Si acum au biserica de youtube :))

Nu numai atat, dar sunt si martiri de youtube.

Pai da, in al doilea link dat de coleg, se explica clar cum ca imbalsamarea poate duce la intarzierea descompunerii: de aici, un fals aspect de moaste. Dar in esenta, poate fi vorba de corpul neinsufletit al unui om care a adormit in Domnul, nu e vorba de a judeca viata sau meritele cuiva, sau eventuala sfintenie, ci pur si simplu e vorba de procese prin care poate trece invelisul nostru dupa ce adormim si plecam Acasa.

Sfinti in viata, dom'le, ce sa mai... Ei salveaza Biserica (??!??!!?).

Nu o sa inteleg niciodata primatul evlaviei, nu mai zic al celei gresite sau manifestate furios/fanatic, asupra ratiunii si discutiei.
Grupul ala, care sustine ca BOR isi va pierde Harul, e un astfel de exemplu.

Confunzi tipologia modificărilor corpului ca proces biologic (şi da, aşa cum spui există multe variaţii, atât în funcţie de organismul respectiv cât şi în funcţie de efectul diverselor substanţe asupra corpului celui decedat)
cu lucrarea lui Dumnezeu asupra corpului neînsufleţit, care face ca transformările acestuia să urmeze o cale extra/supra-naturală.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că atunci când corpul cuiva putrezeşte, acesta nu poate fi un sfânt. Superstiţia sau prejudecata unor tradiţii locale care susţin că sfinţenia stă în putrezirea sau neputrezirea unui corp, nu are de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu.

Când vrea Dumnezeu, corpul unui sfânt poate putrezi. Sau, dimpotrivă, poate rămâne nestricăcios.

P.S. Te-aş ruga să îţi controlezi expresiile referitoare la mine. Nu-ţi face bine la suflet să îţi alimentezi pe ascuns resentimentele şi să le exprimi, ocazional, ca o răbufnire mai mult sau mai puţin fără perdea.

Smeriți-vă unul pe altul.

Dragoş, e vorba doar de a încerca o clarificare (atât cât e posibil la fiecare) în privinţa problemei moaştelor. Că se tot face taifun, când şi când, pe această temă.
Or, din câte am înţeles, sunt două extreme: unii care reduc chestiunea la simple procese fiziologice şi spun că moaştele nu reprezintă nimic supranatural (iar aceştia neagă inclusiv faptul că între moaşte şi sfânt ar fi o legătură vie, inclusiv faptul că prin moaştele sfinţilor lucrează Dumnezeu), iar alţii care dimpotrivă spun că orice neputrezire e garanţie sigură a sfinţeniei, iar dacă nu e neputrezire nu e nici sfinţenie. În jurul acestor poziţii extreme tot felul de implicări patimaşe.
Eu nu pot fi de acord nici cu unii nici cu alţii, deoarece în învăţătura de credinţă şi în unele cărţi duhovniceşti sunt precizate alte raţiuni referitoare la moaştele sfinţilor.
Deci nu-i nimic de exaltat sau de negat în legătură cu realitatea sfintelor moaşte.

Eu mă refeream la înțepăturile pe care vi le tot faceți unul altuia.

Ai dreptate. Te rog sa ma scuzi de aberatiile intelectualiste exprimate.
In seara asta am decoperit trei lucruri: smerenia, autocenzura la nivelul mai profund, si frica de Intuneric (da, Intunericul cel mai din afara). Nu spun mai mult. Nu are rost.

De ce sunteți, fraților, așa supărați? Unii pe ceilalți, vreau să spun, că necazurile nu lipsesc.

Lumea-i mică și nu în cap unul de altul.

Nu poti spune minciuni, cind esti in polemica cu, sa zicem, cei de alte credinte. Despre asta e vorba. Am citit zilele acestea la demitizari din istoria Bisericii, dar si a Romaniei, de mi-a venit rau. Clar: cronicile oficiale ale oricarei structuri organizatorice de pe lumea asta sint grajduri ale lui Augias, murdarite de subiectivsm si autoindulgenta.

Genial exprimat. Exact, istoria relatiilor umane interpersonale poate fi definita prin aceasta unica fraza.

Uite ce mi se pare mie că se petrece adesea pe forum și de unde ies „războaiele fratricide”: Vine unul și zice: Știi cum ești? Nu știi. Stai să-ți arăt eu, că o să-ți fie de folos. Și se apucă de-i face un portret cu tușe cât mai groase, cât îl ține pe el talentul, căutând, eventual, aplauzele spectatorilor. Portretizatul se simte dator să-și arate și el talentul și, cu aceeași bună intenție de a-și îndrepta fratele, îi face și el un portret, după cum se pricepe.

S-a umplut forumul de portrete; mai bine zis de caricaturi. Nu spun că n-ar avea și caricatura un rol terapeutic – în primul rând să diminueze egoul portretizatului.

Dar nu cred că pentru asta ne aflăm aici. Și mai cred că nu poți privi obiectiv pe cineva, iar portretul pe care i-l faci spune mai mult despre ochiul tău decât despre cum e celălalt „în realitate”. Pentru că în profunzimea lui, celălalt este inepuizabil, și dacă pătrunzi tot mai mult – ceea ce nu poți face decât iubindu-l – vei ajunge și să te minunezi mai mult de el.

E adevărat că la unii frumusețea asta din adânc e acoperită de un strat mai gros decât la alții, însă condiția ca să o putem vedea (dacă chiar vrem asta) e scoaterea bârnei din ochiul nostru.

Care bârnă?

Din ochiul tau, normal. Dar pentru ca o ai, nu poti sa o vezi, veeeezi ?

Noi nu avem bârne.

Revizuire atitudine
 

Nu, Cristi, si Dragos, sa stiti ca Ioan are dreptate: sunt un om cu o cenzura emotionala de foarte proasta calitate, cel putin. Ma refer in primul rind la furia asta verbala foarte atroce. Sunt hotarat sa o sugrum, cu ajutorul vointei si Tainelor, pana nu sugruma ea umanitatea din mine, cata mai este si aceea.
Nu o sa mai ma infurii si spune lucruri grele vreodata, mi-o, vi-o si Ii promit Domnului. De maine voi merge la Biserica cit voi putea de des, si cu folos, si ma lepad de firea mea furioasa penibila si de intelectualismul asta idiot, trufas si miop.

Iertati-ma pentru toate prostiile spuse si scrise de-a lungul anilor! Post cu folos tuturora.

P. S. As dori ca acest cont sa NU imi fie sters. Ii cer scuze si dinsului pentru sacaielile infantile cu "uite contul, nu e contul" si pentru altele, de-a lungul vremii. Oricum, am taiat-o cu acest site si forum, poate pentru totdeauna (nu sunt sigur).
Multumesc pentru momentele interesante petrecute. Sarbatori fericite (nu mai este mult, asa c ao pot spune)!

Ce s-a intimplat? Cineva mi-a pus o oglinda a lipsei mele de masura in reactii, si am inteles ce am de facut.
NU parasesc forumul, si NU imi inchid contul, in nici un caz, am terminat cu infantilismele. Voi intra din an in Pasti. Voi incerca sa vad daca mersul la biserica si Preasfintul Sacrament ma pot ajuta sa scap de unele patimi si aspecte timpite ale firii. Daca nu, voi cauta alta cale de autoreparare spirituala.
Pax et bonum!

...:) Adrian, ia-o uşor, frate!...:)
Uh, ce sânge de ruşi sadea avem - ne roade inteligenţa vândută, ca pe şorici!

Or, zic şi io pe de altă parte, şmecheria ar fi cam aici: oricâte păcăleli petrecem, să luăm aminte la ele! Iar nu să le negăm, să le băgăm sub preş, să le atribuim unor factori oarecare...
Pornesc de la acest postulat: păcăleala e bună, câtă vreme o accepţi ca material esenţial de dezvrăjire.
Păcăliţi zdravăn cândva, prin babacii noştri primordiali, suntem expuşi sistematic la păcăleală. Aceasta se manifestă şi în noi şi între noi. E predispoziţia omului spre falsificare, dublă voinţă, joc psihologic, moarte... De aici anxietatea fundamentală a fiecărui om "civilizat" (sanchi, toţi s-au considerat aşa în istorii...), despre care oi mai vorbi pe topicul cu psihologia...
Dar cum se iese din ea? Păi, precum face înnecatul: nu te agiţi prea mult, te laşi în voia curentului şi pândeşti, cu voinţă fermă/clară/exersată, momentul când poţi ţâşni eliberator.
E o vânătoare, aceasta!... O vânătoare a inimii!!
Iar bunul vânător ştie să aştepte momentul prielnic, să pândească, să rabde... Activ! Cu multă, deplină pasiune!
Vânatul, însă, nu ne e exterior. E înlăuntrul nostru. Şi-i în Ceruri!...:)

........:)))
P.S. Nu e râs de ironie, Alioşa, ci de încântare...:) Mai ales că mi te închipui scriind serios, grav, cu oarece abia perceptibil zâmbet pe chip....:)
P.P.S. Tocmai ne-ai spus cum suntem, ca într-o definiţie vicioasă....:))) (Asta da, ar ascunde o mică ironie... Dar mică, încântarea faţă de elocinţa discursului tău rămânînd principală.)

Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira ia atitudine față de comunicatul de presă greșit al ierarhiei grecești


http://prieteniisfantuluiefrem.ro/20.../#comment-4020

Părintele Simeon - Sinodul din Creta a fost talharesc. Am sa intrerup pomenirea mitr. Teofan Savu


https://www.youtube.com/watch?v=OViMR2BOvZI

Aşa-i. Eu am făcut o schiţă de grup, dacă vrei; mai mult despre ce facem decât despre cum suntem.

Mă bucur pentru hotărârea ta şi mă rog să-ţi ajute Dumnezeu să împlineşti orice gând bun. Nu ştiu dacă trebuie să te iei la trântă cu furia, însă, pentru că din conflict îşi trage puterea. Mai degrabă cred că trebuie s-o laşi să moară de foame. Să te hrăneşti cu Sfintele Taine e foarte bine, sigur. Mai ales cu spovedania frecventă şi cu prezenţa în biserică, la slujbe. Încet, încet, cu rugăciune, apele agitate şi tulburi ale sufletului se liniştesc şi se limpezesc, lăsând şi lumina să pătrndă până în adânc.
Doamne ajută!

Știi de câte ori ai mai zis asta, măi staruars?

Just, Raspy Three, dar atunci nu aflasem ce am aflat noaptea trecuta.

S-au trezit toti zelotii de carton. Ca toti fanaticii, nu vad dincolo de actiunile lor: bun, nu iti pomenesti episcopul? cita vreme o faci? pe cine vei pomeni totusi, in loc, la un moment dat? daca pomenesti pe alt episcop (sau "episcop", in cazul stilistilor) faci schisma. Astea sint intrebarile care trebuie puse astora. Nepomenirea nu e schisma per se, dar duce deseori la schisma. Prefer sa ramar in BOR, decit sa ascult de indivizi debusolati eclesiologic, fie ei si preoti-calugari.
Sint miopi, astia. Ca sa nu zic orbi spiritual.

Tind să zic la fel.
Pentru că furia îşi are obârşiile şi rostul ei şi nu ar trebui sugrumată. Ci doar domolită, căutînd în dialogul cu ea ce anume semnalizează. Furia e ca un semn, poate chiar un semn de carte, pentru a împiedica pe omul grăbit să treacă împrăştiat la alte capitole fără să fi pritocit bine noima celor deja parcurse...
Apoi, furia sugrumată se exprimă altfel. De pildă ca un trăznet pe cer senin, în corp. Multe boli psihosomatice provin de aici, din furia înnăbuşită.
Apoi furia naşte dependenţe. Printre alcoolici şi toxicodependenţi sunt mulţi furioşi latenţi, neexorcizaţi de dracul care alimenetează furia. Iar acest drac nu e altceva decât o neînţelegere importantă, o nepotrivire ascunsă undeva în adâncul iubirii noastre care se vede neputincioasă şi pe nedrept zăvorâtă după gratii felurite în noi...

Da, este un conflict. Între iubirea dinlăuntrul nostru şi gratiile puse de mintea noastră neinstruită în cele sufleteşti, neluminoasă, nerodnică.
Acolo trebe coborât, în inimă, cu ajutor potrivit. Şi pus oleacă de ordine.
Acest demers e urgent însă e foarte periculos şi dificil. Dacă nu avem călăuza potrivită.
Aşa cred, să mă ierţi de opinie...

Înseamnă că îl preocupă cu adevărat. E statornic în râvnă şi e o râvnă bună.
Dar încă nu reuşeşte, pentru că e singur. Un ajutor potrivit (deie Domnul să îl şi găsească!), l-ar ajuta să o ia fuguţa pe poteca lui. Are şi staruars poteca lui şi cine ştie cât de departe ar putea duce ea, înt-o zi fericită de primăvară...:)
Dar se încăpăţânează să spere că se descurcă singur, pentru că îşi simte puterea încă vie, mare, proaspătă. Cunosc sentimentul...:) (E însoţit, însă, şi de multă suferinţă.)
E unul dintre cele mai înşelătoare simţăminte ale omului, câtă vreme nu se lasă orientat, cât de puţin, de cine trebe.

Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos spunea că ereticii fiecărei erezii vor fi judecaţi.

Sfântul Apostol Iuda Tadeu Ruda Domnului spunea sa ne ferim de eretici, a căror pierzare o asemăna cu cea a sodomitenilor.

...Bine...

Si pierzania schismaticilor care ataca Biserica si episcopii cum o fi?

Despre asta n-au scris acești sfinți. Roagă-te să-ți descopere Dumnezeu și spune-mi și mie!!!

Episcopii sa trăiască! Preotii lui Hristos care țin dreapta credință cu sfințenie pot sa crape!!! Infailibilitatea episcopală trebuie salvata cu orice pret!

Lăsând gluma la o parte, nu poți apara Biserica cu armele celui rău. Omul modern vrea sa-și facă o biserică după cheful lui. Pana la urmă, reușește. Iata acum are și episcopi care îi apară interesele!

Nu scriu Sfinții Părinți ca în veacurile din urmă sfintii vor fi biruiți de viclenia oamenilor îndrăcitI? Nu scriu ei ca oamenii îi vor întrece în viclenie pe necurati?

eu nu zic ca ceea ce spui tu nu ai dreptate. Dar ceea ce au spus Sfintii Parinti, este valabil in vremurile actuale sau in cele ce vor urma?

[quote=antoniap;637780]Despre asta n-au scris acești sfinți. Roagă-te să-ți descopere Dumnezeu și spune-mi și mie!!!

Pai da, se vede ca nu stii :))

Da dom'le, jos cu episcopii, sa-i schimbam cu niscai calugari vagabonzi din Sf. Munte si "parintele de la Oituz".

Ca asta e definitia ortodoxiei ecumenice. :24:


Pai nu asta faceti voi cu minciuna, dezinformarea, scheunatul pe bloguri, etc?

Te referi la cei ca BOSV? :)


Pai ce sa zic, felicitari, ai castigat premiul cel mare :)

Din păcate, începe să se vadă că vremurile despre care proroceau Sfintii Părinti au venit.

ce vremuri draga ?

nu cred ca este intelept, sa suflii in iaurt!