de la relatie de familie si dragostea din cadrul ei, am ajuns la risurile pe care le presupune sarutarea sotilor, datorita milioanelor de bacterii pe care le avem in noi.Groaznic!
cred ca daca nu mai avem nimic de spus on topic, mai bine ne oprim decat sa ajungem sa spunem asa ceva.

Imi pare rau ca o iei atat de tragic.
Nu vad ce este groaznic aici?Este o realitate medicala pana la urma,o discutie care raspunde la alta discutie,cu logica.
Cine vrea sa-si sarute sotii cu aceste afectiuni,nu are decat!Nu am eu nici un amestec!

Chiar am facut asta? Nu mi-am dat seama.
Recunosc ca si eu as avea nevoie de o traducere.

In alta ordine de idei, discutia a luat-o pe un fagas gresit pentru ca mai ales noi fetele am prezentat aproape exclusiv aspectele "asa nu".
Poate ar fi mai bine sa ne concentram sa spunem de fapt ceea ce vrem de la ei; poate daca ne-am da seama le-ar fi si lor mai usor sa se complieze.
Asta imi aminteste de un filmulet pe care l-am primit eu pe mail, incerc sa-l caut.

Ce vreţi voi nu se poate.
Avem şi noi limitele noastre!

Adica vrei sa spui ca tu de fapt stii ce vrem noi?
Asta e bine!

E important ce vreti voi? Sau ce vrea Dumenzeu de la noi?

Nu pot sa pun filmuletul, si nu vreau nici sa-l descriu, ca nu prea e "crestinesc".

Dar totusi, fetelor, nu vreti sa incercam sa "incropim" ceva, o listuta cu mici dorinte pe care le avem de la sotiorii nostrii iubiti, ca sa fie toata lumea mai multumita?

De exemplu, mie mi-ar place, cand venim de afara, eventual cu cumparaturi si/sau cu copiii dupa noi, care avem, nu ar fi frumos ca unul din soti sa dezbrace copiii si sa puna hainele la loc/la uscat, dupa caz, pe ale tuturor, iar celelalt sa 'descarce' cumparaturile si apoi sa puna masa? Si daca unul termina mai repede, n-ar fi frumos sa mearga sa-l ajute pe celalalt?

Si apoi, cand se fac mai mari copilasii, nu ar fi frumos sa fie invatati sa-si bage singuri hainele la loc? Dar pentru asta sa stiti ca au nevoie de exemplul tatalui, ca daca acesta le lasa aruncate, ei n-or fi mai fraieri, nu?

Un alt aspect, consider eu, esential in educatia copiilor, este ca tatal sa nu "faca figuri" la masa, sa vina cand este chemat, sa nu-l uite Dumnezeu in fata televizorului/calculatorului si sa nu isi manifeste cu voce tare nemultumirile privitoare la meniu...

Iarasi ar fi de importanta vitala sa se evite discutiile in contradictoriu, mai ales jignirile, ofensele, vorbele urate, iesirile violente, chiar si ironiile la adresa celuilat sot, macar in fata copiilor. Chiar si bunicii ar face bine sa nu ii critice pe parinti de fata cu copii.

Poate iarasi ar fi bine ca parintii sa nu-si exprime ideile "anticrestine", politice, "fotbalistice" chiar, de fata cu copii, care din admiratie le-ar putea prelua si propavadui mai departe, la scoala sau afara, dand nastere la conflicte.

Nu este bine nici ca unul din soti sa-i permita copilului ceva ce celalalt i-a interzis, sau sa contrazica o invatatura pe care i-a dat-o, dupa principiul ca "vreau sa-l pregatesc pentru viata, sa nu fie luat de fraier, etc".

Dar pentru asta e necesar ca ambii parinti sa fie familiriazati cat de cat macar cu invataturile crestinesti, ca daca unul sau ambii sunt obsedati doar de cariera, succes si bani, s-ar putea sa nu mai aiba dispozitia necesara sa se implice si in viata de zi cu zi si sa lase totul in seama femeii, de obicei, sau a altor persoane (bunici, guvernante, etc).

Am citit undeva ca daca noi am sti ce vrem, I-ar fi mai usor si lui Dumnezeu sa ne dea.

Ce vrea El de la noi? In principal, sa respectam cele zece porunci.

Nu cred ca ai inteles intrebarea. Repet: ce este important? ce vreti voi femeile de la barbati? Sau ce vrea Dumnezeu de la barbati?

Dorintele astea nu cred ca ar trebui spuse lumii...ci cred ca ar trebui sa le spuneti celor in cauza si mai ales lui Dumnezeu. Cand nu poti vorbi cu sotul tau despre Dumnezeu (iar in cazul de fata era vorba de jertfa sotului adusa in familie), atunci vorbeste cu Dumnezeu despre sotul tau (in cazul de fata - despre indiferenta si neglijarea lui a familiei si copiilor). :3: