De cateva luni postezi mesaje (cel putin cele adresate mie) in care spui aceelasi lucruri, desi le-am explicat de cateva ori. Adica asta cu tu esti singurul, toti spun altceva, daca sunt mai multi care spun ceva rezulta ca ala e adevarul, etc. E a zecea oara ca spui exact aceleasi lucruri. Desigur, esti si foarte obiectiv si parerea ta e normativa. Ai accepta imediat ca ortodoxia e cea adevarata, desi tu esti catolic.

Daca citesti articolul o sa gasesti exact ce am spus si eu, cu mai multe amanunte:
" Crestinatatea din aceasta regiune decazuse mult: clerul ce ocupa pozitii joase era ignorant si imoral, iar cel de la conducere era mândru si materialist, uitând de comuniunea pe care trebuia sa o aiba cu Roma.
Lucrarea aceasta parea a fi extrem de dificila dovada fiind faptul ca de multi ani nu se mai tinuse nici un conciliu, „episcopiile erau adesea vacante, vândute sau acordate unor mireni necorespunzatori, fara pregatire ori vocatie” . Scrisorile sfântului ne aduc la cunostinta starea deplorabila a acestei Biserici în perioada de sfârsit a dinastiei merovingiene si începutul celei carolingiene."

A facut misionarism in dreapta rinului, in zona saxona, cu multe probleme si acolo a fost si martiriul. De fapt, ceea ce situl respectiv promoveaza, si tu preiei fara sa verifici, era o situatie fireasca in perioada aia. Durata de viata a clerului si a misionarilor crestini era foarte scurta. Charlemagne i- a crestinat cu japca pe saxoni, pana la urma. Este rusinos, dupa parerea mea, sa se prezinte peiorativ un triumf al crestinismului, asa cum a fost el, doar pentru ca astazi va considerati in razboi teologic/ideologic cu catolicismul.

Ideea era urmatoarea, in mediul protestant apare conceptia cu toate gruparile sunt biserici si, implicit, toate au har. Asa cum inteleg ei harul, ca un fel de binecuvantare (din cate mi-am dat seama). Nu stiu daca inca de la inceputul protestantismului, poate fiecare grup se considera singura credinta adevarata. Dar dupa aparitia pietismului (care pune mai putin accent pe dogma si mai mult pe traire) si metodismului e sigur. In mod sigur, aceste conceptii nu existau in Biserica Ortodoxa si la catolici, care se considerau fiecare unica Biserica. Nu e vorba de succesiune apostolica, harul cum il intelegem noi, etc. Am citit odata un articol protestant din timpul conciliului Vatican I, iar ei ii criticau pe catolici si pe papa, pentru ca se considerau unica biserica, in timp ce ei spuneau ca toate sunt biserici. Deci asta era in secolul XIX.

E vorba de francii din Galia, nu de saxoni si misionarismul din partile triburilor germanice. Iar aceste aceste amanunte le aflam din scrisoarea sfantului catre Papa Zaharia (care era grec). Era vorba de organizarea si mentalitatea francilor (un trib germanic care cucerise Galia dupa retragerea romana). Desi Sfantul Bonifaciu incearca sa reformeze Biserica de aici, peste putin timp Carol cel Mare arata din nou cum intelegeau ei crestinismul: ii converteste fortat pe saxoni, cei care nu doreau sa se converteasca erau omorati sau mutilati 9unele surse spun ca su fost omorati un sfert dintre saxoni). Vedem, in schimb, cum au fost convertiti anglo-saxonii, nu cu mult timp in urma, sau cum convertea chiar Sfantul Bonifaciu triburile germanice.
Asta era doar un mic amanunt, stiam si eu si se stie ca francii au inceput raspandirea invataturii Filioque, din cauza careia a aparut schisma (alaturi de primatul papal). Probabil tu nu stii ca Papa Leon III a afisat crezul, in urma sinoadelor france de acceptare a invataturii. La Sinodul din 879 Papa Nicolae ii invinua pe franci pentru raspandirea Filioque si disensiunile dintre apus si rasarit din acel timp.

De fapt le vezi exagerat, si neoprotestantii spun ca avem o multime de paganisme, dar ei se refera la sfintele moaste, la icoane, la faptul ca sarbatorile au pastrat si denumirile pagane, etc. Ai amintit de deschiderea Bibliei, am fost inainte sa fiu credincios la un astfel de preot, era foarte stresat sa nu fie cineva de la episcopie, sa il verifice. Nu sunt admise astfel de practici, doar ca acestia se ascund de episcopie.
In rest preoti au har indiferent de pacate, pentru ca altfel am gandi in termeni donatisti. Doar in cazul ereziei se pierde harul, de aceea Biserica nu se poate uni cu catolicii, daca acestia nu renunta la toate invataturile gresite.
Biserica este o institutie divino-umana, care nu e afectata de pacatele oamenilor (afara de erezie).

Imi pare rau ca nu vezi ca folosesti masura dubla.

Eu am scris de cel putin doua ori despre asta. Acele citate fac parte dintr-o expunere a unui profesor din Atena, dar care era in delegatia Ierusalimului (nu stiu de ce). Din cate am inteles din lucrare (pentru ca era o traducere din rusa), acel teolog incerca sa arate ca ortodocsii ii considerau Biserica pe catolici. Ceea ce e chiar hilar, avand in vedere ceea ce scrie in citatele aduse ca argument. De aceea unii au fost revoltati si au luat cuvantul, pentru ca si Sfantul Marcu era citat. Sinodalii nu au adoptat asa ceva, doar folosirea termenului.

Nu stiu la ce folosesc masura dubla. Nici la ce practici pagane te referi, am spus doar de deschiderea cartii, asta am vazut odata. In schimb stiu ceva mai ingrijorator, multi preoti (poate isi chimba conceptiile dupa sinod) adoptasera cateav conceptii din ecumenism, mai ales filocatolicism. Dar multi din ei din nestiinta.

era benedectin, dar sa te contrezi asa, doar de dragul de a mai bate un cui in spinarea catolicilor... exagerand niste vremuri tulburi, dar din care crestinismul a iesit invingator.. e complet aiurea si gresit, mai ales cand te folosesti de lucruri false. francia era puternica, crestinata in intregime, clerul ei dadea dovada de aceleasi slabiciuni ca peste tot. macar nu isi scoteau ochii unii altora ca la greci, nu?

"
Documentar
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Sfântul Bonifatie, apostolul germanilor
Drd. Alexandru Nan, 03 Iunie 2011

În fiecare an la data de 5 iunie se face în bisericile Ortodoxă, Catolică, Luterană şi Anglicană pomenirea Sfântului Bonifatie, considerat pe bună dreptate apostolul germanilor.

După căderea Imperiului Roman de Apus (476), prin măsurile luate de către papa Grigorie cel Mare (â€*604) vor fi încreştinaţi englezii, care la rândul lor, în secolele al VII-lea şi al VIII-lea, vor încreştina aproape toate triburile germanice. Un rol foarte important în această misiune l-a avut Sfântul Bonifatie, considerat "cel mai mare sfânt de neam englez, care a trăit vreodată". (Vlad Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii insulelor britanice", Cluj-Napoca 2006, p. 266).

Născut în satul Crescent din ţinutul Devon, în sud-vestul Angliei, în anul 672 (după unii 673 sau chiar 675, conform art. Bonifatius, publicat pe http://www.heiligenlexikon.de, pagină accesată la data de 17 mai 2011 şi Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi"), Sf. Bonifatie a primit la botez numele de Winfrith sau Wynfreth, care se traduce cu "prieten al păcii". Având de mic copil înclinaţie spre viaţa religioasă, a intrat de la o vârstă fragedă în mănăstire, după ce a reuşit să-şi convingă tatăl să nu se opună acestei decizii, numai din dorinţa de a-l lăsa singurul moştenitor al averii. Astfel, a intrat în Mănăstirea Exeter (Examchester). Biograful său, Willibald, scria: "Era înzestrat cu o scânteie de dar dumnezeiesc, pe care cu atâta stăruinţă a îngrijit-o prin învăţătură, încât fiecare ceas şi fiecare clipă a lungii şi neobositei sale vieţi a slujit doar pentru a înmulţi darurile dumnezeieşti, care fuseseră revărsate asupra sa" (Willibald, "The Life of St. Boniface", în C.H. Talbot, The Anglo-Saxon Missionaries în Germany, London-New York 1954, p. 29, citat după Benea, "Vieţile sfinţilor ortodocşi", p. 267).

După câţiva ani petrecuţi aici, a plecat la Mănăstirea benedictină Nursling (Nhutscelle), unde a depus voturile monahale. La vârsta canonică de 30 de ani a primit şi taina preoţiei.

A propovăduit în Olanda şi Germania

Pe când se părea că va face o carieră intelectuală şi scolastică strălucită, s-a aprins în el dorul de a-L mărturisi pe Hristos în faţa celor care nu auziseră de El. Astfel, în anul 716 a plecat pentru prima dată în misiune în Frisia, Olanda de astăzi.

Bonifatie a plecat alături de trei fraţi de la Mănăstirea Nursling şi, deşi erau plini de râvnă în a-L propovădui pe Hristos, această primă misiune va rămâne fără succes. După doi ani petrecuţi în mănăstire, având binecuvântarea episcopului său, Daniil de Winchester, Sf. Bonifatie a plecat într-o nouă misiune. Înainte de a pleca însă, a poposit la Roma pentru a se închina la Biserica "Sfântul Petru", unde a rămas mai multe zile, petrecându-le în post şi rugăciune. Aici a putut discuta şi cu papa Grigorie al II-lea (715-731).

A plecat de aici cu mai multe scrisori din partea papei spre Bavaria, apoi spre Thuringia, un ţinut situat la răsărit de Rin şi la miazănoapte de Dunăre. Papa Grigorie i-a schimbat atunci numele din Winfrith în Bonifatie (făcător de bine), în cinstea Sf. Mucenic Bonifatie din Tarsul Ciliciei. După câteva luni în care s-a străduit să reînsufleţească viaţa creştinilor din acele ţinuturi, a plecat cu Willibrod în Frisia. După o scurtă activitate în acest ţinut, se va despărţi de Willibrod şi va pleca să facă din nou misiune în Hesse şi Thuringia. Nu se cunoaşte motivul separării de Willibrod.

După ce a botezat doi conducători păgâni, a reuşit să construiască o mică biserică, intensificând astfel activitatea misionară în acel ţinut. Întrucât s-a lovit de multe greutăţi, i-a cerut sfatul papei printr-o scrisoare, iar acesta l-a chemat la Roma.

În acest al doilea popas la Roma, Bonifatie a fost hirotonit episcop de către papă, chiar în ziua sărbătoririi Sfântul Andrei (30 noiembrie) a anului 722. Teritoriul încredinţat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin."

dupa cum vezi nici pomeneala de regatul franc de la vest de rin...

IPS Vlachos a spus multe lucruri de folos legate de tema dezbatuta.

In final, in urma intrebarilor, spune lucruri contradictorii. Spune despre necesitatea marturisirii credintei, dar este impotriva intreruperii pomenirii. Considera ca exista riscul ca atunci cand biserica isi revine din erezie, cei care au intrerupt pomenirea gaseasca alte motive de schisma din cauza patimilor lor. Scurteaza dramatic aceasta discutie.

La noi, celor care au intrerupt pomenirea deja le sunt atribuite diferite invective. Nu se recunoaste aceasta forma de lupta impotriva ereziei ecumeniste. Preotii care lupta cu ecumenismul sunt caterisiti, deci un dialog real este suspendat. Biserica oficiala isi pune problema revenirii din erezie? Daca isi va reveni, ii va repune in drepturi pe preotii caterisiti din cauza marturisirii credintei lor?

Pai nu asta era problema - in ce fel a vrut sa le foloseasca X in Sinod. Ci ca au mai existat sinoade in care li s-a spus biserica apuseana fara sa se agite nimeni. Sunt chiar si sfinti care au folosit terminologia asta. Nu inseamna ca sfintii respectivi erau ecumenisti sau ca-i recunosteau ca Biserica. E mai comod si mai civilizat sa spui biserica catolica sau biserica apuseana. :p
Pai daca vreodata va exista un sinod care ii va declara pe ierarhi eretici, atunci se aplica acel canon despre care vorbeste Chiorila - preotii nu au fost caterisiti pe drept. Daca nu...
Iar dialogul nu este suspendat. Pentru ca exista dialog cu oameni de tipul mitropolitului Vlachos si altii care desi nu accepta sinodul, sunt in interiorul Bisericii, nu-s "ingraditi" :)
Pe de alta parte de ce ti-ai mai dori dialog cu ereticii ? Nu spui tu ca nu ar trebui sa mai avem de-a face cu catolicii si alte culte ? Asa si aici - ce dialog mai vrei ? Ar trebui sa spui ca-s eretici si ca nu discuti cu ei pana nu renunta la Creta. Si sa se boteze din nou daca vor sa faca parte din biserica adevarata. :D

Nu stiu de ce te contrezi tu, chiar tu mi-ai dat acel link. Daca scrie negru pe alb si tu tot te contrazici si mai spui ca eu folosesc lucruri false atunci e clar ca pierdem vremea. Nu am timp sa vorbesc zile intregi despre nimic.

Asa este, ierarhii au incercat sa indrepte situatia. Totusi, nu era nevoie ca un sinod sa hotarasca faptul ca si alte culte isi spun biserica, era usor de observat.

in linkul dat de mine e clar ca sfantul nu a fost la vest de rin, in francia aia care te deranjeaza pe tine. da, te folosesti de falsuri, iti pun citatul mai jos, si daca faci la fel si in disputele ce tin de dogma, unde accesul meu este limitat, e grav. deci, ori folosesti cu buna stiinta un fals, ori esti atat de inocent si ai fost atat de bucuros ca un fals iti permite sa mai bati un cui in catolici ca n-ai mai controlat. grav este insa ca vezi negru pe alb si tot insisti.

Tu vezi in ce directie au luat-o lucrurile? Crezi ca mai figureaza pe vreo agenda un alt sinod? Ăsta a fost si se impune cu jandarmeria ca acesta sa aiba valoare normativa! Parintele Vlachos indeamna la lupta cu patimile si la dobandirea Duhului Sfant. Asta e bine. Insa ce te faci cand in teren vezi o biserica ingaduitoare cu patimile si cu ereziile? Cum ajuta biserica sa se creeze un cadru necesar pentru mantuire? Prin toleranta fata de pacat si fata de erezie? De ce trebuia sa fie caterisiti de urgenta cei care au intrerupt pomenirea? De ce nu s-au initiat dialoguri cu acest prilej? De ce unitatea, fie si in minciuna, a devenit mai importanta decat mantuirea noastra?

Tu vezi in ce directie au luat-o lucrurile? Crezi ca mai figureaza pe vreo agenda un alt sinod? Ăsta a fost si se impune cu jandarmeria ca acesta sa aiba valoare normativa! Parintele Vlachos indeamna la lupta cu patimile si la dobandirea Duhului Sfant. Asta e bine. Insa ce te faci cand in teren vezi o biserica ingaduitoare cu patimile si cu ereziile? Cum ajuta biserica sa se creeze un cadru necesar pentru mantuire? Prin toleranta fata de pacat si fata de erezie? De ce trebuiau sa fie caterisiti de urgenta cei care au intrerupt pomenirea? De ce nu s-au initiat dialoguri cu acest prilej? De ce unitatea, fie si in minciuna, a devenit mai importanta decat mantuirea noastra?

Două știri grecești, care ne privesc și pe noi


1. Vrăjmașul nu doarme. Pe net se face reclamă unui joc antihristic numit: ”Răstigniți-L pe Iisus voi înșivă” (Crucify Jesus by yourself). Se spune că este ”pentru toate vârstele” și că este livrat în ”cutie de cadouri.” Jocul cuprinde: o cruce, un Iisus pictat, cunună de spini, tăbliță cu inscripția INRI, cuie (piroane), o sticluță cu sânge fals (o substanță roșie), suliță și ciocan. Să ne ferim copiii de așa ceva (nici poza nu o pun).
Sursa știrii: https://katanixis.blogspot.ro/2017/0...t_44.html#more
2. Azi, 1 mai 2017, are loc Sinaxă dublă în Sfântul Munte, care va hotărî dacă vor fi alungați sau nu din Grădina Maicii Domnului monahii care nu îl pomenesc pe ereziarhul Bartolomeu. ”Pregătirile” s-au făcut: starețul Efrem de la Vatopedi se pare că este la conducerea mișcării de expulzare, iar starețul de la Simonos Petras a fost ieri la ”big brother” de Constantinopol (am citat din articol), probabil pentru ultimele directive. Autorul articolului arată cât de prigoniți sunt preoții și călugării în România și cu toate acestea luptă cu curaj împotriva panereziei ecumeniste și arată că poate alungarea din Athos a călugărilor mărturisitori va ajuta la catehizarea de către aceștia a poporului și la lansarea cu putere a luptei antiecumeniste la un mai mare nivel. Semnează: monahul Iliarion Aghioritul


http://prieteniisfantuluiefrem.ro/20...esc-si-pe-noi/

Bai voi nu intelegeti ca e normal sa-i dea afara pe aia care se "ingradesc". Altfel ar sta toti ingraditi ca sa nu cumva sa pomeneasca pe careva si sa accepte vreo erezie. :)
Aia nu-i prigoana decat numai in capetele cele mai infierbantate. Prigoana era daca ii spunea Mitropolitului asta care a fost la noi sau unui preot oarecare ca ori accepta sinodul, ori e caterisit. Dar cand te desparti tu singur de ierarh, e normal sa fii caterisit. Afara numai de situatia in care un sinod iti da dreptate.

Nu e normal sa fie caterisitI. Tocmai aici e problema. Trebuia sa aibă prioritate Adevărul, nu Sinodul.În alte tari, exista preoți și ierarhi care au întrerup pomenirea și nu sunt caterisiti. Trebuiau inițiate dialoguri nu pentru impunerea directivelor sinodului, ci pentru a se asigura ca aceste directive sunt in concordanta cu așteptările celor care inca mai vor sa se mai mântuiască!

Pentru ca in alte tari este debandada. De asta profita nepomenitorii aia, profita ca foarte mult timp si-au facut de cap fara ca nimeni sa le faca nimic. In plus e vorba si de iconomie de la caz la caz - poate un preot sau calugar important se inseala in legatura cu un ierarh dar caterisirea lui ar insemna o pierdere mai mare decat daca il lasa sa-si revina. Dar acum vorbim despre o situatie in care sunt acuzati toti.

Ce sa se discute ? De ce nu au vrut discutii aia inainte sa se "ingradeasca" ? E ca si cum eu te impusc dar nu te omor si tu scoti pistolul si deschizi focul asupra mea si eu zic ca ar trebui sa stam la discutii. Pai nu puteam cere sa discut inainte sa trag ? :)

Eu ma mir de ce nu au avut loc discutii mai ample cu prilejul caterisirii. Nu în sensul ,,Fa ca mine!" , ci pentru statornicirea adevărului. Cine gres™este îsii cere iertare s™i se corectează. Pentru ca s-a comunicat cu preot›ii nepomenitori doar ca de la stăpân la slugă, nu a fost un dialog real.

Atunci despre ce fel de lupta s™i mărturisire vorbeste I P S Vlachos? Cum sa lupt›i cu un sinod care se aliază cu politicul împotriva crestinilor? Sau problema cu lupta era doar o vrajeala! În schimb, întreruperea pomenirii e un ,,gest pripit" care impune sanctiuni drastice? Cine s™i pentru ce are voie sa lupte? S-ar întelege ca doar sistemul are voie sa lupte pentru impunerea ecumenismului...

1 Mai Muncitoresc - Mapa Speciala - OMUL SI TIMPUL


https://www.youtube.com/watch?v=9Q44Qy3qk9I

Ce sarbatorim la 1 mai? Pentru cine are importanta aceasta sarbatoare?

Lupta indarjita impotriva lui Dumnezeu este continuata prin ecumenism, prin distrugerea cu viclenie a Bisericii din interior, prin satanizarea lumii.

Doamne, Iisuse Hristoase, ai mila de noi! Ajuta-ne sa avem cat mai multi povatuitori spre mantuire!

ma gandesc de cateva zile daca sa pun niste intrebari sau nu, pentru ca nu vreau sa supar cativa colegi pentru care am toata consideratia, dar o s-o fac, eu cred ca aceste lucruri "firesti" din bisericile noastre nu sunt crestinesti. m-a hotarat eretica noastra cea de toate zilele, tot repetand, obsesiv, sfintii in sus si sfintii in jos... deci:

sunt aceste lucruri crestinesti?

-inchinarea la icoane si la sfinti.
-sarutarea icoanelor si a moastelor.
-rugaciunile pentru morti.

si eu le-am facut, pe toate.

Inapoia mea, ...!

Cum indraznesti sa pui o astfel de intrebare, sfantule? Ai auzit de Duh Sfant? Aceluia se inchina crestinii prin gesturile de evlavie fata de icoane si sfinte moaste. Duhului Sfant Care salasluieste in acele sfinte moaste. Ai sa vezi tu cat sunt de importante rugaciunile pentru morti cand vei trece dincolo! De ce te lauzi? Nu era normal sa le faci?

@Lancelot: Întâi de toate, nu văd de ce s-ar supăra cineva că întrebi. Cred că până la sfârşitul vieţii trebuie să întrebăm.

Cred că ceea ce te preocupă este pericolul idolatriei, care trebuie să recunoaştem că există, şi care ar însemna, în esenţă, să pui creatura în locul Creatorului.

După cum este o dreaptă credinţă, există şi o dreaptă închinare, respectiv aceea în care sfântul pe care îl cinsteşti şi la ajutorul căruia apelezi nu-ţi obturează calea către Hristos, ci, din contră, ţi-o deschide, ca unul ce L-a cunoscut mult mai bine, ca unul care I-a închinat întreaga lui viaţă şi s-a lăsat pătruns de Duhul Sfânt într-o măsură atât de mare, încât uneori trupul său chiar după moarte manifestă această prezenţă harică.

Deci dacă te rogi sfinţilor, cinsteşti icoanele şi sfintele moaşte ca pe nişte medii ale harului, care ţi-L aduc mai aproape pe Dumnezeu, fie aducând mulţumire, fie cerând ajutor, îţi este de folos.

Dar omul poate uşor să alunece către o credinţă magică, superstiţioasă şi idolatră, uneori considerând sfinţii ca fiind infailibili, ori alergând după noroc sau împlinirea unor dorinţe personale, fără să cunoască sau să-l intereseze ceea ce înseamnă viaţa nouă în Hristos.

Rugăciunile pentru cei adormiţi sunt bune, şi ele, ca semne ale iubirii noastre încă vii pentru ei, de care Dumnezeu va ţine cont la Judecată.

:24: ...da' Tatal nostru Il stii pe de rost?...de fapt ar trebui sa incepi cu inceputul Inger,ingerasul meu...dupa aceea vino si pune intrebari...daca ai copii mici de gimnaziu ar putea sa-ti dea niste meditatii despre credinta...

:24:

Bine, inteleg, am sa-mi respect hotararea de a nu mai pupa nimic, dar inteleg. Mai ales partea cu cei morti, in sensul ca pomenirea lor ii pastreaza vii, langa noi.
Daca tot am inceput, mai este si chestiunea sfinteniei, de unde pana unde puterea asta de a declara pe cineva sfant?

Calm, ca nu-s vreun Rasputin.

De la Dumnezeu. TOATE, DOAR de la Dumnezeu.:26:

A declara sfânt pe cineva e o confirmare a Bisericii în legătură cu cei care au avut o viaţă dedicată lui Dumnezeu şi în care oamenii au simţit lucrarea harului. Biserica constată, pur şi simplu, că viaţa aceluia a fost sfântă.

Am avut binecuvântarea de a cunoaşte în viaţă unul sau doi astfel de oameni, pe care harul îi făcea să strălucească într-un fel anume, nu doar prin înfăţişare, ci şi prin cuvânt, prin atitudine, prin atingere. Ieşeau în evidenţă prin asta, iar oamenii bineînţeles că se strângeau ciopor în jurul lor.

Evlavia populară e un element care se ia în considerare atunci când cineva urmează a fi introdus în cultul Bisericii. Mai sunt şi altele, pe care comisia de canonizare le cercetează, cum ar fi învăţăturile pe care le-a transmis, eventual minuni ş.a.

Hotărârea cu privire la canonizare o ia, apoi, sinodul, şi prin aceasta se consideră că sfântul a intrat în Biserica biruitoare şi nu mai este pomenit din acel moment la rugăciunile pentru mântuirea celor adormiţi.

Si in al doilea link dat de tine scrie exact ce am spus eu, doar ca tu ai vrut sa citezi doar prima parte a articolului, pana in anul 722. Articolul este acesta: http://ziarullumina.ro/sfantul-bonif...ilor-9928.html
Imi spui ca eu m-as folosi de falsuri, dar tu tai fraza exact cand scrie ce am spus eu. Ultima ta propozitie citata a fost: "Teritoriul încredinţat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin". Fraza intreaga din articol este urmatoarea: "Teritoriul încredinţat misiunii sale era întreaga Germanie aflată la răsărit de Rin, nefiind obligat să se supună episcopilor franci, care, cu puţine excepţii, se aflau într-o acută stare de decădere din punct de vedere moral."
In continuarea articolului spune si ce am scris eu, doar ca acest lucru s-a intamplat mai tarziu, dupa aproape 20 de ani de la anul la care te-ai oprit tu.
Citez: "Se părea că Bonifatie îşi împlinise activitatea sa misionară când a fost rugat să se ocupe de Biserica francilor, aflată într-o stare de decădere, după cum am amintit mai sus. Moartea regelui Carol Martel în anul 741, an în care a murit şi papa Grigorie al III-lea, i-a oferit şi cadrul politic necesar pentru a reforma Biserica francilor. Susţinut de noul papă, Zaharia (741-752), dar mai ales de către regele Carloman, a reuşit să convoace un sinod al întregii Biserici france, după o pauză de mai bine de 80 de ani."

Citeste Apologia Sf. Ioan din Damasc impotriva celor ce condamna Sfintele Imagini
https://sourcebooks.fordham.edu/basi...cus-images.asp
Zice si de sfinti

Rugaciunile pentru morti se fac pentru ca ii ajuta pe cei adormiti, acolo unde sunt. Nu e doar un semn de aducere aminte.
Sfinti sunt, de fapt, toti cei ce au ajuns in Rai, deci sunt mult mai multi. Sunt canonizati cei care au avut mai multe dovezi ale locului unde au ajuns, adica cei imbunatatiti duhovniceste, cei care faceau minuni, martirii morti pentru credinta, marturisitorii, etc.

Pentru a intelege ce este icoana și cum să te raportezi la ea, îți recomand să-l asculți pe Sorin Dumitrescu.

cred ca inteleg de ce faci confuzia, Neustria si Austrasia sunt oarecum doua parti ale aceluiasi intreg, Neustria fiind fosta galie romana, Franta de astazi, puternicul si foarte importantul stat germanic, pentru papalitate, pentru crestinism in general. sf bonifaciu nu a facut misionariat in neustria ci in austrasia, la est de rin. fara donatia pepina, fara rezolvarea problemei longobarde, statul papal nu ar mai fi ceea ce a fost si ceea ce este astazi, d'aia scrii ce scrii si am inteles perfect asta de la inceput. eu nu neg imoralitatea clerului domne, eu spun ca peste tot era la fel, dar in vest nu se ajungea la orbirea fratelui ca sa fie numit el episcop ca in est, da? amandoi fiind mireni... si nici la femeie ca imparateasa, dupa ce si-a orbit propriul fiu... ioana parca o chema...

paradoxal e altceva, nu intelegi, si nu numai tu, ca fara germanii aia franci de atunci, asa imorali si decazuti cum erau, este foarte posibil ca insusi crestinismul sa fi disparut sau sa fie o erezie, pentru ca puteau castiga foarte usor arienii lupta atunci, a fost pe muchie. ce s-ar fi intamplat fara consolidarea franca? urmau navalirile alea grele, incepand cu vikingii si terminand cu maghiarii. cine i-ar fi oprit? camarila venala greceasca de la constantinopole? haida deh... aia erau sa pice dupa un asediu dat de 1500 de bulgari.

Iată că, după ce ţi-am dat din Wikisource un citat care susţinea ceea ce arătai cu privire la botez, întăresc şi cu părintele Stăniloae, care în Dogmatica sa exprimă părerea Bisericii, la fel cu ceea ce ai citat tu, respectiv iconomia:

„In ce priveşte recunoaşterea Botezului săvârşit în afara Bisericii,
libertatea cu care s-a comportat Biserica faţă de un astfel de Botez săvârşit prin întreita scufundare sau vărsare, sau stropire cu apă în numele Sfintei Treimi, arată că Biserica îl poate valida, prin iconomie, la primirea în Biserică a celui botezat astfel în afara ei, extinzând peste partea externă săvârşită atmosfera deplină de har a Bisericii, care a existat într-un mod mai mult sau mai puţin accentuat şi în unitatea creştină de unde vine cel astfel botezat. Recunoaşterea acestui Botez din partea Bisericii e ca un fel de completare tardivă a părţii externe a lui cu puterea dumnezeiască primită acum deplin de către cel botezat în afara ei, prin punerea lui în acord deplin cu credinţa Bisericii. Dar Biserica poate să şi boteze pe cei ce vin la ea botezaţi în afara ei, din pricina nedeplinătăţii harului sau lucrării lui Hristos în unitatea creştină de unde el vine, prin faptul că în acea unitate nu există nici deplinătatea credinţei.”

Chiar dacă prefer exprimarea preotului din Măcin, iată că nici părintele Stăniloae nu-mi dă dreptate.

Deşi, atenţie la cuvintele subliniate, care sugerează o completare, o aducere la deplinătate a ceva nedeplin, nu care lipsea cu desăvârşire. Asta şi apropo de termenii relativi pe care îţi spuneam cândva că părintele Stăniloae îi foloseşte.

De asemenea, în continuare nu-mi place felul în care interpretezi faptul că dacă cineva e botezat înseamnă că are harul şi că apoi poate să hirotonească sau poate să aibă şi celelalte taine, că îl poate administra cum doreşte, de parcă harul ar fi ceva la dispoziţia omului. Aici eu văd pericolul căderii într-o credinţă magică; cam aşa ca a lui Simon Magul.

Eu nu am facut nicio confuzie, tu nu ai inteles si ai negat ce spusesem. Nici nu am spus ca sfantul ar fi facut misionariat in Franta si nici nu aveam cum sa spun asta. A facut misionariat unde erau pagani, galii erau de mult crestinati, iar francii se crestinasera prin anul 500. Sfantul dobrogean Ioan Casian a reorganizat monahismul in Galia si a adormit intr-o manastire de acolo, inainte de venirea francilor.
Problema e mai mare decat am crezut, sfantul Bonifaciu a reorganizat si intarit Biserica francilor si a ajutat la colaborarea dintre papalitate si acestia (dinastia carolingiana). Dar acestia au ramas la mentalitatea si obiceiurile lor, au raspandit Filioque si au ajuns sa-si numeasca proprii papi (observam ca au procedat la fel ca in scrisoarea sfantului, care reclama faptul ca au inlocuit toti episcopii romani, gali). Acest fapt a dus la contradictiile cu rasaritenii si la Schisma.
Biserica nu avea cum sa cada niciodata, pentru ca nu o poate dobori nimeni, niciodata.

Exista suspiciunea, foarte intemeiata, dupa cum ai observat foarte pertinent si tu, alaturi de multi teologi, preoti si mireni, ca pietismul magico-sanctolatru poate altera grav mesajul soterilogic crestin, si chiar esenta sa monoteista, iudeoderivata.

In afara Bisericii exista har, dar sub forma exterioara. Omul nu il poate primi in interior decat prin Sfintele Taine. Harul numit chemator ii lumineaza pe oameni sa vada adevarul, dar il pot primi in interior doar prin Sfintele Taine.
Nu am spus ca cineva botezat poate sa hirotoneasca. Probabil te referi la canonul Sfantului Vasile, care spune ca, in cazul schismei, a despartirii de Biserica, primii din cei ce s-au despartit, adica preotii hirotoniti in Biserica pastreaza harul, dar apoi nu mai are cine hirotonii preoti si harul se pierde.