Tu n-auzi sufletul meu cum geme?
Sufletul meu ca o pasăre se zbate,
Plânge tăcut când răspund provocărilor ...
Cum plânge sufletul meu rănit ...

În lupta oarbă a orgoliilor
Încă mă las târâta,
Sufletul ar vrea să se-nalţe deasupra norilor,
Mândria mă vrea prăbuşită.

Privirea mea e o lacrimă,
Zâmbetul meu – un suspin,
Ţie mă închin, Soare al Dreptăţii,
Vino în inima mea, Fiule Divin !

Să izvorască dragostea mea pentru Tine,
În cascade de lumină
Să se contopească
Stropii divini,
Fruntea şi obrajii plânşi
Să-Ţi răcorească!
Balsamul lacrimilor e durerea,
Încătuşată, suspinândă mângâiere…
Înfloreşte-mă cu dorul de a fi
Iubire, adevăr şi bine şi speranţă,
Maiestosul rod al zorilor de zi.
Mă înalţă printre edenice chipuri serafice
Celeste harpe la iubirea Ta,
Arta mă transformă,
Mă răvăşesc în diafane forme,
Adorm in valuri sonore,
Trezeşte-mi inima să te adore!
Te chem,
Din ţărmuri tremurânde
Ecoul îmi răspunde,
Lumina necreată fiinta îmi cuprinde,
Şovăitoare mă îndrept,
Dar până când
ŞI până unde?

Când vă rănesc, prieteni,
Îl văd pe Dumnezeu plângând;
Posomorât, cerul varsă lacrimi,
Tristeţea ierbii mă opreşte
Să mai calc pe ea,
Gemetele copacilor-durere surda,
Florile palide îşi pleacă timide capete;
Neputinţa mea de-a vă iubi, de-a vă ierta
Mă doare,
O lacrimă strivită
E dragostea-mi ce moare,
Inimă curată aştern sub bolţi de stele,
Îmi cert sufletul să vă aline
Cu lacrimile mele.

Să cânt bucuriile acestei lumi,
Ce-nseamnă bucuria?
Dor de-nviere, de soare, de stea,
Imn legănat în inima mea,
Bucuria ce-nseamnă?
Călător în mister,
În lumină de Cer,
Bucuria ce-nseamnă?
În lacrima-cuvânt
Mângâierea Ţi-o simt,
În inima-mi stea,
Mărturie
Dragostea mea
Ţie să-Ţi fie,
Loc de popas
Inima a rămas
Adăpost,
Lumină din Lumină,
Mă ascund de anost;
În sufletu-mi stingher,
Mlădiţă de credinţă,
Iubire, umilinţă,
Bucuria înseamnă
Trepte spre Cer.

Ca un crinr însângerat
Înflorise speranţa
Roua regală impurpurase
Obrajii inimii,
Mîngâietoare aripi de sidef
Străpungeau carcasa amorfă,
Acordurile lirei se înăltau,
In imn dureros se impleteau
La crucea pătimirii Tale.
Eram un arbore falnic,
Securile nu puteau sa muste,
Seva se oţelise pentru eternitate,
Coaja de diamant
Zdrobea dintele de răutate;
Neştiinţa lor
Făcuse din umilirea mea
Lemn pentru crucea Ta.
Cuiele în trupul meu străpuns
N-or să Te mai doară,
Doream să-Ţi fac suferinţa uşoară.
Mi-am plecat tăcutele ramuri.
Atins de miresmele Tale
Frunzişul a îngenuncheat,
În sunet foşnitor.
Mistuit de dor clocotea
Să devină rugă
Mileniului următor.

Mă întorc greu la picioareleTale,
Sufletul meu şi-a sfâşiat
Veşmintele printre mărăcini,
Drumul este lung,
Mă sfârşesc de puteri,
LaTine,Dorite,vreau să ajung,
În palatul Tău,cu nepreţuite lumini.
Lacrimi amare îmi udă pâinea trudită,
Iisuse Hristoase,Mărite,
Puterile-mi sunt sleite,
Doru-mi sfâşietor Te cheamă,
Am nevoie de Tine,
Fără Tine mi-e greu şi mi-e teamă.

Cum se roagă inima mea,
Cu aripi de lumină
Ţi se-nchină,
Cu dor de Cer,
Stingher, sufletu-mi
Se-anină.
Ce sărbătoare împărătească
Lumina Cerului Rai:
Ochi de lumină,
Aripă-ngerească,
Mers de regină,
Fericire cerească.

În noaptea marilor sfâşieri
Ţi-am strigat:
Nu mai am puteri,
Fără Tine mi-e greu,
Fii lângă mine,
Nu mă părăsi;
Fă din nou,
Pentru mine zi,
Cu stinsele şoapte
Ţi-am spus,
N-a fost noapte,
Pentru mine
Soarele niciodată
Nu a apus,
Dulcele meu Iisus !

Pocainta !!!
 

Pocainta !!

Aici si acum se va schimba,
Ce a fost odata viata mea,
Caci cel ce crede in Tine,[COLOR=red].[/COLOR]
Va avea parte numai de bine.

Stand sus in cer Tu il pazesti,
Pe cel ales de Il voiesti,
Caci Tu esti Tatal tuturor,
Iar dragostea-i al Tau izvor.

Pe al Tau Fiu, Tu ni l-ai dat,
Flamand de lume, nemancat,[COLOR=red] [/COLOR]
Sa mantuiasca a noastra lume,[COLOR=red] [/COLOR]
Schimband astfel tot rau’ in bine.[COLOR=red][/COLOR]

Iar noi cu al nostru suflet necurat,
Nici macar nu L-am recunoscut,[COLOR=red][/COLOR]
Pe Cel Ales, de Domn, chiar Fiul Lui,
Caci suntem multi, orbi si intinati.

O, Doamne de-as putea intotdeauna,
Sa scriu asa cum as vrea eu,[COLOR=red][/COLOR]
Sa-L simta, sa-L guste si sa-L placa lumea, [COLOR=red] [/COLOR]
Pe Unul Sfant si Bunul Dumnezeu. [COLOR=red] [/COLOR]
[SIZE=3] [/SIZE]

NOI SPUNEM DOAR CĂ TE IUBIM

Noi spunem doar că Te iubim, Iisuse Domnul nostru
Dar inima o împărţim, căutând prin viaţă rostul.

Cu-n murmur stins pe buze Îţi declarăm iubirea…
Dar viaţa şi trăirea…se-aseamănă cu omenirea.

Noi spunem doar că Te iubim…dar ne-ntrebăm adesea:
„Noi pentru cine azi trăim, şi inima cui dăruim?”

Un ceas cu Tine Doamne noi nu putem veghea,
Şi zicem că iubirea doar Ţie îţi vom da.

Ne alipim iubirea de tot ce-i trecător,
Iar Domnul stă la uşa închisă cu zăvor.

Ne înşelăm adesea când spunem că-L iubim,
Dar la prima-ncercare…pe Domnul părăsim.

O, Doamne pune iar în noi iubirea Ta Divină,
Şi fă ca dragostea-dintâi în inimi să rămână!

Şi zi de zi când ne vorbeşti, să-Ţi spunem cu tărie:
Ca Te iubim cu-adevarat, acum si-n vesnicie

Florin Patru