În prealabil postat de cristiboss56 (Post 157499)

Valabil atât pentru cel ce chestionează , cât şi pentru cel chestionat ! Milostenia nu se trâmbiţează , şi nu-i pentru fală în nici un caz !

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 157536)

Sunt nelămurit şi chiar indignat, aflând după mai bine de trei ani, că Ory nu-L mărturiseşte pe Hristos. Atunci pe cine mărturiseşte, dacă nu vă este cu supărare ? Apoi , ca cineva să fie atât de categoric în a acuza şi a eticheta credinţa sau necredinţa cuiva, înseamnă că a ajuns deja la rangul de Sfinţenie. Am eu dreptul , sau ori şi cine de aici , şi nu numai , să spun : "Nu-L mărturiseşti pe Hristos" ? Deci, iertat să-mi fie, dar afirmaţia şi acuzaţia dumnevoastră , nu vă onorează , mai ales în perioada Postului. Iertările de rigoare, se impun, Domnule Zaharia. Un post binecuvântat ! +

În prealabil postat de anna21 (Post 157533)

Imi pare rau ca te simti "pusa la zid". Stiu ca te straduiesti sa faci ceea ce este bine.
Ai spus intr-o postare ca-ti asculti "glasul constiintei". Pe mine acest glas m-a inselat (sau ce ascultam eu nu era constiinta, era altceva). Noi nu suntem in masura sa judecam binele si raul. Iar dreptatea nu am inventat-o noi.
Si eu pot sa ma simt nedreptatita, sa cred ca eu judec mai bine lucrurile, sa cred ca nu sunt inteleasa corect.. Dar apoi, daca ma gandesc bine, nici chiar eu nu ma inteleg pe mine, ce pot pretinde altora?
Azi ma revolta un lucru, maine poate ii multumesc lui Dumnezeu pentru el.
Nu stiu la ce canoane te referi, este alegerea ta sa te supui sau nu. Dar gandeste-te ca si daca ai fi cu adevarat nedreptatita (desi eu nu cred).. daca te supui, exista rasplata pentru asta.

În prealabil postat de ory (Post 157471)

Anca, in priviinta " pacatului " meu nu este vorba de curatirea propriuzisa, ci este vorba de viata insasi....

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 157541)

În unanimitate,Sfinţii Părinţi au confirmat şi au accentuat că conştinţa noastră , precum şi mustrările ce vin ( mustrările de conştinţă ) , este certitudinea legături noastre cu Dumnezeu, dar să avem mintea, si sufletul dăruit lui Dumnezeu, prin rugăciune, post , mărturisire şi Împărtăşire.
Conştinţa te îndrumă, te avertizează, îţi dă sclipirea necesară în momentele dificile, te mustră pentru faptele nevrednice. Conştinţa noastră ( legătura cu Dumnezeu ) este permanentă. Adormirea conştinţei, este îndepărtarea de Dumnezeu, şi mult mai grav , ruperea acestei legături , prin voia liberă dată .

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 157541)

În unanimitate,Sfinţii Părinţi au confirmat şi au accentuat că conştinţa noastră , precum şi mustrările ce vin ( mustrările de conştinţă ) , este certitudinea legături noastre cu Dumnezeu, dar să avem mintea, si sufletul dăruit lui Dumnezeu, prin rugăciune, post , mărturisire şi Împărtăşire.
Conştinţa te îndrumă, te avertizează, îţi dă sclipirea necesară în momentele dificile, te mustră pentru faptele nevrednice. Conştinţa noastră ( legătura cu Dumnezeu ) este permanentă. Adormirea conştinţei, este îndepărtarea de Dumnezeu, şi mult mai grav , ruperea acestei legături , prin voia liberă dată .

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 157536)

Sunt nelămurit şi chiar indignat, aflând după mai bine de trei ani, că Ory nu-L mărturiseşte pe Hristos. Atunci pe cine mărturiseşte, dacă nu vă este cu supărare ? Apoi , ca cineva să fie atât de categoric în a acuza şi a eticheta credinţa sau necredinţa cuiva, înseamnă că a ajuns deja la rangul de Sfinţenie. Am eu dreptul , sau ori şi cine de aici , şi nu numai , să spun : "Nu-L mărturiseşti pe Hristos" ? Deci, iertat să-mi fie, dar afirmaţia şi acuzaţia dumnevoastră , nu vă onorează , mai ales în perioada Postului. Iertările de rigoare, se impun, Domnule Zaharia. Un post binecuvântat ! +

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 157545)

Adormirea constiintei o practicam cu totii, atunci cand in mod repetat facem pacatul, desi suntem avertizati de constiinta ca nu e bine. daca noi am asculta de glasul constiintei noastre tot timpul, am fi sfinti. Si nu suntem.

În prealabil postat de ory (Post 157524)

Ce stupida esti Anca ! ! !...ai judecat exact cum m-am asteptat, atat de stramt !
Iti spun sincer, tu ai o problema cu mine si, pana nu-ti descatusezi inima si constientizezi ca acest dispret nu-si are rostul si nici locul intr-o inima " milostiva ", nu stiu de cata intelepciune trecuta prin ani vei da dovada.

În prealabil postat de ory (Post 157527)

Anca draga, m-ai intrebat ce fac eu pentru Dumnezeu, iar prin aceasta intrebare imi dau seama ca nu realizezi ce implicare poate avea aceasta intrebare. Cum adica ce fac eu pentru Dumnezeu, dar ce, eu sunt robot ca sa fiu capabila a pune pe hartie functiile de care sunt capabila prin cip sa mi le exprim ?, sau sunt om , iar umanul din noi este atat de complex incat devine aproape imposibil sa insiram ce trasaturi din el sunt dedicate Domnului sau nu. Este un intreg Univers, draga Anca, ceea ce facem, gandim, simtim, vorbim, cugetam, privim, savarsim intre oameni si pentru oameni , pentru noi insine. Viata este formata din clipe, iar clipele acumulate in ani si ani de cugete, simtiri, fapte si tot tacamul de lucrari pamantene. Intelegi !
Felul cum ma respect pe mine denota un anumit grad de respect fata de Cel care m-a creat, felul cum respect pe ceilalti, nu din egoism m-am trecut mai intai pe mine, ci din necesitatea de-a invata prin sine ce-nseamna respectul si apoi de-al darui....tot astfel cu toate cate le intampinam pe pamant, toate ne departeaza sau ne apropie de Dumnezeu in masura in care ele trec neaparat prin filtrul ratiunii, caci acesta este marele dar oferit speciei superioare, care este omul. Apoi, felul cum privesc pe celalalt, cum ii vorbesc, cum imi apasa in suflet durerea lui, cum pot sa o ajut ca sa-l alin, felul cum privesc sexualitatea prin mine si prin cel de langa mine...sau prin ceilalti, felul cum privesc esteticul sau uratul, cum privesc si cum tratez neputinta mea sau a celorlati, cum ofer o mana spre purtarea ei mai cu usurinta, felul cum tratez mancarea cea de toate zilele, ........materialismul, iubirea si ura, nepasarea....ohoooo! Nu am spatiu in care sa pot exprima cum ma simt sau nu mai aproape de Dumnezeu, dce fac in mod concret pentru El. Dar, niciodata, absolut niciodata nu am sa consider canoanele sau presupusele scrieri care dispretuieste fiinta umana si o condamna, o pedepseste nejustificat in realitate, nu am sa le consider dovada de credinta, indiferent cat ar inalta acestea Numele Lui Dumnezeu.
Nu am sa spun aici cata milostenie fac, sau cata nu fac, nici cat ma rog, sau nu ma rog, nici cat postesc sau nu postesc, nici cata pocainta zace in mine sau nu, nici cat de mult iubesc sau urasc...dar spun sincer, simt multa, foarte multa durere cand vad ura fata de om invaluita in credinta, indiferent de scuze si pretexte, fie ele si rupte din rai, si o spun cu toata durerea pe care am intampinat-o in jurul oamenilor " credinciosi " . Si totusi, nu condamn pe nimeni, fiindca asta este firea noastra omeneasca, chiar daca ne place sa citim si sa visam, ne manifestam exact cum ne dicteaza instinctele si discernamantul...educat.
Iar acum, te intreb pe tine Anca, ce faceai tu pentru Dumnezeu cand aveai 30 de ani ?...sa nu-mi spui ca nu-L cunosteai pe Dumnezeu, fiindca , banuiesc ca nu traiai in Kamerun si de-aia nu-l cunosteai. Si, stii de ce te intreb ? Pentru ca varsta face foarte mult diferenta in ceea ce tot spunem pe-aici...dar, mai ales experientele si sacrificiile atribuite acestora .