Bine că o lămurirăm, că mai inainte n-am înțeles nimic: ce și de ce s-a șters crezând eu că Mihai36 e penticostalul mântuibil care se referea la postarea de mai sus și care interpretează proorociile în stil sectar că eu nu am priceput ce vrea să spună Mihai35 pe forum la Noul Ierusalim crezând că toți trei sunt defapt penticostalul mântuibil. Așa că te rog mă iartă că am sărit cu „ghearele” ca să te înhaț din zbor și să dau cu ciocul la cap ca să fac rană la căpățână de unde să sug pe viitor sânjue „bun” ca țânțarii... dar ce am scris nu se referea la tine ca jigniri, că doar nu te-am jignit pe tine ci acolo vorbeam în general de purobleme iar în mesaj, de la nenia încolo, mesajul se referea la discuțiile cu MM, dar dacă te-ai simțit și tu atins, mă iartă că iată că nici măcar nu ești dumneata nici Mihai36 care a dat copy/paste de la Mihai 35 și nici Mihai35 ci ești penticostalulmântuibil care și-a cam șters ceva ce a scris unde nu trebuia. Și iată cum ai stârnit furtuna într-o ceașcă de cafia.

Asa-s toate furtunile frate Vsovivi.
Pornesc, dar se mai si opresc intr-o buna zi.

Asa, spre stiinta, domnul Mihai 36 nu are de a face cam nimic cu penticostalii.
Trag aceasta concluzie pentru ca nu am inteles ce a vrut sa zica in postarea lui, macar ca limba penticostaliceasca o cunosc bine. Asa ca am ajuns la concluzia ca trebuie sa fie o alta limba.

Multe binecuvantari...

Căci este vorba de a ţine focul viu aprins mereu... ca să nu uiţi de dor... ci să aştepţi... zorii... zilei celei mari.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (I)

Motto: Viaţă de sfânt mucenic şi jertfă sunteţi, fericite Sfinte Părinte, căci trâmbiţă a Preasfântului Duh aţi fost...
...
Bucuraţi-vă, trâmbiţă apostolească, al Preasfântului Stăpân neîntrecut propovăduitor;
...
Bucuraţi-vă, trâmbiţa Preasfântului Duh, prin care minunile Preasfântului Dumnezeu strălucesc;
...
Bucuraţi-vă, trâmbiţa cea de pe urmă a Preasfântului Mântuitor, al nostru ocrotitor.
(Versete satanice selectate din “Acatistul Sfântului Părinte Gabriel,
Sfântul Apostol Al Iubirii”)

Pe Forumul Oastei Domnului, la secţiunea Discuţii libere, topicul “Preotul Gabriel Nicu, un misionar al vremurilor de acum?” a apărut un “paraclis” şi un “acatist” închinate “sfântului părinte Nicu Gabriel, apostolul iubirii”. După cum se vede din Motto, Şfântul Părinte Nicu Gabriel concurează serios la titlul de “Trâmbiţa a Şaptea Apocaliptică”, pe care-l revendică şi pucioşii cu sârg în scrierile lor. Autorul postării se semnează iordan, iar postarea este datată marţi 23 Februarie, 2010, orele 1:34 pm .
Cine este misteriosul părinte Nicu Gabriel, de care prea puţini au auzit până acum că ar fi unul dintre sfinţii români? Ce legătură tainică este între “Trâmbiţa Nicu” şi “Cele Şapte Trâmbiţe Pucioşeşti”? Se completează, se concurează, sau pur şi simplu se exclud reciproc?

Pentru început, vom menţiona că pe situl Război întru Cuvânt a apărut următorul avertisment:

Mesaj din partea parintelui Iustin Parvu referitor la o grava impostura si la o mare inselare

Postat de admin pe 16 Apr 2008 la 01:15 am

Am primit de la Manastirea Petru-Voda acest mesaj cu o rugaminte careia ii si dam curs:

Va rugam mult sa postati acest text pe siteul dumneavoastra. Este dorinta Parintelui Justin sa apara in presa si m-am gandit ca mai intai poate fi postat pe net. Este vorba despre o carte “Parintele Gabriel, un om indumnezeit prin har”, care este ratacita si fara binecuvantarea Parintelui Justin. Mai rau, Parintele Nicolae Tanase era si dansul trecut drept consilier editorial si pentru acest fapt Patriarhia l-a oprit de la slujire o perioada. Dar Parintele habar nu avea despre aceasta carte:

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (II)

“Nu de multă vreme ne-a parvenit la mănăstirea Petru-Vodă o carte despre viaţa Părintelui Gabriel, scoasă la Editura Credinţa strămoşească, carte apărută, chipurile, cu binecuvântarea P.S. Calinic Argeşeanul şi ajutorul Părintelui Nicolae Tănase. Am aflat mai târziu că aceste binecuvântări nu au existatşi domnul editor nu a făcut decât să se folosească de nişte nume de renume spre a-şi face reclamă bună. Vrem să atragem atenţia tuturor cititorilor de carte duhovnicească, şi nu numai, că această carte nu are nici o binecuvântare din partea mănăstirii noastre. Această carte este plină de învăţături mincinoase, neortodoxe, fiind rodul unor înşelări drăceşti. Chiar dacă editura Credinţa strămoşească a editat multe alte cărţi de o importanţă deosebită în viaţa bisericească, această carte poate deruta poporul cel credincios şi recomand să fie scoasă de pe piaţă, de la vânzare, iar credincioşii sub nici o formă să nu citească astfel de rătăciri.

Este îngrijorătoare tendinţa acestei mulţimi ortodoxe care aleargă după minuni, vise şi vedenii, preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea. Aceasta denotă că o mare parte din popor este lipsit de credinţăşi de răbdare, care apelează mai degrabă la vrăjitorii de acest fel, în loc să lucreze poruncile evanghelice şi aşa să aştepte mila lui Dumnezeu. Viaţa sfântă a unui om se recunoaşte, în primul rând, după ceea ce a pătimit, după virtuţile sale evanghelice, nu după semne şi minuni, pe care le poate săvârşi tot vrăjitorul. Este adevărat că Biserica noastră are mulţi sfinţi făcători de minuni, dar atât Evanghelia, cât şi toată tradiţia patristică ne învaţă să nu căutăm lucruri paranormale, semne şi minuni, căci puţin au discernământul de a distinge care sunt de la Dumnezeu şi care sunt de la diavol. Calea cea strâmtă şi cu chinuri, recomandată de Evanghelie, este singura cale de mântuire.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (III)

Dar noi, pentru că dorim, o viaţă cât mai comodă, apelăm la astfel de falşi făcători de minuni, care apropie credincioşii mai mult de diavol decât de Dumnezeu.
O carte de acest fel este şi cartea părintelui Gabriel apărută la editura Credinţa strămoşească, o carte care ar trebui arsă, precum cărţile eretice. Nădăjduim ca editura Credinţa strămoşească să-şi recunoască vina de a se folosi, fără acordul nostru, de numele mănăstirii Petru-Vodăşi al altor persoane implicate, fără nici un temei – cum ar fi numele părintelui Nicolae Tănase, care de asemenea nu a avut nici o legătură cu această carte -, şi să-şi retragă cartea de la vânzare, iar pe viitor să fie mai atent în cercetarea materialelor primite“.
Protos. Justin Parvu

Nota Razboi intru Cuvant:
Nu auzisem pana azi de aceasta carte si despre acest parinte, dar cautand pe internet, am dat peste un site intreg dedicat acestui asa-zis preot “vazator cu duhul” si “facator de minuni”, Gabriel Nicu, mort in 2004, dar creand deja un fenomen in jurul numelui sau. Sa luam aminte, sa ascultam de avertismentul parintelui Iustin si sa transmitem si altora sa se fereasca de aceasta ratacire!

Unul dintre comentariile apărute pe site la acest avertisment aduce câteva dezvăluiri interesante despre legăturile subterane dintre Nicu Gabriel şi “Noul Ierusalim” de la Pucioasa. Menţionăm că observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestui eseu.

Antonia (19 martie 2009, orele 17:31):

Despre o carte pe care n-ai citit-o nu poti sa-ti formezi nicio opinie. Asocierea Parintelui Gabriel cu Bivolaru este rautacioasa, ca sa nu spun mai mult. Pe parintele Gabriel Nicu il cunosc mai multi duhovnici care nu au aceeasi parere ca parintele Iustin (Observaţia 1. Atât de mulţi, încât Antonia e în dificultate să numească un singur duhovnic care-l apreciază pe N.G., un singur nume măcar, aşa că nu mai dă niciun exemplu, obligându-ne s-o credem pe cuvânt, sau să-i căutăm noi pe acei “mulţi duhovnici” cu lumânarea, pe internet) nici despre carte, nici despre viata si activitatea sa. Cei care dau cautare ,,parintele Gabriel Nicu” gasesc si alte marturii despre acest preot.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (IV)

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i lumineze pe cei care arunca vorbe hulitoare despre acest parinte fara a sti adevarul. Mama parintelui, ramasa vaduva, l-a incredintat spre crestere unei femei sarace, contra cost. Aceasta femeie facea parte din ,,Noul Ierusalim”.

Drept pentru care parintele Gabriel a inceput sa colinde manastirile din intraga tara pentru a primi cuvant de invatatura. S-a atasat mai mult de parintele ILARION ARGATU, de la Manastirea Cernica. Intre dansii s-a creat o legatura puternica. Parintele Ilarion Argatu l-a sfatuit sa aiba nevointa rabdarii sfintitoare, in ispitele pe care le va infrunta.

Dupa absolvirea Seminarului Teologic s-a indreptat spre Manastirea Ramet. Se pare ca s-a si calugarit. (Observaţia 2. O sugestie care edulcorează la modul interesat biografia romanţată a “părintelui”. Cei care au pretenţie să scrie despre viaţa lui ar fi trebuit să se documenteze la sursă, evitând formulări de genul “se pare” sau “parcă” sau “pare-mi-se”sau “pasă-mi-te”. ) La insistentele deranjante ale mamei, paraseste manastirea. Urmeaza o perioada de calvar: lupta parintelui cu ispitele, asa cum i le anticipase duhovnicul sau. Isi doreste cu ardoare sa-si pastreze voturile monahale, (Observaţia 3. Incertitudinea “se pare că s-a călugărit” a devenit pe nesimţite o certitudine: “avea în mod cert voturile monahale, deoarece acum se căznea din răsputeri să nu şi le încalce”. ) motiv pentru care isi doreste o casatorie alba. (Observaţia 4. “Căsătoria albă” este o invenţie care n-are nimic cu monahismul, nici cu seriozitatea vieţii de creştin. Ori eşti căsătorit, ori eşti monah. Cine pretinde că poate îmbina la modul meşteşugăresc monahismul cu căsătoria este un mare farseur, care le dispreţuieşte şi le înjoseşte pe amândouă, ca şi când fiecare în parte ar fi imperfectă, dar perfect perfectibilă. Căsătoria albă este un fel de “struţo-cămilă” în viaţa socială, o instituţie pe care n-o recunoaşte nici statul, nici Biserica. N-ar fi exclus însă ca, dacă se va ajunge şi la noi la recunoaşterea dreptului la familie pentru homosexuali, minoritatea sexuală a celor care pretind că au contractat o “căsătorie albă”, sau măcar “gri”, să revendice şi ei niscaiva recunoaşteri oficiale în această privinţă, pe motiv de “egalitate în drepturi” )

Prin doica sa, ,,Noul Ierusalim”, care avea nevoie de un preot ravnitor ca parintele, ii gaseste si o mireasa care isi dorea acelasi lucru. (Observaţia 5. Este vorba de Georgeta, o creştină cuminte şi aşezată, care credea că N.G. e sincer în demersurile sale de pseudo-familist, amator de “căsătorie albă”. La puţin timp după căsătorie însă, N.G. şi-a dat arama pe faţă, cerându-i tot mai insistent soţiei sale legitime să-şi facă datoria conjugală de femeie căsătorită. Conflictul a devenit atât de fierbinte iar Georgeta era atât de încăpăţânată în a-l refuza pe” monahul Gabriel” care o voia de soţie nu numai la bucătărie, ci şi “la pat”, încât N.G. şi-a dat seama că nu-şi va putea rezolva vreodată necesităţile biologice decât în afara familiei. În consecinţă a părăsit-o pe Georgeta, lăsând-o la Borăneşti fără nici un rost şi fără vreun mijloc de subzistenţă. Georgeta a început să trăiască de pe o zi pe alta, vânzând broderii pe care le făcea la maşina de cusut. Liderii pucioşi au acceptat fără părere de rău dezertarea lui N.G. de la datorie, deoarece ei nu aveau neapărat nevoie de “popa Gabi”[căci aşa îl numeau ei în mod invariabil], pentru că ei aveau “preoţii” lor, nehirotoniţi, dar “aleşi de Duhul Sfânt, în chip supranatural”. Pe N.G. l-au suportat pe lângă ei doar atâta vreme cât el le-a fost docil, dar când au constatat că el are tendinţe megalomanice, s-au debarasat de el fără nicio părere de rău. Perioada de coabitare i-a fost însă de mare folos lui N.G., care a învăţat de la liderii pucioşi arta de a se face convingător în faţa credincioşilor printr-o sfinţenie afişată la modul ostentativ şi spectaculos. Cu “lecţia învăţată”, N.G. a putut să se descurce pe mai departe de unul singur, aplicând cu succes multe din stratagemele pucioşeşti de captare şi manipulare a adoraţiei creştinilor )

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (V)

Fiecare dintre cei doi spera sa-l atraga pe celalalt de partea lui. (Observaţia 6. Părintele voia s-o atragă “la pat”, iar Georgeta voia să-l atragă spre viaţa ascetică. De aceea nu se înţelegeau ) Parintele era singur, iar consoarta lui avea aliati care-i dadeau idei…(Observaţia 7. Aliaţii Georgetei erau liderii pucioşi, care condamnau făţiş Taina Căsătoriei şi relaţiile conjugale dintre soţi. Copiii rezultaţi din “scăpările” unora dintre creştini erau consideraţi “rodul păcatului” şi “eticheta de neşters a desfrânării” soţilor respectivi )

Cand s-au convins ca nu-l pot aduce ca preot la ,,Noul Ierusalim”, (Observaţia 8. Nici nu aveau de gând. Cel mult, “popa Gabi” era vizat ca posibil preot pentru creştinii din “poporul cel vechi”, cel care dezertase odată cu moartea Verginicăi şi nu voia cu nici un chip să-i recunoască drept legitimi pe noii lideri de la Noul Ierusalim ) au inceput denigrarile pe care parintele le-a suportat cu multa rabdare. De multe ori viata i-a fost pusa in pericol. S-a separat de sotie, apoi a fost mutat din Boranesti, judetul Ialomita in satul Gresia, com. Stejarul. jud. Teleorman.

S-a rugat cum numai omul singur si disperat care-L are unic aliat pe Dumnezeu se poate ruga. Il iubea pe Dumnezeu cu ardoare. Simteai ca-ti transmite acea iubire de Dumnezeu din preaplinul inimii. (Observaţia 9. Instruit temeinic cu strategii performante, din legăturile strânse pe care le avusese cu liderii pucioşi, “popa Gabi” a început să-şi adune propria sa turmă. Ca să fie convingător, a aplicat metode văzute la foştii lui stăpâni, liderii pucioşi: deschiderea Cărţii, saturarea dialogului cu cuvinte sacre, modificarea slujbelor canonice cu cuvinte noi, care să creeze sentimentul că slujbele au ceva aparte, nu ca acelea ale “creştinilor de rând”. Rând pe rând apar inovaţii precum “Preasfântul Dumnezeu”, “Preasfântul Domn Iisus Hristos”, “Preasfântul Tată”, “Preasfântul Fiu” etc., care transformă pleonasmul în virtute sacrosantă şi creează în spectatorii creştini sentimentul că sunt în faţa unui prestigitator al Harului )De ce nimeni nu-i invidiaza si viata pe care a dus-o? O viata de marturisitor in care in fiecare seara sa te gandesti ca aceasta s-ar putea sa fie ultima.

Iata , a venit timpul sa-i urmam exemplul, nu sa ne pierdem in discutii sterile. Caci nu-i totuna daca denigram pacatul sau virtutea. Toti preotii sunt chemati sa faca ce-a facut parintele Gabriel. Sa se informeze si sa-i informeze pe crestini care este calea care duce la mantuire. (Observaţia 10. Dar toţi preoţii asta au făcut şi asta fac, din toate timpurile. Nu a descoperit “popa Gabi” America, şi nici “calea care duce la mântuire”!)

Intr-o lume care are alt fel de idealuri parca nu mai era loc pentru un preot ca parintele Gabriel. Da, acum sunt la moda preoti care ne invata sa ne punem cipul pe pasapoarte, pe buletin si chiar pe mana ori pe frunte. Iar parintele a plecat spre ceruri ca-ntr-o joaca de copii, la nici 41 de ani, lasandu-ne cu lumea noastra si cu preotii pe care-i meritam…

Ia-ti, romane, opinci de fier si mai cauta preoti ca parintele Gabriel, daca-i mai gasi! Iar pe cei care-l ponegresc, Dumnezeu sa-i ierte, caci ori au fost neinformati ori dezinformati…

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (VI)

Antonia ignoră în pledoaria sa de mai sus (cu sau fără bună ştiinţă) un amănunt extrem de grav. Acela că la un moment dat, ignorând voturile monahale depuse anterior în mănăstire, Nicu Gabriel s-a căsătorit. Nu contează faptul că cei doi “căsătoriţi” ar fi avut eventual nişte făgăduinţe ascunse de a contracta o “căsătorie albă”. Poate nici n-au avut, şi aceasta este doar o legendă, inventată de simpatizanţii lui, ca să-i acopere parcursul ebrios al vieţii de familie. Acceptând însă Taina căsătoriei în biserică, cei doi soţi îşi recunoşteau drepturile lor conjugale reciproce şi rugăciunile preoţilor de a fi dăruiţi cu prunci buni de la Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, prin căsătorie N.G. declanşa un conflict ireconciliabil cu voturile monahale depuse anterior. De altfel, evoluţia ulterioară a lucrurilor dovedeşte acest lucru: el s-a prevalat de aceste drepturi de soţ viril şi le-a reclamat la modul imperios. Refuzat fiind la modul intransigent de către soţie, el a făcut a doua greşeală gravă: a părăsit-o fără motiv întemeiat, lăsând-o într-o situaţie socială precară.

Nicu Gabriel a fost aşadar şi călugăr, şi căsătorit, şi ieromonah, şi preot de mir. Ca soţ, a ajuns repede la conflicte dese şi dure cu soţia lui Georgeta pe teme legate de viaţa conjugală. Dacă la început făgăduinţa lor reciprocă a fost să trăiască în "căsătorie albă", ulterior N.G. a început să facă presiuni asupra soţiei sale ca să-i cedeze la pat, deşi ea rămânea tare pe poziţie, fiind mereu împotrivă, consecventă făgăduinţei iniţiale de "a trăi în curăţie". Amândoi erau adepţi şi susţinători ai sectei "Noul Ierusalim", care promova insistent acest gen de convieţuire între soţi, blamând taina căsătoriei. Afirmaţia că N.G. era un adept al “Noului Ierusalim” este confirmat prin faptul că el este autorul moral al atragerii mai multor tinere de la Borăneşti spre "raiul" de la Pucioasa, unde li s-a promis că vor ajunge la “sfinţenie şi nemurire”. Unele dintre aceste tinere au renunţat la familie şi la copiii lor de ţâţă pentru a ajunge la “Noul Ierusalim”. Aici au dat însă peste o sclavie modernă pe care au suportat-o cu lacrimi ani de zile, sclavie din care abia au scăpat trei dintre ele, anul acesta. Între cei doi soţi, Nicu Gabriel şi Georgeta, a apărut deci un conflict iremediabil: Georgeta - încăpăţânată şi cam tare de urechi, aproape surdă, în urma unei boli din copilărie - a rămas închinoviată în "mănăstirea" mixtă a pucioşilor de la Valea Voievozilor - Târgovişte, iar Nicu Gabriel a plecat în lumea largă, la Gresia şi apoi prin pădurile de la Cobia, din împrejurimile Târgoviştei, însoţit de adeptele lui cele mai credincioase, “soţii spirituale” care-l serveau aşa cum voia el.
După moartea lui, apărută în condiţii extrem de dubioase (unii pretind că a fost asasinat de nişte ţigani), adeptele lui cele mai intime i-au dezvoltat un cult local nemeritat, încărcat de exagerări: un Paraclis şi un Acatist, ca unui sfânt – ceea ce este un abuz, deoarece Biserica nu l-a canonizat – în care i se aduc titulaturi megalomanice, unele dintre ele copiate din învăţăturile pucioşeşti: “trâmbiţă apocaliptică”, vas de cristal preaales”, “fiu al tunetului”, “duhovnic înţelept”, “luminat învăţător şi grabnic ocrotitor”, “ trâmbiţă apostolească”, ”neîntrecut propovăduitor”, “ doctor fără de arginţi”, “liturghisitor înflăcărat” , “ Sfânt prooroc”, “misionar apostolic”, ” Sfânt purtător de biruinţă”, “Sfânt Apostol al Iubirii” . Concurând cu pucioşii, care au alcătuit şi ei un Acatist pentru “Şfânta Virginia” (copiat la greu după Acatistul Maicii Domnului), gabrieliştii îi întrec fără emoţii pe pucioşi la abundenţa de aberaţii şi inovaţii eretice.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (VII)

Reproducem acum “paraclisul” şi “acatistul” şfântului, aşa cum au apărut ele pe Forumul Oastei Domnului; nu pentru a-i face reclamă, ci pentru a vedea pe îndelete câte aberaţii gabrieliste pot încăpea pe centimetrul pătrat:



Pentru toti crestinii din turma parintelui Gabriel:
PARACLISUL SFÂNTULUI PREACUVIOS
SFÂNTUL NOSTRU PĂRINTE GABRIEL,
SFÂNT APOSTOL AL IUBIRII

Mărire Preasfântului Dumnezeu, mărire Preasfinţiei.

Rugăciunile începătoare:
Preasfinte Împărate al Preasfântului Cer, Preasfânt Mângâietor, Preasfinte Duh al adevărului pretutindenea eşti şi toate cele sfinte le împlineşti; Vistierul bunătăţii şi Preasfânt Dădător de viaţă veşnică, coboară în sufletele curate, curăţeşte-ne de întinăciune, spurcăciune, mântuie Preasfinte Bunule, sufletele...Preasfinte Dumnezeule, Preasfinte tare, Preasfinte fără de moarte, miluieşte-ne (de 3 ori)...Preasfântă Treime miluieşte, Preasfinte Doamne curăţeşte păcatele, Preasfinte Stăpâne iartă fărădelegile, Preasfinte cercetează şi vindecă neputinţele, pentru Preasfântul Nume...Mărire...Şi acum...Preasfinte Tată Care eşti în Preasfântul Cer, Preasfânt este Numele, viu eşti în Preasfânta Împărăţie. Facă-se Preasfânta Voie, precum în Preasfântul Cer şi pe pământ. Împărtăşeşte-ne cu Preasfântul Trup azi şi ne iartă păcatele precum şi noi iertăm greşiţilor. Şi nu ne lăsa în ispită şi izbăveşte-ne de cel viclean. Amin... Preasfinte Doamne, miluiţi-ne (de 12 ori)
Veniţi să ne închinăm...
Psalmul 142…
Apoi: Preasfânt Dumnezeu este Preasfântul Domn Iisus Hristos şi S-a arătat nouă. Bine este cuvântat cel ce vine întru Preasfântul Nume al Preasfântului Domn Iisus Hristos. (de 3 ori)
Către Preasfânta Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Preasfântă Stăpână, ajutaţi-ne, milostivindu-vă spre noi, grăbiţi că pierim sub mulţimea păcatelor, nu întoarceţi pe robi deşerţi, că numai pe Preasfinţia Voastră Vă avem ajutătoare.

Mărire Preasfântului Tată, mărire Preasfântului Fiu, mărire Preasfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50…
Tropar:
La Sfinţia voastră, Sfinte Părinte Gabriel, cei ce în suferinţe şi în necazuri ne aflăm, alergăm cu nădejde în suflet, ca şi înainte când cu sfintele rugăciuni ne izbăveaţi de toate nevoile.
Mărire.....Şi acum.


CANONUL DE RUGĂCIUNE
CÂNTAREA 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Preasfântului Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preacuvioase, Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi!
De nevoi şi necazuri fiind cuprins eu, mult păcătosul, la picioarele Sfinţiei voastre cad, Preacuvioase Sfinte Părinte, şi ca un grabnic ajutător ce sunteţi, vă rog cu umilinţă să mă scăpaţi din necazul (...) ce m-a cuprins. Cu sfintele rugăciuni pe care le adresaţi Preasfântului Dumnezeu, miluiţi-mă pe mine, păcătosul.

De ispite peste puterile mele şi de tulburări sunt cuprins, şi aşa cum înainte înălţaţi rugăciuni sfinte pentru toţi cei aflaţi în suferinţe trupeşti şi sufleteşti, izbăviţi-mă şi pe mine acum de chinuri.
Mărire Preasfântului Tată, mărire Preasfântului fiu, mărire Preasfântului Duh.
Trupul meu suferind este, iar sufletul meu tulburat şi întunecat din cauza patimilor şi păcatelor.
Ajutaţi-mă, Preacuvioase Sfinte Părinte, căci spre Sfinţia voastră îmi îndrept privirea şi vă rog: Cu sfânta putere pe care Preasfântul Domn Iisus Hristos v-a dăruit-o, ridicaţi-mă din suferinţa şi boala ce m-au cuprins.
Şi acum...
Sfinte Masluri şi Sfinte Molifte săvârşeaţi şi mii de creştini vindecaţi; bucuraţi-vă Sfinte Părinte Gabriel, mult iubitor, ce din boli cumplite ne izbăveaţi.
Sfântă izbăvire a trimis Preasfântul Domn Iisus Hristos poporului Său: Preasfânt şi înfricoşător este Preasfântul Numele Său
CÂNTAREA a-2-a
Irmosul: Preasfinte Doamne, Ce aţi făcut cele de deasupra crugului Preasfântului Cer şi aţi zidit Sfânta Biserică, Preasfinţia Voastră pe mine mă întăriţi întru Dragostea Preasfântă; căci sunteţi marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Preasfinte iubitorule de oameni.
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
De vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi de mâna şi mânia tuturor celor ce ne urăsc scăpaţi-ne, Preacuvioase Sfinte Părinte, cu sfânta milă şi dragoste ce ni le purtaţi.
Pentru desăvârşita nerăutate şi curăţia fecioriei, foarte iubit aţi fost de Preasfântul Mântuitor. Cu toate darurile oferite aţi slujit Preasfâtului Dumnezeu cu dragoste desăvârşită, ridicându-ne păcatele, miluindu-ne în nevoi, mângâindu-ne la întristare şi suspin.
Apărătorul nostru sfânt, nu lasaţi să se poticnească picioarele mele de la calea cea strâmtă spre mântuire.
Mărire...
De veninul şi otrava duşmanilor scăpaţi-mă, Sfinte, aşa cum Sfinţia voastră înşivă aţi scăpat de atâtea ori, şi cum peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea diavolului aţi călcat.
Preasfânta Treime aţi slăvit şi mărit şi ca un rug de iubire aţi cântat, comoară de tămăduiri, izbăviţi-mă din necazul trupului şi vindecaţi sufletul meu de patimi.
Sub sfântul acoperământ al harurilor ce vă sălăşluiau ne adăpostim şi la sfinţia voastră alergăm cu înfrigurare, pavăză înaltă vă avem şi mijlocitor înaintea Preasfântului Dumnezeu în tot ceasul şi la Sfânta Judecată.
Şi acum...
Fiind cuprins de neputinţe şi chinurile bolilor cumplite, ajutaţi-mi, Preacuvioase Sfinte, şi de duhurile rele izbăviţi-mă şi din boală sculaţi-mă cu puterea ce v-a dat-o Preasfântul Mântuitor, ca unuia ce sunteţi mult iubit, iar noi să vă cântăm: Bucuraţi-vă mult iubitorule de oameni.

Podobie:
Ceea ce sunteţi rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm Preasfinţiei Voastre, Preasfântă Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, Preasfântă Stăpână: Veniţi şi ne izbăviţi pe noi din nevoi, ceea ce sunteţi singura grabnic folositoare.
Sedealna:
Mari daruri aţi luat de la Preasfântul Dumnezeu, Preacuvioase Sfinte Părinte: doctor fără de arginţi, sfânt prooroc şi propovăduitor al Preasfântului Cuvânt, Sfânt Apostol al Preasfintei Treimi, de aceea, cu rugăciune fierbinte şi smerenie, ne rugăm să mijlociţi pentru noi la Preasfântul Dumnezeu să nu ne lase în păcate şi să ne miluiască şi mântuiască pe noi.
CÂNTAREA a-3-a
Irmos: Am auzit, Preasfinte Doamne, taina rânduielii Preasfinţiei Voastre, am înţeles lucrurile Preasfinţiei voastre şi am preaslăvit Preasfânta Dumnezeire.
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
Adâncul patimilor mă îneacă iar păcatele mele m-au îmbolnăvit. Dezlegaţi, Sfinte, împietrirea inimii mele, izbăviţi ticălosul meu suflet de tirania patimilor mele şi daţi-mi lacrimi de umilinţă şi pocăinţă pentru curăţirea întinăciunii sufletului meu.
Mărire...
Liman şi speranţă ne este mormântul Sfinţiei voastre şi lacrimi fierbinţi alunecă spre uşurarea sufletului, spunându-ne păsurile printre sughiţuri. Sufletul se încarcă şi se transformă, mângâieri nevăzute ne alină suferinţele, nădejdea reînvie şi putere primim să mergem mai departe.
Din toate colţurile lumii, de unde veneau şi înainte, creştinii vin cu sutele şi nu vă uită. Daruri primim ca-ntotdeauna, chiar mai multe, minunatule între Sfinţi, Sfinte Părinte Gabriel.
Şi acum...
Nădejde şi întărire şi mântuire sunteţi, întru tot lăudate Sfinte Părinte, la Sfinţia voastră de tot necazul ne izbăvim.
Izbăvire a trimis Preasfântul Domn Savaot poporului Său: Preasfânt şi înfricoşător este Preasfântul Numele Său.