Să zic...
Să nu zic...
Mai bine te respecta în primul rând şi DOAR ca soţie.

Da' de ce? nu-s tot om pana la urma? respectul initial nu a fost ca sotie, ci tot ca om; pentru ca nu am fost sotia lui de cand ne-am intalnit; am fost doar un om.

Nu pricep de ce/ce vrei sa zici de fapt.

Păi normal, când nu ţi-a fost soţ, te respecta ca femeie.
Acu' ...

În fine, nu vreau să zic nimic....

atunci de mai incepi ceva daca nu mai termini?!

but nevermind, pot presupune unde bati...

Păi am terminat de când am zis, nu-s de vină eu că tu n-ai înţeles.

Nici eu nu prea am inteles.

Dragos, nu am e une sa visez ce vrei tu sa zici prin ...nimic... penru ca nu ai zis absolut nimic inteligibil. Se pare ca nici nu-s singura care nu a inteles... dar se pare ca tu TREBUIE sa zici ceva, chiar si daca nu zici nimic prin ceea ce zici. Nu poti altfel, nu cand vine vorba de mine, nu?! Ei bine, multumesc pentru atentia ta, dar nu aveam nevoie.

Poate pe vremuri copiii nu se faceau atat de mari, in pantecele mamelor, chiar daca aveau o astfel de mostenire genetica, ci doar cat le permitea constitutia si resursele corpului matern... desigur, se mai intamplau, din nefericire, si astfel de incidente nefericite :(...niciodata nu vom ajunge, se pare, sa intelegem caile Domnului...
Pana acum insa se pare ca am avut un mare noroc, putea sa se intample ceva mult mai rau, dar se pare de data asta Dumnezeu chiar mi-a ajutat...( desi la inceputul sarcinii stiam ca avem amandoi Rh negativ, dr a insistat sa-si faca si el analiza si, surpriza...stia gresit; marele noroc sa pare e ca nu am facut eu anticorpi anti-rh, ceea ce ar fi putut fi rau pt fat....culmea cade data asta nu m-am speriat asa de rau, mai rau s-a speriat el dcat mine, chiar era putin revoltat ca de ce nu am insistat sa-si faca analizele mai din timp....poate nu m-am speriat asa rau pt ca stiam ca pana acum s-a dezvoltat normal, iar de-acum daca ar fi fost in pericol, puteam sa o si scoatem afara,( adica sa o nastem inainte de termen, e destul de mare, se pare) sa nu i se intample ceva mai rau).... ce sa zic, sper sa ma ajute si de acum incolo, si duhovnicul a spus" daca nu voia Dumnezeu, nu ti-l dadea"... chiar si sotul a spus ca nu se simte nedreptatit ca s-a nascut atat de greu, prin cezariana, si zice ca daca traieste e pt ca Dumnezeu a vrut asta, ca el si mama lui sa fie salvati, ca altfel poate n-ar fi fost...

Cred ca inteleg si eu unde vrea sa bata, dar acum chiar ce mai conteaza, tot respectul pentru el si pt tot ce face acum, in aceasta perioada binecuvantata ...
Din fericire se pare ca inca sunt multi barbati care inteleg ca ei trebuie sa sustina familia, prin truda lor, si trebuie sa-si sustina si sotia, mai ales atunci cand e insarcinata si/sau are copil/copii de crescut...( si nu sa creada ca s-ar fi descurcat ei mai bine fara ele )
Acum nu stiu daca e vreunul atata de naiv incat chiar sa creada asa ceva, dar se pare ca sotii se impart in cel putin 2 categorii ( si poate si sotiile): cei care isi recunosc propriile limite si meritele sotiei in a avea si a intretine o casa si o familie ( alminteri nu vad cum poti avea o famile fara o sotie sau fara un alt partener) , si cei care cunosc acest lucru, dar, de teama de a nu o pierde, incearca sa o sperie si sa o convinga ca fara el e neputincioasa, ca daca pleaca nu o sa mai poata face niciodata nimic in viata, samd...acu. e drept ca nici femeia fara barbat nu poate avea o familie, dar asta nu inseamna ca dacanu a functionat o casnicie ( nu a reusit sa satisfaca " standardele" lui x sau y :P) ....dar in virtutea acestei temeri, foarte multi atat barbati cat si femei se tem si accepta compromisuri. Pana la urma o astfel de relatie e o investitie pe termen lung, nu e usor sa lasi sa se duca tot ce ai investit ( afara de bani si resurse materiale, care poate ii faci la loc, in timp, e vb de sentimente si nu in ultimul rand de timp, singura resursa cu adevarat epuizabila si care nu se mai poate recupera niciodata ....dar bine, asta se intampla si intr-o afacere, spre exemplu, investesti timp, bani si chiar sentimente ( sperante, aspiratii), si ti-e greu sa renunti la ea dupa ani de zile, chiar da a nu mai merge si chiar daca sunt oportunitati multmai bune ; dar totusi o afacere e o afacere, pecand o casnicie...inseamna cu totul altceva, mult mai mult....un suflet ramane ologit dupa iesirea dintr-o astfel de relatie, dupa cum bine zice si Marin Preda in cartea sa ( cm iubit dintre pamanteni)...in fine, acum nu stiu daca acest aspect esteconform cu invatatura crestina, sau este o greseala, o eroare umana atunci cand se intampla asa ceva, defapt nu ar tb sa se intample...

Felicitari si sarcina usoara in continuare :)!
Daca nu ai avut probleme pana acum, Doamne ajuta, posibil sa nu ai nici de acum inainte, pana la 32 de sapt cand poti intra in prenatal. Desigur, sa nu exagerezi cu efortul. Daca iti e prea greu mai ales acum pe canicula, poti merge la medic sa-ti dea concediu medical ( de risc maternal). La noi nu s-a putut ca eram prea putine angajate ( adica doar doua, si ramanea una singura; sincer, nici mie nu mi-ar fi placut sa plece cealalata si sa raman doar eu). Pana la urma s-a gasit pe ultima suta de metri o fata in locul meu, si se pare ca se descurca pana acum...dar am avut emotii, ultimele zile de munca parca au fost cele mai epuizante...si dupa ce am ramas acasa, adica de vreo 2 sapt, parca toate mi s-au ingreunat...pana la acest moment nici nu stiam cum au trecut cele treeizeci de saptamani, doar seara dupa 10 ore la munca parca mergeam mai greu pana acasa, uneori...dar cand ajungeam tot mai trageam de mine sa fac una-alta...acum cateva zile, insa, mi s-a parut grea si m-am opintit sa ridic si oala cu ciorba...cu toate ca nu m-am ingrasat foarte rau, nici fata nu e asa mare, cca 2 kg, daca mai aveam si eu vreo 95 ( doamne fereste) ??? Plus ca la noi a mai fost si canicula zilele trecute, acum s-a mai racorit dar eu tot mor de cald..