@FlorinOlteanu
Exista o identitate dar nu de tipul celei budiste care este o extrema defecta,cred.Nimeni nu-si va pierde propria identitate,dar intre egoismul extrem si pierderea identitatii din budism exista calea adevarata : pastrarea identitatii personale in unitatea firii umane.Dumnezeu a creat persoane unice si irepetabile imbracate in aceeasi fire.Ele impart aceeasi fire dar niciodata nu se vor confunda intre ele.Dumnezeu ne-a creat persoane si persoane vom ramane pentru totdeauna.
Dragostea poate exista doar intre persoane distincte care nu se confunda,schimba,amesteca intre ele

Cuvantul "budism" este o piedica, un motiv de poticneala. Este de inteles.

Desi suntem despreunati la aratare, inauntru suntem toti impreunati in Dumnezeu.

De aceea, chipul nostru neschimbator, se afla in toti ceilalti.

In Adevar, realizam ca suntem cu adevarat in ceilalti. Desi fiecare eu este unic, inauntru simtim ca suntem ca Unul. Frati in Duh. Expresii ale Monadei.

Nerupte de Unul.


Ce este identitatea?

Toti parametrii care definesc "identitatea persoanei" asa cum o intelege mintea noastra actuala sunt instantiali, circumstantiali, trecatori.

Doar Dumnezeu este nepieritor, necircumstantial, indisolubil.

Omul care-si revendica o alta identitate decat cea in Dumnezeu, se afla "in tara straina."

Nu ca se afla altundeva, ci ca intelegerea lui nu este inca matura sa vada Adevarul - identitatea sa neschimbatoare.


--------

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti - este o instructiune care ne indeamna sa percepem similaritatea eului meu si a eului aproapelui.

Ca cele doua inlauntru sunt legate.

Sunt neameastecate si amestecate in acelasi timp - pentru ca in Duh nu mai exista aici-acolo ci doar acum.

Florin, ce crezi despre cele trei "variante" pentru originea universului din cadrul religiei budiste? Te identifici cu vreuna dintre ele?

Nu cunosc care sunt "cele trei variante".

Dragostea nu este doar polaritate ci si unime launtrica.

Nu doar distinctie ci si interpatrundere.

Nu doar separatie ci si amestecare.

Nu doar disjunctie ci si atingere.


Diferentierea si Unimea sunt aspecte simultan valabile in Adevar.

Se potenteaza reciproc. Ca intr-un dans duios - fara de sfarsit.

===========

In general porunca Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este inteleasa reflex astfel:

1.Eu si aproapele suntem diferiti.
2.Cu toate ca suntem diferiti eu trebuie sa-l iubesc pe celalalt ca pe mine insumi.

Perceptia initiala a disjunctiei creeaza dificultati in aprinderea iubirii.

Iubirea are nevoie sa perceapa o compatibilitate, o zona de interpatrundere pentru a incepe sa curga.


Sensul profund al instructiunii este acesta:
1. Eu si aproapele in Duh suntem uniti.
2. Desi imi apare diferit il simt ca parte din mine. Ma simt pe mine in celalalt.

Confunzi scopul cu mijlocul.Iubeste-ti aproapele nu devoaleaza ca tu ai fi una cu aproapele ci e un mecanism psiholigic ,o carja care sa ne ajute sa savarsim virtutea

"Divinitatea e în toată materia" şi "divinitatea se confundă cu materia", nu conţin acelaşi sens - sunt două afirmaţii diferite: "divinitatea e in toata materia" sau mai corect spus "divinitatea e in toată creaţia" = pan-enteism (Dumnezeu locuieşte în toate) şi panen-teism = (toate sunt parte din Dumnezeu şi Dumnezeu este mai mult decât suma tuturor) - adică Dumnezeu este confundat cu creaţia.
Ortodoxia menţine o distincţie ontologică între creat şi necreat. Creaţia nu este parte din Dumnezeu, Dumnezeu (în Cele Trei Persoane, Fiinţă şi energii) Este distinct de creaţie.

In budism sunt trei variante acceptate in ceea ce priveste originea universului:
-Prima afirma ca universul s-a format strict prin legile naturale.
-A doua afirma ca universul a fost creat si intretinut de o putere divina
-A treia afirma ca universul a existat din toate timpurile, si va continua sa existe la infinit, deci n-a fost creat.

Cu care te identifici?

Mentionez ca Buddha s-a incurajat discipolii sa gandeasca critic afirmatiile tuturor, si sa nu creada in invataturi fara dovezi:
http://www.parami.org/buddhistanswer...ma_science.htm

Iubirea de aproapele nu este o carja care ajuta la infaptuirea "virtutii".

Iubirea nu este un mijloc. Iubirea este finalitatea.

Insa ea poate fi inteleasa gresit de multi ca ar fi doar o unealta. O carja pentru ce altceva?

Ce "virtute" este mai mare decat iubirea?

Dimpotriva - celelalte virtuti sunt auxiliare pentru atingerea iubirii.

Eurile nu sunt identice - pentru ca sunt si despartite. Asa le simtim acum.

Insa ele in Hristos se simt ca fiind unite. Se interpatrund reciproc.

Altfel nu s-ar fi spus:
"Rămâneţi în Mine şi Eu în voi." Iar aceasta minune o face iubirea.

----------
Nici la budisti nu exista virtute mai mare ca dragostea.

Nici vederea adevarului ultim nu innobileaza asa cum innobileaza dragostea.

Iubeste-ti aproapele.... Ca pe tine insuti.

Ca pe tine insuti - daca nu este privita din perspectiva Unimii in Duh - poate crea mari dificultati de intelegere avand in vedere ca "cine tine la sufletul lui il va pierde".

Adica cine se iubeste pe sine nu se mantuie.

Adica sa nu ne iubim pe noi insine.

Iar daca pe aproapele, in virtute, il iubesc asa cum ma "iubesc" pe mine in virtute (care-mi urasc sufletul)....rezulta ca trebuie sa-l urasc.

=====

Iubirea de sine prin altii este mantuitoare. Caci eul nostru in adevar...este in ceilalti. Doar salvandu-i pe toti ne salvam pe noi insine in intregime. Daca o singura oita ramane ratacita, prin ea eul nostru este in suferinta.

Iubirea de sine prin sine este pierzatoare. Este izolare, uscare si aruncare in foc.

==========

Tocmai vederea separatiei de celalalt este terenul in care musteste mandria, invidia si toate celelalte cate le insotesc...

Vederea diferentei - fie ca este culoarea pielii, rasa, avutia, nationalitatea, credinta...este cea care genereaza conflicte.

Vederea unimii cu celalalt - este cea care aduce pacea.

Diferenta este reabilitata, isi recastiga puterea generatoare de extaz doar atunci cand este recunoscuta Unimea Dinlauntru. Fara Unime, prin sesizarea exclusiva a diferentei toate intra in coliziune.