Da, așa este. Așteptăm un nou citat. :)

Un taran naiv, fiind curios sa afle cum poate sfantul X sa prezica viitorul si sa patrunda in tainele sufletului omenesc, s-a apropiat de acesta si l-a intrebat:
-Parinte, cum de stii toate si poti ghici viata oamenilor?
-Da ce-i de mirare in asta? Nu-i nici o greutate.
-Invata-ma atunci si pe mine cum sa fac, vreau si eu sa stiu gandurile oamenilor
-Daca-i pe-asa, atunci smulgeti o geana si fa-i doua noduri. Cum ai sa faci asta, ai sa ajungi la fel de mintos ca mine.
-Sfintia ta, ai facut la fel?
-Chiar asa, a raspuns sfantul X.

Taranul cel naiv a incercat sa puna in aplicare sfatul primit, insa oricat s-a straduit sa faca macar un nod pe geana, bineinteles ca n-a avut nicio izbanda.
-Iaca, si eu cu mare truda am ajuns ce sunt acum. Si mai mare truda pt. cei ce-au dobandit darul acesta e sa nu-l piarda trufindu-se, a zis sfantul si a plecat lasandu-l pe taran cu geana in mana.

Indiciu – e un sfant neiubit de propria mama (preoteasa!), care a incercat de 3 ori sa-l inece cand era mic.
Inca un indiciu – se vorbeste si pe alt topic despre el :)

Edit: Mai dau un hint ca sa nu blochez jocul. Moastele lui sunt in Ukraina la manastirea Kitaev.

Si un ultim indiciu: cel putin o persoana de aici de pe forum -DorinaStoica - are ocazia, zilele acestea, sa-i atinga sfintele moaste. Pe langa cele ale Sf. Paraschiva.

Stiu ca nu e tocmai topicul potrivit, dar as face un mic adagiu daca-mi permiteti.
Sfantul Ioan Damaschinul spune imediat mai departe: ,, caci e cu neputinta sa ramana nemuritor cel care se impartaseste cu mancarea sensibila” (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, Cartea II, cap. 11).

Contextul in care vorbeste sfantul se refera la modul paradisiac de hranire propus de Dumnezeu omului - ,,din tot pomul din Rai sa mananci…sa culegi din toate fapturile un singur fruct- PE MINE- comuniunea cu Mine fa-o sensul existentei tale”, sau altfel spus, cauta in fiecare faptura ratiunea pentru care le-am facut pentru tine.

Din nefericire, Adam a preferat tocmai mancarea acelor roade care cad sub simturi, nefiind inca exersat in ,,gestionarea poftei”, si de aici incolo inevitabil, s-a mutat accentul pe comuniunea cu cele ce se vad, cu cele ce se simt cu mirosul, cu cele ce se aud, se pipaie, se gusta… - care l-au acaparat si il tot acapareaza pe om - tot mai mult in defavoarea comuniunii cu Cel ce nu poate fi sesizat prin simturi.

,,In chipul acesta” adica hranindu-se cu harul cel nevazut si de negrait, minunandu-se de creatie si iubindu-L pe Dumnezeu pt. toate minunatiile facute special pt. el, fara sa se lase acaparat de ele prin pofte, omul putea avea viata neintrerupta de moarte. Dar n-a fost asa.

A trebuit sa restabileasca Hristos modul in care sa se hraneasca omul cu Dumnezeu ca sa nu mai moara: pe dealul Golgota a fost plantat Pomul Vietii, ce creste in forma de cruce, si al carui unic fruct e Insusi Trupul de om al lui Dumnezeu dat spre mancare lumii.

Mult prea multe indicii, eu nu ma mai joc ! ;)

Sf. Teofil cel "nebun pentru Hristos"

Mulţumesc, Delia, pentru frumosul comentariu. Se dezvăluie aici sensul ascezei, al postului, care nu este doar o renunţare la mâncăruri, ci e un alt fel de a ne hrăni; dumnezeieşte.

Da, dar din cate stiu eu, interpretarea parintilor este usor alta: greseala protoparintilor sau mai degraba efectul caderii (care incepe cu iesirea din vointa lui Dumnezeu si cu dorinta de autonomie, 'sa fie dumnezei') a fost nu ca au acceptat hrana sensibila (materiala), ci ca au tratat hrana numai sub aspectul material, ca au despartit sensibilul de comuniunea cu Dumnezeu.
Au considerat ca se pot 'hrani' pe deplin cu altceva decat cu Dumnezeu insusi.

Inainte, toata hrana era si sensibila, dar era traita euharistic. Deci sensibilul nu era separat de spiritual. Sensibilul trebiia, prin functia regala a omului fata de faptura, sa fie inaltat si el spre Dumnezeu.

Voi da si un citat de ghicit in acest sens, ca sa ramanem la subiect ;-)

Mai vin eu cu un citat, pana una, alta. :)

Cine a zis : "Dobandeste pacea lui Dumnezeu in tine si mii de oameni se vor mantui langa tine" ?

Sfântul Serafim de Sarov?

Nu as vrea deloc sa deturnez topicul, si imi cer scuze, vreau doar sa amintesc ca in discutii de acest gen se cuvine sa fim cu luare aminte la putinele detalii pe care le detinem, la nuante, la exprimare, intrucat nici sfintii talcuitori ai temei starii paradisiace nu au abordat-o decat apofatic, fara pretentia ca pot epuiza taina.

Pe de-o parte, e firesc ca tot ce exista in paradis ca hrana sa fie simultan atat hrana sensibila (materiala), cat si duhovniceasca, de vreme ce omul insusi fusese creat ca singura faptura materiala si spirituala simultan, insa pe de alta parte, nu trebuie uitat ca trupul adamic paradisiac nu e identic cu trupul adamic post-paradisiac, ci a suferit o modificare esentiala imediat dupa cadere, odata cu primirea vesmantului grosier al corporalitatii instinctuale.

Asa incat, preliminar oricarei discutii despre hrana sensibila si hrana inteligibila in starea edenica si post-edenica, si pt. a nu ne hazarda in speculatii, nu trebuie trecute cu vederea cateva aspecte care nu ne-au fost revelate.

Aici ma refer la consistenta materiala a hranei sensibile, intrucat e limpede ca inainte de cadere, neexsistand nici stricaciune, nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”. Nici la om, nici la animalele din Eden.

De aceea, afirmatiile referitoare la hrana sensibila (materiala) paradisiaca, nasc inevitabil intrebari legate de compozitia acelei materii dar si de modul in care Adam si Eva metabolizau acea hrana materiala, in conditiile de nestricaciune din Rai. Si nu doar Adam si Eva, ci si animalele.

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 476159) Inainte, toata hrana era si sensibila, dar era traita euharistic. Deci sensibilul nu era separat de spiritual. Sensibilul trebiia, prin functia regala a omului fata de faptura, sa fie inaltat si el spre Dumnezeu.

Prin urmare, ce inseamna expresia ,,hrana sensibila, materiala”, inainte de cadere? Ce consistenta avea materia hranei sensibile in starea aceea de inceput cand totusi omul se impartasea de har dar inca nu dobandise puterea de a transfigura materia, asa cum urma sa ne arate al doilea Adam la plinirea vremii intruparii si invierii? Iar daca se considera ca materia de dinainte de cadere e identica cu materia de dupa cadere, atunci in ce fel digerau Adam si Eva acea hrana sensibila?
Evident, intrebari redundante, irelevante pt. mantuire.



Mirela, cu atatea indicii nu era greu de dibuit despre ce sfant e vorba :).
Inca o data scuze de offtopic.

In alta traducere am gasit "Castiga pe Duhul Sfant si..."
Intelesul imi pare acelasi, laudat fie Domnul intre sfintii Lui!