Naaah. Nu cred ca esti prost, ba chiar invers.

Interesanta (a se citi: defectoasa) definitie a non-plictiselii sau ma rog, a relatiei armonioase. Aia in care mai tragem cate o cearta, sa sara plictiseala. In teorie asa e, dar acum nu e un caz tocmai rar ca dupa casatorie fiecare sa fie dezamagit de celalat. Si nu o dezamagire temporara, ci o chestie pe termen lung. Si da, asta se intampla de obicei, zic eu, cand se porneste de la ideea "ce mult ne iubim cand ne tavalim"

Domnule ÄlinB"", tare suciti ideile! Daca as zice sa nu certi nicioadata cu sotia/partenera nu-i bine ca ë o viziunea prea romantioasa""! Daca zic ca se mai poate intampla uneori, iarasi nu e bine! Atunci in viziunea dumneavoastra cum ar fi bine ?!
Iar de certat doar nu te certi ca vrei inadins treaba asta (nu vorbim de aia care se cearta din orice- de exemplul ca ciorba e prea sarata sau alte nimicuri) sau ca sa "sara plictiseala", ci pur si simplu ca in viata nu toti avem accelasi temperament, ideii sau pareri tot timpul!

Iar cu "dezamagirea pe termen lung"": de aceea e bine ca inainte de a se casatori, doi tineri sa fie impreuna mai mult timp (oricum, unul rezonabil, nu prelungit la infinit), pentru a se putea cunoaste si a vedea (ori asta se observa in timp, nu peste noapte) daca intradevar tin unul altul sau nu! In mare majoritatea, acele casnicii incheiate in situatii gen ne-am cunoscut de cateva luni si apoi direct la ofiterul starii civile se termina la fel de repede.
Iar daca dupa ani de casnicie se ajunge la "dezamagire pe termen lung"", atunci e clar ca sunt probleme serioase.

Iar daca dumneavoastra spuneti ca a face dragoste cu femeia iubita e o simpla "tavaleala", atunci nu stiu ce sa zic.....

Nu zic ca nu sunt importante si alte aspecte intr-o relatie sau casnicie, nicioadata nu am sustinut ca totul s-ar reduce la aspectul fizic, dar nu poate sa nu conteze si acesta.

Evident (trebuie sa fii tampit la cap) ca nu discuti cu prietenii chestiuni strict personale si intime despre viata de familie (sunt unele lucruri care trebuie sa ramana intre cei doi parteneri/soti)!

Ca si chestiuni de discutie intre barbati pot fi si cele de natura religioasa sau spirituala (acuma depinde si de cat de mare inclinatie au respectivii prieteni spre aceste subiecte- nu-i poti baga omului pe gat cu forta), dar si de fotbal (nu prea am auzit vreun barbat care sa nu-i faca placere macar o discutie despre acest subiect, chiar daca nu e microbist infocat), politica, chestiuni stiintifice si tehnice, intamplari de la locul de munca a fiecaruia, intamplari din excursii si calatorii, locuri vizitate, un film, o muzica, merge si o tabla (te mai bucuri cand prinzi vorba aia un 6-4 poarta in casa, mai merge o gluma de "norocul"" partenerului cand nimereste un 2-1), un sah eventual pentru cei cu mai multa rabdare, vara cand e cald tare afara - cand se intalnesc doi barbati care se cunosc unde pot sa mearga ca sa stea de vorba decat mai potrivit la o bere la terasa (bine-acuma dintr-o bere ideea este sa nu se faca mai multe!).
Oricum, subiecte de discutii se gasesc, doar sa nu fii o fire posaca sau retrasa, ci un om sociabil, vesel, dar si inteligent (sa stii sa faci o gluma buna, fara a-l jigni pe celalalt)!

Simpla? Nici vorba.
Tu incerci sa o simplifici la modul, dragoste=sentimente=sex si asta in principiu e de ajuns, restul - casatorie, cununie, din punctul tau de vedere sunt niste anexe optionale.

Eu incerc sa arat ca lucrurile sunt ceva mai complicate dar se pare ca nu reusesc sa ma fac inteles.

Nu prea ai avut o relatie pe termen lung nu-i asa?

Ai auzit de expresia "Mănânci un sac de sare cu un om și tot nu-l cunoști"?

Sansele de a-l cunoaste obiectiv pe celalat scad si mai mult atunci cand intervine si "tavaleala".
Cel putin pana la casatorie, pana aveti o casa impreuna si apar si anumite dificultati.

Iar cand credinta e doar un soi de ocupatie cu care ne completam CV -ul, pe langa fotbal, bere si iesirile cu baietii, atunci reteta esecului in casatorie este in fatza ta.

Iar esec nu inseamna neaparat divort, nu neaparat certuri ci si distantare intre cei doi, cand fiecare isi vede de treaba/pasiunile lui, fac un copil sau doi (maxim) si ii lasa in grija scolii, televizorului, Internetului, etc.

Nu am zis nicioadata ca aceste chestiuni- cununia si casatoria- ar fi änexe optionale""
Am zis doar ca pana a ajunge la ele, trebuie sa cunosti omul , sa vezi ce simti pentru ea si ea pentru tine, sa vezi ce mentalitate are, ce caracter, modul cum se comporta, etc!

Adica cand faci pasul asta spre casatorie sa-l faci intr-un mod responsabil, in cunostiinta de cauza (ma rog- atat cat poti fi sigur omeneste vorbind; nicioadata nu poti cunoaste un om 100%). A- ca au fost si situatii si este posibil ca si chiar dupa casatorie sa ai surpriza neplacute (chiar daca sa zicem ai stat un an -doi cu persoana respectiva inainte de a te casatori), este perfect adevarat, insa nici nu putem merge dupa principiu ""nu mergem in padure de frica ursului""!

Tot ce se poate face-omeneste vorbind- este sa te rogi lui Dumnezeu sa iei deciziile cele mai bune, apoi sa actionez si sa fii corect, in sensul de a nu-ti bate joc de om si a nu-i creea sperante false.

Nu am nici o problema cu ce ai spus mai sus.

Problema este cu alte afirmatii pe care le-am semnalat mai devreme.

Serios, daca sustii ca dragostea exista/se dezvolta si in afara cununiei, pentru ce sa mai ajungi la starea civila si la biserica?