Sfantul Teofan Zavoratul +
 

Prin Taina Nuntii un barbat si o femeie se unesc si creeaza o familie crestina binecuvantata. Cei bolnavi se vindeca pri Taina Sfantului Maslu.
Sfintele Taine sunt izvoare ale Harului Dumnezeiesc, care-i adapa pe credinciosi cu putere. Nu exista alte cale, alt mijloc ca sa primeasca cineva harul. Si cine vorbeste despre alta cale este rau credincios si inselator. Trei lucruri sunt necesare pentru mantuire, adica credinta, viata in conformitate cu poruncile dumnezeiesti, si harul divin care se ofera prin Sfintele Taine, necesita si pe al patrulea, preotia, pe care a randuit-o Dumnezeu. Este necesar sa vietuim dupa poruncile dumnezeiesti, dar acest lucru este cu neputinta fara indrumarea slujitorilor lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Sinaitul +
 

Sa nu ne mahnim cand cerem de ani de zile ceva lui Dumnezeu si nu ne da. Nu ne daruieste, fie pentru ca o cerem la timpul sau modul nepotrivit, fie pentru ca suntem nevrednici sa primim , fie ca primind, vom cadea in mandrie sau nepasare.

Sfantul Nectarie al Pentapoliei +
 

Iubirea este dispozitia buna a sufletului, care-l face pe om sa nu prefere nimic altceva mai mult, decat sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Dar este cu neputinta sa dobandeasca cu statornicie inlauntrul lui aceasta iubire cel care s-a lipit cu patima de ceva dintre cele pamantesti.

Sa nu spui ca doar credinta in Hristos poate sa te mantuiasca. Aceasta este cu neputinta, daca nu dobandesti si iubirea practica. Simpla credinta, care nu este insotita de fapte de iubire, nu foloseste la nimic, de vreme ce si demonii cred si se cutremura.

Atunci cand omul iubeste un lucru, se alipeste de acesta, si ca sa nu se lipeasca de el, le dispretuieste pe toate celelalte care-l despart de acel lucru. La fel si cel care- L iubeste pe Dumnezeu cultiva rugaciunea curata si alunga dinlauntrul sau orice patima, care-l impiedica sa ajunga la Acesta.
Mintea care se uneste cu Dumnezeu si ramane cu El in rugaciune si iubire, devine inteleapta, buna ,puternica, iubitoare de oameni , milostiva , indelung rabdatoare. Intr un cuvant, dobandeste toate cunostintele dumnezeiesti. Cand se indeparteaza insa de Dumnezeu si se alipeste de cele pamantesti, sau devine un dobitoc, incurcandu-se in placeri , sau devine o fiara, certandu-se cu oamenii pentru lucruri materiale.

Cel care se teme de Dumnezeu are intotdeauna tovaras smerenia. Si smerenia il duce la iubire si la multumire fata de Dumnezeu. Adica, cugeta la viata de dinainte, la diferitele pacate si la ispitele lui, si cum l-a salvat din aceasta Domnul, si l-a purtat din viata patimilor, la viata dupa Dumnezeu. Deci , prin asemenea ganduri , dobandeste si iubirea fata de Dumnezeu, Binefacatorul si Carmuitorul vietii lui , Caruia Ii multumeste neancetat, cu multa smerenie.
Cel care-L iubeste pe Dumnezeu duce pe pamant viata ingereasca. Posteste si privegheaza, inalta cantari, se roaga si cugeta intotdeauna binele pentru fiecare om. Iubirea fata de Dumnezeu il misca pe cel care o are sa dispretuiasca orice placere trecatoare si orice osteneala si tristete. Sa iei incredintare despre acest lucru de la toti sfintii care au patimit atatea pentru Hristos ! .

Vorbind de păcatul strămoşesc atât ca stare de păcătoşenie,cât şi ca vină la toţi urmaşii lui Adam, am văzut că păcatul este un act nou de o gravitate cu totul deosebită,cu urmări profunde asupra întregului neam omenesc. Prin căderea protopărintilor a apărut un nou mod de viaţă şi existenţă în care este amestecat şi răul – „existenţa adamică” (N.Mladin – Cristos – viaţa noastră.Asceza şi mistica paulină” în anuarul Fac. din Sibiu, 1948).
http://ortodox.us/wp-content/uploads/2008/05/iisus.jpgPăcatul afectează profund nu numai firea omenească şi viaţa oamenilor, ci şi creaţia, cosmosul în general, căci prin voinţa omului răul devine o forţă devastatoare care strică nu numai frumuseţea chipului lui Dumnezeu în om, ci şi frumuseţea cosmosului, introducănd virusul stricăciunii peste tot – pamântul este blestemat din cauza omului (Facere. 3,17-19). Prin păcat omul ajunge la cea mai mare departare de Dumnezeu nu numai prin fire, care este mărginită, dar şi prin voinţă, care a creat un nou mod de existenţă, acela al păcatului.

Sfantul Antonie cel Mare +
 

Prin trup , omul este muritor . Dar prin minte si cuvant , nemuritor . Tacand , intelegi si dupa ce ai inteles , graiesti . Caci in tacere naste mintea cuvantul . Si rostind cuvant de multumita lui Dumnezeu , iti lucrezi mantuirea.

Parintele Sofronie + ( Despre pocainta )
 

In ziua Invierii si a Judecatii, tot binele pe care l-am facut de-a lungul intregii noastre vieti va sta langa noi, indreptatindu-ne ; si dimpotriva, tot raul pe care l-am facut ne va vadi, daca nu vom fi adus pocainta potrivita. Uratele fapturi si cuvintele rele pot fi sterse din sufletul nostru prin lacrimile pocaintei, oricat ar parea de curios , si logic chiar cu neputinta . Se vindeca bineanteles urmarile negative ale pacatului asupra noastra, dispare puterea pierzatoare a faptelor savarsite de noi fata de aproapele ; prin dumnezeiasca putere se zideste din nou plinatatea vietii, insa nu printr-o interventie numai din partea lui Dumnezeu, ci intodeauna impreunata cu pocainta si deschiderea oamenilor , caci Dumnezeu nimic nu poate face cu omul fara om.

*Nota : Prin invataturile sale, Parintele Sofronie este contemporanul nostru. Cunoscut de noi mai ales drep duhovnicul parintelui Rafail Noica, parintele Sofronie de la Essex a fost, la randul lui, ucenicul unui mare parinte, Sfantul Siluan Athonitul. A adunat in jurul sau oameni dornici sa invete calea lui Hristos, comunitatea monahala de la Essex, Anglia , fiind rodul duhovniciei sale. A aratat ca si in Apusul secularizat poate exista viata traita dupa voia lui Dumnezeu.