Citat:
În prealabil postat de iana
(Post 506556)
Sugerati ca toate aceste indreptari pe care a incercat sa le faca, au deranjat si ca ar fi fost "fortat" sa se retraga?
|
Nimeni nu poate forta un Papa sa se retraga. El nu are de dat socoteala nimanui de pe pamant. Puterea sa o excede pe aceea a celorlalti episcopi, chiar luati impreuna. De un singur lucru se poate teme un Papa: de intrarea in schisma a unuia sau mai multor episcopi, unitatea Bisericii ("o turma, un pastor") fiind slujirea sa. Cand intra in schisma laici, chiar daca sunt cu miile, schisma lor nu dureaza. Fara preoti, ei nu pot alcatui o Biserica Particulara. Nici chiar daca sunt preoti in schisma, dar fara niciun episcop, schisma lor nu poate dura mai mult decat generatia lor: sunt incapabili sa se reproduca, neavand capabilitate de a hirotoni. Dar, daca intra in schisma un episcop, chiar si unul singur, fara nici macar un laic langa el, atunci inca o Biserica Particulara s-a desprins de la Trupul Mistic al lui Cristos. Acela are deplina capabilitate sa hirotoneasca preoti. Ar putea sustine ca el conduce o adevarata Biserica Apostolica, si culmea e ca ar avea dreptate. Ajuns batran, are capabilitate de a consacra alt episcop ori chiar mai multi si schisma se poate reproduce, ori chiar intinde. S-a intamplat cu monofizitii. S-a intamplat cu ortodocsii. S-a intamplat cu jansenistii, cu sedevacantistii, se poate intampla oricand, adaugandu-se inca o rana pe Trupul Domnului nostru. Probabil, cu fiecare episcop nemultumit din cei 6000 de episcopi ai Bisericii, pe care Sf Parinte s-ar putea vedea nevoit sa il inlature din motive grave, inima lui e cat un purice si se intreaba: "va accepta descaunarea, sau va intra in schisma ?", "daca intra in schisma, va ordina preoti ori poate va consacra noi episcopi ?" Spre lauda lor, acei cativa episcopi catolici romani, pentru care Roma a luat masura extrema a inlaturarii din scaun, au acceptat, daca nu sanctiunea, cel putin sa se abtina de la oricare gest arhieresc, si mai ales de la a hirotoni.
In ceea ce priveste modificarile liturgice, mereu exista opozitie. Chiar si intr-un caz ca acesta, in care eroarea de traducere este evidenta. Oamenii se obisnuiesc intr-un anume fel, pe care ajung sa il considere "al lor". De incerci sa-i pui sa faca altfel, vor spune ca vii cu invataturi si practici noi.
Astazi, mai toti exegetii Bibliei sunt de acord ca intelesul cuvintelor Domnului nostru a fost: "mai usor trece parama (impletita din par de camila) prin urechile acului, decat bogatul sa se mantuiasca". Acelasi cuvant, care pentru publicul larg insemna "camila", pentru comunitatea de pescari careia Domnul nostru i-a adresat aceste cuvinte insemna o funie de tras corabiile, impletita din par de camila. Altfel, nimeni de acolo nu vazuse nicio camila, comparatia ar fi fost lipsita de relevanta.
Si totusi, cine ar indrazni sa faca aceasta corectura necesara, atribuind Domnului adevaratele Sale cuvinte (care schimba considerabil sensul invataturii)? Asa s-a incetatenit de tare varianta gresita, incat sunt de prevazut mari proteste si un intreg scandal. Traducerea de la Polirom a Septuagintei este criticata pentru schimbari MULT mai mici de atat. Dar, asa cum criticile nu i-au facut pe cei de la eidtura sa isi intrerupa publicarea Cartii, cu atat mai mult nu se impiedica Papa de oprelistile unora ori altora.
