În prealabil postat de Miha-anca (Post 239527)

Stai sa ajungi la 40-50 ani si vei vedea atunci, privind in jurul tau. Dar fiind in vest, mi-e teama ca nu vei vedea nimic. Oricum, suferinta isi are rolul ei f important in credinta, oricat de aberant ar parea.

În prealabil postat de Fani71 (Post 239561)

Da, am mai observat si altadata ca atunci cand duci discutii in contradictoriu se polarizeaza ideile, fiecare pare mai departe de celalalt. Pacat ca se intampla asa.
Am dedus ca vrei sa spui ca literatura este nociva in sine pentru ca ai spus ca tot ce citim sau vedem se imprima si ne influenteaza ca si cum am fi niste bureti, mai ales cand e vorba de beletristica (pentru ca apeleaza la sentimente, te identifici cu eroii etc), de acceea este bine sa nu citim lucruri inspirate de altceva decat de doctrina crestina.
Nu am de ce sa ma supar ca faci o apropiere cu postul: si eu m-am gandit la ea. Intr-adevar, ca si cu mancarea, si cu cartile ar trebui sa umblam cu grija, sa ne dam seama cand este cazul sa citim anumite lucruri si cand nu. Ar trebui poate sa avem perioade cand sa evitam literatura si sa ne concentram pe Biblie si Patristica sau alte carti duhovnicesti. Sau poate, de ce nu, putem ajunge in viata sa nu ne mai intereseze literatura sau sa consideram ca ne face chiar rau.
Dar ca si la post, daca ajungem sa facem din asta o lege, spunand ca un om duhovnicesc oricum ar trebui sa citeasca numai din ultimele, si ca celelalte sunt un fel de pogoramant pt oamenii mai lumesti, atunci ceva nu este in regula...

În prealabil postat de Jane Says (Post 224809)

Si referitor la asta:



E o idee la care tin foarte mult si vreau s-o intelegi. Noi, adultii, avem impresia ca religia si ca trairea ei presupune doar restrictii - si intr-un fel, e adevarat. Sunt lucruri pe care vrem sa le facem, pe care le-am facut deja si ne-au placut (sper ca nu e nevoie sa dau exemple), ba poate am si repetat experientele respective. Dupa care la un moment il re-descoperim pe Dumnezeu si ne dam seama ca lucrurile alea misto pe care le-am facut nu erau atat de bune. Dar parca totusi le-am mai face. Si incercam sa construim un dosar intreg de motive pentru care totusi nu-s chiar atat de rele. Uneori ne mai razvratim, ne infuriem pe preoti, ca doar ei au dat canoanele; ne mai razvratim uneori si impotriva lui Dumnezeu. Vedem calea asta ca fiind foarte ingusta, grea, si mai degraba intunecata decat luminoasa, pentru ca in capul nostru lumina si bucurie erau lucrurile pe care le faceam cand eram "liberi".

Deci indraznesc sa spun ca noi, astia convertiti mai dupa 20 de ani, plecam din start cu o imagine deformata despre viata, experiente si Dumnezeu, si invatam pe parcurs insa cu multa poticneala, cu multa incapatanare si uneori cu multa suferinta (e groaznic sentimentul ala ca poate totusi.. dar hai numai de data asta etc).

Dar daca noi am fi invatat inca de mici copii ca Doamne Doamne e bun, ca Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi, ca Maica Domnului e buna si se roaga pentru noi, ca avem un Inger Pazitor care ne indeamna la bine si ne opreste de la rau, ca daca atunci cand facem o boacana il suparam si intristam pe Doamne-Doamne (deci nu in sensul ca vine Dumnezeu si ne bate cu bata), pe Inger si pe Maica Domnului, care chiar si asa, trista, tot o sa se roage pentru noi, ca lui Doamne Doamne ii plac copiii cuminti care nu vorbesc urat si care asculta de parinti, ca lui Doamne Doamne ii multumim pentru floarea asta frumoasa si pentru mancarea din farfurie si pentru apusul asta rosiatic si pentru ploaia aceasta care uda pamantul si face sa creasca plantele si pentru zapada aceasta alba sub care se incalzesc semintele.. ca lui Doamne Doamne ii place sa impartim jucariile noastre cu alti copii, si sa le dam din pachetelul nostru.. ca duminica ne imbracam frumos si mergem in casa lui Doamne Doamne impreuna cu alti oameni, si ca in altar coboara Iisus Hristos si Ingerii chiar daca nu ii vedem.. si ca Ingerul nostru pazitor se bucura cand mergem duminica la Biserica si cand ingenunchem langa pat si ii zicem o rugaciune catre Doamne Doamne..

Cred ca am fi facut toate lucrurile astea in mod natural, de dragul lui Dumnezeu si nu din frica intunecata de El. Si nu am fi apucat sa facem multe din pacatele pe care le-am facut pe urma, sau daca le-am fi facut, ele ar fi fost insotite de o rusine mult mai crunta, care ne-ar fi impiedicat serios sa le mai repetam, si am fi vazut pacatele ca fiind intunericul, si nu pe Dumnezeu ca fiind restrictie.

Unde vezi tu habotnicia si bigotismul din ce am scris, ca eu nu le vad :)

În prealabil postat de Fani71 (Post 239562)

Nu stiu de ce faci aceasta diferenta intre vest si est. De altfel si tu stai in vest de destul de mult timp, daca nu ma insel. Te-ai amestecat putin cu lumea occidentala, totusi, cunosti oameni concreti, sau vorbesti mai degraba din ce se aude in mass media? Daca da, cunosti poate si tu oameni in vest care se intorc la credinta mai tarziu - eu in orice caz cunosc.
Oricum, credinta nu vine numai din cauza suferintei. Iar suferinta nu vine doar la 40-50 de ani...

În prealabil postat de coralina (Post 239798)

Anna21, daca inteleg bine ce spui, incep sa ma intreb cum de te poti sustrage smintelilor de pe forumul acesta, din moment ce cataloghezi drept "potential periculoase" scrierile ne-religioase? Pai daca ti-e teama ca irosesti timpul si respectiv esti distrasa de la calea cea dreapta (+ ca accepti si influente nefaste in suflet - vezi identificarea cu personajele literare), cum poti face fata acestui forum care gazduieste mii de opinii divergente, de nuante, de exagerari, interpretari personale, etc (fireste si adevaruri, opinii pertinente si tot ce se afla de partea cealalta a baricadei)?
Daca citesti o carte (ne-religioasa) si te simti "tras" prea abrupt in universul fictional, o poti inchide si-ti poti relua preocuparile hranitoare de suflet, insa influenta atmosferei negative de pe unele topicuri ale forumului mi se pare greu de cuantificat si de evitat - din moment ce esti membru activ.

Eu cred ca dreapta socoteala ar trebui sa primeze, indiferent de context: ne uitam la tv, ascultam radio, citim ziare, navigam pe Internet, citim literatura duhovniceasca si respectiv ne-religioasa cu masura.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de andreicozia (Post 239814)

Coralina,

Mai mult ca sigur ca acolo pe unde esti ai vazut multe cazuri similare, care din pacate se acutizeaza in timp.
Eu am niste exemple prin cartier pe care-i urmaresc demult si vad cum trec la faza urmatoare cind din lipsa de suport moral si prieteni incep sa se certe cu trecatorii, vad demoni si draci peste tot, nu numai in literatura si arta dar in masini, biciclete si biciclisti, urla le ei pe strada, vad naluci, se uita urit, se iau la harta prin magazine, fac scandal pentru orice maruntis.

În prealabil postat de anna21 (Post 239817)

Nasol rau in Mississauga.. muta-te.

În prealabil postat de anna21 (Post 239811)

Acesta este argument ad hominem (gen "ce cauti tu aici daca esti nemultumit?".. cu diferite variante. Se incadreaza intotdeauna la atac la persoana).
Aici nu citesc ca si cum as citi un roman (vezi ce am scris mai sus despre identificare cu personajele, despre acceptare temporara a unor idei pentru a intelege mai bine mesajul autorului etc.. In mod normal nimeni nu vrea sa vada violenta. In realitate o eviti sau incerci sa schimbi ceva etc... dar in romane o "accepti", o citesti in speranta ca autorul te ajuta sa treci dincolo de trairile neplacute. Implicit ai incredere in autor, chiar daca esti impotriva mesajului.. nu stiu daca ma fac inteleasa).
Aici eu nu citesc multe mesaje (majoritatea) fie ca nu ma intereseaza opiniiile venite din partea unor categorii, fie ca autorii posturilor nu aduc niciodata nimic nou (dincolo de common sense), fie pentru ca NU sunt ortodocsi - decat cu numele, dar habar nu au despre ortodoxie (desi pe cei inteligenti ii citesc) .. citesc doar cativa cu interes.

(nu privesc tv, nu ascult radio, nu citesc ziare ... este acesta extremism?)

Off topic:
Frumos nume, Coralina.
Ai vazut filmul Coraline? Foarte interesant.. scrie ca este PG rated, dar in opinia mea nu este deloc pt copii.
Se pot invata lucruri despre dorinte, fantezii, evadarea din realitate.
Coraline este o fetita care plictisita de lumea reala evadeaza (gen Alice din tara minunilor, printr-o gaura, urmarind un animal) intr-o lume imaginara. Lumea imaginara este un fel de copie perfecta a lumii reale (mult mai frumoasa si entuziasmanta). Dar descopera ca de fapt totul este o inselaciune (butaforie si magie) menita sa-i fure sufletul. Mai mult, dupa ce scapa de acolo, fantasmele o urmaresc in realitate. Brrrr!