Eu nu "insinuez" nimic, spun deschis.
Spui ca ai cerut cu sinceritate si cu credinta in ... reusita. Fara nici un fel de ironie, credinta trebuie sa fie indreptata spre Dumnezeu, spre sfantul caruia ne rugam pentru ajutor. Da, este adevarat ca atunci cand ne rugam si cerem ceva, trebuie sa o facem cu credinta si sa fim ca si cum am fi si primit. Dar noi trebuie sa stim ca uneori raspunsul la rugaciune nu vine in felul in care il asteptam noi. Uneori ceea ce care o cerem nu este lucrul de care avem nevoie in clipa aceea. Uneori ni se da altceva decat cerem, dar asta cu un scop, cu un rost. Si nu intotdeauna intelegem, atunci cand ni se intampla. Uneori ni se incearca rabdarea. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu ar fi rau, sau tiran. Doar ca El vede mai bine decat noi.
Era chiar o vorba: Dumnezeu intotdeauna raspunde la rugaciunile noastre, chiar daca raspunsul este "Nu"!

Pentru mishi55, Miha-anca si toti ceilalti... Nu prea inteleg de ce intrati in astfel de jocuri si la ce rezultate va asteptati. De departe se vede cineva care doreste sa afle Adevarul, sau dimpotriva, trateaza in zeflemea pe toti cei care au alte pareri legate de Dumnezeu si Mantuitor...

Logica asta materialista, care nu trece dincolo de varful nasului, de perceptia strict fizica a lucrurilor, este marginita. Sunt lucruri de care nu trebuie sa ne apropiem pentru a le masura, cantari si judeca. Sunt lucruri de care trebuie sa ne apropiem cu sufletul, nu cu rigla si compasul, cu cantarul si cu termometrul.
Minunile se intampla, exista, dar ele nu vin la comanda! Si mai ales nu vin cand le cerem cu gand de ispita, sau cu gandul ca ni se cuvine, ca meritam ("Ia uite cat m-am rugat si ce de-a milostenii am mai facut! Acum, da-mi si Tu ce Ti-am cerut!")...
Nu putem noi cuprinde totul cu mintea noastra. Nu uita ca Dumnezeu ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem noi insine.

Eu nu spun ca nu ai dreptate, in parte. Dar e pacat.
Si pe mine ma loveste uneori senzatia de inutilitate. Pe urma ma gandesc ca asta e un fel de lepadare, de resemnare.
Nu spun ca eu am dreptate. Dar asa simt. Si atunci, asa fac. Chiar daca gresesc.
Uneori nu trebuie decat rabdare. Si uneori rabdarea e cel mai greu de implinit.

Vorbesti de parca Adevarul ar fi doar o idee, care o pui cuiva pe tava si el alege daca o inghite sau nu. Adevarul e o persoana, e Hristos; nu ajunge sa vorbesti desre El ca sa-l faci cunoscut; trebuie si sa arati ca-L cunosti.

Multumeste-I lui Dumnezeu ca nu a incercat prea tare credinta ta, astfel incat sa ti-o pierzi si tu cum si-a pierdut-o domnul Dumitru, iar mai apoi sa vii printre fostii frati si sa te ignore asa cum indemni tu sa fie altii ignorati. Recunosc ca sfintenia unora ma depaseste.

Dar niciodata nu mi-a raspuns DA, desi cererile nu erau pentru mine.
Si nu erau cereri de bani, de casatorie, sau alte lucruri materiale.

te credeam mai spiritual

Uneori ne e greu sa intelegem de ce ne refuza. Un motiv exista, dar nu e intotdeauna la indemana noastra. Nu intotdeauna suntem pregatiti sa-l primim.
Poate avem mandrie. Poate cerinta noastra nu ne e de folos.
Am mai spus, uneori Dumnezeu ingaduie sa trecem prin incercari - un necaz, o pierdere, o boala - cu un anume scop. Am trait pe pielea mea asemenea lucruri. La vremea respectiva nu intelegeam, si chiar mi se parea nedrept... Nu spun ca acum as fi vreun munte de pricepere sau de intelepciune, nu spun ca acum, daca mi se intampla un necaz, pot sa-l primesc cu bucurie... Spun doar ca acum incerc sa inteleg de ce ingaduie Domnul sa trec printr-o anume incercare, si uneori chiar reusesc. Toate sunt pentru folosul nostru. Chiar si (sau mai ales!!!) suferinta. Sa nu ti se para ciudat.

Probabil e o neintelegere la mijloc. Deznadejdea nu e acelasi lucru cu ironia. Cand omul nu mai poate crede, dintr-un motiv sau altul, el are deja sedimentat in subconstient fara sa-si dea seama, credinta si frica de Dumnezeu, desi rational o neaga. Cand insa nu crezi din principiu si mai incerci sa-i convingi si pe altii sa-ti impartaseasca convingerile, e o alta problema.
Din experienta stiu ca, atunci cand am incercat sa ma implic, m-am smintit eu insumi si m-am maniat, iar rezultatele n-au fost nici pe departe cele dorite; dimpotriva chiar. Parintele Arsenie Boca spunea: "Daca-l vezi pe unul injurand, nu-l atentiona, ca te vei sminti tu insuti! Fa o rugaciune pentru el si treci mai departe!" Cine are nevoie de argumente repetate, teorii si dovezi intru Adevarul Lui Hristos, nu si-a ales calea de trebuinta. Dumnezeu le arata sub toate formele ceea ce au nevoie sa stie, dar... dragoste cu de-a sila nu se poate!
Credinta mea? Sunt departe de a ma considera puternic in credinta si evident ca am o mie de motive sa-I multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu pentru ceea ce-mi da. Diferenta e ca eu L-am acceptat de cand ma stiu si am facut pacate si atunci cant stiam sigur ca ma vede, deci nici macar scuze nu aveam...
Iar aici, daca nu intru in polemica nu inseamna ca am ceva cu ateii sau cu cei de alta credinta, ci doar accept ca sunt si ei oameni pe care trebuie sa-i intelegem cu rabdare, dar cu care sa nu ne amestecam. Va veni ziua cand rabdarea noastra (si nu inversunarea!) le va schimba sistemul de valori, si toate vor fi vazute intr-o alta lumina. Pentru asta e nevoie de ani multi si de un pic de vointa si smerenie...

Multumesc pentru ca mi-ai luat apararea.
Desi uneori sunt prea transant, sau ironic, mai dur in exprimare, etc, scopul meu nu este sa fac pe cineva necredincios.
Nu ma intereseaza in ce cred x, y, z. Ma intereseaza doar in ce cred EU.