poate ma insel, insa tind sa cred ca ai varsta apropiata de 40 de ani .. in fine, ar trebui sa posezi gandirea de tip relativist - care inseamna ca esti capabil sa accepti, sa intelegi cunoasterea ca fiind legata de perspectiva subiectiva [tot ceea ce apartine subiectului] a cunoscatorului. De vreme ce eu, incercand sa urmez Invatatura Bisericii, simt ca ma implinesc, nu-mi trebuie decat sa continui pe aceasta cale [impreuna cu altii care merg spre acelasi gen de Cunoastere].. tu? te simti suficient? ce-ti descopera din tine fizica ori celelalte stiinte care "te angajeaza spiritual" cum spuneai deunazi?

Da, am 38 de ani, si tocmai pentru ca am o gindire de tip relativist (un fizician, dupa mine, nu poate avea o alta gindire), cred ca trebuie sa fiu sceptic in legatura cu orice, inclusiv stiinta.
Ma bucur pentru tine, ca te simti mai implinit pentru ca urmezi Invatatura Bisericii, numai sa fii atent, pentru ca ea s-a dovedit, in diferite momente, falsa. In locul tau nu m-as lua de pilda dupa invataturile din VT sau dupa ce Biserica credea ca e adevarul absolut acum citeva sute de ani (tip Pamintul in centrul universului).
Mi-e greu sa-ti transpun in cuvinte raspunsul la intrebarile tale ultime.
Stiinta te poate ajuta in a afla ca nu poti sa iti fii suficient, numai ea iti poate arata ce mai exista in afara de tine. Si nu vorbesc aici de stiinta ca ceva personalizat, ea reprezinta pentru mine un punct comun si o viziune comuna oamenilor, bazata fiind pe o metoda cit de cit clara.

Te rog inca o data, sa eviti astfel de afirmatii, ca revenim iar asa-zisele "franturi de adevar".
" In locul tau nu m-as lua de pilda dupa.. " Nu poti stii cum ai proceda in locul meu, ca tot vorbeam de gandire relativista :)

O zi buna

Pai nu pot, Biserica a gresit cind a spus ca Pamintul e in centrul universului. Sau nu esti de acord?
Daca a facut o greseala, mai poate face alta.

Corect. Doar ca era un simplu sfat.

Daca Universul este finit si fara margini, atunci Pamantul este in centru pentru ca centrul este... pretutindeni. Daca este infinit, notiunea de centru nu are sens...

Dar noi nu stim cum este Universul, suntem la stadiul presupunerilor si nu putem afirma ca Biserica a gresit sustinand acest lucru.

:) corect
eu insa ma refeream la Soarele care se invirtea in jurul Pamintului

As vrea sa pun si eu o intrebare: daca reusesti sa dovedesti 100% un lucru, poti spune ca e vorba de credinta? Poti spune ca mai crezi ca acel lucru este adevarat? Sau pur si simplu esti obligat sa recunosti si sa accepti? Daca s-ar dovedi existenta lui Dumnezeu, daca ar disparea orice urma de indoiala din sufletul si mintea noastra, atunci nu s-ar mai putea spune ca exista credinta. Omul poate sa creada in Dumnezeu atata timp cat existenta Lui nu este dovedita intr-un mod cert. Atunci cand existenta Lui va fi dovedita, oamenii vor accepta pur si simplu ca exista, indiferent ca ei au crezut sau nu in El. Apostolul Marcu spunea: 'Cred Doamne, ajuta necredintei mele!'

Bertrand Russell: "Where there is evidence, no one speaks of 'faith'. We do not speak of faith that two and two are four or that the earth is round. We only speak of faith when we wish to substitute emotion for evidence."

Spuneai ca ne dai niste linkuri interesante despre ce s-a mai descoperit in fizica moderna, ce teorii au mai aparut care sa explice lumea - fie si in engleza. Adica fara search pe Google, ce ai salvat tu in bookmarks.

Vezi postul 170
Cred ca una dintre cele mai recente si complete carti e cea a lui Roger Penrose, The Road to Reality - A Complete Guide to the Laws of the Universe