Spui acelasi lucru in cuvinte mai filozofice. Relativ e doar budismul, nu exista adevar relativ. Daca cineva spune ca un cal e elefant inseamna ori ca acela are probleme psihice, ori ca e budist (sau in transa, drogat, e cam acelasi lucru). Adevarul asta absolut de care spui tu, realitatea ultima budista este posedarea de catre ingerii cazuti si revelarea adevarului dat de ei. Ce inseamna iluminarea budista? Atingerea stadiului de posedare, de conlucrare stransa cu ingerii cazuti, care dau stari extatice si revelatii. Daca citeai din sfinti vedeai care sunt modurile de actiune ale ingerilor cazuti si ca acestia dau viziuni, iluminare, etc. Intelegi acum ca tu propovaduiesti de fapt un fel de satanism? Nu-i zice asa, dar e un fle de satanism mai elevat.
Tu ai citit vreo carte din budism, sau doar citezi dintr-o carte? Daca ai citit Milarepa, ce m-a surprins acolo e ca la inceput face magie neagra si apoi spune ca o lasa si se apuca de magie alba. Adica de budism si yoga, acum vezi care e adevarul?

Complet fals, cuvine din carti de propovaduire a budismului. E de fapt calea opusa crestinimului, nu indumnezeirea, ci indracirea, conlucrarea cu ingerii cazuti. Am explicat in mesajul anterior, e o forma elevata de satanism.

Acum ar fi interesant sa auzim ce este categorisit ca fiind bine si ce e categorisit ca fiind rau in budhism.

Sau "intrisec" nimic nu e cu adevarat bine si nimic nu e cu adevarat rau in budhism cumva?

Serios? Pai o data ce ai inteles, filosofic vorbind, "adevarul" cum te-ar putea indeparta de el vreo una din actiunile tale?

Vezi ca e definitie circulara, ar fi trebuit sa sesizezi chiar tu chestia asta.

Da, dar vezi tu, budhistul oricat ar "patrunde" sensul la cuvintele astea, tot nu ajunge la Hristos.
Pentru ca n-au idee cine este sau nu ii intereseaza.
Pentru ca au o cu totul alta viziune "spirituala" asupra lumii.

Nu s-a mantuit nici un budhist inainte de venirea lui Hristos, oricate procese mentale devoltau si fapte bune isi inchipuiau ca faceau.
Chiar si acum e un mare semn de intrebare daca se mantuieste vreo unul.

De altfel ei nici nu cred in mantuire sau Paradis sau restaurarea Creatiei, ci intr-o "dizolvare" spirituala, un fel de sinucidere in "absolut".

Pentru ei, omul cu personalitatea, particularitatile lui, felul de a gandi, simti, etc. sunt "reziduri mentale" care trebuiesc indepartate pentru a ajunge la o natura absoluta si cvasi-identica cu Dumnezeu care cred in panteismul lor, ca ar exista in om.

Ori, nu exisa asa ceva, Dumnezeu e Dumnezeu si creatura ramane creatura, se poate perfectiona, se poate sfinti, dar in natura ei ultima ramane creatura.

Budismul cred ca este singura religie care explica cum fiintele ascensioneaza in raiuri si cum cad de acolo in stari existentiale mai grosiere sau intunecate.

Nu este adevarat ca in budism nu se crede in paradis.

Paradisurile budiste sunt stari existentiale, desi extatice, supuse cauzalitatii.

Acestea sunt explicate functie de nivelul de purificare al inimii.
Sunt impartite in trei categorii. Paradisurile in care locuitorii acestora inca sunt patimasi (kama loka), paradisurile celor nepatimasi (rupa loka) si paradisurile in care locuitorii acestora nu au nicio forma (arupa loka).

Atunci esti rau informat.
Cam toti panteistii au o teorie despre chestiile astea.

Si daca tot vorbesti la plural, in crestinism nu exsita "paradisuri" (plural) sau "existente".

Ca sa se inteleaga mai bine: budhistii nu cred in Paradis ca stare ultima.
Pentru ei un soi de depersonalizare si sinucidere spirituala (ca eliminare a individului si individualitatii, "reducere" la "Absolut") este "starea ultima".

Bazata pe o informatie eronata: ca fiinta umana in esenta sa unica este egala in natura sa cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, credinta ta e legate de un alt sistem, substantial diferit de cel crestin si incompatibil cu el.
Caci fara indoiala, nu ai avut nici o experienta personala care sa valideze informatiile astea.

In crestinism nu exista raiuri, ci doar UN SINGUR rai, iar cine ajunge in Rai (Paradis), nu poate sa "cada" din acel loc

E abonat la alta viziune, e o alta "revelatie". Aici e buba.
Oricat ii da cu imbunatatirea procesului mental, mentalul exclusiv nu poate valida o cale spirituala, mai intervine si credinta, alegerea omului de a se arunca cu capul inainte pe un drum sau altul, dintr-un motiv sau altul.
Exista niste ratiuni si in spatele acestei alegeri chiar daca e aparent irationala.

Intrebarea este daca poate, fara o spovedanie serioase la un duhovnic iscusit sa si le descopere pe ale lui..

Dar ca regula generala, cine alege o secta, o alege din fudulie, are impresia ca prin insasi acea alegere, deja s-a inaltat duhovniceste deasupra mediei.

Ori, chiar si cu alegerea corecta ia destul timp ca lucrul asta sa devina fapt si ca sa devina fapt, inainte de toate fudulia trebuie lasata in urma.

"...sunt multe locasuri."

Este o singura realitate, care insa este perceputa in mod diferit, de la fiinta la fiinta.

Functie de conditionarile interne si modul cum se raporteaza in fiecare clipa la experientele curente.


De exemplu, unii, desi sunt pe pamant pot avea experiente de iad sau paradisiace.

--------

Caderea din rai, in crestinism este explicata ca fiind posibila pentru ca ingerii si oamenii au liber arbitru.

Liberul arbitru este factorul imprevizibilitatii. Nu depinde de timp.
Fie la inceputul creatiei, fie in desfasurarea ei, fie in eternitatea ei.

-----

Deci de ce n-ar fi posibila caderea omului dupa scindarea realitatii in iad si rai, prin Judecata?

Sau omul si ingerii nu vor mai avea liber arbitru?

Traim un vis care in orice moment se poate transforma in cosmar.

Un vis, de facto, incontrolabil.

Manipularea visului in aspectele sale nu este o solutie viabila.

Cel mai bine ar fi sa ne trezim.

amice, te ratacesti nestiind scripturile. Sa luam versetul intreg: "În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt" (Ioan 14:2). Pai de cuvintele "In casa Tatalui Meu..." cum de nu le-ai luat in seama? Oare termenul Casa nu se refera la Paradis? E normal ca fiecare dintre noi sa primim rasplata in Paradis gradat, în functie de masura faptelor bune și apropierii noastre de Dumnezeu. Oare tu crezei ca cineva, care a ajuns in Paradis, se mai poate revolta si sa faca fapte rele, si apoi sa fie alungat de aici?

Cred ca e o exemplificare foarte buna a cuvintelor Mantuitorului: "Nu poti sluji la doi stapani...pe unul il vei iubi si pe celalat il ve ura".

Nu poti sa dai crezare si inventiilor budhiste si reveleatiei crestine.
Pana la urma alegerea lui este de a da crezare neconditionat inventiilor budhiste si a discredita revelatia crestina.

Tu poate..

Ingerii au fos creati perfecti. De asta caderea lor este definitiva.
Omul in schimb a fost creat perfectibil.
De asta mai are o sansa la mantuire si la perfectiune.

Cum arata viitorul, doar Dumnezeu poate intui.

Problema este ca tu faci referire la o situatie "de facto" dar care tine de o cu totul alta cosmologie, incompatibila cu cea crestina.

Oricat ti-ai chinui mintea, e imposibil sa le impaci fara sa discreditezi una din ele, ceea ce si faci, doar ca alegand teribil de gresit.

Căderea îngerilor a fost și a rămas o alegere proprie. Adică definitivă.

Și omul a fost creat perfect, doar că diferit de ființele dinainte.

Șansa mîntuirii și chiar a desăvîrșirii / îndumnezeirii o avem deoarece omul a păcătuit fiind influențat dinafară, fiind păcălit de cel viclean. Și, evident, pentru că Hristos ne-a răscumpărat dîndu-ne această posibilitate.

Dumnezeu știe dintotdeauna starea noastră de peste milioane de veci, El nu intuiește.

Corect.

Daca "plata" este diferentiata inseamna ca nivelul de elevare launtric este diferentiat, de la om la om.

Altfel exprimat, in fiecare ramane o anumita nedesavarsire.

Nedesavarsirea este strans corelata cu masura in care este afectata limpezimea cu care privim Adevarul.

Atata vreme cat avem inlauntru o anumita opacitate, o anumita intunecime - cu aceasta coexista si o potentialitate de cadere.

Cu cat transparenta este mai mare, cu atat caderea este mai improbabila.

Claritatea desavarsita este asigurata de un echilibru desavarsit intre cognitia catafatica si cea apofatica a Adevarului.

Orice mic dezechilibru poate fi catastrofal. Poate initia caderea.

Efortul conjugat Dumnezeu-om

Nu este nicio diferenta intre modul in care functioneaza efortul conjugat Dumnezeu-om, comparand lucrul in gradina lumeasca cu cel din gradina cereasca.

Omul doar insamanteaza, Dumnezeu face restul.

Lenea spirituala

Omul este lenes spiritual pentru ca nu intuieste cat de teribil, minunat, incredibil este sa fie purtator de Dumnezeu.

Mai nene, pentru cineva care e paralel cu o credinta autentica, astea sunt doar vorbe.

Suna bine, dau frumos din coada, dar tot vorbe goale sunt.

Ce să poată, frate?.....:))

Că tot ai adus vorba, amice (...:)),
termenul "casă" are mulţime de înţelesuri la evreiii din vechime şi nu numai.
Îngăduie să enumăr câteva, apoi vezi de poţi face vreo lucrare cu ele:

Casă:
1) neam (casa lui Moise, adică neamul evreiesc ori poporul ales)
2) suflet (al fiecărei persoane)
3) totalitatea măsurilor duhovniceşti, întărite de precizarea "multe lăcaşuri" - adică multe niveluri în despătimire/sfinţenie, după nevoinţa fiecăruia şi har
4) grijă/îngrijire/putere/pronie
5) Cuvânt (Logos)

Ar mai fi şi altele, frate...
Toate cele bune!

"Eu nu sunt din lumea aceasta"

Aseara ProTV a difuzat filmul Avatar, care ar putea fi valorificat ca material didatic pentru aprofundarea unor adevaruri spirituale.

Jake Sully, personajul principal, patrunde si exploreaza lumea Pandorei in forma de avatar. Constiinta acestuia nu apartine acelei lumi pe care o observa, nu se identifica cu agregatele avatarului. Sinele sau este din alta lume.

Asa si sufletul omului, de fapt, nu apartine celor pamantesti. Trupul trecator este doar un avatar.

Gresit.
Omul a fost creat atat cu trup cat si suflet, ambele spre sfintire.
Trupul omului Sf. Scriptura il numeste "Templul Duhului Sfant".

Dupa Parusie si inviere, oamenii vor purta trupuri noi.

Tu crezi in Parusie?

Atunci cum poate fi numit un suflet care fiinteaza despartit de trup?

Om?

Trup - templu / o analogie care vorbeste de la sine.

"Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea"

Parusia, din punctul meu de vedere, este un eveniment experimentat de fiecare dintre noi in momentul mortii. Insa nu este perceput identic. Nu este un show universal cu scenariu unic. Colapsul constiintei poate fi asemuita cu un eveniment de proportii cosmice din perspectiva celui care moare, aceasta realitate este "zguduita si naruita din temelii". Este intradevar "o venire" a Lui Dumnezeu pentru a Judeca sufletul dupa faptele sale si a-l directiona intr-un alt plan existential. Conform principiului cauza-efect. Sufletul va purta un alt trup, un trup nou - insa acesta nu va fi neaparat unul sfintit, de slava, ci poate fi unul intunecat, unul mai grosier, unul obisnuit...

----------

Un trup neschimbator, in mod esential, trebuie sa fie in natura adevarului ultim. Acesta este sfintit.

Daca este in natura ignorantei este suferind, schimbator.

---------

In paradigma invierii trupului - atomii din trup (trupul rezidual) care se pierd continuu in procesele metabolice sau in procesul de descompunere sunt recuperati?

Sau noul trup va fi o copie materiala dupa o secventa instantiala din continuumul vechiului trup?

Suflet.

Depinde, pentru tine se pare ca nu vorbeste ca pentru crestini :)

Aha, pe scurt, nu crezi in Parusie.
Sau nu stii ce inseamna.

Ai rabdare si ai sa afli pe pielea ta :)

Un mesaj de bun-simt si adevar. Frumos din partea dvs. dle Ioan.

General Sir, never give up, never surreder! Michael has stand up since Russia entered Syria!

Your commands are our orders, Sir! Your angels are at your command Sir!

https://www.youtube.com/watch?v=isOx...mgnpjOzF7-mFeg

who has eyes to see and ears to hear the message starts at 15:17 and ends at 17:15 ...

Michael HAS STAND UP!

Stiam de mult asta. Dar ai grija ce scrii pe aci ca te considera astia nebun de legat :101:

Maturitatea unui om nu se masoara in numarul anilor,
ci in cat de bine se reflecta Dumnezeu in el insusi.

Trezirea presupune sa incepem sa realizam natura ultima a fenomenelor.

Trezirea presupune sa incepem sa-L percepem pe Dumnezeu in aparentele lumii.

Eram doar curios:de ce scrie "ortodox" la religia in care crezi? Eu zic sa modifici ,ca sa nu para ca minti "premeditat".

Ortodox - pentru ca aceasta este credinta de baza pe care mi-o asum.

Budismul, din punctul meu de vedere, este o explicatie mai detaliata a crestinismului, in special cel ortodox - care are o doctrina teologica (patristica) mai profunda decat celelalte culte crestine.

Se pare ca nu stii(sau mai rau,ignori) care e definitia crestinului ortodox...dar daca esti corect ,treci budist la credinta...

Si asta cine o masoara?

Aia fiind...?

[/quote]Trezirea presupune sa incepem sa-L percepem pe Dumnezeu in aparentele lumii.[/quote]

TOATE aparentele lumii? Si cele rele?

Dimpotriva, Budhismul asa cum il intelegi tu e o denaturare a crestinismului ortodox.

La Multi Ani Nicoletelor, Nicusorilor si Nicolailor - sa fie cu totii invingatorii tuturor ispitelor (nike - victorios)!

Un mic eseu dedicat celor sarbatoriti astazi:

---------------------------------

Arata-ti adevarata forma!

--------------------------------

Majoritatea culturilor/religiilor popoarelor au mituri, povesti, povestiri in care raul apare deghizat sub o anumita forma - pentru a exercita tentatii asupra eroilor/eroinelor, pentru ai abate de la calea virtutii, pentru a le fisura, contamina conduita cu actiuni impure.

Orice ispita este invelita intr-o anumita forma deghizata. Camuflajul ei este astfel 'proiectat'€ caci, intr-un fel sau altul, promite un anume tip de €œbine€.

Daca ii putem recunoaste adevarata natura, implicit functia cauzala, ii rezistam cu usurinta, daca nu, reuseste sa ne amageasca, ne determina sa actionam intr-un anumit mod, care invariabil produce in cele din urma daune - suferinte in noi insine si asupra celor din jur.

In situatia in care nu ne trezim si nu ne disociem de lucrarea ispitelor acestea pot pune stapinire incetul cu incetul asupra mintii si inimii noastre. Tes in jurul nostru o panza de paianjen, o plasa rezistenta - care, ulterior, cu greu mai poate fi rupta.

Ispitele pot fi recunoscute, de la caz la caz, din experienta personala, dupa modul in care actioneaza, dupa efectele pe care le produc.

Recunoasterea lor este cu atat mai rapida cu cat aflam mai multe despre ele, cu cat avem o educatie, o pregatire intelectuala mai elevata in acest sens.

Ignoranta cu privire la natura ispitelor este factorul favorizant principal care permite acestora sa puna stapanire pe noi, pe intreaga noastra existenta.

Asadar, €œcunostinta este asemenea unei vraji, incantatii pozitive de genul - Arata-ti adevarata lucrare! - care ne dezvaluie cu claritate modul real de actiune al ispitei, ii demasca ambalajul amagitor.

Forma cea mai inalta de cunostinta este identificarea naturii ultime a agentului care amageste, a procesului efectiv de seductie si a subiectului supus amagirii.

Toate cele trei aspecte au un numitor comun, natura esentiala necompusa a realitatii, adevarata forma a existentei insasi.

Cand incepem sa discriminam natura esentiala a realitatii orice ispita poate fi cu usurinta demascata cu porunca care invoca puterea de cunoastere: Arata-ti adevarata forma!

Evident, nu prea te-ai intalnit cu ispita - si asta nu pentru ca te-ar fi ocolit ci probabil pentru ca nu esti capabil sa o recunosti ca atare.

Oamenii cazuti in patimi cel mai adesea stiu ca ceea ce fac e rau, ca nu sunt pe un drum bun si totusi asta nu ii ajuta cu nimic.

Un simplu proces mental ca cele elogiate de tine, cu "natura ultima, blabla" nu ajuta la cine stie ce.

Natura umana e mult mai sofisticata dar budhistii nu au de unde sa stie asta.

Este dificil sa precizam in ce proportii sunt repartizate cauzele majore care stau la baza savarsirii raului.

Acestea ar putea fi clasificate in trei:

-nestiinta (inclusiv confuzia - atunci cand vrem sa facem un bine dar facem rau)
-neputinta (stim ca este rau dar nu ne putem abtine)
-placerea (ne place sa facem rau)

Toate trei se regasesc in anumite procentaje in fiecare persoana (raportate la un interval de timp).

Contracararea raului din perspectiva subiectului se imparte in doua:
-cand subiectul aplica antidotul singur / are perceptia ca lupta singur
-cand subiectul aplica antidotul cu puterea Lui Dumnezeu (inlauntru lui functioneaza o Alianta / energiile inimii sunt patrunse de putere divina)

Din cele doua ultima este superioara.

Contracararea raului din perspectiva obiectului care suscita actiunea negativa - a perceptiei acestuia, de asemenea poate fi impartita in doua:
- obiectul poate fi perceput catafatic
- obiectul poate fi perceput apofatic

Din cele doua ultima este mai profunda. Este repede facatoare de pace - pentru ca se afla pe pamantul ferm al adevarului.

Serios? Cand a zis Budha asa ceva? Sunteti niste furaciosi fara jena, budhismul nici macar nu e o religie deista.

Alin, reactia ta este fireasca in conditiile in care, cel mai probabil, nu ai studiat budhismul in ansamblul sau.

Cunostintele tale presupun ca sunt limitate doar la textele care prezinta intr-un mod denaturat aceasta religie, de pe o pozitie partizana, care evident urmareste sa o discrediteze cu etichete negative simpliste, gen "neantizare", "depersonalizare",....
--------

Budhismul a cunoscut cinci faze evolutive, cea de a cincea fiind Vajrayana - expresia maturitatii acestei religii - care, in secolul 8 e.n. a devenit practica budista dominanta in India. Ulterior, a fost exportata in Tibet in secolul 11 e.n. (Marpa Lotsawa).

Vajrayana este o dezvoltare a Theravadei (budismul vechi - bazat pe canonul Pali) - pastrand la baza conceptul de anatta ( fara-sine / negarea oricaror atribute exprimabile ale sinelui) insa, oferind explicatii suplimentare cu privire la intelesul profund al acestuia.

Din aceasta perspectiva, Vajrayana poate opera cu lejeritate cu un panteon de expresii deiste (toate ca reflexii ale Realitatii Fundamentale) - fara coliziuni si limitari in natura ultima a Persoanei.

Vajrayana a incoporat o viziune apofatica a Persoanei, in toate expresiile sale, prin contributia exceptionala a lui Nagarjuna (150-250 e.n.) care a elucidat intelesul 'vacuitatii'.

Aducerea Lui Dumnezeu in inima (Adi Buddha) este specifica etapei intermediare Guru Yoga (Unirea cu Invatatorul) din sistemul Vajrayana.

Aceasta are ca fundament scriptural afirmatia lui Buddha Gautama: "Cine se gandeste la Mine voi fi cu el".

----

Crestinismul a cunoscut de asemenea o maturare teologica - prin contributia unor lucrari patristice exceptionale - De exemplu, nu avem scris in Biblie tehnicile isihaste de linistire a mintii - ele sunt rodul unor contemplatii si interpretari scripturale. Sunt expresia maturitatii intelegerii scripturilor in esenta lor.

Hai sa fim seriosi, sunt niste inventii a unor calugari budhisti, n-au treba cu Budha si budhismul propriuzis.
Probabil au mai furat de ici de colo, pentru a se integra in mediul in care operau deja.

Pentru majoritatea oamenilor, budhismul propriuzis e greu de digerat, la fel ca si ateismul - omul are nevoie de Dumnezeu, asa ca budhismul a trebuit "adaptat" ca sa mearga cu panteismul deja existent in zonele respective iar mai nou, in cazul tau si probabil nu esti primul, sa para oarecum compatibil cu crestinismul.

Cand de fapt si de drept opereaza cu o cosmogonie si antropologie total diferita.

Budha era Dumnezeu cumva?