Iata alta atitudine de smerenie si de ne-judecare a aproapelui,ci mai degraba de judecare a ta insuti.
Daca in loc de aceasta pilda era un citat despre virtutiile ne-judecarii,eram toti de acord si fiecare isi vedea de ale sale. Dar acesta nu e un simplu citat ci o fapta de viata ,o atitudine a cuiva. Deci aceste principii,daca nu le infaptuim in viata noastra ,daca nu le aratam prin fapte reale,isi pierd toata frumusetea si valoarea.
Patericul este o carte de invatatura vie . El uneste viata cu trairea interioara si cu Evanghelia.Nimic mai frumos.....

Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.

:)

“Moare un barbat si i se prezinta de catre Domnul 2 usi: usa Iadului si usa Raiului. Deschide barbatul prima usa si vede o masa indestulata, cu mancaruri care miroseau extraordinar, oamenii din jurul mesei erau -insa – extrem de slabi. Intreba barbatul pe Domnul de ce nu mananca oamenii si sunt asa flamanzi.
”Ai vazut ce cozi mari au lingurile? N-au cum sa duca lingurile la gura.” – zise Domnul
Deschide apoi omul nostru si usa Raiului. Acolo, masa era la fel ca in prima incapere, cu acelasi tip de linguri, doar ca aici oamenii erau rotofei, voiosi, bine hraniti. Intreba barbatul pe Domnul de ce acesti oameni arata asa bine.
”Pentru ca acestia se hranesc unii de la altii.” – zise Domnul.
Pentru a trai si noi bine, impreuna, trebuie sa ne hranim de la celalalt, sa gasim in noi partea altruista, sa ne hranim si unii pe altii, dar mai ales sa lasam ca cineva sa se hraneasca de la noi si tot asa, ca intr-un cerc al Paradisului.” http://prgabriel.wordpress.com/2009/...ad-si-linguri/

1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu : Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea ? Cum ma voi mantui ?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezandsi impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand : asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.

Iacata... munca si rugaciune, nu lene! :20::20::20:

8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

Nu inteleg cum sa nu te caiesti pt lucrul trecut?

Poate o fi vorba sa nu traiesti cu gandul in trecut, la ce ai fi putut face si nu ai facut, sa nu traiesti cu amintirile, sa nu te desfeti cu pacatul trecut... "lucrul trecut" poate insemna si fapta buna, nu doar pacatul, dar cred eu ca inseamna mai ales lucrul acela de care nu este raspunzator omul, care i se intampla din voia lui Dumnezeu. dau un exemplu: ti-a ars casa, ti-a murit cineva drag, nu ar trebui sa iti para rau pentru acestea.... Adevaratul crestin este omul impacat cu toate, modelul lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Lui binecuvantat!
Cand o sa am si eu un strop din intelepciunea asta, voi fi invatat ca tacerea e de aur... pana atunci, umplu forumul...

Dar sfintii in pustie,care au venit dupa o viata pacatoasa, asta au facut,si-au retrait pacatele toata viata si s-au pocait pt ele.Eu chiar credeam ca trebuie sa ne traim pacatul,sa ni-l reamintim mereu,chiar daca e trecut .
Cat despre umplutul forumului de care zici,si eu ma urasc si fac ce nu as vrea,dar nu stim noi ce e mai bine. Dumnezeu ne caleste tocmai prin slabiciunile noastre!

Avva Hyperechios
 

A mai zis: "Soptindu-i la ureche, sarpele a scos-o pe Eva din rai. La fel si cel care-si barfeste aproapele: distruge sufletul celui ce asculta si nu si-l mantuieste pe al sau".

Vrand avva Romano sa se savarseasca, s-au adunat la dansul ucenicii lui, zicand : cum trebuie sa ne ocarmuim ? Iar batranul a zis : niciodata nu stiu sa fi zis vreunuia din voi sa faca ceva candva, daca mai inainte nu mi-am facut gandul meu, ca sa nu se manie, daca nu va face ceea ce am zis sa faca. Si asa toata vremea noastra am locuit-o cu pace.