Este un trup diferit de cel de acum, desigur. Ceea ce sf. Pavel numeste trup duhovnicesc. Un trup de care nu avem habar cum va fi, avem numai imaginea bobului de grau care moare si din care iese o planta.
Tot asa cum trupul lui Adam de la inceput era diferit de trupul nostru, iar prin cadere el s-a 'ingrosat', dupa spusele parintilor, a devenit mai aproape de trupul animalelor.
Deci nu va fi trup ca acum, ci un trup induhovnicit, umplut de energiile divine, 'nestricacios'.
Insa exista continuitate de fire intre trupul de acum, de sub cadere, si trupul inviat; altfel nu s-ar folosi acelasi cuvant.
A se observa ca Dumnezeu ii spune omului abia dupa cadere ca este tarana si se va intoarce in tarana, nu inainte. Ori Hristos a restaurat omul prin inviere, l-a adus si-l va aduce deplin in starea planuita de Dumnezeu de la facerea omului.

Reciteste 1 Corinteni 15. Voi cita si din parinti, ca citesc acum despre asta.

35. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?
36. Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.
37. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; 38. Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.
39. Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor.
40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; 44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. 45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".

Chiar trupul de carne pe care l-am avut. "Cer nou şi pământ nou" asta înseamnă: materie nouă (cu sensul de "înnoită" şi nu cu sensul de "creată de novo"). Deci, între trupurile de acum şi trupurile noastre de după Învierea de Obşte va exista identitate, aşa cum între o casă decăzută, împuţită, ţigănizată de pe Lipscani şi o casă restaurată cu artă şi meşteşug, luminată şi întinerită din acelaşi Lipscani, după intervenţia meşterului există identitate. Nici nu ai spune că noua casă restaurată de aşa meşteri este, de fapt, cea veche şi identică cu aceea. Şi totuşi, chiar aşa este, din moment ce vorbim de aceeaşi stradă, acelaşi număr, acelaşi plan cu aceeaşi arhitectură. Chiar cu ochii noştri pe care îi avem în cap acum, şi nu cu alţi ochi făcuţi, Îl vom vedea pe Dumnezeu, iar mormintele pe care le vom ocupa timp de câţiva ani, zeci de ani sau sute de ani (ceea ce din perspectiva eternităţii e tot aia) vor fi goale.

Desigur, bucuria regăsirii trupului restaurat, cu cele 4 proprietăţi diferite de acum şi care îl fac glorios (străluminarea, agilitatea, impasibilitatea şi subtilitatea) este un lucru valabil pentru mântuiţi. Şi în cazul damnaţilor trupul le va fi reanimat, numai că reîntâlnirea sufletelor cu propriul trup va fi un nou şoc şi o nouă suferinţă şi un teribil motiv de scârbă. Sufletele vor trebui, totuşi, să facă această joncţiune cu trupurile lor, fiind un lucru la comandă divină. După care, unite cu trupurile, îşi vor reocupa locul în iad, după un scurt moment de participare la maiestatea universală din "Valea Plângerii".

Interesant ce se scrie despre trupul de tarana, cu care vom invia la Judecata; dar inca nu m-am lamurit. Daca inviaza trupul acesta de carne, cum se face ca nu vom mai fi nici femei, nici barbati. Tineti minte femeia, casatorita cu un barbat; acesteia, murindu-i barbatul, se casa toreste cu fiecare frate, si ei la randul lor murind. Iar evreii il intreaba pe Domnul Iisus: dupa inviere caruia dintre cei trei frati ii va fi sotie femeia aceasta? Iar Domnul raspunde, ca atunci nu vom fi nici femei, nici barbati. (Iertati textul aproximativ, redat din memorie)

Cam asa cred si eu, dar nu e important ce gandesc eu.

Aceasta înseamnă că nu vor mai exista legături soţ-soţie. Nici concupiscenţă, efect al căderii primilor noştri părinţi.

Aceasta NU înseamnă că vom învia fără testicule ori ovare.

În mod asemănător, o întrebare pe care am auzit-o adesea la ateii care speră să îi încuie pe creştini este aceea dacă Adam şi Eva au avut ombilic. Răspuns afirmativ.

Intr-adevar! Sa revenim, deci.

vom invia precum ingerii.

ingerii nu au testicule sau ovare.

abstinenta sexuala ne apropie de modul de existenta ingeresc (asta ca sa fiu on-topic), asta ne asteapta, de aceea crestinismul ridica la loc de frunte fecioria.

raspuns negativ.
nu aveau nevoie de ombilic.

Se pare că avem doi colegi care au fost de faţă atât la facerea lumii cât şi la stingerea ei, dar fiecare a văzut altceva.

Concret , pentru ca sa fie trecuti in Istorie ! Avem o marturie uluitoare . . . , te rugam sa ne informezi cat mai corect !:4:

Păi avem nişte date noi la revelaţie....

Cum că, după Înviere, fiecare dintre noi vom purta un mic muzeu al "concupiscenţei" şi anume chiar "armele crimei", aşa, să ne aducem aminte ce nasol era când trebuia să ne înmulţim ca nişte mamifere oarecare....

Pe de altă parte, celălalt vizionar ne informează că "vom învia precum îngerii" asta însemnând că îngerii mor şi ei ca toate creaturile angrenate într-un lanţ trofic, iar oarecând vor învia să dea mărturie la Judecată despre isprăvile noastre de-a lungul şi de-a latul Istoriei. Eu cred că îngerii vor muri în urma ostenelilor neîncetate de a păzi omenirea de proprii ei membri, dar asta e numai o părere personală.

era un emoticon cu un smiley care se prapadeste pe jos de ras, da nu il am aici. il pun pe asta
:21:

În cazul dv, s-ar putea face o excepţie. Mă gândesc că cea mai mare parte a trupului dv va învia, în timp ce "armele crimei" de care spuneţi vor continua să rămână în mormânt...

Văd că începi să gândeşti ca celebrul dumitale confrate de breaslă Naum Ciomu...

Bine dom'le, fie precum zici.... dar oricât de binevoitor aş fi, nu pot să-ţi doresc să ai cât mai multe vizitatoare la muzeul tău. Ar fi excesiv de concupiscentă urarea mea!

Razi tu, razi, Harap Alb si ii mai faci si pe altii, da are dreptate Mihnea Dragomir (desi n-a dat cel mai cuviincios exemplu. Poate de aceea s-a si smintit oponentul lui).

Sf Epifanie al Salaminei: "Celor care mărturisesc învierea morţilor, a trupurilor noastre şi a trupului Domnului (..) dar care în acelaşi timp spun că aceeaşi carne nu va învia, ci că o altă carne va fi dată în locul ei de Dumnezeu, spunem că această părere le excede pe toate celelalte în impietate".

Sfantul Ioan Gura de Aur: "alt trup cade in pamant, si alt trup inviaza? Dar cum ar fi atunci inviere? Caci invierea este a trupului cazut si mort. Si daca alt trup cade, si altul inviaza, apoi atunci unde e biruinta aceea minunata si preaslavita impotriva mortii? Cum se va vedea atunci ca moartea da inapoi ce-a luat in robie?"; n-ar fi nedrept si fara sens ca trupul ce se bucura de slava imparatiei sa fie altul decat cel care s-a nevoit in necazuri si osteneli pe acest pamant?

Asadar, trupul inviat va avea aceeasi natura ori esenta - va fi, adica, trup omenesc; pe langa aceasta, isi va pastra identitatea personala, va fi cu adevarat trupul unei anumite persoane, care poate fi astfel recunoscuta, iar nu al alteia. Fiecare va ramane, trup si suflet, "in propria-i natura si in propriul ipostas.
Pe drept cuvant, Sfintii Parinti s-au intrebat daca trupul va invia cu toate ale sale - din care multe nu-i vor mai fi de nici un folos -, daca asadar va fi cu adevarat restaurat in intregimea sa, in deplinatatea firii sale.

Parintii spun ca trupul isi va pastra toate organele sale. Insa, adauga Tertulian, lucrarea lor va inceta; de altfel, arata el, si in viata aceasta "e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie" in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.

Folosindu-se de un vocabular mai precis, Parintii capadocieni, Sfintii Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin si cei care le-au urmat afirma ca trupul isi va pastra puterile (sau facultatile), dar ca ele nu vor fi active.

Cu judecata ar fi sa spunem ca organele trupului devenit duhovnicesc si ceresc sunt si ele transfigurate, si tot asa vor fi si lucrarile lor (cf. Filip. 3, 21), dupa cum ne lasa sa intrezarim Sfanta Scriptura si experienta mistica atunci cand vorbesc de simtiri duhovnicesti sau de folosirea in chip duhovnicesc a madularelor trupului.

Ce am scris mai sus e din lucrarea „Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte” a lui Jean Claude Larchet –o sinteza pe tema asta din scrierile sfintilor parinti.

Eugen, marturisesc ca m-ai bagat in ceata. Eu nu prea inteleg ce vrei sa afirmi prin asta.
Faptul ca la evenimentul Schimbarii la Fata e mentionat in evanghelii si Moise ca fiind prezent, nu inseamna ca e vorba de prezenta lui in trup, ci doar spiritual.
Ai putea te rog sa detaliezi si eventual sa dai si referinte daca Moise fusese inviat cu tot cu trup inainte de evenimentul de pe Tabor?
Despre ce fel de inviere a trupului e vorba in cazul lui Moise? Identica cu invierea fiicei lui Iair, a fiului vaduvei din Nain si a lui Lazar sau a altor inviati din VT, care dupa ce au inviat, au mai murit o data, sau e vorba de o inviere definitiva a trupului apt inca de pe atunci pt. Imparatia cerului?

Pt. ca in cazul lui Lazar, a fiicei lui Iair si a fiului vaduvei din Nain, nefiind vorba de trupuri pnevmatizate inca, acestia au mai experimentat o data moartea, or, in cazul lui Moise, cum putea avea el un trup pnevmatizat si care sa nu mai moara, impregnat adica deplin cu harul Sf. Duh, inainte ca Hristos sa fi inviat firea umana si sa o fi unit din nou cu firea divina?

Nu comentez forfecările arbitrare din Tradiţie ale lui Larchet, e un subiect prea vast pentru un forum de tip "supermarket".
Observaţia mea avea ca scop o simplă diversiune umoristică care să prevină noi certuri nesfârşite pe seama pielii ursului din pădure.

Despre înviere nu trebuie să săpăm prea mult prin autori bisericeşti sau semi (cum este Tertulian), e deajuns să ştim că în textul original al Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan nu se spune "învierea morţilor" cum a fost tradus mai recent, ci "învierea cărnii" pentru a face diferenţa specifică de o anumită nuanţă anastatică susţinută de o grupare eretică de inspiraţie neoplatoniceană.

Faceti o demonstratie de adevarata fatarnicie cu tot falsul de rigoare; ne dati lectii de cateheza despre sfintii pe care apoi excludeti de pe topicul de abstinenta (ca modele de abstinenta) prin comentariile dvs despre frustrarea dupa placerile trupesti firesti.

Amintiti ca Sf Iosif era inaintat in varsta si ca nu are rost sa "divagam(?)" despre asta pe acest topic?
Pe acest topic nu discutam despre impotenta, ci despre abstinenta; altfel Sf Iosif nu era propus sa ia pe Fecioara Maria.

Da, afirm ca numitii de mai sus nu sunt in Rai cu trupul pe care l-au avut aici pe Pamant (pentru ca e plin de metehne), la fel ca si Iisus Care S-a urcat la ceruri cu trupul glorificat.

Nu cred ca Iisus a inaugurat aceasta practica pentru tot neamul omenesc, ci invatatura mantuirii a inaugurat-o, invatatura care include si glorificarea(invierea) trupului mantuit si urcarea la cer, cum au facut-o si Ilie si Enoch inaintea lui Iisus; imparatia lui Dumnezeu a fost creata demult.

Din cate pot eu sa-mi dau seama un cuplu trebuie sa aiba viata de cuplu si nu de pustnic. De aia familia e familie si monahismul e monahism. Nu am auzit pe undeva prin Sfanta Scriptura sa fie scris ca trebuie barbatul si femeia sa se abtina in cuplu. Cred ca a venit idea de pe la vre-un zelos care si-a zis ca el poate fi si in familie si sa traiasca ca monahul. E o prostie si e si satanica treaba asta. Pentru ca tu practic vrei sa demonstrezi cat de tare si de frumos esti. Scopul este cel care anuleaza automat orice virtute in acest din urma caz.
Si oricum orice cautare a virtutii de dragul virtutii este satanica. Dar obtinerea virtutii prin cautarea lui Dumnezeu este binecuvantata. Deci cautati sa va iubiti unii pe altii, sufleteste pe toata lumea, si sufleteste si trupeste pe partenerul de viata. Iar dupa ce ati fost impreuna multumiti lui Dumnezeu ca v-a daruit o persoana cu care sa va intelegeti si cereti-va iertare daca ati fost manat si de cautarea placerilor atunci cand v-ati culcat impreuna.
Eu cred ca acestea sunt printre principalele ingrediente ale mantuirii: simplitatea si smerenia.

Înainte de a răspunde mai amplu (probabil) Eugen, să reconstituim puţin drumul parcurs de această îndrăzneaţă speculaţie teologică.

Totul porneşte de la versetul 9 al Epistolei Apostolului Iuda Tadeul, unde este citat în mod explicit un fragment din apocrifa intertestamentară "Înălţarea lui Moise". Or scrierea "Înălţarea lui Moise" relatează tocmai despre o "înviere" şi o "înălţare" a lui Moise, săvârşită în condiţii excepţionale.

Iar pentru că unii cred în infailibilitatea scrierilor Noului Testament, este uşor de intuit că aceştia dau credit similar şi surselor din care autorii citează explicit, chiar dacă sursele nu sunt scrieri acceptate în soborul celor canonice.

:-D
Pai, daca armele 'crimei' vor invia, atunci si 'crima.'
Cei car se grabesc sa spuna ca nu vor mai folosi la nimic nici ele, nici gura, nici stomacul, si poate nici creierul... cred ca mai degraba vor sa spuna ca si functiile acestor organe vor fi transfigurate.
Nu vom mai avea deci relatii sexuale ca acum, ci va exista un alt tip de unire care ne depaseste puterea imaginatiei. Dar precum este continuitate intre trupul actual si trupul inviat, va fi continuitate si intre unirea trupasca actuala si unirea trupurilor inviate.

Foarte corecta observatie,Bauckham a analizat si el acest aspect.Reid preciza chiar faptul ca: ,,Desi nu citeaza din canonul ebraic,Iuda este singura carte din Noul Testament care citeza explicit o sursa iudaica extracanonica".Reid se refera atat la Iuda 9 dar mai ales la Iuda 14-15 care citeaza explicit din I Enoh 1,9.Dupa cum arata in continuare autorul mentionat,intr-un comentariu pe Noul Testament,acest lucru a fost oarecum o problema pt crestinii de mai tarziu.Tertullian a vazut in asta un motiv de validitate pt I Enoh in timp ce Ieronim a mers in alt sens,spre contestarea canonicitatii Epistolei Apostolului Iuda.Un lucru insa este pus in lumina observatiei:este clar ca atat apocrifa mentionata cat si I Enoh erau scrieri care circulau in acel mediu,in acele timpuri,si care erau familiare mai ales intr-un context iudaic,deloc lipsit de scrieri si traditii din perioada celui de-al Doilea Templu.
Reid mai observa faptul ca prin referirea la un loc la Cain,Balaam si Core(personaje asociate de catre traditia iudaica ca fiind exemple de oameni care au dus poporul in ratacire)Epistola lui Iuda arata ca: ,,Traditiile iudaice respective faceau parte,in mod natural,din mediul destinatarilor lui Iuda"dar si faptul ca acesta nu a ezitat,desi aluziv,sa sublinieze tema epistolei printr-o trimitere(versetul 9) la un prototip iudaic cumulat al ratacirii.

Aceste aspecte,ce pot parea secundare si prizoniere ale criticii biblice,arunca insa o lumina extrem de interesanta atat cu privire la mediul religios al acelui moment si cu privire la modul cum credinta crestina isi croia drum,deloc simplist,din matca cu accente iudaice spre o metamorfoza care reprezinta insa un alt subiect de discutie.Scuze pentru interventia posibil inoportuna dar vin rar si mai apuc sa vad cate un subiect interesant :) Toate cele bune.

Chiar ma intrebam de ce iti pierzi timpul pe un asemena forum "de tip supermarchet". Nu cred ca e de tine. Exista si forumuri de specialitate, doar cu profesionisti, in care iti poti etala cunostintele celor cu aceeasi pregatire ca si tine. Acolo, da satisfactie, nu aici!
Aici e ca si cand un tanar, absolvent de facultate isi masoara puterile cu cei, care abia intra la liceu sau chiar in scoala primara.
Din felul in care scrii, imi pari chiar plictisit. Parerea mea. Iertare daca te-am suparat cu ceva.

Qod erat demonstrandum! Iata de ce nu ne ridicam la cer cu trupul, ci ingropam ramasitele pamantesti.
Bravo, Fani.

De fapt versetul este f scurt si spune doar atat:

Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"

Pe de alta parte, avem scris in Deuteronomul, Cartea a 5. a lui Moise, ca Moise a murit si a fost ingropat:

Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului; 6.Şi a fost îngropat în vale, în pământul Moabului, în faţa Bet-Peorului, dar nimeni nu ştie mormântul lui nici până în ziua de astăzi. (Deut. 34, 5-6)

Mersi pentru sfaturi, dar cred că puteai renunţi la parada de smerenie ipocrită din ultima propoziţie. E ca şi cum ai da cu parfum peste un cadavru în putrefacţie, n-are niciun efect.

Insensibilitatea ta nu ma afecteaza pe mine. Eu mi-am spus parerea, prin care riscam sa te supar. De aceea ti-am cerut iertarte anticipat. Cum de nu intelegi, crestine?

Tu ţi-ai spus părerea cu scopul de a supăra, nu cu riscul de a supăra. Nu-mi dau seama de ce unii nu-s capabili să fie sinceri nici măcar când sunt în mod vădit răutăcioşi şi tot continuă să joace prost rolul evlaviosului premiant.
În fine... ce pot să mai spun este doar că dispreţul unor oameni ca tine mă onorează...!

NU e cazul sa imi atribui ideile tale. Eu nu te dispretuiesc; te compatimesc, mai ales dupa ce am mai citit unele mesaje scrise de tine.
Dumnezeu sa te aiba in paza Lui!

Culmea, m-au mai compătimit până acum, tot aşa, cu aere de superioritate condescendentă un sectar, un răspopit şi un schizofrenic, era timpul şi pentru o sinteză a acestora.

Dumnezeu să-ţi (re)orienteze compătimirea în direcţia cea bună!

Eu n-as zice de o continuitate sau punere in paralel intre vietuirea omului inviat si vietuirea omului ca fiinta cazuta, ci intre omul inviat si omul inainte de cadere, in starea initiala, originara, din Eden.

Dupa cum starea omului edenic avea alt regim existential in ce priveste aspectul sexual, la fel va fi si starea celor inviati dupa Parusie.

Dupa cum inainte de caderea in pacat NU exista sexualitatea in acceptiunea pe care o stim azi, nici dupa Inviere nu mai poate fi vorba de asa ceva.

Consemnarea expresa a primei relatii intime/trupesti dintre Adam si Eva a avut loc DOAR DUPA iesirea din rai, NU INAINTE.
Adam a cunoscut-o pe Eva (eufemism pt. consumarea relatiei intime) NUMAI DUPA cadere si alungarea din paradis, numai dupa imbracarea “hainelor de piele”, adica activarea mecanismelor biologice necesare pt. perpetuarea speciei in conditiile in care omului nu-i mai ramasese Viata harica si posibilitatea de a nu muri, ci doar viata biologica).

Sf. Ioan Gura de Aur confirma: “ Abia dupa calcarea poruncii si dupa izgonirea din rai a luat inceput unirea conjugala”. Pana sa calce porunca, oamenii cei dintai au avut vietuire ingereasca si nici vorba n-a fost de impreunarea cea dupa trup. De altfel, cum ar fi putut fi aceasta, de vreme ce ei nu erau robi trebuintelor trupului?'

Pt. a evita confuzia dintre sex si sexualitate, trebuie precizat ca sexul tine de structura ontologica a omului (barbat si femeie ne-a facut Dumnezeu ) iar sexualitatea este doar o intrebuintare derivata si conjucturala a sexului, necesara doar in starea de dupa pacat, dar ne-necesara in absenta pacatului.

Sexualitatea e intrebuintarea sexului pt. ca specia sa nu moara. Cum insa in Imparatia cerului nu se moare, nu va mai fi nevoie de intrebuintarea sexului, care oricum va tine de un trup pe deplin pnevmatizat, transfigurat, impregnat de har.

Unirea oamenilor va fi in harul Sf. Duh. Harul e liantul care ii tine pe oameni uniti unii cu altii si toti laolalta in Hristos.

Sexul (ca gen masculin si feminin) exista de dinaintea sexualitatii.
Istoria sexualitatii nu este decat intervalul indefinit dintre sexul fara sexualitate al conditiei originare (caracterizata prin castitatea ingereasca, prin goliciunea cea fara de rusine) si sexul fara sexualitate al Imparatiei finale (la inviere nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii).
Unde nu (mai)este pacat, nu (mai) este nici moarte, nici sexualitate.

O lucrare exact pe tema asta are Razvan Codrescu, ,,Teologia sexelor si taina nuntii" ( de unde de fapt am si extras ideile de mai sus).

Pamantul este Raiul(paradisul) pentru toate fiintele vii, cu exceptia omului; pana ce omul a facut parte din randul animalelor si s-a comportat ca atare a fost fericit in Rai fara sa-si puna probleme de constiinta, fiind limitat de instinctele trupesti la fel ca animalele, dar cu totul diferit de "libertatea" pe care si-o asuma de cand constiinta i-a animat pe Adam si Eva sa-si satisfaca voia lor, sa simta placerea si in urma ei sa devina ingroziti de... constiinta moartii.

La fel au murit stramosii lui Adam si Eva, dar incepand cu ei a inceput omul sa-si puna probleme de morala, dreptate, constiinta, iubire, credinta...
Pentru ca este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul, pentru ca are chpul, este vinovat(si decazut) de neasemanarea cu El, este vinovat ca nu se mantuie, ca nu invie din morti. Acestia-s Adam si Eva; toti suntem Adam si Eva.
Adam nu a cazut din Rai, ci nu a ajuns la locul gatit lui; a primit talanti si nu i-a inmultit.
Suntem fiecare vinovati de binele de care suntem capabili, dar pe care nu-l infaptuim.

Draga Fani71, nu trebuie sa facem confuzie intre Eden, Rai, Imparatia lui Dumnezeu...
Pentru mai multe detalii recomand scrierile Sfantului Simeon Noul Teolog.

Doamne ajuta.

Asa este.
Trupurile la inviere vor fi intocmai ca trupul Domnului nostru Iisus Hristos dupa invierea din morti. Nu cunostem profund noi cei neinduhovniciti aceste lucrui tainice, insa afrimam ceea ce cunoastem despre trupul cel inviat din morti al Domnului nostru Iisus Hristos, pnevmatizat:
a) caracteristici specifice pnevmatizarii: "a trecut prin usile incuiate", a "calatorit" mai repede in Galileea, nu mai "moare" fizic (descompunere biologica, fiziologica specifica) etc.
b) caracteristici specifice materialitatii (carnii): "urmele ranilor", prezenta masei (pipiai-ti-ma si vedeti ca am carne si oase si nu sunt un duh, o stafie spune Hristos Iisus cel inviat din morti, Luca 24), capacitatea fiziologica inclusiv nutritiva de a a manca (a mancat peste si miere, nu pentru ca avea nevoie de nutritie ci pentru a ne demonstra ca a inviat in trup material, cu aceleasi proprietati psiho-somatice insa indumneziete, pnevatizate... deci intreg trupul de carne este pnevmatizat nu in sensul ca nu mai este material, ca fiziologia si constitutia psiho-somatifca este total schimbata, ci in sensul ca materia trupului inviat are o noua modalitate de existenta, ontologic nu mai "tine legat" duhul omului in legaturile descompunerii biologice firesti... deci Hristos Iisus a inviat cu acelasi trup pe care il are DIN Maica Domnului cu care a patimit, care a fost pus in mormat si nu alt trup... putem spune ca in trupul ce inviat harul Duhului Sfant asigura si o conservare a energiei in sensul ca fiziologic nu mai este necesara nutritia...)

Doamne ajuta.

Asa este, inainte de cadere Adam si Eva aveau un alt fel de trup, nestricacios, dupa cadere au capatat "haine de piele". Mai detaliat in cartea "Omul, animal indumnezeit" (pe care o recomanda Eugen, dar cu alte motive): http://www.scribd.com/doc/2514477/Pa...al-indumnezeit

Draga Mihai-Anca, te vei lamuri daca studiezi Sfintii Parinti, Sfantul Simeon Noul Teolog spre exemplu.

La inviere "nu se mai insoara si nu se mai maritca caci toti vor fi ca ingerii din ceruri" din punct de vedere al vietuirii duhovnicesti ingeresti (care nu implica impreunare sexuala trupeasca pentru inmultire, dar evident ca nu exclude manifestarile de tandrete trupeasca fireasca omeneasca: imbratisari etc) si nicidecum nu implica faptul ca trupurile inviate nu vor fi specifie de femei si de barbat.
Hristos Iisus a inviat in trupul sau de barbat pe care il avea DIN Maica Domului, cu toate organele (inclusiv cele genitale).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domul Iisus Hristos.

Frate Cornel Urs, afirmatiile dumitale sunt eronate.
Vom invia precum Hristos Iisus, care a inviat in trup de barbat... care avea toate organele, inclusiv cele genitale masculine.
Vom invia pentru o vietuire ingereasca, insa ontologic noi oamenii avem trup (cu organe specifice).

Astfel nu organele trupului sunt rele sine asa cum draceste cugeta multi (chiar si din vechime) ci reaua (nefireasca) intrebuintare a energilor si activitatilor umane specifice fiacarui organ (inclusiv cele sexuale).

Sfantul Ioan Damaschin condamna vehement pe "crestinii" care susineau ca Hristos Iisus nu s-a nascut "prin coasta" Maicii Domului si nu firesc DIN Maica Domului din punct de vedere fiziologic (adica la timpul cuvenit, 9 luni, si firesc prin organele genitale femeiesti specifice)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Asa este.
Recomand scrierile Sfantului Simenon Noul Teolog.

Sustin aceasta afirmatie cu implicatii antropologie profunde, intrucat "omul este animal indumnezeit".

Doamne ajuta.

:)
Domnule Mihailc, afrimatia dvs cu tenta ironica consider ca este inadecvata in contextul actual intrucat indeamna la ingnoranta...

"Cautati si veti afla" "bateti si vi se va deschide" "si veti cunoaste Adevarul iar Adevarul va va face liberi" (mai ales de moartea duhovniceasca, ingnoranta...) "Aceasta este viata vesnica sa TE cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Hristosul pe care TU L-ai trimis"

Doamne ajuta.