textul sfantului Ioan Gura de Aur
 

.. despre unul din aspectele discutate mai sus (l-am mai postat)
Deci, Anna, dupa el ispita poate veni si daca ne infranam prea mult, sau fara voia celullalt.
Viata duhovniceasca este mai complexa decat pare la inceput.

din Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 189-190

SFANTUL IOAN GURA DE AUR
CĂSĂTORIA (împreunarea trupească)
[...]
,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă curvesc, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală.
Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.
Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină?
Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”

De-abia acum inteleg si eu multe dintre problemele voastre. Anul trecut , cand am fost la cursurile preotesti nu i-am crezut pe parintii profesori cand ne-au spus depre problemele ortodocsilor romani din diaspora. Preoti care trebuie sa faca si altceva decat preotia ca sa supravietuiasca, care trebuie sa faca multe compromisuri si abateri de la canoane si tipic pt. ca sa placa credinciosilor, impartasanie deasa fara spovedanie , fara post , fara infranare, relatii trupesti in zile de sarbatoare (zicand ca nu este pacat) si fara a putea atrage atentia sau a admonesta pe cineva , de frica sa nu-i jignesti pe credinciosi si sa nu mai vina deloc la biserica! La sfarsitul prelegerii , parintele care a conferentiat a intrebat in sala care dintre noi ar dori sa slujeasca in diaspora? I s-a raspuns: in aceste conditii ,NIMENI ! Mie, cel putin imi este mult mai frica de Dumnezeu si de calcarea poruncilor Lui decat de oameni si de parerea lor.
Fratilor, voi credeti ca Ortodoxia romana are nevoie de "aggiornamento" ? Oare parintii, bunicii, strabunicii si toti inaintasii nostri au fost in greseala si nu s-au mantuit ca nu s-au impartasit zilnic? Nu credeti ca traind in mijlocul celor de alte credinte (catolici si protestanti) aveti tendinta sa imprumutati elemente ale credintei lor , dar care intra in contradictie cu ortodoxia? Nu vedeti ca in ortodoxie se pune accent pe jertfa, taierea voii, ascultare, Sfanta Traditie, rugaciune din inima (nu formala) , si nu pe ceea ce ne convine sau ne face placere ? Voi doriti har ieftin, mantuire usoara ,fara prea mult efort, dar nu stiti ca cele bune cu anevoie se dobandesc?
Din pacate, acest fel de a trai ortodoxia a intrat si in tara. Am fost surprins sa aflu ca si la noi in oras (nu la mine in parohie, ca a noastra este la tara), se gasesc cate un grup de "cucernici" si "cucernice" care se impartaseau in fiecare duminica, fara post si spovedanie. Dupa ce a venit Preasfintitul Vincentiu si a schimbat unele lucruri (staretul de la manastire) , acesti asa-zisi "cucernici" au disparut pt. ca li s-a cerut sa se pregateasca pt. impartasanie. Mie greu sa cred ca si-au schimbat parerea, mai degrab au schimbat biserica, pt. ca duhovnic probabil ca nu au.
Vai, vai ce vremuri ne-a fost dat sa traim! Ca maine auzim ca nu mai este suficienta o Sfanta Liturghie pe zi (ca sunt prea multi credinciosi care se impartasesc mancati, bauti nu conteaza cum) , trebuie sa slujim dimineata, la pranz si seara cate o liturghie, ca sa fie si celor care se intorc de la lucru. Nu mai este nevoie de duhovnic, ce sa te tot spovedesti la unul care este tot atat sau mai pacatos ca tine? Te spovedesti direct la Dumnezeu, sau intri pe mail si primesti dezlegare tot electronic.( nu se vede mana care binecuvinteza, dar ce conteaza asta, important ca te-ai spovedit, ai spus ce ai vrut, ai ascuns tot ce ai vrut si ai primit on-line dezlegare).
In aceste conditii, fratilor , ma fericesc ca am o parohie misionara de 70 de familii, ca babele mele imi dau ascultare si nu ies din cuvantul pe care il rostesc oficial si nu comenteza cand le canonesc la Spovedanie. Ma fericesc ca pot sluji netulburat de inovatiile care incearca sa le introduca unii sau altii in cult, in credinta si in traditia bisericii.
Dumnezeu sa va ierte, sa va binecuvinteze si sanatate trupeasca si sufleteasca sa va daruiasca!

Este oare sfantul Ioan Gura de Aur inspirat din spiritul occidental cand deplange neimpartasirea credinciosilor duminica?

Ar fi mai folositor, parinte, sa dati argumente si sa raspundeti punct cu punct la argumentele scrise de AnaMariaManole si de mine, de exemplu.
Este foarte usor a scrie texte de acest gen 'vaaai, ce rataciti sunteti voi cei din diaspora si ce buni sunt credinciosii care fac ce le spune preotul fara sa puna intrebari'.
Ei bine, si noi cei ce citim, gandim si ne uitam in jur la ce fac alti ortodocsi suntem tot crestini ortodocsi si am vrea sa participam la o discutie si fara sa ni se puna in carca imediat 'occidentalismul'. Si noi, ca babele ascultatoare, suntem suflete crestine.
Si noi, cei care traim in occident, putem fi crestini ortodocsi chiar daca traim in alta cultura decat cea romaneasca. Ne acuzati de lucruri pe care le stiti din auzite, se vede: ca ne impartasim oricum, fara pregatire, nu ne spovedim, ca nu avem duhovnici, etc. Ei bine, la Bruxelles sunt cel putin 20 de biserici ortodoxe, de exemplu - ai de unde sa iti alegi duhovnic fara sa recurgi la internet. Iar preotii care oricum traiesc din altceva decat din preotie (nb nu este cazul in Belgia, unde multi preoti sunt platiti de stat), nu vad de ce ar fi atat de disperati sa isi pastreze credinciosii. Un secret: nu sunt, cei buni, putin le pasa cati credinciosi vin, ii intereseaza mai mult calitatea invataturii si a slujbei. Or eu cand vorbesc de parerile preotilor la cei buni ma refer.

Nu ati raspuns nici unei intrebari directe: tot nu stiu de unde vine aceasta regula cu postul trupesc de sarbatori.

Imi permit sa va corectez si la folosirea cuvantului 'disapora', cuvant aparut pentru evrei si folosit in mod fals pentru crestinii ortodocsi: noi ortodocsii din alte tari decat cea in care ne-am nascut nu suntem in diaspora, pentru ca nu suntem evrei pentru care singurul templu se afla la Ierusalim. Pentru noi, asa cum i-a spus Hristos samaritencii, Sfantul Duh vine in orice loc in care traim, unde avem altare si unde ne impartasim. Orice patrie ne este strainatate si orice strainatate patrie, noua crestinilor, cum se spune in epistola catre Diognet.

Cele scrise de părintele George după părerea mea reflectă modul de gândire a oricărui creştin.ortodox trăitor care respectă Sfânta Biserică şi Sfânta Tradiţie.
Faptul că locuiţi în străinătate şi mergeţi la biserică este un lucru bun dar, bine ar fi să nu încercaţi a ne convinge că, cele pe care le lucraţi acolo sunt bune şi ar trebui să le facem şi noi la fel!
Din fericire în România, ortodoxia se păstrează încă autentică aşa cum ne-a dăruit-o Sfinţii Părinţi după a căror învăţătură preoţi şi mireni mergem pe cărarea îngustă a credinţei.Este lesne a împăca pe cele lumeşti cu cele duhovniceşti pentru a obţine o trăire plăcută trupului şi o oarecare linişte sufletului.
Aşa cum spunea şi părintele cele bune se obţin anevoie cu trudă şi cu nevoinţă şi mulţi aleg această cale nevindu-se în post curăţenie şi în tăcere.
Sunt creştini care merg sute de km. pentru a găsi un duhovnic care să dea canoane severe şi care ani de zile se nevoiesc pentru a face acest canon timp în care se luptă cu patimile şi cu păcatele.Ori după părerea unora dintre voi toate acestea sunt inutile.Împlinirea canonului nu înseamnă despărţirea de biserică ci din contra urmarea lui Hristos.
Am mai spus într-o postare şi chiar dacă mă repet spun şi aici:a pleca de la duhovnic fără canon este ca şi cum te-ai spăla fără săpun!
Ce să mai spun despre acei care se împărtăşesc fără spovedanie!

Eu nu cred ca am zis ca implinirea unui canon si spovedania in general este inutila. Am spus ca dupa parerea unora (dintre care ma numar) spovedania este o taina diferita de impartasanie si nu neaparat legata de ea (adica, nu este nevoie sa ne spovedim inainte de fiecare ipartasanie)
Ce sa faca cel care are un duhovnic si acesta nu ii da canon (in sensul ca nu il opreste de la impartasanie, sau alt sens)? sa se duca neaparat la altul? In ortodoxie se mai spune si sa nu-ti schimbi duhovnicul dupa cum ti se pare tie.

D-na Fani71,va citez din Povatuirile din Liturghier :
"Preotii si diaconii care au sotii sunt datori a nu se impreuna cu ele cateva zile mai-nainte de a sluji Sfanta Liturghie, precum si in acea zi, caci cel ce nu se va infrana si va sluji, de moarte va gresi."
Daca aceasta prevedere este valabila pt. clericii care slujesc si , implicit , se impartasesc la Sfanta Liturghie, oare nu si pentru mireni? Sau poate acestia sunt mai indreptatiti la neinfranare , poate pentru ca sunt responsabili doar pentru ale lor pacate, nu si pentru ale pastoritilor lor cum sunt preotii? Cum pot eu, ca preot sa predic neinfranarea de la legatura trupeasca cu sotia cand mie insumi mi se porunceste aceasta?
In legatura cu ceea ce doreste celalalt partener de viata, credeti-ma ca nu va crapa de pofta daca nu va face dragoste, sa zicem ,in noaptea de Inviere!

Revin pt. cateva precizari:
Am citit pe aici, nu stiu la cine, ca prin Impartasanie ne curatim de pacate. Nimic mai fals. Nu Taina Impartasaniei ne curata de pacate, ci Sfanta Spovedanie. Spovedania sau marturisirea pacatelor este al doilea botez, botezul lacrimilor, taina curatirii de pacate personale si refacerea legaturii spirituale cu Biserica, intrerupta sau slabita temporar prin pacat.
Impartasania este unirea noastra deplina cu Hristos cel intrupat. Prin Euharistie nu primim vreun dar oarecare ca si la celelalte Sfinte Taine , ci pe insusi Hristos, izvorul nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul si impartitorul tuturor bunatatilor duhovnicesti.
Am postat in alta parte in ceea ce consta pregatirea pentru impartasanie.(cele 4 conditii:spovedania, impacarea cu toti,postul si rugaciunea,citirea pravilei pt. impartasanie). Nu inteleg de unde ideea aceasta ca spovedania si impartasania sunt despartite. Dimpotriva , intre ele exista o stransa legatura. Credeti ca poate intra Hristos in sufletul unui om care este plin de pacate? De ce socotiti ca este bine sa nu te spovedesti, dar alergam la impartasanie nepregatiti? Mai degrab sa nu ne impartasim , daca nu ne-am spovedit si sa alergam cu nevrednicie la Sfintele Taine. Nu credeti ca este o ascunsa , dar imensa mandrie ca sa te apropii atat de des de Hristos prezent in Euharistie si sa nu fii pregatit? N-am nimic cu cei care se spovedesc saptamanal, ca si monahii din manastiri. Dar de aici, si a te impartasi fara spovedanie este o adevarata nebunie.

George, inainte ca omul sa fie impartasit se spune "se impartaseste robul lui Dumnezeu (numele) spre iertarea pacatelor si spre viata de veci". Parintele Staniloae spune ca aici e vorba de pacatele nemarturisite din nestiinta. Deci, indraznesc sa spun ca si prin aceasta taina se poate darui iertarea pacatelor.

Am mai spus în altă postare:şi preoţii învaţă de la credincioşi.Când un preot va vedea că eşti smerit şi te consideri nevrednic sau ne pregătit pentru a te împărtăşi nu te va obliga să o faci ,iar dacă îi vei cere canon(post,rugăciune,acatiste,mătănii ,milostenie şi chiar amânarea împărtăşaniei) nu te va certa şi nici nu te va refuza ci se va bucura căci"bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte".

Cand preotul -duhovnic rosteste dezlegarea la spovedanie se roaga pt. toate pacatele facute cu voie sau fara voie. Deci si pentru cele care din nestiinta sau uitare nu le-am marturisit. Dar de aici si a te impartasi fara spovedanie, ca si asa se iarta pacatele, este cale lunga....