Bineînțeles că-l văd și pe cruce, însă nu uitați vă rog că sunt adventist și-L văd la ora asta la dreapta Tatălui în calitate de Mijlocitor și Avocat al nostru și-L văd de asemenea (prin credință de bună seamă) pe tron în calitate de Rege al Regilor și Judecător venind pe norii cerului în slavă și mărire.
Nu mă limitez să mi-L amintesc doar de două ori pe an: o dată legat în scutece și o dată legat pe cruce...

Sectarule, ţie chiar îţi place să trăieşti într-un vis interminabil şi în false percepţii asupra realităţii. De unde atâta mândrie, sectarule, pe capul tău ??

Noi , crestinii ortodocsi , cinstim si ne inchinam sfintelor moste ale sfintilor pe temiul urmatoarelor marturii ale Sfintei Scripturi.
1. Si in Vechiul Testament trupurile celor drepti si sfinti li se dadea deosebita cinte (Fac. 50, 1-14; Ies. 13, 19; IV Regi 23, 18 ; Sir. 49, 11 si altele.)
2. Trupurile sfintilor sunt biserici si lacasuri ale Duhului Sfant (I Cor. 3 , 16-17).
3.Dumnezeu se proslaveste si in trupul si in sufletul celor sfinti , care sunt ale lui Dumnezeu. (I Cor. 6, 19-20)
4.Trupurile celor sfinti sunt vase de cinste ale lui Dumnezeu, sfintite, potrivite pentru lucru bun (II TIM. 2, 21).
5.Trupurile unor sfinti, dupa moarte , sunt inzestrate de Dumnezeu cu puteri minunate, precum: fac minuni, vindeca boli, nu putrezesc , raspandesc buna mireasma , s.a (Matei 27, 52-53).
6.Trupurile sfintilor , uneori, inca fiind ei in viata, faceau minuni (Fapte 19, 11-12; 5, 15)
7.Trupul Sfantului Prooroc Elisei , la un an de zile dupa moartea sa, a inviat un mort ( IV Regi 13 , 20-21; Sir. 48, 14-15)
8.In Testamentul Nou, trupurile crestinilor morti nu mai sunt spurcate, caci ele sunt biserici si lacasuri ale Duhului Sfant ( I Cor. 6 , 19-20; 3, 16-17 ; s.a)
9.In multe biserici crestine si azi se gasesc sfinte moaste ale sfintilor, care se pastreaza neputrezite de sute de ani si prin care Dumnezeu lucreaza nenumarate minuni cu cei credinciosi.
10.Practica Bisericii - de la inceput si pana azi - a pastrat aceasta traditie sfanta de a ne inchina la sfintele moaste ale sfintilor.
11. Si ingerii cinstesc trupurile oamenilor sfinti (Iuda 5,9)
12. Chiar si hainele oamenilor sfinti - care au acoperit trupurile lor - au facut minuni, cum au fost , de pilda , cojocul lui Ilie (IV Regi 2, 14) sau mahramele Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-13)

Vedeti voi sectarilor importanta moastelor? Vedeti?
Si mai adaug ceva, o intamplare adevarata la care au participat si parintii mei.
Mai demul la Manastirea Putna , nu stiu cat timp a trecut , s-a intamplat sa fie si parinti mei la Sfanta Liturghie. La aceasta manastire dupa slujba se citeste o rugaciune de dezlegare. In timpul rugaciunii o femeie a inceput sa scoata sunete ciudate. Sunetele si gesturile nefiresti se intensificau odata cu citirea rugaciunii. Dupa rugaciune , bineinteles ca preotii de la manastire si-au dat seama despre ce este vorba. Au inceput o slujba speciala pentru a scoate duhul cel rau din biata femeie. La aceasta slujba s-au folosit de Sfinte moaste. La manastirea Putna sunt moastele Sfantului Ghenadie. Auziti aici sectarilor rataciti de la adevar, cand a atins-o pe aceasta femeie , care si asa se manifesta cu niste gesturi nedescrise, o voce din ea , ca de barbat cand a racnit odata "GHENADIE MA ARZIIIIIII" aceste sunete auzindu-se de la poarta manastirii. Vedeti voi. Cine uraste moastele? Cine ? demonii si pe langa ei , mai ratacesc si pe altii.

Aveti mare grija si sa dea Domnul sa va intoarceti la ADEVARATA BISERICA A LUI HRISTOS.

Si inca ceva putem vorbi si despre altele. Cu ajutorul cartilor Parintelui Cleopa si in primul rand cu ajutorul LUI DUMNEZEU noi crestinii ortodocsi va vom raspunde la nelamurirea voastra.

Doamne ajuta!

Da, însă niciodată nu erau exhumate spre a fi expuse și mai ales spre a fi sărutate.

E vorba de sfinții în viață.

Versetele vorbesc tot de sfinții în viață. Și atenție: e vorba de duh, nu de suflet (am verificat în versiunea ortodoxă, la fel spune).

Tot de cei în viață e vorba...

... tot de sfinți în viață (înviați) e vorba....

Scuze, ce legătură cu moaștele?

în sfârșit un text ce ar părea la subiect. Totuși, rămășițele (exhumate accidental) lui Elisei nu au devenit moaște expuse la templu pentru închinare.

Vă atrag atenția că repetați nejustificat punctul 4. E totuși vorba de trupuri creștinilor vii.

Parcă era vorba de temeiul mărturiei Sfintelor Scripturi....

Idem - nici o mărturie scripturistică...

De-a dreptul halucinant! Scrie acolo că se închină la moaște și le sărută? Puțină decență vă rog....

Și care e legătura cu moaștele?

Poate sectarii văd, eu sincer deloc! Apreciez totuși efortul ce l-ați depus pentru o postare atât de lungă și punctuală.

Tuturor vorbelor mincinoase ale sectarilor ignoranţi, ignari şi ignobili, Ortodoxia le răspunde cu FAPTE: moaştele sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva
http://www.youtube.com/watch?v=KSQqZ...eature=related
Aşa le închid sfinţii gura blestemaţilor sectari.

eram sigur ca o sa raspunda asa! eram sigur. Oricum sectarii sunt 0. pentru ca sunt impotriva Bisericii lui Hristos! Din aceasta cauza! Voi ce aveti nimic. Ziceti ca aveti traire. Dar aveti mai multa mandrie. Si inca ceva ati plecat toti buluc de la Ortodoxie si in cele din urma o sa veniti inapoi dar din cauza mandriei, nu o sa veniti toti.
La parintele Cleopa au mers multi multi predicatori si sectari , multi multi. La toti le-a raspuns! La toti! Orice intrebare. Si dupa raspunsurile parintelui sectarii statea toti si isi inghiteau vorbele. Si sunt inca alti parinti care inca traiesc.
Acum sa iti pun si eu o intrebare ce religie ai?

Foarte bun materialul. Voi sectarilor aveti asa ceva? Raspunsul este scurt : NU! Sper sa nu ramaneti cu habotniceala voastra.

Si inca ceva: In ziua de azi oricine isi poate face secta. Cauta in Biblie un verset, il intelege cu mintea sa intunecata si isi creaza o secta! Si o intituleaza ca fiind credinta ce dreapta.
Vai voua celor ce nu intelegeti Biblia.

Înseamnă că ați nimerit-o bine. La niște sectari 0, niște argumente 0!:4:

Răspuns: religia creștină



de confesiune adventistă de ziua a șaptea. Iar "Biblia adventistă" ce tocmai a fost link-uită este de fapt... versiunea Cornilescu - cea mai răspândită Biblie a unui ortodox român:48:

au............. si voi stiti care e ziua in care va veni Mantuitorul ? A doua venire???
Ia zicetine si noua ce spun calculele voastre.

Deci tocmai spuneam că sunt adventist de ziua a șaptea.
Nu avem asemenea calcule și conform Scripturii nu știm ziua și ceasul venirii Lui. Dar ne pregătim. Căci știm că nu e departe. Așa credeau și sfinții apostoli.
Doamne ajută!

a , bine macar ca nu aveti acest concept! asta e adevarat sunt de acord cu tine. Traim vremurile de pe urma.
si inca ceva sectarilor, de ce demonizatii cand sunt atinsi de moaste fac si mai rau , se tulbura diavolul mai tare , am dat mai sus exemplu si voi nu puteti contesta asta.

Anatolie,fratele meu drag,frumos ai expus importanta moastelor si a sfintilor in general,si raspunzand lui tricesimusquintus Hristos daca a murit oare nu a mai intervenit asupra creatiei ,caci potrivit dumnealui citatele scripturistice nu erau indeajuns de viabile spre a sprijinii expunerea dvs,bine argumentata,eu zic ca trupul lui Elisei,din VT,atingerea de hainele si umbra lui Petru,si miile de minuni ale apostolior,si sfintilor cu moastele lor sunt elocvente ,dar un protestant si un neoprotestant,aici un adeventist de ziua a 7-a, nu poate accepta asa ceva fiindca ar fi ceva care nu intra in sfera doctrinelor de acest gen si pe de o parte il inteleg.

Fost ortodox, care a fugit la sectari, probabil ca a avut motive materiale temeinice. miza obtinuta de sectari era mare. Acesta a fost cornilescu
Nu mai dezimformati

Ați intuit bine miza, e mai mare decât tot aurul de pe acest pământ!

Normal, sufletele oamenilor.
Oare cine mai nazuieste la sufletele oamenilor?

Dumnezeu. Diavolul nu năzuiește, el vrea să le distrugă.

Am spus: miza obtinuta de sectari e mare.
Ati spus: ati intuit bine care este miza. (sectarilor vin si completez)
Am spus: normal, miza este sufletul oamenilor. oare cine nazuieste la sufletele oamenilor?
Ati spus: Dumnezeu. Diavolul nu nazuieste el vrea sa distruga.

Vin si spun: dvs sectarii sunteti Dumnezeu? Hula mai mare nu se poate.

Miza sectarilor este sufletul oamenilor. Pe care vrea sa il distruga intradevar, asemenea diavolului.

Totul spre informarea cititorului.

Hai să vorbim cuvinte și să ne dăm huța în văzul lumii:4:
http://yoursmiles.org/tsmile/proposal/t5109.gif

Asta o faceti dvs de azi dimineata. Vorbiti cuvinte si va dati huta in vazul lumii.
Eu nu am facut decat sa arat cu degetul ce face tricesimusquintus.

ca in greaca veche sPune asa, ca in greaca koine spune asa, ca cuvantul x este romanesc, ca kiriaki este sambata, ca ..... ca..... DECI HUTA HUTA.

"Diavolul nu năzuiește, el vrea să le distrugă. "
Dupa parearea mea este gresit. Diavolul nu poate sa distruga sufletul. Sufletul e vesnic. Diavolului ii este ciuda ca omul ii ia locul in Cer. Din aceasta cauza nu ne lasa in pace. Diavolul nu poate face absolut nimic cu sufletele noastre.

Nu mai spune asta. Te rog sa-ti amintesti de episodul cu demonizatul, cand Mantuitorul il intreaba care ii este numele, acesta ii raspunde: Legiune. Nu uita ca dupa cum mantuirea nu se adreseaza unei parti a fiintei, ci trupului si sufletului, tota asa si caderea nu e doar a trupului, ci si a sufletului.

"Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca." - Ioan 10. Cam asta face diavolul cu sufletele noastre.
Cea mai mare arma a sa este minciuna. Se pricepe de minune sa ne strecoare in minte minciuni despre cine suntem, despre valoarea noastra, despre mantuirea noastra, despre sfintenia noastra ...
Eu cred ca una dintre minciunile lui preferate are legatura cu smerenia. A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.

Dumnezeu uraste pacatul, dar il iubeste pe pacatos. Adica pe mine. Si pe tine. Si pe fiecare. Pentru ca toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, cum spune in Romani.

Diavolul poate distruge un suflet. Un om poate suferi atat de multa respingere din partea celor din jur, atat de multe abuzuri, incat sa nu mai ramana nimic intreg din sufletul sau. Din demnitatea sa de om. Foarte des, cand ma plimb pe strada, vad oameni tristi, cumplit de tristi, obositi, incruntati ... Atat de multe minti care sunt obisnuite sa asculte vocea distrugatoare a diavolului. Si eu am fost acolo.

Spune Domnul ca adevarul ne va elibera. Si asa este. Oamenii cu privirea senina, cu bucurie in inima lor, indiferent de cat de grele sunt zilele prin care trec, sunt cei care IL cunosc pe Dumnezeu... cei care stiu ca nu sunt singuri in incercarile prin care trec ... Cand Il cunosti pe Domnul, cand stii cine esti in El, diavolul nu mai are nici o putere asupra ta... pentru ca sti adevarul.

Cea mai mare arma a diavolului este minciuna, adevarat.
Dar atunci cand minciuna devine adevar si adevarul minciuna, aceasta este arma armelor.
Copilul se naste si vede deasupra ochilor cerul albastru si curat. Creste mare privind cerul curat si apoi vine cineva si ii spune: cerul e cenusiu nu mai e curat.
Copilul este omenirea care s-a crestinat dupa Hristos si care a stiut calea, 1000 ani. Cineva sunt sectele care au aparut ca ciupercile dupa ploaie de 1000 ani incoace sa ne faca pe noi crestinii sa credem ca cerul nu mai e curat. Dar ele uita ca nu pot sa ascunda sub cearceaf (scuzati cuvantul dar nu vad altul potrivit pentru ceea ce fac sectarii) 1000 ani de istorie, 1000 de ani de crestinatate.

``Eu cred ca una dintre minciunile lui (diavolului) preferate are legatura cu smerenia.``
Adevarat si aici. Doar numai diavolul putea sa va strecoare in minte un alt sens al smereniei.

smerenie = atitudine umila, respectoasa, plina de iubire si intelegere, plina de buna-vointa. As adauga: blanzi, plang, milostivi, curati cu inima, prigoniti pentru dreptate (datorita smereniei nu reactioneaza), facatori de pace.

Matei Cap.5:
1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

Iata suprematia smereniei : sa nu te impotrivesti celui rau si sa intorci obrazul stang cand esti lovit peste cel drept.
Atunci cand privirea iti e in sus, cum sugerati dvs, atunci esti mandru, sfidator si plin de sine si atunci, fara sa vrei, devii palmuitorul pentru omul milos, bland si facator de pace, pentru omul smerit.

Ati stricat domnule sensul cuvantului smerenie si fara sa vreau imi vine in minte:

19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.

Pentru ca asa cum spune Hristos in fericiri, porunca lui este sa fim curati cu inima, milostivi, blanzi, facatori de pace, deci SMERITI.

Sa vorbim tot despre smerenie.
Cat de mandru si plin de sine poti sa te socotesti crezand ca umbland printre semeni cu fruntea sus si ochii atintiti spre cer reusesti :
- sa nu te impiedici de femeia sau barbatul ispititor si astfel sa te feresti sa pacatuiesti cu gandul impiedicandu-te de ispita
- sa nu te impiedici de amagitorul care cu vorbe marsave strecurate in ureche te amageste spre locuri efemere
.... si lista poate continua

Iata de ce crestinul adevarat umbla cu fruntea plecata dar cu gandul inaltat la Domnul si astfel nu se impiedica si nici nu vede ispita si amagitorul, reusind sa se pastreze departe de pacat.

Ca desarte sunt hainele, desarta este atitudinea mandra, desarta este vorba amagitoare, desarta este a judeca pe altii, desarta este privirea sfidatoare, desarte sunt toate cele lumesti, pentru nimic din lumea asta nu ne face mai aproape de Dumnezeu decat sufletul smerit.

Smerenia nu anuleaza constiinta dragostei lu Dumnezeu fata de noi si nici recunoasterea fata de jertfa adusa.
Sa invatam de la insusi Isus Hristos ce inseamna smerenia.

Adevarat. Un om poate suferi multa respingere din partea celor din jur, multe abuzuri, dar doar de el depinde ca sufletul sa ramana intreg si curat.
Ca asa cum spunea chiar Avva Antonie, cei rai iti pot face mult rau trupului tau dar la suflet nu ajunde decat daca tu il lasi. Sufletul este acolo in tine, si poti sa il pastrezi curat prin smerenie si rugaciune.
Trupul este nimic, tarana desarta, sufletul e totul.

omul trist , incruntat, obosit, este omul care a uitat aceasta arma de pret pe care o are: smerenia si rugaciunea. acest om priveste prea des la cei din jur, si vede prea multe diferente, si se incrunta, si oboseste, si se intristeaza. Ar trebui sa se uite in el , in sufletul lui, si sa puna mana pe arma smerenie si arma rugaciune si dintr-o data se va insenina, dintr-o data se va veseli si dintr-o data se va odihni.

Eu ma uit in sus nu din mandrie ... ci privesc catre cer pentru ca stiu ca acolo este Cel care conteaza cel mai mult pentru mine ... pentru ca stiu ca de acolo imi vine ajutorul, scaparea, binecuvantarea, libertatea ... pentru ca stiu cui apartin, iar Tatal meu ceresc este in ceruri ...

Copilul cand este mic are mereu privirea atintita in sus, catre parintii lui, asteptand de la ei protectia, iubirea, hrana ... la fel si eu, privesc in sus, catre Cel care ma protejeaza, ma iubeste si ma hraneste ... Daca a privi catre Domnul meu inseamna pentru dumneavoastra mandrie, atunci fie ... Pentru mine insa inseamna nevoia si bucuria de a nu uita al cui copil sunt.

Eu inteleg prin smerenie, in afara de cele pe care le-ati definit, si mai presus de cele pe care le-ati spus, faptul ca recunosc ca depind total de Dumnezeu. Recunosc ca am nevoie de El in toate lucrurile ... Recunosc ca Domnul Dumnezeu este bucuria mea si odihna mea ... Eu nu reusesc sa fac nimic, dar Domnul meu resuste sa faca totul in mine ...

Sunt un om smerit daca admit ca "pot totul in Hristos care ma intareste". Nu prin puterile mele ci prin puterea Sa pot strabate fiecare zi ... Indraznesc totul, pentru ca Isus a biruit lumea ...

Eu Il cunosc pe Domnul meu ... Si cu un astfel de Domn, nu pot merge cu ochii in pamant ... Dumnezeul meu este cel mai mare dumnezeu ... Si de la El invat ce anume inseamna smerenia... Cat a umblat pe pamant a avut ochii tintiti catre Tatal Sau. Nu a facut decat ceea ce I-a cerut Tatal sa faca ... De aceea este exemplul meu de smerenie.

Iar cand spuneam de suflete distruse spuneam despre ceea ce vad in jurul meu. Si sunt oameni atat de raniti si de haituiti incat nu mai cred - daca au crezut vreodata - ca Dumnezeu le poate reda speranta ... Iar cand ajung aici, unii dintre ei isi pun capat zilelor ... Cum putem spune atunci ca diavolul nu poate ucide un suflet??

Diavolul ucide sufletul slab. acela care nu e intarit prin rugaciune si smerenie.
Omul orb unde crezi ca priveste ? spre cer, in jos sau niciunde? atunci cand il cauta pe Dumnezeu.
Ridiculizai pe calugarii nostri ortodocsi cand spuneai ca merg cu capul plecat si ochii in tarana si rau ai facut.
Sa nu crezi ca daca mergi mandru cu ochii in sus spre cer, de parca exact in vazduh, la propriu, este Dumnezeu, esti smerit si mai credincios decat altii.
Pe Dumnezeu il vezi cu ochii mintii, aceia pe care si orbul ii are, si il simti cu sufletul. Crezi ca ortodoxul nu recunoaste dependenta de Dumnezeu? Nu mai concluziona lucruri pe care nu le stii.
Eu zic sa mergi si sa traiesti o saptamana intr-una din manastirile ortodoxe, si cu siguranta ai sa intelegi ca atitudinea umila, plecata si blanda a omului cu adevarat credincios nu este altceva decat smerenie si iubire. Atunci poti sa simti diferenta dintre atitudinea plina de trufie, (uite eu ce credincios sunt , merg cu ochii atintiti in sus, sunt curat la patru ace, frumos si destept) pe care o afisai intr-un post mai sus si atitudinea plina de smerenie pe care o reclamai tot intr-un post mai sus.

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

Am retinut un aspect esential pe care dvs l-ati mentionat,,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu'' .As vrea sa detaliati putin acest aspect,ce intelegi prin acest concept,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu.

Pentru mine nu este un concept, ci un mod de viata. Isus este tovarasul meu de drum in fiecare clipa. Este prietenul meu, fratele meu, Mantuitorul meu, Domnul meu si modelul meu de viata. Tatal meu, Creatorul meu este in ceruri. In rugaciune, Ii vorbesc si Il ascult. Este pentru mine Autoritatea suprema in viata mea si sensul vietii mele: traiesc pentru ca sa fac voia Lui si toata viata mea incerc sa o traiesc in asa fel incat, prin tot ceea ce fac, sa-I pot aduce Lui Slava. Iar Duhul Sfant este Calauza, Mangaierea, Puterea si Intelepciunea mea. Este cel care imi reveleaza si imi arata si ma ajuta sa inteleg mai mult cine este Domnul meu.

Imi traiesc fiecare zi in asa fel incat Domnul Dumnezeul meu sa fie pe primul loc, in toate. Nu iau decizii fara a-I cere calauzirea. Cand mi se intampla o bucurie, Lui Ii multumesc in primul rand. Cand imi este greu, Lui ii multumesc si Lui ii cer rabdarea si puterea. Orice lucru pe care il fac, il fac ca pentru Domnul, incercand sa dau tot ce pot mai bun din mine. Este etalonul meu si singurul punct de echilibru.

Am inteles ca nimic din ce este al meu nu imi apartine, ci totul, fiecare zi si fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii mele, este un dar al Sau pentru mine.

El este bucuria si pacea din inima mea.

Desigur, nu reusesc sa fac lucrurile bine de fiecare data. Gresesc, pacatuiesc ... nu sunt asa cum ar trebui sa fiu, dar nu mai sunt nici asa cum am fost. Schimbarea mea este un proces care nu se va termina niciodata. Si nu ma schimb eu, ci Domnul meu lucreaza in mine si ma modeleaza dupa voia Sa.

Domnul meu este tot ce am nevoie. Il am pe El, si asta inseamna ca am viata. Restul ... sunt doar detalii ...

Macsim
In primul rand, sunt doamna nu domn, stiu ca ID-ul deruteaza.
Acum, in mod direct, va rog sa imi spuneti exact la cine faceati referire in citatul dvs. pe care il redau mai jos:

``A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.``

Va rog sa imi spuneti exact, cine se anuleaza ca om, cine se considera nedemn de a umbla in doua picioare, cine se respinge, cine nu se accepta, cine se tareste de colo-colo, cine crede ca nu are valoare, cine umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, cine? in numele smereniei.
Poate eu am inteles gresit si atunci va rog sa ma lamuriti.

Eu nu ma simt atacata, ci doar asa am inteles din cuvintele dvs. si am simtit nevoia sa restabilesc adevarul.
Sunt convinsa ca toti crestinii ortodocsi il au ca model pe Mantuitor.
dar vedeti dumneavoastra ca fiecare transpune prin faptele sale propriul sau mod de intelegere. Ce e mai grav este ca de multe ori, unii dintre noi, nu ne dam seama ca intelegem gresit.

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

Da ,v-ati expus destul de interesant,chiar profund relatia,repectiv trairile dvs pe care le aveti cu Iisus Hristos.Dar imi permit sa sa nuantez un aspect ,zic eu esential,in relatia dvs cu Dumnezeu ati uitat sa enumerati doua aspecte fundamentale :APROAPELE si BISERICA,fara de care relatia oricarui crestin cu Iisus Hristos este una incompleta,nu zic ca ca nu este o legatura intre Dumnezeu si om fara de acestea doua ,dar Bisrica intemeiata de Iisus Hristos este numita mireasa lui Hristos,deci eu cred ca ar trebuie sa va aplecati si asupra acestor aspecte astfel veti avea o relatie egoista cu Dumnezeu.

Va spun despre un lucru in care eu cred cu desavarsire: nu pot avea o relatie cu aproapele meu, o relatie buna si sanatoasa decat daca relatia mea cu Dumnezeu este buna si sanatoasa. Oricat de mult ne-am stradui, noi oamenii nu reusim sa facem anumite lucruri esentiale. De exemplu, sa iubim si sa iertam. Daca Domnul nu imi pune in inima iubirea pentru semenul meu, eu nu pot iubi. Asta stiu de pe propria mea piele si din cele vazute in jurul meu. Daca Domnul nu-mi da puterea de a ierta si nu-mi vindeca ranile sufletului, nu pot ierta decat din varful buzelor ... Eu ii iubesc pe oameni, dar nimeni, nici macar cei care inseamna familia mea, nici parintii mei, nu sunt inaintea lui Dumnezeu in viata mea. Pentru ca El este cel care imi da iubirea, iertarea, intelepciunea de care am nevoie pentru a avea o familie armonioasa si o relatie buna cu semenii mei.

Si desigur, biserica este si ea importanta, dar nu mai importanta decat Cel care a intemeiat-o. Parerea mea este ca Domnul a pus temeliile bisericii pentru ca cei care cred in El sa aiba posibilitatea comuniunii si a slujirii. Ca cei care Il iubesc pe El sa se poate strange laolalta si sa-L laude, sa i se inchine, sa-L descopere si sa se slujeasca unii pe altii. Pentru a da posibilitatea crestinului sa simta apartenenta de o comunitate care impartaseste aceleasi valori ca si el. Dar, nimic din toate acestea nu are valoare decat daca Cel care a creat biserica este in mijlocul ei.

Ce anume vreau sa spun este urmatorul lucru: o relatie corecta cu Dumnezeu, in care El ocupa locul care i se cuvine, va pune ordine in toate celalalte lucruri. De aceea am spus ca restul sunt detalii. Lucrurile decurg de la sine, dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand relatia cu El este asa cum El o cere de la noi.

Aveti o abordare interesanta ,a legaturii Dumnezeu-om,nu as putea spune ca este una gresita dar totusi cred ca asteptati prea mult de la Dumnezeu,trebuie sa ne zbatem si noi,nu este corect sa-L ,,deranjam ''pe Dumnezeu pentru toate nimicurile noastre,trebuie sa-L avem in noi dar nimeni sa nu stie,trebuie sa-*L laudam dar cu buze mute,trebuie sa-L slavim dar cu cantare ingereasca,si bineinteles aici sunt total de acord cu dvs,Dumnezeu ,Logosul,Creatorul,Absolutul Numai EL sa ocupe primul loc in viata noastra,insa pacat ca nu putem sa mentinem acest aspect in echilibru.

Eu astept totul de la Dumnezeu. El este nadejdea si speranta mea. Am de la El asteptari pe masura puterii si marimii Sale. Dumnezeul caruia ma inchin este Cel mai mare Dumnezeu. De cate ori inchid ochii si-mi deschid inima in incercarea mea de a-L cuprinde, inteleg ca maretia Sa este de necuprins. Este Dumnezeul care a creat un univers intreg doar din cuvinte. El poate totul ... si fireste, am de la El asteptari foarte mari.

Stiu despre Domnul meu ca isi respecta intodeauna promisiunile, nu pentru ca eu merit acest lucru, ci din pricina Numelui Sau. De aceea cred in El. Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El. A spus ca a venit pe pamant pentru ca oile Sale sa aiba viata, si viata din belsug ... si am aceasta asteptare de la El. Si nu ma refer aici la bogatii materiale, desi am multime de binecuvantari si sub acest aspect, dar mai mult la bogatii sufletesti si spirituale.

Sunt adesea atat de uimita de frumusetea si iubirea Lui, de felul neasteptat in care lucreaza in viata mea, incat mi-e sufletul plin de o bucurie uriasa. Imi vine atunci sa-i cant cu toata gura si cu toata fiinta mea ... Imi amintesc de bucuria cu care a dansat David cand a insotit chivotul Domnului in cetate ... asa as vrea sa-mi traiesc viata, pentru ca doar gandul la maretia Domnului meu ma umple de putere si de bucurie.

Mai cred urmatorul lucru: Dumnezeu si-a dat Fiul jertfa pentru mine. Cand ma gandesc la splendoarea acestui gest ma simt coplesita. Dumnezeu crucificat pentru mine. Pentru ca eu sa am viata. Si aici pe pamant, si in vesnicii ... Eu vreau ca toata lumea sa stie ... Un asemenea gest de iubire trebuie spus, cu voce tare ... Nimeni nu a facut pentru mine ceva asemanator ... nici pe departe. Si acelasi lucru l-a facut pentru fiecare dintre noi. Eu nu stiu sa-l laud cu cantare ingereasca ... pentru ca nu sunt un inger. Dar, imi doresc sa-l laud cu toata fiinta mea, chiar daca temperamenul meu este uneori mai vulcanic ... pentru ca El m-a croit in acest fel. Imi doresc sa nu ramana nici un coltisor din viata mea nesupus Domnului meu.

Si tot din ceea ce traiesc va spun: Il deranjez in toate lucrurile pe Domnul meu. Chiar imi doresc sa o fac mai mult ... Doar daca sunt tot timpul constienta de prezenta Lui voi reusi sa ma abat mai putin de la voia Sa. Am ratacit jumatate din viata fara sa stiu de existenta Lui... Acum nu mai vreau sa-I dau drumul...

Stiu ca nu voi reusi intodeauna, pentru ca sunt om si sunt supus greselii. Dar acest lucru se afla in inima mea ... si Domnul meu stie ...

Ati incercat un raspuns diplomatic.
Doar din fragmentele postate pe acest forum, nu poti trage concluzia ca anume oameni (cei care scriu aici?) ar fi asa cum ai spus: anulati ca oameni, cu ochii in tarana, etc.... Daca te referi la cei care scriu aici pe forum, tragi concluzii pripite, despre oameni pe care nu ii cunosti in fapt. daca nu te referi la cei care au scris pe forum atunci nu puteai face referire la fragmente din discutii de pe acest forum.
Eu cred ca putem trage concluzii despre atitudinea unui om in societate doar cand il vedem in fapt, in fata. Eu vad un om anulat ca om, cu ochii in tarana si capul plecat , si atunci pot spune despre el asta.
Deci, nu la discutiile de pe forum v-ati referit. Si stiti bine si dvs asta.

daca va inchipuiti ca aveti o relatie perfecta cu ``Dumnezeul caruia ma inchin, este cel mai mare Dumnezeu`` cum spuneti intr-o postare, asta nu inseamna ca este Dumnezeu cel Adevarat , doar pentru ca dvs spuneti asta. (sau cine va invata in adunarile voastre).

``Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El.`` spuneti.
Deci una din trasatruile fundamentale sectare. Eu, plin de pacate, vin aici, unde gasesc pe ``cel mai mare Dumnezeu`` care imi poarta de grija ca asa a promis. Si gata: am scapat de pacate, sunt mantuita, nu mai trebuie sa fac nimic, sa ma las in grija lui.
Nu trebuie sa ma rog, nu trebuie sa fiu smerit, nu trebuie sa fiu bun, nu trebuie sa fiu milostiv, nu trebuie sa recunosc Sfintii, nu trebuie sa citesc din Sfintii Parinti, nu trebuie sa fac canoane, nu trebuie sa imi fac cruce, nu trebuie sa am icoane, nu trebuie sa merg la moaste, nu trebuie sa tin post, nu trebuie sa tin sarbatorile Sfintilor, doar sa ma las in voia lui (sic!) si gata sunt mantuit.
Cam simplista ideea de mantuire. O idee ce e drept presarata cu multe floricele literare.

Asta vand sectarii: o cale simpla spre o mantuire inchipuita. Dar cand omul se va trezi din inchipuire va fi prea tarziu.

Nu fiti atat de foarte stiutoare ... De ce puneti in mintea mea lucruri care nu au existat?? Pentru mine calugarii - la care spuneti DUMNEAVOASTRA ca m-am referit eu - nu fac obiectul preocuparilor mele, prin urmare nu-mi sta gandul la ei.

Sunteti pusa pe harta, si acest lucru nu va face cinste, ca un bun crestin ce sunteti.

Si imi fac partea mea, sa stiti: Il ascult pe Dumnezeu. ASTA ... NU este o cale usoara. Caile Domnului nu sunt una cu cele ale ale oamenilor si de aceea, nu este usor sa dai ascultare voii Sale.

Eu ca om, pot prea putine ... de aceea am nevoie de El sa faca totul. Partea mea nu inseamna sa ma lupt de una singura cu pacatul, pentru ca nu pot izbandi asa. Partea mea este sa-i cer ajutorul si sa-L las pe El sa duca luptele. Peste tot, in biblie, de fiecare data cand au fot victorii, Dumnezeu este acela care a purtat luptele. Intr-unul din psalmi, Domnul spune: stai linistit, si sa sti ca eu sunt Dumnezeu. Eu sunt plina de liniste in legatura cu viata mea, pentru ca imi cunosc Dumnezeul.

Stiti cum m-am lasat de fumat? Dupa 22 de ani de obicei daunator si pacatos? Dupa ce in repetate randuri am mai incercat, fara rezultat, sa o fac prin puterile mele? Cerandu-i ajutorul Dumnezeului meu. M-am rugat si I-am spus ca daca El nu va face ceva, eu nu ma voi putea lasa de fumat. I-am cerut sa-mi dea o mare scarba de tigara, pentru ca sa nu-mi mai trebuiasca de loc. Intre timp, continuam sa fumez, pentru ca acest obicei era mai puternic decat vointa mea. Mergeam sa-mi cumpar tigari si pe drum ma rugam si-i spunea Domnului meu ca El trebuie sa faca ceva, altminteri nu voi putea sa scap de acest obicei. A durat ceva timp, poate doua saptamani de rugaciuni si de fumat, poate mai mult si, intr-o dimineata, cand am vrut sa-mi aprind ca de obicei o tigara, mi-a fost o scrba cumplita de ea. Domnul meu lucrase. Am cinci ani de cand nu am mai fumat, si nici pofta nu-mi este. Nici macar nu ma mai gandesc la ea.

Cam asa functioneaza lupta mea ca pacatul. Eu, singura, nu pot sa-l birui ... Dar, mai tare este Cel care este in mine decat Cel care este in lume.

Eu nu vreau sa-I dau o mana de ajutor in lucrarea Sa. Pentru ca El este Dumnezeu. Partea mea este doar sa-l pun pe primul loc in tot ceea ce fac ... restul face El. Credeti-ma, este un lucru foarte greu de facut.

Cand va fi la ziua Judecatii, cand Domnul ma va intreba ce am facut eu in viata mea de crestin, nu-i voi putea spune decat: am crezut in Tine si am umblat cu Tine, Te-am cautat pe Tine si Te-am iubit pe Tine. Daca El va considera ca nu a fost suficient si ar fi trebuit sa fac si acele lucruri pe care dumneavoastra mi le-ati insirat, asta va ramane pe seama mea ...

Stii ce vreau sa iti spun?
Toti am avut candva experiente revelatoare intr-un fel sau altul. Important este ca revelatia sa vina de unde trebuie.
Nu sunt pusa pe harta, Doamne fereste, am vrut sa iti spun doar ca te inseli in privinta omului care umbla cu ochii in tarana si capul plecat. Ortodoxia este altceva decat iti inchipui tu ca e.
Si eu am trecut de la ateism la ortodoxie si asta este cale lunga de tot si grea. Si pentru ca am fost atee, si nu am crezut in nimic, a trebuit sa iau la rand totul, intelegi, sa citesc tot ce am gasit sa ma pot convinge ca exista Dumnezeu si apoi sa ma pot convinge care cale este mai buna. Intelegi? Diavolul lucreaza prin atat de multe moduri incat nici nu ne putem inchipui. Sa iti povestesc aici cum m-am convins ca exista Dumnezeu? Nu am sa spun. Am sa spun doar atat: m-am convins pe propria piele ca exista diavol si atunci am acceptat ca exista Dumnezeu.
Dumnezeu cel adevarat te-a ajutat sa te lasi de fumat, dar esti convinsa ca este acelasi pe care adunarea sectara care te-a adoptat ti-l zugraveste?
Stii tu in cate chipuri diavolul se intrupeaza ? Si cat de multe lucruri ``minunate`` face spre inselarea omului?
Unde este diavolul in viziunea ta? stabileste cine este diavol si cine este inger. asta este cea mai importanta etapa a revelatiei personale. Cine se opreste la atat: am descoperit pe Dumnezeu, gata, aici este.... se inseala amarnic, nu e totul sa descoperi pe Dumnezeu, mai trebuie sa te si asezi pe cale.
Fara suferinta nu te mantui, dupa cum fara sa cunosti pe diavol, nu te mantui. Cu cat te apropii mai mult de mantuire cu atat diavolul isi face simtita prezenta. Daca nu l-ai simtit niciodata atunci acesta este primul simptom ca nu esti pe calea cea buna.
Eu nu cred ca daca te invalui intr-un nor frumos, de vorbe frumoase, de exprimare frumoasa si aleasa, gata , sunt cu Dumnezeu.

Ceea ce am spus sunt cele simtite de mine, si nu le spun spre harta cum credeai. Cat de putin cunosti tu oamenii asta se vede dupa cum ii judeci.
Unii sunt nuli ca oameni, nedemni sa mearga in doua picioare, cu capul plecat, tristi, cu sufletul farame sau pusi pe harta, asa i-ai judecat, dar nu i-ai cunoscut sa vezi cum sunt de fapt.

Il cunosc foarte bine pe diavol, pentru ca am umblat cu el jumatate de viata ... Si, aveti dreptate ... imbraca forme foarte tentante si seducatoare ...

Nu cunsoc decat un singur Dumnezeu. Acela pe care il gasesc in adunarea mea de sectanti, este acelasi cu Cel care m-a eliberat de pacatul fumatului.

Umblarea mea cu Dumnezeu nu inseamna numai roz-bonbon - poate ca asa am lasat sa se inteleaga. Exista suferinta renuntarii la sine in aceasta umblare. Adevaruri, crezuri, ambitii ... toate se schimba. Rabdarea, nu a fost niciodata o trasatura de caracter care sa ma reprezinte. Si doare tare cand lucrurile nu se intampla atunci cand vreau eu si mai ales, cum vreau eu ... Dar, am invatat ca Domnul stie mai bine decat oricine de ce se intampla anumite lucruri.

Norul frumos de vorbe si de exprimare frumoasa este rezultatul a ceea ce se afla deja in inima mea. Precum am spus, Isus este cel care ma schimba si tot ceea ce simt si traiesc este rezultatul a ceea ce a facut in mine.

Am gasit cateva randuri foarte interesante, care exprima pe scurt felul in care eu inteleg sa-mi traiesc viata si relatia mea cu Dumnezeu:

"Dumnezeu lucreaza dinauntru in afara. Lumea lucreaza din afara inauntru. Lumea vrea sa scoata oamenii afara din mocirla. Cristos scoate mocirla dinauntrul oamenilor, si ei ies singuri din mocirla. Lumea ar vrea sa modeleze oamenii schimbandu-le mediul. Cristos schimba oamenii, si ei isi schimba singuri mediul. Lumea vrea sa formeze comportamentul uman.Cristos poate schimba natura umana." Ezra Taft Benson

Sunt un om incomparabil mai bun decat am fost vreodata. Viata mea este incomparabil mai buna si mai frumoasa decat a fost vreodata. Eu stiu exact Cine lucreaza in viata mea.

"Unii sunt nuli ca oameni, nedemni sa mearga in doua picioare, cu capul plecat, tristi, cu sufletul farame sau pusi pe harta, asa i-ai judecat, dar nu i-ai cunoscut sa vezi cum sunt de fapt." - aceasta este o rastalmacire rautacioasa a ceea ce am spus de fapt.

Aha, unul din capii bisericii mormone: Biserica lui Isus Hristos al Sfintilor din zilele din urma.

Mare e gradina ta Doamne.
Stiam ca mormonii au o latura fanatica.

America... America...