Tangun, eşti robul propriilor tale concepţii (sau al concepţiilor orientale). Faptul că respiri nu e o dovadă că Dumnezeu este în tine. Şi un păianjen respiră. Concepţia ta e, într-un fel, substanţială. Dumnezeu e un soi de substanţă inefabilă care umple tot ce e viu. Aşa se pare că Îl înţelegi tu. Adică panteist.

Pana aici e adevarat ce spui.

Si aici e adevarat dar trebuie sa intelegi asta si mai profund. Cine nu-L au pe Hristos in ei? Cei inconstienti ca Viata lor este Dumnezeu (Hristos). Ceea ce voi (conceptele religioase) afirmati ca se numeste diavolul - se refera la inconstienta spirituala. Inconstienta ca viata este Dumnezeu. Personificati astfel inconstienta cu un personaj: Diavolul. De asemenea, personificati constienta vieti cu alt personaj: Dumnezeu. Bin Laden si cei ce "nu-L au pe Hristos in ei", sunt de fapt cei inconstienti ca viata lor este Dumnezeu, o viata eterna indestructibila. Fiinta nemuritoare. Asadar mai aveti un pas, sa realizati ca totul tine de constiinta, si nu de concepte. Astfel se va elibera lumea asta de durere si suferinta.

De ce iei in considerare acest (un alt) concept mental atasat unei fiinte: paianjenul? De ce nu te referi la fel de bine la un miel? O floare? Chiar si o piatra? pentru ca nu te poti opri in a eticheta cu ajutorul mintii, pozitivul si negativul. Acesta este nu altceva decat un concept mental.

La tine totul se dizolvă, Tangun, într-un ocean inform. Şi toată creaţia se aneantizează în felul ăsta; se uneşte cu nimicul. A conceptualiza e o greşeală atunci când e vorba de ceea ce ne depăşeşte, de ceea ce nu putem cuprinde cu înţelegerea noastră. E greşit să încercăm să-L închidem într-un concept pe Dumnezeu, care este cu totul transcendent nouă. El ne cuprinde pe noi. Însă o persoană nu este un concept. O persoană este o fiinţă şi ea are o taină a ei, nedefinibilă, pentru că e dumnezeiască.
Dar mă tem că nu eşti deschis unui dialog cu creştinii. Cred că e un dialog al surzilor.

Nimicul. Un alt concept mental negativ. Gresesti...eu sunt deschis sa comunic cu fiintele, chiar si cu un paianjen, pentru ca nu etichetez mental. De aceea aceste lucruri te depasesc, si nu pe tine, depasesc doar dualitatea mentala prin care vrei sa-L intelegi pe Dumnezeu.

Dar nu mi-ai raspuns la intrebarea de mai sus

Iar faceti ce ati facut si mai inainte: puneti semnul egal intre Dumnezeu Tatal si Hristos Mantuitorul. Chiar daca intre ei exista o relatie foarte stransa, ei fac lucrari diferite. De aceea nu ajunge sa fii o parte din creatia lui Dumnezeu [Tatal, Creatorul], ci sa fii o parte mantuita prin Hristos [Mantuitorul].

Iar ceea ce voi, [alte concepte religioase, dar care nu se recunosc ca atare] relativizati este o persoana. Si Hristos, si ingerii buni si ingerii rai si implicit satan sunt persoane. Si cea mai mare pacaleala a lui satan este sa te convinga ca nu exista. Pentru unii insa este greu sa se lase convinsi mai ales dupa ce ii vad.

Ca sa evitam pe viitor confuziile de termeni, ce intelegeti dvs prin "Hristos"? Cine este El pentru dvs? Si pe ce va sprijiniti afirmatiile?

Hristos este cel ce mi-a aratat ca eu sunt calea, adevarul si viata. El este arhetipul uman, ce mi-a aratat ca viata mea este eterna.

Iei părticele de adevăr şi le transformi în adevăruri ale tale. Întorci chiar pe dos ceea ce a spus Hristos. De la Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, în care accentul este pe El, Dumnezeu, tu ai ajuns să pui accentul pe tine, o creatură care fără el nu eşti nimic?

Yap. Deci vorbim despre lucruri diferite. Hristosul de care vorbesc eu spune ca El este Calea si nimeni nu vine la tatal decat prin El.

Ati omis sa mentionati de unde ati aflat ca hristos v-a spus ca dvs sunteti calea...

Ca Dumnezeu este personal pentru toate fiintele este parerea ta. Sunt multi care L-au confundat si-L confunda cu ceva din creatie, sunt altii care nu cred in existenta Lui, altii care se cred ei insisi dumnezei ...

Nu e de ajuns sa respiri, sa existi ca sa-mi dovedesti ca Il traim pe acelasi Dumnezeu. Daca acest lucru ar fi fost adevarat, ar fi trimis Dumnezeu foc din cer si asupra jertfelor celor ce-i slujeau lui Baal, nu doar asupra jertfelor lui Ilie (e doar un exemplu).

Am aflat acest lucru prin trairea mea interioara, Bucuria de a Vietui prin El. Ce sa fac acum sa neg aceasta bucurie?

Puteti fi mai specific? Marturisesc ca nu inteleg. Adica traiati si dvs asa, linistit [sau nu]si deodata v-ati dat seama ca va aflati in Hristos si sunteti calea? Dar cum L-ati cunoscut? Cine vi L-a prezentat? Ce unde ati auzit ca exista un Hristos? De unde ati auzit ca exista o Cale? Unde duce aceasta cale?

Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.

Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.

La fel ca si tine, am citit biblia. E suficient pentru a auzi ca exista un Hristos, asa cum spui si tu. Dar nu este de ajuns. Pentru a afla si cine este Hristos, nu e de ajuns doar sa citesti biblia ci sa iL traiesti - in acest fel mi-am dat seama cine este Hristos si nu cine este un Hristos citit in biblie. Biblia este un indicator spre adevar dar a citi despre adevar nu inseamna sa fii tot una cu adevarul. Nu stateam linistit, asa cum spui, si dintr-o data mi-am dat seama cine este Hristos. Tocmai din cauza faptului ca eram nelinistit, am cautat si am inteles ca adevarul nu este exterior tie; el este in tine, si ai ocazia sa il cunosti prin trairea ta interioara. Cine mi-L poate prezenta mai bine pe Hristos decat propria mea traire interioara?

In Eden existau doi pomi: pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si a raului. Din care pom a gustat Adam? Bineinteles ca din pomul cunoasterii binelui si a raului. Nu a gustat din pomul raului, ci a cunoasterii si binelui si raului. A ales calea dualitatii. De ce numesti tu bucuria a fi totuna cu fericirea? Pentru ca alegi calea dualitatii, a binelui si a raului. De unde ai dedus ca bucuria mea interioara nu a venit in urma unei suferinte? Pentru ca nu ai ajuns inca in stadiul de a transcende suferinta in bucurie adevarata, separata de dualitatea fericire-nefericire. Bucuria adevarata, reala, ce vine din interior, nu e un fals si nu are opus. Bucuria adevarata vine dupa transcenderea suferintei, si a dualitatii. Bucuria adevarata nu este un sentiment, este o stare a Fiintei. Ea rasare cu adevarat in tine, dupa ce te-ai eliberat de negativism. Intelegerea faptului ca negativismul se hraneste cu negativism, si ca dependenta de negativism se poate transcende: atunci esti eliberat de dualitate. Depasind o mare suferinta, Bucuria ce rasare dupa transcenderea durerii, nu o mai poti nega pentru ca vine din interiorul fiintei tale. Aceasta nu inseamna ca ai fugit de suferinta, ci ca ai depasit-o. Apoi in tine se naste Iisus Hristos iar tu te-ai eliberat. Astfel realizezi cine este Hristos si cine credeai ca este. Realizezi si ca Adam, a ales cunoasterea binelui si a raului si de aceea nu a mai avut acces la pomul vietii.

Considerati ca Biblia este o sursa demna de crezare? Ce anume din ea trebuie crezut si ce nu? Pentru ca dvs va selectati informatiile cuprinse in Biblie.

Nu am zis ca nu ati suferit; toti oamenii sufera. Intrebam daca suntetui gata sa suferiti pentru El si pentru ceilalti.

Dvs repetati aceleasi idei pe care le repetam eu intruna in urma cu ceva ani buni. [ Dualism, transcendere, realizarea Sinelui, te prinzi ca esti dumnezeu, eliberere, etc...] Aveam raspunsuri pentru orice si nimic nu ma putea convinge ca sunt pe o cale rea. Pana m-am saturat sa stiu totul si am dorit sa traiesc cu adevarat in Adevar si nu in minciuna.


Ma indoiesc ca ati devenit transcendent; va trebui sa vedem cum actionati in fata unei incercari sau ispite pentru a ne da seama. Dar transcendentii nu prea stau pe forumuri. :)


Din nou, nu vorbim de acelasi Hristos. Hristos se naste in tine prin relationare, nu prin munca ta . Cunoasterea Lui se face nu de jos in sus [eu ma lupt si de bun ce sunt Il gasesc] ci de sus in jos . El si-a dat seama ca nu putem sa ne mantuim singuri si a facut primii pasi facand totul in locul nostru ; [sau arzandu-ne karma, daca doriti]. Partea noastra este acum doar sa relationam cu El pentru a primi ceea ce ne-a pregatit. Asta va duce la transformarea noastra in purtatori ai lui Hristos, care gandesc si actioneaza ca si El.

P.S. Inteleg necesitatea unei trairi interioare si nu o contest. Insa viata nu e numai traire, ci si actiune, care demonstreaza trairea. Iar trairea trebuie sa vina dintr-o sursa buna.

De ce mai exista sentimentul indoielii daca ai ales sa traiesti cu adevarat in Adevar? Crede-ma ca daca alegi sa traiesti in Adevar, in tine nu mai poate exista sentimentul indoielii. Retineti, adevarul se afla intotdeauna in interior.

P.S. Am spus, Biblia este un indicator catre adevar. Pe forumul acesta am trimis un mesaj necesar.


Noi nu trebuie decat sa ne trezim constiinta, aceasta nu este o munca, este un salt interior. De tine depinde daca alegi sau nu sa faci saltul. Saltul interior este relationarea noastra cu El.

P.S. Repet, trairea interioara este importanta, modificarea interna da nastere actiunii exterioare si nu exteriorul modifica interiorul.

Ok, am inteles, trairea interioara este reperul absolut, adica ai decretat aprioric ca de la ovreme ai devenit mai aproape de Dumnezeu si deci tot ce decurge de aici trebuie sa aiba pecetea Duhului Sfant, inclusiv alegerile tale, interpretarile care le dai Sfintei Scripturi, etc.

Intr-adevar, cine ti-l poate prezenta mai fals pe Hristos decat o falsa judecata de valoare?

Ai inteles fals. De ce? Din cauza, iarasi, a dualitatii mintii cu care te chinui sa intelegi. Trairea interioara nu este reperul absolut. Adevarul absolut este interiorul si nu trairea interioara. Dar cum poti ajunge la adevar fara sa descoperi in tine adevarul absolut, si asta numai prin trairea interioara.

Numai ortodocşii se mântuiesc...
 

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

Propria ta lume imaginara. In acest fel te-ai separat de ceilalti si de tot ceea ce a creat Dumnezeu. Aceasta e iluzia separarii. Dualitatea, nerecunoasterea Unitatii lui Dumnezeu.
Povesti nemuritoare. Daca altul te iubeste pe tine tu il urasti pentru ca nu "gandeste"asemenea tie - aceasta este falsitatea.

Acuzativul şi separarea
 

Nu sunt sigur că înţeleg prea bine cu cine stai de vorbă. Cu mine, ca autor al postării? Cu cei la care povestirea se referă?

Apoi, în ce priveşte "iluzia separării": dacă Dumnezeu este unitate fără nici un multiplu, dacă în Unul (sau Brahman) nu există nici un fel de diferenţă, atunci de unde vine iluzia separării într-o Unitate în care nu poate exista nici o iluzie, de vreme ce iluzia este tocmai separare?

Stau de vorba cu cineva care a postat o poveste si care crede intr-o poveste.

Intr-o Unitate nu poate exista nicio iluzie dar exista iluzia pe langa Unitate. Unitatea este viata, fiinta. Ai o viata, ce nevoie mai ai de iluzie? De unde vine iluzia? De la sinele fals care se numeste egou, si care nu are viata ci doar se lupta pentru supravietuire.

P.S. Interesant este faptul ca cei religiosi, nu numai ca isi condamna aproapele de alta conceptie, dar au nevoie de el. Daca ar pierde aproapele ar pierde si ultima nevoie, nevoia de opozitie, atunci ce ar mai ramane din identitatea lor?

:))))) Şi ziceai că eu cred într-o poveste? Dacă nu ai fi atât de autoiluzionat ai fi observat de mult că şi tu crezi într-o poveste. În propria ta poveste. Şi trăieşti în iluzie. În iluzia că tu eşti separat de ceilalţi de vreme ce ai acces la ceea ce ceilalţi nu au acces. Vezi cum revine chestiunea separării? Cum poţi fi, aşadar, separat de ceilalţi prin aceea că ceilalţi nu înţeleg ceea ce tu înţelegi dacă separarea e... falsă (iar falsitatea înseamnă tocmai... lipsa identităţii, adică alt-ceva decât adevărul!)? Şi cum înţelegi tu că ceilalţi nu înţeleg dacă nu există discriminare de nici un fel, dar tu îi deosebeşti pe ceilalţi de tine însuţi? :)))) Hai că te las în propria ta poveste...

P.S. - Vei ieşi din iluzia că tu nu eşti în iluzie (negaţia pe care o subînţelegi pentru a deosebi presupune separaţia care ţi se pare că nu există) atunci când vei înceta să te mai contrazici (contrazicerea este tot semnul unei... divizări). Şi te contrazici când spui că "exista iluzia pe langa Unitate" - care "pe lângă Unitate", prietene? Dacă "Unitatea" ta nu are diferenţă, atunci nu mai poate fi nimic "pe lângă", "prin preajma", "pe afară" faţă de ea căci acest "pe lângă" înseamnă tocmai separare şi atunci spui, de fapt, din nou că "Unitatea" ta are diferenţă. Cu atât mai puţin mai pot exista "în" sau "pe lângă" Unitate "euri false" şi alte găselniţe care toate presupun separarea despre care tocmai ai presupus că este imposibilă şi inexistentă în "Unitatea" ta...:))) Vezi dară ce-ţi face logica?...

P.S. 2 - Am scris povestioara tocmai pentru "credincioşii" care au impresia că "numai ei se vor mântui". Dar, autoiluzionat cum eşti, nu reuşeşti nici măcar să pricepi unde bat postările mele cu adevărat... :))))

Frumoasa povestioara ! Seamana mai mult a banc, dar are toate sansele sa fie adevarata !!!:48:

Asa cum nu intelegi tu ceea ce te leaga pe tine de toti: Viata. Cine te desparte? povestea ta.


P.S. Ai vazut vreodata pasari deprimate, sau care poarta ura fata de alte pasari? Sau crini care se contrazic cu alti crini? Nu, si totusi crinii infloresc. Observa-le, ca ai multe de invatat de la ele.

Superbă poveste!

"Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme."


II Timotei 4:3,4

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=4

Dar basmul de mai sus e si mai frumos.

Unii dau citate din sfinti, unii din new-age, fiecare cu ce il atrage. Auzi, raiul budistilor. Saracii atei doar ei sunt demonizati, parca nu ar fi si ei oameni.

Mantuire prin Nirvana ??
Atunci la ce bun a mai venit Hristos, la 6 secole dupa Buddha ??

Mantuire prin Mahomed ??
Atunci Hristos nu e cine zice EL insusi ca e, ci doar cine zice Mahomed ca este Iisus: un profet ca altii, dar in nici un caz mai mare decat marele profet Mahomed...

Povestea e tendentioasa; dar de ar fi numai atat !!

De fapt, e anti-hristica.

Eu cred ca o sa fie multi elini, islamisti, budisti etc. care o sa ia fata la multi ortodocsi. Fiecare cu talantii lui si oricine zice ''eu sunt'', sunt de parere ca isi ingroapa talantul. Se vorbeste de religii si de Adevar ca la piata, care legume sunt mai proaspete, care mai naturale, cand de fapt nimeni nu stie nimic. Cred ca ''CEL CE ESTE'' trebuie adus pe buzele noastre mai cu cumpatare si sa nu judecam asa lejer ''zidirile'' Lui, in special omul, care este dupa ''chipul si asemanarea Lui'' ( TOTI ). Cei ce au avut norocul sa primeasca din nastere o mostenire mai apropriata de Cer, ii se va cere mai mult decat celui care are nevoie de o munca mai intensa a cugetului pentru a se apropria de Adevar. Multe locasuri sunt si Sus si jos si nu va fi nimeni nerasplatit sau nepedepsit. Sfintii Parintii au o intelepciune ce trebuie cantarita cu atentie si cred ca avem mai mult folos daca zicem ''nu stiu'' decat daca devenim teologi. O sa ne intalnim si cu ei si le vom afla toate la timpul lor.
Eu pana atunci doresc multa dragoste si pace tuturor semenilor mei si sper sa reusesc sa nu las cugetul sa priveasca nici la haina, nici la religia nimanui. Ce-i al meu e pus deoparte si nimeni nu poate sa fure sau sa adauge ....

Nu o luaţi ad-literam. Este o anecdotă, după părerea mea. Ideea ar fi, pe de o parte, că Dumnezeu ne poate surprinde prin bunătatea sa nebănuită şi neînţeleasă de noi, iar, pe de alt parte, noi L-am putea surprinde pe El prin faptul că am putea să ne închidem în cele mai frumoase şi mai înalte înţelesuri, însă excluzându-i pe ceilalţi, inclusiv pe Dumnezeu.
Cam asta am înţeles eu. E un semnal de alarmă cu privire la închidere.

Acest mesaj necesar este neclar si evaziv. Nu ati spus ce anume din toata Biblia credeti ca trebuie crezut si ce nu. Si de unde stim asta? Cine a hotarat?

Imi pare rau ca v-am dat impresia de indoiala. Eu cred TOT ce scrie in Biblie. Voiam doar sa inteleg dupa ce va ghidati dvs.

Hmm... Eu pariez ca e cineva care fura si Cineva care adauga. Oare ma insel?

''Fiecare e judecat dupa faptele lui'' ... Cat ai, atat ai ... ca Cineva iti da har si altcineva iti da ispita, astea nu se adauga la ceea ce ai adunat in ''traista''; nu se intervine in fiinta ta cu japca, totul tine de vointa ta ... cred ca e clar ... si nu e nimic de discutat ... Ioan Cezar ... cred ca te cam intrece zelul teologic ...

Daca Biblia este un indicator catre adevar, inseamna ca tot ce scrie este valabil. Dar fii atenta, tot ce scrie in Biblie este de natura interioara. In orice perioada a timpului, Biblia va avea dreptate, si cu cat constiinta urca mai sus, cu atat Biblia e inteleasa mai bine. Ghideaza-te dupa ea prin interiorul tau, transformandu-te.
Repet, adevarul exista in interior. Sa nu va fie frica sa va uitati in interiorul vostru, chiar daca e dureros este Adevarul. Stiu ca e mai lejer sa acceptati ceva exterior pentru ca e mai frumos. A privi in interior e foarte dureros daca nu ai privit acolo de mult timp. Dar asa va puteti transforma. Alchimia interioara.
Retelele de socializare, forumurile, internetul au un scop profund spiritual. Prin ele sunteti pusi fata in fata cu masca rolului pe care il jucati. Este oglinda care va arata masca falsa a ceea ce incercati sa fiti. Acest rol il jucam cu totii si in viata de zi cu zi, dar neprivind in interior nu ne dam seama. Nu te poti mantui pana ce nu devii transparent fata de lumina adevarului. Treceti peste durerea care se afla in adancul vostru si veti gasi adevarul, a ceea ce sunteti cu adevarat. Incetati sa purtati masti, incetati sa afisati zambete false in spatele carora sa jucati roluri false, ca nimic nu va deosebeste intre voi si pe toti va leaga aceeasi viata. Incercati sa intelegeti si pe celalalt si il veti putea intelege numai privind in voi. Incetati sa credeti in povesti frumoase pentru ca daca nu va priviti adanc in interior, veti trai acelasi gol si nu exista alta metoda de a umple golul decat sa te adancesti in el. Deveniti transparenti fata de voi insiva si fata de altii. Topiti-va masca personalitatilor si nu incercati sa fiti voi insiva: fiti voi insiva! E o povara sa traiesti cu tine insuti. Trebuie sa fii tu insuti dar ca sa poti sa te eliberezi de iluzie, trebuie sa accepti durerea care apare atunci cand privesti poate pentru prima oara in interiorul tau si nu in exterior. Topiti-va rigiditatea mintii si rezistenta interioara. Nu mai depuneti rezistenta interioara fata de nimic si astfel va eliberati de durere. Nu va mai ganditi la judecata pentru ca nu va judeca nimeni ci voi va judecati singuri. Nu va ispiteste nimeni e vorba de propriile minciuni fata de voi insiva. Boala cand apare in viata este din cauza ca voi va mintiti pe voi insiva, nu va trimite nimeni o boala ca sa va pedepseasca. Deveniti transparenti fata de voi si fata de altii, sa va vada toti asa cum sunteti. Asa cum e in interior si in exterior. Atunci veti gasi adevarul.

Cu vine asta? Adica, atunci cand esti mic si nestiutor intelegi din Biblie ca Hristos e calea, iar mai apoi, dupa ce te-ai inteleptit intelegi din aceeasi fraza ca tu esti calea? Cuvintele scrise acolo sunt sau nu adevarate luate ca atare?

Luati-o usurel. Nu aveti nici o dovada ca eu m-as ghida dupa exterior. Ma ghidez dupa Dumnezeu. Iar Dumnezeu poate fi in exterior [Biblie, oameni ] sau in interior, prin Duhul Sfant, daca e lasat sa intre. In interior poate fi Dumnezeu sau satan; nu te poti ghida intotdeauna dupa interior. Dar daca alegi sa-L ai pe Hristos in tine, iti poti urma interiorul. Adevarul este in interior numai daca este lasat sa intre. Adevarul este o Persoana.
Iar exteriorul nu mi se pare deloc extraordinar de frumos; cu exceptia ocaziilor cand Dumnezeu din interiorul cuiva se manifesta in exterior.

Nu are nicio treaba cu atunci cand esti mic si nestiutor. De fapt, cand esti mic cunosti mult mai bine Adevarul, pentru ca nu judeci doar la nivel mental. Asa incerci si tu sa faci, sa judeci la nivelul mintii. Daca ai incerca sa nu mai judeci doar mental, ai intelege. Cuvintele scrise in biblie sunt adevarate luate ca atare, dar, ce sunt cuvintele? Sunt doar etichete mentale. Etichetari ale trairilor unor oameni, dar trebuie sa le traiesti si tu ca sa faci parte din ele. Cuvintele iti pot arata adevarul dar nu sunt adevarul. Degetul care arata spre luna nu e luna.

Hristos te-a salvat, dar nu luandu-te de mana si spunand: "Gata, nu conteaza ce faci, daca urmezi niste reguli te-ai mantuit, prin Mine". Hristos te-a salvat aratandu-ti o cale: Calea Interioara. Atat am avut de spus.

Nu am afirmat ca cuvintele ar fi Adevarul; cum am spus, Adevarul este o Persoana. Dar cuvintele sunt adevarate sau false. Daca le relativizam si scoatem din ele ce dorim putem ajunge oriunde. Deci, ori credeti toate cuvintele Bibliei, ori nu. Credeti ceea ce spune Iisus: "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine"?

Dvs ce rol jucati? Ce va determina sa scrieti toate astea pe forumuri? Ce va face sa raspundeti numai la ce va convine si restul sa ignorati?
Eu m-am privit in interior si ma cunosc; ma accept cu bune si cu rele; mai mult sau mai putin, insa imi cunosc lipsurile. Dvs va refugiati intr-o lume interioara si ne indemnati sa facem la fel. Asta poate fi bun pentru Buddha, dar la ce mi-ar folosi mie?

Credinta interioara care nu se manifesta in exterior este doar iluzie. Iar de iluzii suntem satui. Problema cu iluziile e ca se sfarsesc intr-o zi si ramai cu mana goala.

Extras din :"Ne vorbeste Parintele Cleopa",despre mantuire.."Biserica noastra Ortodoxa invata ca harul este dat tuturor oamenilor(Tit 2,11),deoarece Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina(I Timotei 2,4). Dar harul nu sileste pe nimeni.Oamenii au libertatea sa-l primeasca si sa conlucreze cu el sau sa-l respinga.Cei dintai se mantuiesc,cei din urma ,nu(Invatatura de Credinta Ortodoxa) Biserica Ortodoxa,fiind Biserica apostolica,are harul mantuirii. Numai crestinii care slujesc lui Dumnezeu intru adevar,aceia se vor mantui,dupa cum spune Duhul Sfant : Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El intru adevar(Psalm 144,18).Despre oamenii care nu au primit credinta in Dumnezeu nu putem zice ce se mantuiesc,deoarece apostolul ne invata : Este un Domn,o credinta si un botez(Efeseni 4,5:I Corinteni 12,12).Si iarasi : Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta(dreapta credinta)(Galateni 6,16) si in alt loc: Cine nu se lupta dupa lege,nu se incununeaza(II Timotei 2,5).