zilnic o comoară de mânie. Apa se înalţă în mod constant şi presiunea ei devine din ce în ce mai mare şi numai buna plăcere a lui Dumnezeu barează râul acestei mânii care nu vrea să fie oprit şi se loveşte mereu de dig, încercând să meargă înainte. Dacă Dumnezeu şi-ar trage mâna înapoi, digul ar ceda brusc şi înfocata inundaţie a ferocităţii şi mâniei divine s-ar îmbulzi înainte cu o furie de neconceput şi ar veni asupra ta cu o putere omnipotentă spre a te distruge...
Aşa se face că toţi aceia dintre voi care nu a-ţi trecut printr-o mare schimbare a inimii prin marea putere a Duhului lui Dumnezeu în sufletele voastre, toţi aceia dintre voi care nu a-ţi fost născuţi din nou, care nu a-ţi fost schimbaţi în fiinţe noi şi înviaţi din moarte spirituală la o stare în care totul s-a făcut nou, toţi aceia care nu a-ţi experimentat lumina şi viaţa, sunteţi în mâinile unui Dumnezeu mânios...
Dumnezeul care te ţine deasupra prăpăstiei iadului după cum cineva ar ţine un păianjen sau un fel de insectă dezgustătoare deasupra focului, e scârbit de tine şi e îngrozitor de provocat. Mânia lui îndreptată asupra ta arde ca un foc. în ochii Lui, tu eşti vrednic numai şi numai ca să fii aruncat în foc. El are ochii prea curaţi ca să poată privi înspre tine. Tu eşti de zece mii de ori mai monstruos în ochii lui Dumnezeu decât cel mai veninos şarpe. Tu l-ai ofensat pe Dumnezeu mai mult decât a putut oricare rebel, oricât de încăpăţânat ar fi el, să-şi ofenseze regele şi, totuşi, numai mâna Lui te face să nu cazi chiar în clipa aceasta în foc...
Gândeşte-te la următoarele, tu care eşti prezent aici şi încă nu eşti născut din nou. Gândeşte-te că Dumnezeu îşi va executa cu siguranţă mânia Sa feroce, ceea ce implică faptul că mânia va fi dată fără milă. Când Dumnezeu va privi inefabila ta situaţie, când va privi tortura ta şi va vedea cât ele disproporţionată este în comparaţie cu puterea ta, când va vedea cum sărmanul tău suflet este strivit, cum cade într-o umbră nesfârşită, El nu va avea nici un pic de milă pentru tine, El nu va mai amâna execuţia mâniei Sale şi nici nu-şi va uşura mâna apăsătoare. Atunci nu va fi nici o moderaţie sau milă. Dumnezeu nu-şi va opri furtuna, nu va avea nici un pic de interes pentru binele tău, nu se va îngrijora de faptul că s-ar putea să suferi prea mult. El se va asigura numai ca toată suferinţa ta să fie potrivită cu cererile dreptăţii... Dumnezeu nu va avea nici un folos pentru tine decât să te arunce în suferinţă şi vei continua să foloseşti stăpânului ca un vas al mâniei pentru totdeauna. Un vas ca tine nu va fi bun de altceva decât de a fi umplut cu mânie.
Când marele şi mâniosul Dumnezeu se va ridica şi îşi va execut! groaznica răzbunare împotriva sărmanului păcătos, şi când nenorocitul va suferi din plin infinita greutate şi putere a indignării Lui, Dumnezeu va chei iu tot universul să privească teribila maiestate şi puternica putere care se vede- în suferinţa acestui păcătos... Avem de a face cu o mânie veşnică... «ciu. cunoaşte puterea mâniei lui Dumnezeu?»... Aşadar, toţi cei ce sunt fiu Hristos să se trezească acum şi să fugă de mânia viitoare. Mânia Atotputernicului Dumnezeu planează fără îndoială asupra unei mari părţi a acestei congregaţii. Fugiţi afară din Sodoma: «Grăbiţi-vă şi scăpaţi-vă vieţile, nu priviţi înapoia voastră, scăpaţi la munţi căci altfel veţi fi consumaţi de focul sfintei mânii»"28.


Desigur, trebuie să recunoaştem că dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu, cu toţii ne-am coborî în abisul întristării şi chinului veşnic. Axarea pe judecata pe care o merităm poate aduce pe câţiva la pocăinţă. însă, această prezentare a lui Dumnezeu ca o fiinţă răzbunătoare, lipsită de compasiune, îmi stârneşte repulsie. Nu pot accepta că această mânie exprimă, cumva, o iubire mai profundă. Cu siguranţă, această predică nu-L înfăţişează pe Dumnezeu ca iubitor de duşmani. Nu este de mirare că atât de mulţi, atunci când s-au confruntat cu o astfel de imagine a lui Dumnezeu, au simţit repulsie şi au urmat alte religii, sau au devenit atei şi anticreştini.


Îl aşteptăm aşadar pe scoţian să lase mânia, răzbunarea, onoarea, duelurile învăţate de la dumnezeul lui şi să vină la Dumnezeul Cel adevărat, la Hristos care a murit pentru păcătoşi ca să-i mântuiască pe toţi, dacă vor, adică să vină la iubire ca să devină român şi ortodox.

Cu durere şi dragoste, Alexandru

Din primul posta am inteles intr-un final ca nu ati inteles ce inseamna predestinarea si vreti sa va explic eu.Ati fi putut sa spuneti asta intr-un mod mult mai concis.Mai mult,va mascati incapacitatea sub ironie desi eu v-am spus clar ce v-am cerut:cele cinci(5,V,five,degetele de la o mana)puncte ale calvinismului.Intrucat ati ratat complet comentariul(nici nu exista un comentariu cu privire la ele in cele scrise de dvs)solicitati sa va explic eu.Draguta strategie,apoi poate comentati pe comentariul meu.Nu va suparati pe mine,dar este cel mai slab raspuns critic pe care l-am primit cu privire la tezele calviniste.In ce ati scris ati comentat orice mai putin ce spun ele.Ipocrizia deja atinge cote alarmante.

In al doilea post,care este un citat,puneti ghilimele si sursa va rog, ati invocat personalitatea lui Edwards.Si acolo contextul v-a scapat complet.Mai mult,va pot demonstra,daca totusi mai aveti un dram de onoare,ca habar nu aveti ce a inseamnat notiunea de ,,Trezire"si la ce se refera.Restul celor spuse acolo,cu privire la persoana mea nici nu ma obosesc sa le comentez.Cand lasul nu are raspuns direct atunci ataca persoana.O sa explic si despre puritani si Edwards ca sa nu ramineti in ceata totala.

O sa incep sa va pregatesc pe episoade ca sa aveti,de data asta,ce comenta,fie si pentru prima data de cand a inceput acest ,,dialog".Puteti intrerupe daca doriti,nu ati face decat sa-mi confirmati ceea ce cred deja despre dvs.Totusi am un dram de respect pentru ca fie si asa ati incercat,intr-un final,sa raspundeti intr-un anumit fel,cum ati putut dvs.O sa-mi iau la dispozitie exact cat timp v-ati luat dvs de la ultimul raspuns.Eu totusi il voi posta in in timpul zilei,nu cand oamenii dorm si nu pot fi de fata.

UPDATE:Am citit a doua oara postarile dvs,intr-o pauza.Prima data m-au amuzat pentru nu credeam sa ratati complet critica tuturor celor 5 teze.Este cumva vina mea,sunt obisnuit,in acest gen de dialog, cu precizia catolicilor.Apoi am ramas perpelex pt ca am realizat ca rar am vazut ceva mai haotic de atat.Cred ca mi-am pregatit prea multe materiale pentru specificul situatiei.

Prima data porumbelul pacii.Whatever.Dupa aceea afirmati ca nu ati inteles abordarea calvinita.Apoi,surpriza, textul biblic spre analiza desi nu sunteti convins ca stiti pozitia celeilalte partii.Dar sa combatem neicusorule.Citatul:unul singur si acela rupt din context.Nici o grija,ne vom ocupa si de el.Dupa aceea ironia.Aici porumbelul deja are icter.Postul secund debuteaza apoteotic:explicatia dvs,cu privire la credinta mea,asa cum credeti dvs ca este.Nu stiti dar o prezentati.Auditoriul deja se zbate in sughituri de plans si de compatimire.Pentru efect maxim: ,,să vedeţi că Scotland este mult înmuiat, mai apropiat de Ortodoxie, prin rugăciunile unora de pe forum şi mijlocirile Stăpânei".Nici macar nu vreti sa stiti ce cred despre asta,credeti-ma pe cuvant.As sari orice limita a ironiei.Adica sarmanul ratacit uite ce vede lumina prin rugaciunea noastra si whatever a cui.Sunt impresionat,desi nu am simtit asta.Sfat:nu va amagiti,desi fiecare este liber sa-si aleaga iluzia proprie.

Urmeaza lovitura:Dumnezeul infiorator al lui Edwards.O sa vedem daca nu gasim corespondent la asta prin ortodoxism.Partea aceea de postare,cu tot cu introducerea,nu va apartine.Plagiatul se evita prin citarea sursei.Sa revin:dupa citatul din Edwards urmeaza indemnul sa vina saracul nefericit la natia romana(sa-mi trag una daca am citit de aceasta conditie a mantuirii in Biblie)si ortodoxism.Simpatic,s-a gadilat si patriotismul iar lumea impresionata de lectia de iubire,aplaudat in picioare.Standing ovations.Finalul este efectiv demn de Othello: ,,cu dragoste si durere".Un fel de:Davai zdreanţa, Desdemona!

Efectul postarii dvs cu pivire la calvinismul meu:multumesc,tocmai l-ati intarit cum nici nu va imaginati.Cu privire la altii:nu este treaba mea.Acum sa trecem la ceva metodic.Inteleg ca este preferata o creativitate fie si haotica dar sa vorbim (si)la obiect.Raspunul(dvs sa aveti o Biblie in principal,ma intereseaza mai putin ce versiune) va avea urmatoarea structura:

1.Calvinisti si abordarea lor.Cele 5 teze pe scurt
2.Cele 5 teze pe larg,temei biblic,opinii,comentarii.Subcapitole.
3.Puritanii,Confesiunile de la Westminster si cea Scotiana.Posibil,in limita timpului,si altele.
4.Cuvant de final(save the last dance for me).

O sa aveti tot timpul din lume sa le comentati pana ne vom vedea-n fata Domnului.Acolo vom afla si verdictul final.Asta ca sa inlatur orice dubii,prezente sau viitoare,cu privire la o schimbare a calitatii partilor.Se incadreaza la categoria ,,Things that will NEVER happen".

Ne auzim.

Deja miroase a răspuns mânios în cinstea dumnezeului mânios
 

Sincer nici nu m-am obosit să răspund la cele cinci puncte ale calvinismului căci dumneavoastră aveţi o credinţă aparte pe care eu o numesc scoţianism. Dacă aş fi vorbit cu Jean poate-l dezbăteam. Ce tot încerc să aflu, în afară de patima asta a onoarei de duelare şi dorinţa de bătălie după asemănarea dumnezeului dvs. mânios, este ce înţelegeţi dvs. din cele 5 puncte ale scoţianismului ca să vă pot răspunde dvs. Tot acuzaţi că noi nu înţelegem de fapt ce este calvinismul, că este altceva decât tot combatem şi asta din cauză că dvs. nu-l înţelegeţi pe calvinism deoarece credeţi în scoţianism. Şi pe orice calvin cu numele x sau y am întreba el ne-ar explica x-ismul şi y-ismul. pentru că specificul protestantismului după cum îi arată numele este protestul, papismul individualist sau Quot capita tot sensus adică tradus din Publius Terentius Afer (195/185–159 îHr.) (Terence) câte capete atâtea păreri. După cum specificul Ortodoxie, după cum îi arată numele este dreapta credinţă, dreapta slăvire de Dumnezeu. De aceea şi tot protestaţi şi criticaţi, acuzând în loc să vă faceţi treaba de a trece la subiect. Se împlineşte cu dvs. cuvântul Evangheliei:


Matei 11:16 Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii,
Matei 11:17 . Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.
Matei 11:18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon.
Matei 11:19 A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.



Indiferent ce metodă am aplica cu dvs. nu este bună este rea, suntem noi cei vinovaţi şi dvs. doar vă faceţi păreri despre noi, desigur infailibile precum şi înţelesul dvs. despre credinţă, fiind un fel de victimă-erou, în loc să discutăm odată despre adevăr.

Chiar, de ce vă tot complexaţi şi nu veniţi odată la subiect? Chiar nu puteţi scăpa de robia seculară a papiştilor şi protestanţilor faţă de fanaticele bătălii pe viaţă şi moarte pentru credinţă? De ce tot luaţi ca atac personal tot ce vă spun despre greşita credinţă care o aveţi şi care evident că vă dăunează duhovniceşte? Chiar nu înţelegeţi că dragostea adevărată uneori şi strigă când vede pe cel iubit în primejdie de moarte?

Iaca strig şi eu: păzea scoţiene, te înghite dumnezeul calvinilor cel mânios! Vino să te scape Hristos!