Psalmul celor care nici pana azi nu stiu ce fac
 

De frica si neputinta, facand rau ca duhul rau constrictor, inselator si iubitor de satana-justrictia si neputandu-se impotrivi, se maresc furios in negru ca fiarele turbate si acuza si aia fac acuza. Le intra in obijnuinta si acuza mereu fara sa stie ca acuza si ca merg dupa acuzare... smintita, pripita, jerfindu-se in desert, avand impresia ca se mantuie nerabdand si acuzand, strangand latzul si surubul, incolacindu-se ca sa anestezieze, otravind, lingusind, sa sufoce, sa innece, sa stranguleze, sa stranga, sa vrea cu incapatanare mandra, sa-si puna nadejdea naiva intro ”mantuire” imposibila ce vine de la cel rau, luptand cu incapatanare sa se instapaneasca blestemul si luandu-l pe diavol de Dumnezeu, pe demon, pe zeu, nu se rabfa ci se grozaveste cu negare si speranta desarta, cu ambitie prosteasca, cu aparare sinucigase vrand sa creada imposibilul pana la sfarsit, cerand mereu sa-l mantuie dracul, nadajduind in acuzare si megand dupa acuzare sa acuze... pana la capat, razgandindu-se pripit daca cumva s-a linistit si revenind mereu la pofta si placerea de a acuza, de a gtrada, la cruzime, chiar daca persoanele au fost iertate, subiectele s-au incheiat, povestile s-au depanat si dosarele sau inchis, retraind si rememorand acuzarea... ca practic doar pe ea se concentreaza chiar si atunci cand citeste si invata, desteptandu-se ca o inaltare in semetie, autozeificandu-se treptat in trufie doar acuzand si acuzand si acuzand ca sa acuze, invartind acuzatii.

Un crestin serios nici macar nu se dezvinovateste, darmite sa acuze pe cineva, sau pe Dumnezeu, Doamne fereste, apara si pazeste. Un crestin adevarat se umileste si nu acuza.

Acuzarea dezbina, omoara, distruge, strica, chinuie, alunga, sminteste... acuzarea e lucrarea celui rau... cu atat mai mult cat e pe nedrept producand sminteala. N-ai voie sa acuzi crestinul daca a facut ceva rau, doar duhul rau viclean si desfranat e vinovat si fraiereala tzepuitoare care a implinit ispita, acuzarea si ura, caderea in calea cea rea pe care a urmat-o vrand naivul tradator si lash, pe baza de acuzare, sa se razbune din pisma, cazand in ispita, recidivand mereu pentru pila crezand ca face mila... si dreptate.

Omul, practic, se ascunde in acuzare, luptand din interiorul acuzarii, avand impresia pripita ca acolo e mantuit.E razboinicul acuzarii, cazut si ascuns in acuzare crezand imposibilul. Nu se mantuie oricat acuza si se scuza, e imposibil. Acuza si acuzand vrea sa se ascunda tot mai mult acolo simtindu-se ”scapat”.

Psalmul frank-masinariEhUiei... care strica.
 

E o masinarie a stricarii in interiorul omului si crestinul se strica in masinaria asta fiindca e stricata si nu stie s-o repare ci o strica mai tare. Fie ca-i punct, ca sta, ca merge drept, pe shine sau pe roate, ca se invarte, frank-masinaria interna lucraraza lucrarea cea rea, fuga in egoism stricator de suflet si de minte in om si saparea de groapa-transeu de unde tine si poarta vrajmasie cu Dumnezeu.

Ce se intampla, pai omul isi face in el asa un U ca o fantana adanca, si acolo fuge si se ascunde cu mintea sufletului, cu duhovnicia egoista, trandavind in adanc ca intro groapa adanca, ca intr-un buncar si isi ia adevarul de la simtire, de la comoditatile benfice si gustoase ale trupului, mancare, odihna, judecati, socoteli, intelegeri, stiinte, diverse gusturi bune, satietati, satisfactii, placeri de apa si bauturi, privelisti, analize, intelepciuni propagate pe canale de comunicatie si pe televiziuni... si nenorocirea e ca sta in mitomanie si sminteala acolo, intr-o sminteala neinteleasa, aduland duhurile rele de parca i-ar fi colegi, prieteni, fara sa stie ce lucrare vicleana de uniune rea uneltesc si urand si-L exclud pe Hristos din pricina inflatiei de dumnezeire si de sfinti care in mintea fraierului inseamna datorii si obligatii in crestere, peste masura, pana il ia frica de viitor, de propriile neputinte si handicapuri, de paraplegii, de metehne, si sufocandu-se de spaima si de neputinta, innecandu-se, strangulandu-se, disperand, isi zice, isi minte ca e de rau tot mai multa Biserica prezenta, tot mai multa Biserica si prezenta de dumnezeire si de sfinti din pricina obligatiilor si mintind ca-i rau si ca-i va fi rau mai ales ca simte si ca pacatuieste stiind istoric cat a suferit si cat rau i-a fost acuza pripit, gresit si atunci crede in minciuna ca e rau cu tot mai mult Dumnezeu si vrea sa plece, vrea sa scape, si fuge de iminenta inevitabilului care se apropie in gaura de sarpe, de shoarece, de vierme, de greiere, fuge in fund de fantana, pe fund de balta, in buncar, in adanc de U si acolo petrece cu duhurile rele in coabitare si cointeresare de profit autoindreptatindu-se ca iertatii, sta in mitomanie si sminteala de parca i-ar fi bine, se lasa magulit, lingusit, mituit ca puii de tiran in ierarhia tiraniei ca-ntro siguranta, desi in mod evident stie ca in umbra mortii si a turbatilor de ”bine” a devenit vrajmas Domnului oricat isi calca pe sufletul smintit si se arata vesel si crestin serios... nevrand sa accepte ca stiie in adancul lui ca situatia se impute fiind defapt un vrajmas ascuns, fatarnic, ipocrit si habotnic, un bantihrist.

E simplu, de frica inflationista, stiindu-se fricos si neputincios, fuge in fantana, in transhEU si acolo se lasa vrajmas, indrazneste sa stea in mitomanie si sminteala, beneficiind de toate bunatatile, comoditatile si placerile insa mintea sufletului se pierde de Dumnezeu, se insingureaza tot mintind, nemultumindu-se, caraind si acuzand cu ucidere se excludere doar gresit, pe Iisus, pe Cuvantul, pe sfinti, pe victime, pe nevinovati, caci nu mai poate altfel, prietenia cu duhurile rele, cu lumea, cu iadul, statornicirea in umbra instapanirii blestemului se preschimba in tradare si invarteala la momentul culminant, in inversare cand dai sa acuzi drept in adevar, in lumina, de parca sufletul tau in care s-a instapanit blestemul ar avea un comutator ce inverseaza atacul dinspre satanisti, antihristi, pacatosi, pagani, satei, demoni, draci, diavoli inspre Dumnezeu, dai sa te infurii si sa vrei sa lupti cu raul si tzac-pac iti iese pe un canl interior sufletesc de comunicatie, de atac, invers, pe dos de parca ai fi in tabara celor rai cu Dumnezeu. E necredinta, e frank-masinaria stricata, esti in mitomanie si sminteala ca un pasha de capist , in familia blestemului si cand te infurii in adevar si pe drept are loc in tine o inversare de parca blestemul simte ca-i ataci superiorii si atunci aplica tactica asiatica de a-ti folosi resursele de putere si avere, de energie si intzelepciune ascutita ca sa ti le intoarca impotriva lui Dumnezeu, ca sa dai in El, in iubire, in unitate, sa te omori sau sa te dezbini si sa crapi de la pacatele grave savarsite intro clipa de cadere in avalansha atzatzata ca un foc pe care torni benzina si ventilezi sa aiba mult aer. Intro clipa te strici mult si distrugi tot.

Apoi deznadejdea, supararea, depresia vine din starea asta a adancului sufletesc in care sta mintea ta impotriva Divinitatii, acuzandu-L la modul ucigash-criminal sa-L distruga, sa-L excluda, sa-I faca rau grav, si tot vociferand, caraind, nemultumindu-te de orice si gasindu-L doar pe El vinovatul pentru orice nu merge bine, pentru ghinion, pentru suferinta, il urasti suparat din motive de sef suprem rau, de stapan suprem nedrept, nemilos, in sensul ca cica El ar fi trebuit sa nu lase sa apara astfel de lucruri gresite, rele, incurcate, nedrepte, de tot felul de situatii dureroase, de parca nu s-ar stii ocupa bine de Facerea Lui. Nu vezi si nu poti intelege ca in jurul tau sunt 5 excroci, chinuitorul, seful chinuitorului, tu care-i si intrece, chinuitorul interior si seful chinuitorului interior, muncitori turnatori care niciunii nu asculta de Dumnezeu si astia sunt cei ce fac raul de pe pozitii de sef suprem pentru ca s-au instapanit ei in blestem peste tine, impreuna cu tine si calca tot timpul voia lui Dumnezeu si asa practic tu crezi ca de la cap, de la seful cel mare se impute pestele, se strica treaba, aruncand pe Dumnezeu cand defapt e de la cei 5 magnifici, s-au instapanit cei 5 pentru infern si ei fac jocurile si legea lor fiind ei mai mari peste tine iar tu nu poti sa-ti dai seama si nu poti sa-i acuzi pe ei niciodata chiar daca vrei caci cu ei stai in mitomanie si sminteala, in binele trupesc-sufletesc, in buncar, in transheu, si impreuna va semetiti, va batjocuriti, trufiti, va desfranati si vicleniti, va incurajati ca lashii ce se cred curajosi, luati, furati, profitati de bunatati, de comoditati, de functiile si maririle pe care vi le-ati luat, aveti tupeu, dati lectii, va grozaviti, faceti fix ce vreti voi si va mandriti in cerul vostru paralel, in viata paralela, sfidand cu arogantza, obraznicie si cinism in timp ce-L acuzati pe Dumnezeu sustinand ca parazitii orbi ca din cauza, din pricina, din vina Lui ar merge lucrurile asa de rau incat suferiti tot felul de boli si de chinuri, de neputinte si ratari, de impatimiri si caderi in ispite, in risipiri si pierzari. Culmea e ca desi stiti prea bine cine-s vinovatii, de atat bine turnat va mai si indreptatiti minciuna si nedreptatea intro stare de simtire in care va luati ”adevaruri” de la comoditatile si bunatatile starii de simtire in care stati in minciuna si sminteala nestiind ca binele simtit ascunde vrajmasia cu Dumnezeu, vrajmasie si singuratate de care ajungeti sa nu va mai pese, si asa frank-masinaria desi doar sta ca-ntrun somn mult si bun, cantr-o odihna imbelshugata, va strica fiindca-i stricata frank-mashinarie si s-a instapanit acolo minciuna si sminteala ca un blestem in care stati mituiti de bunatati si distractii.

continuarea mai jos

continuare
 

Ce face masinaria stricata E hUE (= e nebunie in ungureste si fratie in araba-usulmana) ?

Pai stand bine-mersi in pile si privilegii, in mitomanie si sminteala, caraie dac-o scoti din trandavie, din comoditati, se sperie de frica si neputinta de la inflatia de Dumnezeire care devine tot mai prezenta si care inseamna pentru sufletul disperat inflatie de griji pentru comportament, amintirea problemelor de neascultare istorica, datorii, obligatii de lucrari cinstite nefacute la care nu poate face fatza si cedeaza, din pricina avalansei cresterii disperarii si deznadejdii, a necredintei, atunci puiul de vipera, de terorist, omul mic si jmecher se auto-tzepuieste, se auto-pacaleste, se minte si crede in propria inselare si tzepuiala, dupa care fuge in transeu la caldurica, la asigurare, se infurie pripit vrand sa se scape pe sine, sa-si scape sufletul si asa ajunge suparat sa acuze cerand crimina si sta asa motivat, ambalat, energizat, tensionat, pornit, atacand cu putere, sta pandind si excaladand reproshurile si cearta, in nemultumire, in frustrare, in acuzare, in vrajmasie, in ispita si in razbunari foarte periculoase agresand Dumnezeirea din el insusi sau din afara ne-mai-ascultand si ne-mai-crezand, lovind ca prostul in iubire cu cruzime rece si desfranata si asa tarandu-se ajunge tot mai mult in risipire si pierzare, in sinucidere, in cearta rea si neagra cu cei din jur, in dezbinare, in pleznire si detonare auto-indreptatita invocand discriminarea cerand pile si privilegii mai mari si mai multe, in reflexe salbatice agresive foarte periculoase derainad in cârpilism si cârlantihrism cand se concentreaza ca razboinic rau ce vrea sa fie mai rau cu mai raul mairailor deraiati si apoi, cu timpul, se obijunuieste omul cu fuga asta lashe, cu comportamentul asta tradator, fara inima si suflet, se obijnuieste cu ascunderea in el sin in buncare, in steauu multiadancurilor multidimensionale impreuna cu erectismul si sateismul din el insusi traind ca-n iad doar pentru ca nu se mai poate retine, nu-si mai poate retine, opri si intoarce mintea aia sufleteasca din adanc, de la vrajmasie rea si mai rea, detonanta generalizat inapoi in impacare duhovniceasca cu Domnul, cu Dumnezeu, cu Dumnezeirea si cu toti sfintii, imblanzindu-se si smerindu-se sa asculte, sa creada, iubind, iertand inclusiv pe frati si apropiati uitand toate relele cu marinimie si binecuvantare de suflet si de minte.

Deci stai ca ”scapatul” in mitomanie-sminteala bucurandu-te ca un belfer satisfacut, insa esti suparat si disperat la inflatia de dumnezeire care pentru tine inseamna datorii si obligatii sporite, si atunci cedezi si fugi in mod egoist cerand pile, privilegii, scapare de cruce, de lucru, de greu si sfarsesti in nemultumirea in care te revolti stand in manie furioasa pismashe, in conflict pripit si neschimbabil, incat acuzi ca un criminal si te razbuni pripit, cumplit spre excludere, spre distrugere... si nu poti pe altcineva decat pe Dumnezeu si pe tine sau pe iubire devenindu-ti tie insuti vrajmas si Lui sau mai micilor Lui inaltzandu-te si iata masinaria asta stricata fie ca sta, ca merge pe sine sau pe roate, ca se invarte subtire sau gros, ca se face punct sau spatiu, un cer paralel multidimensional cu tot felul de adancuri sau pamant gros si mare, cetatri cu ziduri pietrificate, ea strica si te strici cu ea pana te risipesti si te pierzi de Dumnezeu devenind un uracios ipocrit si fatarnic fara iubire, fara Har, fara Duh, devi o boala interioara care nu se mai vindeca pentru ca orice face doar strica mergand din rau in mai rau si din pricina mortii si a chinurilor reproseaza ucigator si deznadajduit, strica si strica si strica si strica acel Templu... al Duhului Sfant, al adevarului Adevarat.

Frank-masinaria din tine nu trebuie distrusa, sparta, ci trebuie reparata prin Cuvant ca sa functioneze bine si corect, la parametri normali duhovnicesti si trupesti astfel incat mintea sufletului, cazuta in adanc sa redevina una duhovniceasca impacata cu Dumnezeu si cu tine, iesind din starea de mitomanie, sminteala si vrajmasie, lepadand rautatea si iesind din tot satanismul cârlantihrist beroic.

Psalmul furiei raului mai rau ce deraiaza orbeste din start sau pe parcurs...
 

Fiind rau si lacom de bunatati esti rau si infuriindu-te pe nedreptati cerand pile ca mila devi din rau un mai rau concentrat, ascutindu-te sa strapungi, sa distrugi mai raul mai railor... insa in orbirea furioasa generalizat legislativa ca fumul gros de carbuni tu deraiezi si iti permiti sa-ti permiti sa deraiezi pana te intorci ca un sherpurcelash-de-caine-luvulpe-argintie impotriva mai bunilor, ca-s mai gustosi, impotriva mai micilor ca-s mai dragalashi asa mici si cruzi, impotriva partilor mai ascultatoare ca-s mai dulci si zemoase, mai hranitoare si apetisante si uite asa ajungi sa deraiezi mereu pana plesnesti cu trufie exploziva, pana te detonezi in mod repetat si autoindreptatit impotriva Domnului, detonandu-ti nemultumirile pe motiv de discriminare cerand pile si privilegii in loc de mila, caci tu nu vrei Credinta si ascultare ci odihna puturoasa, sa stai leganat in plasa de paianjen (sluga ta) ca un elefant intre elefanti avand impresia ca o sa fie bine cu sufletul tau care-si creste trupul ca nebunul sa nu fie bun de nimic decat de laude si mariri desharte, de vredniciile prostiei furiei deraiatului care se razbuna ca naivul auto-tzepuit, fraierit pe Dumnezeu si pe iubire si pe cei pe care ii iubeste... devenind astfel un foarte mare vrednic de... satanism, calcand pururea ascultarea si nevrand sa vada ca a ajuns o fiara, o fiara turbata, rea, care infuriindu-se devine mai rea... fix cu Dumnezeu si Dumnezeirea, cu sfintii, cu Harul, cu lucrarile Lui si devenind tot mai buna cu satanismul care-l gadila la orgoliile EUlui sfinversat, eul si supraelu si megaloeul lumesc descreierat si impatimit care se pare ca-i aduce profituri in colaborationism si coabitare... profiturile risipirii si pierzarii inrolandu-se in mercenariatul benevol al haitei moroice, pâroice a talharilor ce-si autodistrug cu nepasare sufletul, nepasandu-le inclusiv de propria mantuire si de ziua de maine mai buna. La ce-ti foloseste deci sa mantui pe altul razbunandu-te pe el si pe toate rautatile lui daca pe tine te pierzi?.. si la ce-ti foloseste sa te razbuni pe toata lumea rea sau pe toata lumea ca toata-i rea daca pe tine te pierzi... daca te pierzi in deraiere, in invarteala, in sminteala si invartosharea macazeilor tocmai cand vrei sa faci dreptate si curatenie, cand te concentrezi si te ascuti ca sa devi mai rau pentru mai bine luptand cu si mai raii sa le distrugi rautatile... neputand altceva decat sa-L gasesti mereu pe Dumnezeu vinovat ca-ntrun film de groaza in care oricat incerci sa lupti cu rai nu poti sa le faci mai rau decat celor buni? Si atunci ramai suparat vesnic respecatand ca buna si corecta deraierea? Tu chiar nu-ti dai seama in Cine lovesti si cum lovesti?.. cu energii si forte rele disproportionate, necrutzatoare ca un ghimpe, ca un scai, ca o mina, ca un cârlig cârlig cârlig unit pe la mijloc, ca o plasa unsa cu vrajeala de poveste, ca un gogoloi toxic muiat in avere, ca un bol alimentar exploziv ce se detoneaza ajuns pe interior facand sange si carne fripta pe pereti, un fel de vitrina infricoshator de ingrozitoare pentru duhurile rele infometate? Nu vrei sa vezi ca timpul detonatiei scade in timp ce vitezele tind la infinit, devenind un big-bang intro clipeala, o vremelnicie lunga de coshmar bagata intr-o temnita fara pic te timp si spatiu ca s-o mai poti deslusi? Trebuie sa poti sa vezi ce pacat cumplit faci acolo... in adancul de nedslushit al clipei ce se prinde pe film ca-ntro poza compromitzatoare, poza caderii tale pe care dai s-o ascunzi impreuna cu tine cu tot, in tot mai adancul din adanc, pana dispari ca pamantul in pamantul din care ai fost luat.

”Un belefant se legana pe o panza de de baianjen si findca ea nu se rupea a mai chemat un belefan-t, doi belefanti se legana pe o panza de paianjeg si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, trei belefanti se leganau pe o panza de baianzen si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, patru belefanti au infintat acolo un club exlclusivist ocultist tainic agresiv nimicitor si au declanshat razboiul privilegiilor si pilelor impotriva tuturor... mai ales impotriva lui Dumnezeu si al slugilor Lui, al oamenilor buni si mai micilor Lui stiind ei ca Dumnezeu e harnic si cinstit, drept, adevarat si ca lumina si lucrarile Lui atenteaza in mod direct la linsitea si pacea cuibului de nebunii din creierii muntilor cei mai inalti, si din buncarele cele mai din adanc...”

Psalmul puilor de VIPeres
 

Credinciosii ratati smintiti, amagiti sunt fraieriti-tzepiuiti sa vrea sa fie tot mai lumEUshi si cer in cor de vaitaciuniuni ca puii de vipere din barsupiu, disperati ca li se termina pacatele, pilele si privilegiile, cer un tiran terorist rau, care a dat militaraia diabolica jos din pod, sub umbra caruia sa-si poata ridica ei pacatul lor deasupra si sa-L bage pe Duhul sfant dedesubt, sub toate josniciile murmurdare cu care ”imbunatatesc” ei viata, mancarea, relatiile, proiectele, muncile si visele de viitor.

Asta-i tradarea, cand ti se amageste puiEUul interior totmailumeus sa vrea sa-si ridice cu bucurie pacatul propriu si personal deasupra si sa stea aparat de dictator si de sistemul lui inchizitorial in pacatul comun, in blestemul in care se practica cenzura si punerea obrocului peste Lumina.

Asta simti ca te mangaie si te gadila la orgolieus, cu asta te incanti ca-ntrun suflet imbunatatit, cu sfinversarea asta simtita ca ”bine” pe sistemele interioare amagitoare de parca te-ai mangaia, adapa, hrani, odihni intr-o pace a pacatului... in vacanta somnului cu care te anesteziasa sa te lafai in comoditati risipind si pierzand in glume, certuri si distractii tot ce ai fi avut de facut pentru mantuirea ta.

Vai de cel prin care vine pacatul si starea asta pacatoasa fiindca pacatul e o fiara cumplita si necrutatoare care acuza pe Dumnezeu in timp ce se satisface si se inalta luandu-te sus impreuna cu mailumEUul tot mai lumeus de care nu esti constient ca te face tot mai rau, mai dezbinat de Dumnezeu, suparare, cearta, reprosh, acuzare, tot mai neschimbat si nemantuit... asa ca vei suferi tot mai mult.

Satanismul lui luxifer care locuieste in raul ce se face mai rau si-n pacatul mai pacat, de la inceput dovedea ca este pacatos deoarece l-a scos rau pe Dumnezeu pârându-L si pe sine si pe oameni ca mai buni (prin pacat) desi n-au facut nimic bun sa dovedeasca asta, decat necredinta, calcare si luare interzisa, hotie si trufie de sharpe-pe, se voiau peste, deasupra, asa cum le dadea pacatul, fiara, sharpele sa ceara, sa se vrea, sa se puna, sa se instapaneasca peste... ca un blestem, vazut ca ”binecuvantare” de amagiti. A mintit si a acuzat, punandu-si nadejdea in dainuirea raului prin pacat inseamna ca era sclav oricat se mandrea ca duh liber, putea face doar ce-i dadea pacatul defacut si asa i-a mintit si i-a amagit. Deci pacatul era teroristul suprem infintzat prin satanism de Adam si Eva si de sharpe. El-pacatul se vroia stapan si peste lumea care va fi. Si iata-ne azi sclavi pacatului intro lume ”libera”.

Asta-i placerea necurata pe care o simti ca o mangaiere ”sfanta”, cand iti inalti pacatul cu care ai ”imbunatatit” mancarea, locul, pupatul, traind ca-ntro balta spurcata, pangarita... din care dai si altora sa mance si sa bea. E otrava distrugatoare de suflet daca ai bagat pe Duhul Sfant dedesubt! Esti smintit, esti invartit si o sa stai asa in mitomania mamoniacuzaco-depresiva, in deznadejdea de ”bine” ca un idiot, ca un neputincios handicapat paraplegic care nu mai vrea sa iasa din gaura de virme, de shobolan nevrotic, impatimit, sevrotic si faptul ca-si roade unghiile si roade orice-i vine la gura mancand tot ce prinde e dovada ca esti in cosmar... absolut tot ai roade cat mai repede si cat mai mult si dupa roade ii veti cunoaste pe fiii pacatului... ei rod... dand sa pupe de peste deasupra sau capui ce pupa de jos impreuna cu duhul pacatos de peste deasupra.

Nu neglijati pacatul socotindu-l ceva mai mic si mai inofensiv decat satana, caci luxifer din pricina robiei la pacat si la mandrie a lucrat minciuna si amagirea prin care a ispitit pe om sa cada din vesnicie in vremelnicia in care pacatul e stapan desi toti se dau mari si tari de parca l-ar fi biruit.

Pacatul e fiara care-L acuza pe Dumnezeu si te linguseste pe tine sa te dezbini ridicandu-te deasupra Duhului Sfant daca-l ridici si tu pe pacat mai sus, si nu te acuza, decat la final, cand vrei cu Dumnezeu, te acuza conform listei lungi pe care a scris-o unletele pacatului, caci pacatul le este stapan si nu te lasa sa iesi... si tu ca fraierul amagit ii faci pe plac si asa incepe semetia, grozavia, trufia, viclenia, desfranarea rautatii si pismei, adica invoirea perpetua, ducand fraierul o viata invoita-invoitoare in care sta invoit in umbra mortii = umbra pacatului.

Pe prost si tradator il bucura pacatul si din pisma iti da mereu ispite si provocari. Nebunului nu-i pasa si se grozaveste calcand poruncile, Cuvantul si cazand in toate ispitele nu mai asculta pana devine trupesc, intepand in lujer, in mladita ca sitemul viabil de aparare sa-l cocoloseasca si sa-l faca si mai trupesc, doar trupuri cu fire de drac cu duh rau de demon si cu viitor in iad... degeaba-i spui ca nu-i pasa... asa ca mai bine te-ai gandi la tine si te-ai ruga pentru altii pentru care n-are rost sa te pierzi incercand sa-i mintui cu forta, cu silnicia, vrand sa lepede pacatul mai ales stiind ca nimeni nu te-a trimis sa-i chemi la pocainta sau sa-i pocaiesti cu dea-sila ca madam justrictia, aia care mai mult strica dandu-se victima... vrednica.

Deci jos pacatul si sus Duhul Sfant, bland si smerit ca un nor al iubirii luminos si bun, curat-curatitor, cinstit, harnic, credincios si viu...!!!

De aia a inaltzat Moise sharpele de arama, simbol al vindecarii prin pacat de muscatura si intzepatura pacatului, ca sa inteleaga poporul deznadajduit semetia pacatului care il cere pe faraon deasupra si regretand vrea inapoi... in groapa lumii lumeurilor celor morti si pierduti... li se parea c-ar fi mai bine... orice... doar sa iasa din cosmarul in care erau ingroziti si speriati de moarte si de chinuri, de razboi... si caraind pro pacat parca ai vrea si tu un astfel de ”bine”, ”binele” cârlantihrist, ascuns sub blana de miel habotnic ca un pui.

Uita unii si habar n-au uneori ca pacatul e cel mai crud vrajmas al omului si al lui Dumnezeu, mult mai fioros decat toata lumea si decat toti ingerii cazuti... el acuza pe Dumnezeu din om, din uniiuni, pentru ca Dumnezeu e vesnic viu, cerand razbunare si moarte, caci pacatul e mort si ar vrea sa-i dai reinfintzare si viata sa se omoare iar cu pacatul si tu te pilesti cu el avand impresia ca te miluiesti facandu-i pe plac, simtind gustul unui ”bine”, a unei ”imbunatatiri”. E tzeapa, desfranezi, te risipesti si te pierzi!... devenind tot mai lumEUs... autoinaltzat si exclusivist.

E clar ca-s pacatosi unii! E clar ca-s sclavi si trufashi. E clar ca-s mitomani smintiti ce trandavesc in ”odihna”, in suma de comoditati, intr-o amagire a imbunatatirii... de la pacat. Nu deznadajduiesc, nu acuz ci ma rog si ma lupt sa ies!.. la lumina si la aer curat din adancul gropii in care fug de Dumnezeu sa ma ascund si sa pacatuiesc... iar si iar ca puiul prostut ce se auto-amageste... ca puiul cel grozav al pacatului pus deasupra.

Psalmul pupatului... sus-jos-sus.
 

MmmmDa... comertul pacatului cu pupari pacatoase ale pacatului ”iertator” pe deasupra in dorinta puilor de pacat sa fie maipacati ca niusistii (pe ungureste niusi=iepuri-iubitori-de-sine), ca ismiserupistii-ismisuparatii privitori la josnicii sexy cu trufii arogante provocator-amenintzatoare ca bataushii mamonanalistii-mamonanistii tocilari sau repetenti sau medium-mediscusiti, toti o mare uniune maiulumista de ipocriti habotnici pupiliti, privilegiati, vicleni, dezbinatori, ispititori, pui de pacat mai pacatoshi ca pacatul, sclavi pacatului lucrand blestemul legii faradelegilor visand la mantuirea prin pacat.

Ei pare ca se pocaiesc insa nu se indreapta, nu se schimba, nu se repara ci doar fac comert, vanzare si cumparare, tranzactii cu scapari vremelnice, negociind si tranzactionand pacatele spre pierzare prin tot felul de mijloace mentaliste psihologico-psihiatrice mincinoase, folosind operatori interiori gen ”pupare”, ”iertare”, ”uitare”, ”evitare”, ”inflatie de cocoloshire”, ”mangaiere”, ”morala”, ”dreptate”, ”judecata”, ”respect”, ”curatenie”, ”sfintenie” preluate de la Dumnezeu si de la familie insa lucrarile lor foarte amagitoare sunt folosite de ei mai mult ca o invarteala ca sa se scape de Dumnezeu, sa n-aiba nevoie de adevaratul Mantuitor vrand ei sa se puna pe ei pacatoshii in locul Lui sau mai sus, sa se bage in seama si sa faca ei maipacatoshii ce nu li se cuvenea, ce nu trebuia, ce nu era si nu e in responsabilitatea si datoria lor... pentru bani din coruptie, pile si privilegii, pentru a obtine mai lesne o viata comoda si o slava desharta de la lume... ca pui maipacatoshi de bani gata, de averi gata, de mancaruri si odihne gata, asigurati. Se lupta sa intre si sa-si apere asigurarile insa oare cum vor dainui fericiti in adevar daca pacatu-i strica si-i tine in blestem sclavi lui, pacatului mai pacat ce scoate pui mai pacatosi ca pacatul?

La eretici si pacatosii pagani pacatul maipacat si mai trufash le iese prin mijlocul capului si se pune deasupra, stand pe deasupra buzelor, creind iluzia unei false aureole graitoare de intzelepciuni, aureola de om, de fiara care va acuza si va tine minte, sustinand ca toti oamenii au halouri sufletesti si aureole de sfinti, energetice. Fals, doar sfintii Domnului Il au primit pe Duhul intru nepacatuire, blanzenie si smerenie, pus deasupra in aureola luminoasa fiindca s-au smerit toata viata si vesnicia lepadand pacatul ca o josnicie interioara ce nu imbunatatzeste ci strica... ei au crezut adevarului Adevarat luptand printro neinvoire si nevoire de toata viata si vesnicia ramanad fideli si credinciosi lui Dumnezeu.

Psalmul puilor excentrici de exceptie exceptionanalisti-exceptionanisti ai uniunilor.
 

E unii uniunilor, care cica se pocaiesc, se-ndreapta, cauta, invata si devin culti si morali, se ”mantuie” chiar, culmea, insa ei nu-L iubesc pe Iisus si nici pe apostoli, pe preoti, pe trimisi, nu-L doresc, nu-L cauta, nu-L primesc, nu-L asculta, nu-L cred, nu-L urmeaza cu viata, nu-L tin in curatenie si nepacatuire ca sa-I primeasca Harul si sfintenia Duhului, nu-L rabda, nu-I vor voirea si poruncile Tatalui, mangaiere Duhului, nu lupta ca El cu pacatul, nu biruiesc pacatul si nu stau in pacea si unitatea Lui familiala duhovniceasca, cereasca... nu-L vor de parinte, de frate, de prieten si de shef suprem. Ei se vaita smintit, gresit, se nemultumesc si se infurie toata ziua cerand mereu altceva, fug la pacat si la muncile lor urand si urland ca sa nu-i deranjezi de la poftele lor desharte pe care le au ei de facut aiurea fara Dumnezeu si fara mantuire sau mai bagati pe undeva intru Dumnezeu, acoperiti cu dumnezeire stand ispititori ca slujitori pacatului luat in ei de dumnezeu mai ”bun”, ”imbunatatitor”. Vai lor acestor risipitori ratacit si pierduti ce-si strica fecioria, intzarcarea, dreptate, ce se destzarca la maibar-sportiviril care nu gasesc directia, Calea si sensul pe ea. Vai lor acestor vaitaciosi furioshi pe dos, pe sfinvers ce se razbuna pripit! Pai asta ar fi de pocait daca ar vrea cineva sa auda chemarea Domnului la pocainta, intai sa te doara ca nu esti cu Domnul Iisus Hristos Cuvantul si cu Duhul in permanenta si ca nu stai in unitate bazata pe mangaierea buneivoiri prezentata in Carte si bazata pe dreata credinta a credinciosilor fideli din Biserica, pe sfintele taine liturgice... si abea apoi sa te doara pentru ca esti un stricat dezbinat in adanc de necredinta cu functionare defectuoasa, ducandu-te intr-o boala pandemica ce-ti stirca interiorul tot mai mult si vrand disperat si repezit sa strice pe oricine si pe orice pui mana sau ochiul, ori te atingi lovind agresiv ca golanul tupeist, ca bagabondul talhar politist corupt, dand cu populanul populist bantihrist peste bot... si care inaintea lumii te ti vopsit peafara si copilarit pe interior in sperenia de tip pui mercenar, ultrash impatimit, care-si cauta buncarul si faraonul, furerul, dictatorul, pe cel mai crud tiran rau sclav păcatului ca sa se linisteasca cica pilit ce-si poate permite orice si sa se odihneasca semetit, pus pe deasupra in sân cica motzaind in umbra mortii (=pacatmaipacat) visand sa faca prin nerabdare in ascultare din Rai un iad si din iad un ”rai” exterior in timp ce pe interior e puiul pacat excentric al pacatului maipacat, al pacatului maipcat, si apoi, cand se trezestein constiintza pagubei materialiste e razboinicul mercenar necrutzator ce nu trece nimic cu vederea ce-si apara iadul, devenind o caricatura vrednica de noaptea mintii, de pofta cea rea a sufletului, de placerile cruzimii inimii si de ingamfarea trandava a trupului neascultator intru dorintele viclene si visurile desfranate ale profitului maxim exclusivist al comuniunilor tovarasesti de mitomani smintiti ce profita pierzator ca parazitii invoindu-se mereu si statornicindu-se in invoirea demonilor prin coabitarea cu ei in umbra faradelegilor controlate de pacat si supuse lui prin blestem si ispita.

E vorba deci de mentalitatea de mici asasini, de firea sufleteasca a puilor de pacat-maipacat excentrici de exceptie, exceptionanalisti-exceptionanisti, vedetele uniunii uniunilor de uniuni care se incapatzaneaza sa creada ca la Dumnezeu exista exceptii care intaresc regula asa cala oameni. Si ca ei prea-pilitii-privilegiati ar fi exceptia care intareste regula, simtindu-se mai gurmanzi, mai liberi, mai cruzi, mai drepti, mai piliti, mai buni, pentru ca cica ei pot sa-si permite mai multe ca altii, pentru ca ei pot fi excentrici fie spre exterior fie spre interior in invartelile lor, mai perversi si mai cruzi, mai privilegiati si mai presus ca ceilalti pui, alintandu-se cu pacatul care-i inaltza ii pune si-i tine deasupra... laudandu-se ca lor li se poate permite trufia si batjocura, ironia si sarcasmul, ca au dreptul si libertatea sa-si puna deasupra toate josniciile si pacatele lor murmurdare, de parca ar fi ei deja asa ca sfintii, un exemplu, ei defapt facand toate pe sfinvers, sminteala, plezneala insa increzandu-se cu naivitate c-au devenit exceptia care-ntareste regula si sfintenia, deci si ei sunt sfinti deja simtindu-se asa vrednici pe drept, nu pentru ascultari, credinte credincioase, rabdari implinite sau iubire fara de pacate ci pentru calcari, greseli si trufii exceptionale si speciale.

MmmDa, niste pui excentrici excepionanali-isatanalizatori-execptionanisti, niste exceptii care intaresc ”regula”.
La Dumnezeu nu exista exceptii, nu exista nicio exceptie, e doar mila Lui divina pentru unii si puii cred ca e pila si vor tot mai multa pila nefacand mila, vor doar exceptii: pacat maipacat, pila, privilegii, viclenii, desfranari, rautati, omoroisme, inhaitari, beroisme desharte, jerfererlnicii nesabuite, semetii, trufii, mandrii, vaitaciuni smintite si furii repezite cu razbunari pripite adica sarituri in iad ca miserupistii-ismissuparatii-ispisuracioshii... dezbinati desfrati ce profita ca inselaciunea parazita.

Psalmul fraierilor naivi ce aluneca pe tronul satanei nadajduind in rau si porucind.
 

Mmmda, si-acesti pui de pui de pacat maipacat cresc ”mari si tari” si-ajung sa-si puna nadejdea in demonii răi si asasini, in curse, la greu, de frica, dand sa scape, ei aluneca in judecata si poruncesc poruci fortelor rele, blestemate, stand pe scaunul satanei, pe tron cu el, de acolo din ascuns, din adancul de taine oculte, urla ca fiara crunte si cumplite razbunari, crime si blesteme slujite de draci, de zmei, de toti sclavii pacatului, ispite viclene, pacatoase, impotriva lui Dumnezeu... sau impotriva mai micilor Lui Iisus... puii cei mai ascultatori, mai credinciosi, mai umiliti, mai smeriti sau mai miluiti. E ca o ”solutie” neagra, periculoasa si rea, "bani albi pentru zile negre" de care n-ai vrea sa te atingi insa ca un pui naiv te pilesti si indraznesti, ai tupeul de jmecherash, iti iei fricoolrajul nesabuit si poruncesti-ceri indelung distrugere pentru ca te crezi ca increzutii ca tu esti o exceptie ce intareste regula si ca poti sa-ti permiti sa-ti permiti... astfel de nebunii trufashe cu oricine... inclusiv cu Dumnezeu sau cu sfintii, cu victimele si nevinovatii. Vai tie!.. pui de pui bastard motzaitor ce ti-ai gasit tiranul, regele, tatucul in duhul rau, in diavol, sa te ”scape”. Da' cum mai scapi apoi de participare si complicitate? D-aca-i poruncit raul inseamna ca deja ai voit si te-ai invoit!..si nu exista exceptii!.. deci vei cadea si vei fi biruit!.. cu scaun, cu tron cu tot si cu toti demonii cu care ai nadajduit in rau sa faci raul trimitzandu-i la "munca", la lucrarea cea neagra, la "razboi", la "razbunare"... pripita. Vai tie cat ai sa regreti chinuit in remuscari si transformare, vierme, sharpe bârcolac, pui de pacat antihrist... stai jos, ca sub gunoiul gheenei ti-e locul.. vrednic de foc sa dispara pacatul din tine.