Măi oamenilor, când a spus Hristos să atacăm pe cei ce ne atacă?
Când au spus Sfinţii Apostoli să atacăm pe cei ce ne atacă?
Când au spus Sfinţii Părinţi să atacăm pe cei ce ne atacă?
Când au spus Sfinţii Martiri să atacăm pe cei ce ne atacă?
Când au spus Sfintele Canoane să atacăm pe cei ce ne atacă?

Când?

Când au spus EI, să ne apărăm religia, familiile, patria, onoarea, drapelul şi libertatea?
Spune-mi, când?

Dă-mi un verset, un citat al unui sfânt, un canon, pe undeva?

NICIODATĂ, oameni răzvrătiţi şi necăjiţi.

Nu înţelegeţi că "lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii ??? - Efeseni 6, 12."

Nu înţelegeţi?

Creştinii primelor 3 secole creştine, când au apărat prostiile ce le expuneţi voi?

Nu cumva oare, erau arestaţi şi duşi să fie ucişi la Coloseum?
Au ridicat vreo lance, vreun scut, vreun arc, împotriva cuiva?
Au ridicat ai vreo revoltă, vreo răscoală împotriva cuiva?
Au ridicat ei măcar glasul împotriva cuiva din cei care îi ucidea?

Spune-ţi !
Sunt foarte curios. Vă rog să mă ajutaţi ! Amintiţi-mi, că sunt prost grămadă. Vă rog tare mult.

Sau lăsau acasă soţie, copii, şi ei erau luaţi şi ucişi şi nu spuneau nimic Erau clănţăniţi de lei. Apoi le urmau şi familiile lor, la mărturisire.
Nu au vrut să apere nimic din ce prostii scrieţi voi acolo că trebuiesc apărate.

Acei creştini, ştiau că sunt cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor ! Ca şi noi !

Ştiau că creştinismul nu are nevoie de apărare!
Nu are nevoie de apărare! Înţelegeţi?

Ştiau că familiile lor, sunt sus în ceruri, împreună cu sfinţii.
Ştiau că PATRIA lor, nu era vreo delimitare teritorială numită ţară, nu era un oraş, o regiune! Nimic din toate astea!
Patria lor era Împărăţia Cerurilor! Ştiau asta!
Ştiau că onoarea lor era URMAREA LUI HRISTOS, în poruncile LUI:
să dea cu pâine, în cine dă cu pietre, să întoarcă şi obrazul celălalt, să binecuvinteze, pe cine îi blestemă, să ÎŞI IUBEASCĂ DUŞMANII !
Sfinţii aceia, ştiau asta, voi ştiţi că ei ştiau?

Ştiau că ei n-au nevoie să apere niciun drapel.
Fiindcă drapelul era în inima lor, era nevăzut, nu era din carne şi sânge, ci era IUBIREA.
Acel drapel nu are nevoie de apărare !
Niciodată !
Pentru că nu cade niciodată !
Dragostea nu cade niciodată ! Aşa spune Scriptura ! Şi nu minte.

Libertatea nu le era luată niciodată !
Omul care trăieşte în Hristos, nici în puşcărie nu-i poate lua nimeni libertatea !
Ci se bucură cu adevărat de Hristos, oriunde ar fi.
Se deschid uşile puşcăriei singure, dacă trebuie şi este de folos la mântuire, cuiva.
Niciodată nu face prostiile care le scrieţi voi.
Niciodată !
El, creştinul, slujeşte oamenii, şi neputinţele lor, materlismul lor, îl vindecă prin iubirea şi jertfelnicia lor, nicidecum să-l apere de oamenii pătimaşi. Niciodată!

Spune Biblia: de îşi cere cineva să mergi o milă cu el, tu să mergi două, de îţi cere cineva haina, tu dă-i şi cămaşa.
Oricui cere, dă-i.
Să folosiţi, ca şi cum n-aţi avea.
Căci voi nu sunteţi din lumea aceasta, ci Eu v-am ales pe voi din lumea aceasta.
Versete mărturie !

Suntem ai lui Hristos ! Nu suntem ai unui rege, preşedinte, ofiţer, general, cine-o fi !
Niciodată !

Nu ne poate ordona nimeni absolut nimic !
Înţelegeţi asta în minţilor voastre sclipitoare de întuneric ?
Oare înţelegeţi?
Din cele ce Hristos le porunceşte, nimeni ! niciodată ! nu ne poate forţa să le călcăm !
Asta-i libertatea !
Iar asta nu are nevoie de apărare ! E în sângele nostru, datorită harului.

Când ai luat o armă în mână, oricât de mică, cu gândul să faci rău aproapelui tău, adică oricărui om, a plecat harul, în următoare miime de secundă. Şi dracii pun stăpânire pe mintea acelui om.

Voi credeţi că astea sunt glume?
Credeţi că ne jucăm cu lucrurile astea?
Spuneţi-mi, vă rog !

Datorită sângelui vărsat de SFINŢII MARTIRI (care nu sunt eroii unei ţări) sunt aceia care au murit mărturisind pe Hristos, după 313 ani de prigoană împotriva creştinilor, IMPERIUL ROMAN era FASCINAT de puterea creştinilor şi devine, întregul imperiu, de peste tot, creştin !

Încep mileniile iubirii.
Sutele de ani ale iubirii.
Înţelegeţi?
Ortodoxia are Iubirea.
Doar Ortodoxia!
Ea nu atacă nici când e atacată, ci dă orice lucru material, care i se cere. Pentru că oricum nu e al nostru nimic. E a lui Hristos !
Nu puteţi să spuneţi că atacaţi pe cine atacă, în numele Sfintei Creştinătăţi, în numele Sfintei Ortodoxii.
E imposibil!
Fiindcă Ortodoxia nu atacă pe nimeni, niciodată!
E iubirea absolută.
Cea mai înaltă formă de iubire, revelată vreodată omenirii, în istoria ei.
Azi!
Şi veşnic !
Este Ortodoxia!
În Rusia, Grecia, România, şi toate ţările unde există Preasfânta Ortodoxie, fără erezie.
Doar acolo !

Asta voi nu înţelegeţi ! :)

Of!

De ce să omorâm pe cineva care vine să ceară ceva ce nu-i al nostru ?
Nu vedeţi cât de stupide sunt afirmaţiile voastre?
Şi practica voastră?
Şi gândirea voastră?
Şi atitudinile şi întreg ansamblul orientării voastre fără Hristos?
Chiar nu vedeţi?

Nu vedeţi că nici noi nu suntem ai noştrii?
Sunteţi orbi?
Atât de orbi?
Întreb...
Nu afirm.
Oare atât de surzi şi muţi sunteţi, minunaţilor, oare atât de nepăsători şi indiferenţi şi reci şi ignoranţi la cuvântul lui Dumnezeu Hristos din Scriptură ?

"voi nu sunteţi ai voştri?" - I Corinteni 6, 19

Sunt sute de versete care abundă împotriva afirmaţiilor voastre ! Sute ! La plural ! Peste 200 ! Cuvinte care vă vor condamna la iad ! Nu eu, nu Dumnezeu. Ci voi singuri, din cauza urii, neiubirii, nebuniei după cele materiale.

Doamne, ce milă mi-e de întunericul vostru...
Ce milă mi-e de voi...

Doamne, ajută-i, nu-i lăsa pradă demonilor şi urii şi crimelor ce vor să le sărvârşească, fiindcă vor pierde Împărăţia Cerurilor.

Doamne, nu ne lăsa !

Emiliane, vreau sa ne intalnim maine sa-mi dai 500 de euro. Daca nu-i ai pe toti, accept si in rate.

p.s. mai ai tableta aia careia ii faceai reclama pe e-mag ? Daca da, vreau sa mi-o dai mie.

Mihai, ţi-am răspuns pe privat.

Hristos a înviat !

Măi necăjiţilor, nu a-ţi răspuns !

Sunteţi vicleni şi prefăcuţi ?

Unde spune Hristos să atacăm pe cei ce ne atacă ? Unde ?

Cu ce mint eu ?

Vorbesc împotriva Bibliei şi învăţăturilor lui Hristos ?

Sunt eu prooroc mincinos şi lup în piele de oaie ? Dovediţi-mi !

Voi sunteţi acei lupi în piei de oaie. Oiţele lui Hristos sunt blânde ! Voi le puneţi arme în mâini ! Şi sufletele în iad, alături de ale voastre !

Însă eu am dovedit deja că voi sunteţi slujitorii demonilor, ai satanei şi îngerilor lui !

VAI VOUĂ, RĂTĂCIŢI ŞI ORBI !

________________________________________

"Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte." - Matei 12, 30.

***

"Iar Eu (HRISTOS) zic vouă: IUBIŢI PE VRĂJMAŞII VOŞTRII, BINECUVÂNTAŢI PE CEI CE VĂ BLESTEMĂ, FACEŢI BINE CELOR CE VĂ URĂSC şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri" - Matei 5, 44-45.

Spun eu ceva din burta mea, lupilor ? Niciodată !

***

"Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis." - Ioan 14, 24.

***

http://www.ganduridinierusalim.com/w...-de-apoi-9.jpg

Emiliane, îţi voi pune o întrebare simplă.

Ştim că nu ai copii, pentru că ai spus că eşti necăsătorit. Dar, dacă ai avea, să zicem, un băieţel, sau o fetiţă, şi mergând cu ei pe stradă, sau în propria casă, un răufăcător ţi-ar ataca copilul, ar ridica mâna asupra lui, şi ar ameninţa că îl omoară, ce ai face ? Ai sări să îţi aperi copilul, să îl loveşti, să îl ucizi pe cel care îţi ameninţă copilul ?


Ai spus că eşti orfan de tată, de aici deduc că mama ta trăieşte. Ce ai face dacă un răufăcător ar ridica mâna asupra mamei tale ? Dacă ar încerca să o ucidă ? Ai apăra-o ? L-ai lovi pe răufăcător ?

Desi nu impartasesc opinia lui Igor, asta cu... "ne vom bate!" suna intr-un mare fel!... CINE "ne vom bate"? CU CINE "ne vom bate"? Deja parca si vad minerii facand "dreptate".
Da, teoretic cel putin, ne vom bate ca natie, cu cei ce vor sa ne jefuiasca glia, dar este deja penibil. Mai mare jaf ca cel facut de noi insine, nu s-a vazut de cand e lumea-lume? Turcii voiau de la noi "un mizilic", fata de cat ne-am indatorat noi tara, in timp ce realizarile sunt praf in ochi...
In principiu, inteleptul cedeaza si... nu cu bataia se rezolva lucrurile, ci dimpotriva. Singura "bataie" pe care trebuie s-o luam in calcul este "Bataia lui Dumnezeu" in urma judecatii Lui, in care trebuie sa ne si incredem. Ca mai avem momente de indignare cand mai auzim despre niste evenimente petrecute prin zonele cu populatie majoritar-maghiara, si mai ca ne vine sa ne unim si sa mergem sa le dam steagurile si insemnele jos de unde si le-au cocotat, este cu totul altceva, dar si-asa, spiritele se incing, si e de-ajuns o scanteie, pentru ca oameni (vinovati sau nu, nici nu mai conteaza) sa moara. Ori asta nu este deloc pe placul lui Dumnezeu: "A Mea este judecata!" Si-apoi, "la bataie" pornesc cei care nu au nici intelepciune, nici strategie. Astfel este de la sine inteles ca sunt cu mult mai castigati cei ce rabda, decat cei ce se rascoala! Pentru ca e usor sa intri, dar nu stii cum si in ce conditii iesi!... Totusi, ipotetic, e bine ca eventualii rauvoitori sa puna aceasta eventualitate in balanta. Un parinte bun, nu-si bate copilul, dar ii intretine aceasta ipoteza care devine teama, in permanenta...

Deocamdata Romania nu este in pericol de a fi atacata militar de nimeni, insa sa nu uitam ca vechi provincii romanesti- ma refer la nordul Bucovinei, sudul Basarabiei, tinutul Herta si insula Serpilor se afla astazi sub ocupatie ucraineana.
Trebuie sa fim pregatiti, ca atunci când se va ivi momentul favorabil, sa recuperam aceste vechi provincii romanesti.

G Mihai şi toţi,

Trebuie să fim conştienţi, că noi nu avem nimic al nostru. Nici noi nu suntem ai noştri, spune Biblia.

Soţiile nu sunt ale noastre. E dar al lui Dumnezeu pentru noi, fiecare cu a lui.
La fel noi nu suntem ai soţiilor. Suntem daruri ale lui Dumnezeu pentru ele.
Copii nu sunt ai noştri. Sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru soţ şi soţie.
Mamele, taţii, nu sunt ai noştri. Nu noi i-am ales. Dumnezeu i-a ales pentru noi. Ei sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru noi. Dacă ne doresc. Unii părinţi, în libertatea lor prost gestionată şi lipsită de Dumnezeu, aleg să-şi lepede copii, la orfelinate, sau să-i ucidă. Asta-i altceva.

Deci, nici trupurile noastre nu sunt ale noastre. Spune Biblia asta, nu eu de capu meu.

Şi-atunci, voi credeţi că dacă vine cineva şi ne omoară, Dumnezeu nu vede şi nu ştie? Dar de ce nu intervine? Din acelaşi motiv, pentru care nu a intervenit, când Adam muşca din fructul oprit. De ce nu a venit să-i de-a peste mână la Adam, când muşca? Sau la Eva? Fiindcă a spus clar: în ziua când veţi mânca din acel fruct, veţi muri. Şi mai departe, i-a lăsat liberi! Liberi! Libertatea să aleagă, suntem coroana creaţiei. Pentru noi a creat Dumnezeu Universul. E absurd? Deloc. Vom vedea la Judecată. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut, spunea Hristos, la Apostoli, din cauza necredinţei lui Toma. Asta-i altceva.

Deci, da Dumnezeu vede şi ştie tot. Dar nu intervine, fiindcă fiecare om alege să urmeze lui Dumnezeu sau nu. El s pus clar: să nu ucizi. În Vechiul. În Noul, spune, să îţi iubeşti vrăjmaşii. Sfântul Ştefan, primul mucenic, arhidiaconul, se ruga pentru cei ce-l ucideau cu pietre. Aşa trebuie să fie creştinii. Aşa voi face şi eu.

Soţie, copil, mamă, nu sunt ai mei. Sunt ai lui Dumnezeu. Cine îi trimite la EL, ucigându-i, e alegerea lui. Şi el, ucigaşul, şi eu, şi toţi mergem la EL, să stăm de vorbă cu EL, despre faptele noastre. Soţia şi toţi ai mei, dacă vor fi uciţi, ştiu că sunt la Dumnezeu. De ce să vreau să ucid un om, fiindcă el încalcă poruncile lui Dumnezeu şi ucide alţi oameni? Nu aici e veşnicia. Nu face decât să ne trimită acasă, în Împărăţia Cerurilor. Primii martiri din primele secole, creştine, făceau la fel. Asta-i calea creştinească.

Cine vrea să o urmeze, va fi viu. Cine nu, va muri în vecii vecilor. Să nu fie.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Aşa-i?

Mai săpăm alte gropi comune, cu "eroi necunoscuţi", unde îi pune acolo unu peste altu.
Nu sunt destul milioane de morţi şi dispăruţi în fiecare din cele două războaie comune?

Veşnica poftă şi ucidere a aproapelui pentru pământ. Blestematul pământ căzut. Cauza tuturor războaielor: lăcomia.

Satana ispitea pe Hristos: toate aceste împărăţii ţi le voi da Ţie, dacă te închini mie... Of !

Voi nu ştiţi ce vorbiţi, suflete oarbe. Nu ştiţi ce vreţi. Sunteţi mânaţi de demoni şi de întuneric.

Dumnezeu să ne vindece de tot lucrul rău.

Ai evitat să dai un răspuns clar şi direct, aşa cum îndeamnă apostolul Pavel: "vorba voastră să fie da sau nu, ce este mai mult, de la diavol este".

În consecinţă, voi întreba din nou: Dacă cineva ar încerca să-ţi omoare mama, soţia sau copilul, i-ai apăra ? Da sau nu ?

Dacă ai avea de ales între a ucide pe agresor şi a lăsa pe copilul tău să fie omorât, ce ai alege ?

Corect. Felicitari.
Daca vei fi prigonit pentru credinta, vei rabda si vei accepta chiar martiriul.

Dar ce ar trebui sa faca un ostas crestin atunci cand armate straine vin sa cotropeasca tara?
Va putea el sa ucida in caz de forta majora?

G Maihai,
Nu, nu-i apăr. Pentru că-i iubesc pe amândoi. Şi pe agresor şi pe mamă, soţie, copil. Aşa mă învaţă Hristos. Să-mi iubesc duşmanii. "Nu puteţi face nimic fără Mine." Putem să ucidem cu Hristos? Dumnezeu este Iubire. Nu putem.
Altfel creştinismul nu ar mai fi cea mai înaltă credinţă şi mărturisire, cunoscută de om.

Dalian,
Ostaşul creştin ştie versetele:
"11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii."

Efeseni 6, 11-18.

Un ostaş creştin, NU va ucide niciodată un alt om, sub indiferent ce împrejurare.
Ţara creştinilor e ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR, pe care nimeni nu va veni să o cotropească.

Pentru creştin, nu există "forţă majoră", există Împărăţia Sfinţilor, cu Dumnezeu Treime, Iubire, Creatorul Universului, creând împreună cu Dumnezeu Universul, descoperindu-i-se taine, neştiute de nimeni, "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" - I Corinteni 2, 9.

Cred ca orice barbat, atunci când este pusa in pericol viata sau integritatea fizica a familiei sale, copiilor sau sotiei/partenerei, va reactiona si va face tot ce este posibil- inclusiv prin utililizarea fortei sau in caz extrem de legitima aparare inclusiv prin a lua viata agresorului- pentru inlaturarea acestui pericol.
Mai ales in conditiile de astazi din Romania, când se intampla atatea crime, violuri, talharii, etc (politistii de astazi par a fi mult mai putini eficienti decat militienii de dinainte de 1989 de la ordine publica, când se reusea ca infractionalitatea stradala sa fie mult mai redusa), omul este pus deseori in situatii-limita.

De asemenea, dupa 1990, au aparut si s-au generalizat in Romania infractiuni deosebit de grave, care reprezinta un pericol social major. Ma refer aici la proxenetism, trafic de droguri, coruptie, furturi din instalatiile de siguranta a circulatiei feroviare, etc.
Ori pentru eliminarea pericolului social major generat de astfel de indivizi as propune reintroducerea pedepsei cu moartea, deoarece un individ care e in stare sa nenoroceasca pe viata multi oameni (prin vânzarea drogurilor, prin rapirea si obligarea de a se prostitua a femeilor) sau care fura din instalatiile de siguranta a circulatiei feroviare punând in pericol vietile a sute de oameni (accidentul din 2008 de la Valea Calugareasca soldat cu moartea unei persoane s-a intamplat din cauza unui furt), nu mai are ce cauta in societate si nicioadata nu se va putea reabilita, si sincer cred ca un astfel de individ ar merita sa ajunga in fata plutonului de executie.

Asta e prima propozitie pe care va trebui s-o spui viitoarei tale prietene.
Si sa o repeti mereu. Sa stie fata cu cine se marita.

Sa o inserezi si atunci cand o vei cere de nevasta. Sa-i spui:"draga mea, cu fiecare fibra a fiintei mele iti spun ca te iubesc si a mea vreau sa fii pentru vecie, si-n sfanta cununie alaturi vreau sa-mi stai! Dar sa stii ca NU, nu te voi apara niciodata daca cineva, candva, te va ataca. Nu te voi apara nici pe tine si nici pe copiii nostri. Vrei sa fii sotia mea?"

Cand vrasmasii Romaniei se vor abate ca un nor de viespi asupra granitelor noastre si vor incerca prin puterea armelor sa ne cucereasca tara, oare ostenii ortodocsi ar trebui sa scoata la ei sabia duhului, sa intoarca celalalt obraz si apoi sa se lase ucisi vitejeste, sfarsind ca martiri?

Nu crezi, impreuna cu Biserica Crestină (fara erezie), ca ar trebui sa avem ingaduinta pentru razboiul de aparare?

Platitudini mistice de cea mai proastă calitate, intenționate ca scut al lașității. Ce practici tu nu e decât un cult al lașității si masochismului.
Dalian are mare dreptate.

Da, logodnica mea, cunoaşte gândirea mea şi îmi este alături, fiindcă e creştină, nu doar cu numele de creştină şi cu fapte de păgân şi ateu.
Dacă va fi ucisă, ştie că merge la Hristos, pentru blândeţea şi iubirea ei, şi eu la fel. Nădăjduim. Ţinându-ne cât mai bine de poruncile lui Hristos, fiindcă aşa Îl iubim, împlinind poruncile Lui, cum El spune.

Când "vrăjmaşii Romîniei, se vor abate" la noi, bolnavi de lăcomie, suferind din pricina orbirii lor, după un pământ pe care oricum nu îl luăm cu noi în Împărăţia Cerurilor, pentru că e muritor şi va trece şi el, ca şi noi, de ce să vrem să-i ucidem? Să ne facem mai răi ca ei? "Nu răspunde răului cu rău", spune Biblia. Vor pământ? Să-l ia. De ce? Păi simplu: e al nostru pământul? Nu e al nostru, e al lui Dumnezeu. Totul e al lui Dumnezeu. Şi însuşi trupurile noastre sunt ale lui Dumnezeu, conform Bibliei.

Dar ce e al nostru? Al nostru e a urma lui Dumnezeu. A fi blânzi, iubitori, smeriţi, rugători, "lumini între oameni, sarea pământului", sfinţi, drepţii pământului. "Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul". Care pământ îl vor moşteni? Ăsta? Nu. Pământul Împărăţiei Cerurilor. Spune Hristos: "Împărăţia Mea, nu este din lumea aceasta. Oare nu ar fi putut Tatăl Meu, să-mi trimită 12 legiuni de îngeri?" Ar fi şters de pe faţa pământului, Imperiul Roman întreg, în câteva minute.

"Unde sunt Eu, şi voi veţi fi, merg să vă pregătesc şi vouă un loc"... Acolo pământul nostru. "Adunaţi-vă comori în cer, de unde molia nu le mănâncă, furul nu le fură". Întâmplător spune asta? Nimic nu-i întâmplător, coincidenţe nu există.

Noi credem că astea sunt glume?
Probabil.
Fiindcă suntem lacomi după lux, confort, comoditate, bunăstare. Vrem să ne construim aici castele şi vile şi buncăre şi toate prostiile, complet lipsiţi de Dumnezeu.
Nici pomeneală să vrem noi să biruim duhovniceşte asupra materiei. Ispitele ce le-a avut Hristos pe muntele Carantaniei, când a postit fără mâncare şi fără apă, 40 de zile, pregătindu-se pentru propovăduire, le avem şi noi. Lăcomia după materialism, mândria şi slava deşartă. Mintea, inima şi trupul care le ajută. "închină-te mie," spunea dracu "şi toate aceste împărăţii ţi le voi da ţie". În primul rând el nu are nimic de dat. Dar vedem cum instigă la lăcomie de pământ, vârnd să dea unora împărăţiile pământului.

Sunt ca şi investitorii în piaţa războaielor. Finanţează ambele părţi, ca să se ucidă între ei, să moară şi să rămână ei cu ce au lăsat cei morţi în urmă.
Aşa şi demonii: spune unei părţi: toate ţi le voi da ţie. Şi celeilalte părţi la fel: toate ţi le voi da ţie. Şi când merg să-şi revendice alea "toate", dau nas în nas. Şi dracu merge apoi la fiecare: ţi le-am dat ţie: apără-le. Şi la ceilalţi spune la fel şi porneşte războiul. Planul drăcesc, a avut succes. Oamenii se omoară între ei. Urâtorul creaţiei lui Dumnezeu, fiindcă n-are putere să ucidă oamenii, lucrează "în duh", în gânduri, acolo unde poate schimba chiar şi sistemul hormonal, să te mânii, să urăşti, să fi lacom, să ai dorinţe pornografice şi adultere şi curvare, etc.

Şi apoi, ne mai şi face să credem că el nu există, ca să poată lucra liniştit. Să nu fie alungat de vreun gânduleţ la Dumnezeu, că vine harul şi el pleacă, că nu suportă, fiind căzut din har şi luptând pururea împotriva lui Dumnezeu şi a acelora care urmează lui Dumnezeu.

Noi credem că astea-s glume... :( o vai nouă, dacă credem că astea-s glume...

Da, cu adevărat calea creştină, este blândeţea şi iubirea. Doar aşa suntem creştini. Altfel, suntem atei. Mai rău. Doar prin prigoană, devenim Sfinţi Martiri.
Şi fi-ţi siguri, că Dumnezeu vede şi ştie tot ce mişcă pe pământul Lui, în fiecare miime de secundă. "Fiecare fir de păr din capul nostru ne este numărat, şi nu cade fără ştirea Lui", spune Duhul Sfânt prin Psalmii lui David.

Şi răsplăteşte fiecăruia, după cât de mult "s-au iubit unii pe alţii, precum EL ne-a iubit pe noi, aşa s-au iubit unii pe alţii", cum ne spune Hristos să facem.

Igore, premiul Pulitza pentru siropeala mistica.

"Darth Vitiate", slavă Domnului pentru toate. E simplu:

Dacă Hristos Iisus Dumnezeu, Mântuitorul, a fost laş, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Apostolii au fost laşi, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Părinţi au fost laşi, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Martiri au fost laşi, sunt şi eu laş.

Sfinţii Martiri mureau în arenele de la Coloseum, sau arene private ale patricienilor, ucişi de lei, tigri, sau gladiatori.

Mureau cântând pricesne. :) Ce privelişte !

Udau pământul cu sângele lor cel blând şi iubitor, plin de sfinţenie şi de har, plin de Duhul Sfânt... Rugându-se...

Acel sânge sfânt, era sămânţa creştinismului. Erau uimiţi patricienii şi aristocraţii, de aşa iubire nemai auzită şi pomenită şi întâlnită.
Astfel, au devenit şi aristocraţii creştini, să guste şi ei din harul, pacea şi iubirea creştinilor. Şi au primit şi au gustat. Le-a dat Dumnezeu. Şi s-a înmulţit creştinismul. :)
Seminţele martirilor au dat rodul lor cel bun şi sfânt...

Aceia sunt creştinii ! Aceia sunt următorii lui Hristos...

Nimeni nu a ridicat piatră, sabie, arc, scut, nimic, contra celor ce-i ucideau, ci se rugau pentru ei... Se rugau cu lacrimi, să-i ierte Dumnezeu, că nu ştiu ce fac, precum Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic.

N-au vrut să apere familii, soţii, copii, pământuri, case, etc. Nimic... Erau complet dezlipiţi de tot cei pământesc şi grotesc şi gol, rece şi sterp. N-aveau nevoie de bogăţiile lumii acesteia.
Denigrau bogăţiile, le sfidau, le râdeau în nas cu blândeţe bogaţilor pământului, când vroiau să le dea din bogăţiile lor...

Aşa trebuie să fie creştinii.

Sunt ei numiţi de lume şi oamenii orbi şi nesimţitori de har şi iubire şi pace, laşi? Să fie. Să fim laşi. Suntem laşii lui Hristos, dorind iubire, blândeţe şi pace. Laşi faţă de iad, nedorindu-l.
Suntem ocărâţi că iubim? Spre mai marele câştig al nostru.
Asta-i nebunia şi plăcerea lumii, să ne numească laşi. Necredinţa lumii. Neiubirea lumii. Ura, mânia, lăcomia, trupescul, materialismul lumii.
Adică cele străine de mântuire.
Dar Sfinţii Mucenici, Martirii, ei sunt adevăraţii eroi, nu cei ce ucid alţi oameni, ca să apere un petec de pământ. Sunt cei care-i iubesc pe cei ce nu-i iubesc. Ei, care i-au plată ca Sfinţii Apostoli, spun Sfinţii Părinţi.

Nimeni în gândirea lui stricată, nu poate avea dreptate, spunând să ucidem, indiferent care ar fi motivul. Gândirile acestea sunt demonice, conduse de draci, pentru lăcomie de pământ, de averi, de aur, diamante şi alte prostii şi minciuni gogonate.

Creştinii adevăraţi, nu fac aşa ceva. Nu le trebuie decât pe Hristos, iar restul, "folosesc, ca şi cum n-ar folosi", spune Scriptura.

Ce bucuros sunt să scriu aceste rânduri...

Doamne îţi mulţumesc că înţeleg...
Că mi-ai dat să cunosc, să trăiesc, îţi mulţumesc, Doamne Dumnezeule Iubire...
Îţi mulţumesc că te-ai milostivit de mine, pururea nebun şi prost şi mi-ai dat să simt harul Tău, iubirea Ta, milostivirea Ta cea nesfârşită...
Doamne, cât sunt de bucuros în inima mea...
Dar în acelaşi timp mă întristez mult pentru cei ce resping dragostea Ta şi nu vor să accepte şi să înţeleagă... fiind orbi şi vrând de bună voie să rămână orbi. Iartă-i, Doamne...

Dar eu, în neputinţele mele, rămân bucuros...
Că ştiu Doamne! Ştiu că nimeni nu Te va lua de la mine...
Şi eu nu vreau să Te dau de la mine, nimănui.
Ştiu că nu pleci de la mine, dacă nu Te alung. Nu vrea să Te alung, să Te dau nimănui.
Doamne, să nu pleci de la mine, pururea păcătos sunt, dar Tu mai vârtos decât zăpada mă vei albi, Îţi voi da tot ce am eu mai bun, însăşi viaţa mea, numai să rămâi cu mine, Doamne Dumnezeule Iubire, Sfântă Treime, îţi mulţumesc...

Îţi mulţumesc Doamne, că pot scrie aceste rânduri spre slava Ta... Preadulce Hristoase...

Ai milă de noi, Sfântă Treime, ai milă de noi... Doamne miluieşte...

Crezi ca Biserica Ortodoxa greseste ingaduind razboiul de aparare?

Doamne, dar ce frumos ar fi ca, dupa ce vei scrie o predica chioara, dulceaga si fara de sfarsit, sa raspunzi clar la o intrebare simpla!

Igore, tu faci doua lucruri grave: primo, prezinti erezia mennonita ca ortodoxie, secundo, nu asculti de Biserica. Intelegi sau ai nevoie de o schema?
Btw, martirii cantau psalmi in arena, nu pricesne. Intreaba-l pe Mihai, banatean ca si tine: toti romano-catolicii banateni merg la Liturgia Novus Ordo, si din cand in cand, la Tridentina. Nici Novus Ordo, nici Tridentina nu sunt...timisorene: sunt identice cu Missa Novus Ordo, respectiv Tridentina slujite la Roma, sa zicem, respectiv in Filipine. Pe cand am auzit ca in Banat unele cantari ortodoxe sunt ciudat de regionale in spirit, de parca Biserica Universala a fost intemeiata pe caprarii. Stii la ce ma refer. (Asta ca off-topic; suna aiurea sa zici ca primii crestini cantau pricesne). Ah, am uitat ca esti viitor preot (God forbid!!! Cred sincer ca un ex-saman din Alaska anilor 1820, convertit de monahii rusi, s-ar descurca mult mai bine).

Dalian, Biserica lui Hristos, NU îngăduie războiul de apărare.
Dacă l-ar îngădui, ar greşi, dar NU îl îngăduie.
Dacă l-ar îngădui, ar fi menţionat în Biblie. Dar slavă Domnului că nu e biblic.

Biblia, este pe ceea ce mă bazez eu, în majoritatea afirmaţiilor mele. Spre slava lui Dumnezeu.
Dacă greşesc, biblic, vă rog să mă ajutaţi.

Şi Vitiate, nu prezint nicio erezie menonită, stai liniştit.

Asta-i reacţia oamenilor, în general, când nu acceptă ceva, nu caută să înţeleagă: de ce spune, de unde, pe ce se bazează, când spune ceva, etc., dar nu, oamenii resping. Atâta pot. Dar nu-i nimic, Vitiate, ai şi tu luptele tale. Trebuie să ai voinţă să biruieşti. Prin iubire, iertare, discernământ şi rugăciune.

Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, care considera razboiul ca ceva rau si ingrozitor, are ingaduinta pentru razboiul de aparare, ca act de legitima aparare. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tul-80582.html
Delirezi mai ceva ca un sectant sambatar, fratiware. Lasa tu biblia deoparte ca vad ca scoti doar erezii pe baza ei. Mai ai de trecut doar o granita cat un fir de par pentru a fi un sectant eretic de-a binelea. Crestinii nu cred doar in Biblie ci si in Sfanta Traditie.

Citeste cateva date luate de aici:
Epistola Sfântului Atanasie către monahul Ammun afirmă fără dubii că "nu este drept să omori, totuşi în război este legitim şi merituos să distrugi duşmanul"€[66]. Acest canon reprezintă o ilustrare clară a unei concesii obiective făcută de Biserică.

Pe de altă parte, canonul 13 al Sfântului Vasile cel Mare afirmă că „Părinţii noştri nu consideră omuciderile comise în cursul războaielor ca omucideri ca atare"

Ţi-am spus: toate afirmaţiile mele se bazează strict pe Biblie.
Dacă Biblie minte, mint şi eu.

Hristos a fost Omul. Restul oamenilor, cu cât îi urmază mai puţin lui Hristos, cu atât sunt mai puţin oameni.
E limpede.
Acele legi ale unui stat X, trebuie respectate de către creştin, conform Biblie, atâta timp cât legile nu se ridică împotriva învăţăturii lui Hristos şi a Bisericii lui Hristos.
E clar.
Nu ştiu de ce trebuie să reamintesc asta.
Deci când legile se opun învăţăturii lui Hristos, creştinul are obligaţia(!) faţă de mântuirea lui, să nu se supună legilor statului.
Cum ar fi căsătoriile homosexualilor, sau jertfirea pentru idoli (azi idolii sunt laptopuri, smartphone-uri, iar jertfa e timpul nostru, dar ăsta-i alt subiect).

Deci cum există Sfânta Neascultare faţă de un ierarh sau preot care cade în erezie, aşa există şi Sfânta Neascultare faţă de legie statului care cad în erezie, adică se ridică împotriva Iubirii şi învăţăturilor lui Hristos.

Să reamintesc iar că în vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul, doar el, Sfântul Maxim, mai era creştin?
Să reamintesc că atunci întreaga Biserică a lui Hristos era căzută în erezie?
Să reamintesc că numai datorită Sfântului Maxim, Biserica şi-a revenit şi a ieşit din erezie, dar totuşi Sfântul Maxim a devenit Sfânt Mucenic, constându-l viaţa, după ce i s-a tăiat limba şi mâna dreaptă? Numai fiindcă spunea că Hristos are o singură voinţă şi două lucrări, şi nu două voinţe şi două lucrări.

Deci, "să stăm bine, să luăm aminte, sfintele sfinţilor."

Acel articol STATUL este o cacelama, fără autor, fără bibliografie, un fel de catehism inventat, unde îşi bat joc de Biblie, încearcă să găsească o justificare pentru crimă, în Noul Testament. Dar n-au găsit-o. Articolul vorbeşte despre "dumnezeu păcii" care instigă la războiul "drept" sau "just", care îţi dă voie să omori dacă... trebuie, nu? Sigur! (ironie)

Adică articol de o mare şi gogonată minciună.

Iar Sfântul Atanasie, se referă la războiul nevăzut, împotriva demonilor, nu împotriva oamenilor.
Dar dacă vrem cu din-adins să raportăm acel război la oameni, cum că Sfântul Atanasie ar îndemna la război între oameni, va rezulta că e doar în mintea noastră, că Sfântul Atanasie nu obligă, nu îndeamnă, nici sfătuieşte, doar aminteşte că "în război, este legitim şi merituos să-ţi distrugi duşmanul". De aici nu reiese să ucizi alţi oameni, apărând o bucată de pământ! Hristos spune: "îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Deci am spune că ne cheamă Hristos la război? Nicidecum. E doar în mintea noastră. Vedeţi ce absurd e? Dar la ce ne cheamă?
Ne cheamă la biruirea patimilor lumeşti. Că zice: "împărăţia Mea, nu este din lumea aceasta". Deci nu avea nevoie de pământul vre-unei ţări. În altă parte, în Biblie zice: "din pricina lăcomiei voastre, se pornesc războaiele voastre".
E clar, nădăjduiesc.

Iar Sfântul Vasile cel Mare, întocmai arată un canon de oprire de la împărtăşanie 3 ani, ca să dovedească că este greşit războiul de "apărare".
Împărăţia Cerurilor, nu are nevoie de apărare.
Şi ultimul şi de nezdruncinatul argument, Hristos este mai presus decât Sfinţii. Sfinţii pot greşi, deşi şi prin ei vprbeşte Duhul Sfânt, şi valoarea scrierilor lor, este precum Biblia. Dar şi Biblia are legea talionului, pe care Hristos a desfiinţat-o. Aşa că Hristos e măsura. Sfinţii sunt Sfinţi, numai după ce s-au umplut de Hristos. Sfânta Maria Egipteanca nu era sfântă când desfrâna. Sfântul Ştefan cel Mare, nu era Sfânt, când era beţiv, curvar şi criminal. Sfântul Prooroc David, nu era sfânt când desfrâna cu nevasta lui Urie, pe care l-a trimis la moarte. Şi exemple mai sunt. Sfinţenia, este tocmai lepădarea vieţii păcătoase şi urmarea desăvârşită a lui Hristos. Atunci omul are scrieri insuflate de Duhul Sfânt, ca şi Sfântul Apostol Pavel, aşa şi alt Sfânt.
Hristos n-a greşit cu nimic, niciodată. A spus clar: "iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă fac rău, aruncaţi cu pâine în cine aruncă în voi cu pietre, întoarceţi şi obrazul celălalt, dacă cineva cere haina ta, dă-i şi cămaşa ta, dacă cineva cere să mergi o milă cu el, tu să mergi două". Deci nu poţi să-l ucizi, fiindcă-l iubeşti. Şi punct.

Deci NU, nici unui tip de război material: "căci lupta noastră nu este contra trupului şi sângelui, ci contra domniilor stăpânirilor, puterilor întunericului" - Efeseni 6, 12.

Doamne, ai milă, nu ne lăsa în nebunia lipsirii de Tine. Amin.

sincer, mi-e mila de viitoarea ta nevasta si mi-e sila de tine in cazul strict mentionat mai sus.

pacat de viitoarea ta sotie; poate se trezeste si nu se mai casatoreste cu tine; eu siguir nu as face-o; nu cu un barbar care nu m-ar apara la nevoie; nu cu un baebat care si-ar sacrifica copiii.

daca doar pe biblie te bazezi esti la fel de sectar ca oricare altul. Cum ramane cu Sfanta Traditie si Sfintii Parinti?! Sau ele sunt neortodoxe?!
Oare vrei sa fci tu o noua ortodoxie?

Mulţumesc Corina, că ţi-e milă de mine şi de viitoarea mea soţie.

Viitoarea mea soţie, nu se uită la "50 shades of grey", cum ai spus că te uiţi tu. Încă nici n-ai văzut nimic greşit în fapta ta...

Ea merge la Sfânta Biserică şi dimineaţa şi seara, mai des ca mine de multe ori, are un canon de rugăciune de 2 ore în fiecare zi, asta în condiţiile în care e angajată 8 ore pe zi şi nu, nu face canonul la servici.
Se trezeşte la 6.30, la 7.30 e la Biserică, la 8 e la servici. La 16 vine acasă, face curat sau aşa, şi la 18 e la Biserică înapoi. Şi nu, nu cântă în strană, e doar simplă creştină, care merge la Sfintele Slujbe. La 19 vine acasă, face mâncare şi de la 20.30 la 22.30, face Canonul de rugăciune (rugăciuni care ea şi le-a ales şi o parte sunt la comun, ne rugăm împreună) şi apoi se pune la somn şi doarme 8 ore, ca un nou născut.
Şi eu nu sunt nici jumate din ea, de cele mai multe ori.
Şi nu, nu am făcut dragoste, vom face după nuntă. Şi nu locuim împreună.
Spune rugăciunea inimii de câteva mii de ori pe zi. Nu vrea să-mi zică de câte mii de ori.
Şi fiecare zi de vineri, din cele 52 de săptămâni ale anului, e post negru la ea. M-am deprins şi eu cu astfel de obicei, m-a învăţat şi pe mine şi mă simt minunat. Vrem să punem şi miercurea de post negru. Dar asta mai târziu.
Sâmbăta (înafara Sfintelor Slujbe) mai vorbim subiecte teologice sau filosofice, găteşte mâncare delicioasă, vreo două feluri şi vreo prăjitură pentru Sfânta Duminică, mai ieşim prin parc sau la cumpărături (preferabil de la piaţă de la ţarani noştri scumpi şi dragi), sau mergem pe la rude sau prieteni, sau vin ei, sau ne mai uităm la un film, care eu îl selectez cu atenţie şi îmi zice că nu dau greş niciodată.
Şi alte lucruri sfinţite cu rugăciune.
Duminica citeşte cât e ziua de lungă (înafara Sfintelor Slujbe) din Biblie, Vieţile Sfinţilor din timpul săptămânii care va veni, Scrierile Sfinţilor Părinţi, chiar dacă le-a citit la fel, în fiecare an, spune că mereu e uimită şi are alte simţiri minunate. Mai citeşti şi din Vieţile Sfinţilor contemporani, sau care nu sunt trecuţi în calendare.
Precum vezi, nu, nu suntem habotnici, ci suntem creştini... Fără erezie, ortodocşi.
Şi alte lucruri mai face, care nu le voi menţiona aici şi poate niciodată să le spun.

Spre slava lui Dumnezeu !

Dar eu totuşi, îţi doresc să găseşti un soţ, măcar jumate din cât e viitoarea mea soţie. Să te mai curăţeşti şi tu puţin, că cine ştie ce fapte scârboase şi demonice mai faci, să te aducă la lumină, din mâzga minţii, de întunericul inimii care zace în tine, prin filme, şi alte fapte urâtoare de Dumnezeu şi blestemate. Să te ajute soţul să te sfinţeşti prin el, să fi-ţi lumină între oameni, sarea pământului.
Să-ţi dea Dumnezeu un soţ bun. Amin.
Care să nu se răzgândească în privinţa ta toată viaţa, cum îmi doreşti tu mie, ci să te ia, să rămâneţi luaţi şi să vă sfinţiţi. Amin.

Cu alte cuvinte, creştinismul nu este un concept teoretic, de la care se poate face eschive şi compromisuri, de "siguranţă", încălcând poruncile lui Hristos, că... aşa trebuie...
Greşit. Astea-s faptele iadului. Cei ce fac aşa, sunt "fiii blestemului", cum spune Scriptura.
Asta nu înţeleg "creştinii" patrioţi şi naţionalişti.

Da, Biserica e împotriva naţionalismului şi toată lumea ştie asta. Naţionalism care de fiecare dată naşte orori şi coşmaruri.

Sfinţii Părinţi nici unde nu învaţă la războaie de "apărare". Singurele două exemple, ce s-au scremut unii să le găsească, sunt doar aluzii, şi din ambele reiese că războiul şi uciderile NU sunt bune, nici mântuitoare.

Sfinţii Părinţi sunt în armonie cu Biblia, nu e nimeni sectar dacă îi compară pe Părinţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a se vedea că şi ei au Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt de aceaşi valoare, fiind de aceaşi inspiraţie de la Duhul Sfânt Dumnezeu. Biblie, care are peste 200 de versete, împotriva practicilor "războaielor" contra altor oameni, sub indiferent ce motiv şi circumstanţă. Sfinţii Părinţi, învaţă la fel şi ei, insuflaţi de acelaşi Duh Sfânt Dumnezeu în Sfânta Treime. Amin.

Hristos în mijlocul nostru.

Nu sunt specialist in teologie si ca orice om am pacatele mele, dar omeneste si normal mi se pare sa-ti aperi familia, copii sau sotia/partenera in cazul unei agresiuni, inclusiv prin folosirea fortei si in caz extrem inclusiv prin a lua viata agresorului!
NImeni nu-si doreste sa ajunga intr-un astfel de caz extrem, dar daca vreodata as fi pus intr-o astfel de situatie, nu as ezita nici o secunda.
Cred ca orice barbat care-si iubeste familia, copii sau sotia/partenera, daca ar fi obligat sa aleaga intre a salva viata ori integritatea fizica a acestora si de a nu lua viata unui agresor, va alege prima varianta!

In privinta nationalismului, exista doua feluri de nationalism

-una este nationalismul luminat, manifestat prin iubirea si atasamentul fata de patria si poporul tau, si promovarea valorilor nationale, dar care nu exclude respectul si dorinta de colaborare pe baze reciproc avantajoase si a respectarii principiului neamestecului in treburile interne, fata de alte state si popoare

-si cu totul alta este un nationalism exacerbat, manifestat prin dorinta de asuprire sau cotropire a altor state si popoare

De remarcat ca statul roman modern nu a dus razboaie de agresiune (cu exceptia discutabila a continuuarii razboiului din 1941-1944 dincolo de linia Nistrului) astfel

-In 1877/1878 razboiul de independenta purtat de Romania a fost unul drept, pentru obtinerea independentei de stat fata de Imperiul Otoman
-Participarea la al doilea razboi balcanic (1912/1913) s-a facut in urma cererii de ajutor militar a Greciei, care era atacata de Bulgaria
-Participarea la primul razboi mondial (1916/1918) a fost un act drept si just din partea Romaniei, vizând realizarea unirii cu tara a stravechilor teritorii romanesti
-Participarea la interventia militara impotriva regimului comunist maghiar a lui Bela Kun din 1919/1920 s-a facut in legitima aparare din partea Romaniei si Cehoslovaciei, dupa ce comunistii maghiari atacasera militar aceste doua state

-Desi Romania nu a participat la interventia militara antisovietica din anii 1918/1919 (asa cum de altfel solicitasera Franta) si nici in razboiul civil din Rusia , cu toate aceste, guvernul sovietic a adoptat o atitudine ostila fata de Romania (desi chiar V.I.Lenin recunoscusera dreptul la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostul Imperiul tarist, iar unirea Basarabiei cu Romania s-a facut prin vointa liber exprimata a populatiei din Basarabia)

-Participarea la al doilea razboi mondial , intr-o prima faza, s-a facut pentru eliberarea teritoriilor ocupate in 1940 de catre URSS. In momentul in care generalul Ion Antonescu a spus Ostasi, va ordon treceti Prutul!, s-a bucurat de sprijinul intregii populatii a Romaniei, si de asentimentul regelui Mihai intai, si a liderilor principalelor partide politice de atunci- PNT si PNL.
-Continuuarea razboiului dincolo de Nistru s-a facut in conditii discutabile, si desi de preferat ar fi fost ca trupele romane sa se opreasca la Nistru (cum a facut armata finlandeza, care, dupa recuperarea teritoriilor ocupate de URSS, nu a participat la asediul Leningradului), in contextul de atunci, nu cred ca acest lucru era posibil! Daca Ion Antonescu ar fi ordonat armatei romane sa se opreasca la Nistru, reactia lui Hitler ar fi fost ocuparea militara a Romaniei si impunerea unui guvern-marioneta legionar.
-Dupa 23 august 1944, participarea militara a Romaniei la razboiul impotriva Germaniei naziste si Ungariei hortiste a fost o actiune justa si dreapta, vizând eliberarea nord-vestului Transilvaniei de sub ocupatie maghiara , si apoi participarea la invrangerea finala a germaniei naziste.

-In fine, in 1968, prin vocea lui Nicolae Ceausescu, Romania condamna ferm si refuza sa participe la invazia tarilor tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia, atitudinea Romaniei fiind un act de demnitate nationala. Atunci exista pericolul real ca si Romania sa fie invadata de tarile tratatului de la Varsovia (trupele sovietice erau masate la Prut si gata de interventie), iar atitudinea lui Ceausescu atunci- avand alaturi intreg poporul- a fost una demna si de apreciat.

Florin, dacă nu eşti "specialist" în Teologie, măcar eşti creştin şi cunoşti cât de cât Biblia şi Părinţii.

Ştii ce spune Hristos, nu? Nu mai amintesc.

Tu ai amintit doar nişte fapte istorice, mai mult sau mai puţin lăudabile.
Mai precis, fapte istorice, care, slavă Domnului nu au ajuns la crime, din partea noastră, ci din partea altora. Dar au avut cine să le comită.

Şi nu, nu există mai multe tipuri de naţionalism.
Există naţionalism, şi atât. Naţionalim care, mai devreme sau mai târziu, tot va ajunge la crimă. Garantat.
Şi nu numai crimă, ci şi violuri, sau prostituţie, sau jafuri, tâlhării, adică tot ce e împotriva lui Hristos.
Nu întâmplător.

Să ne ferească Dumnezeu.

Ţări fără absolut nicio forţă militară.


1. Andorra - De apărarea ţării sunt responsabile Frana şi Spania. Tratate similare au fost întocmite cu ambele naţiuni pe 3 iunie 1993.
2. Costa Rica - a fost prima ţară care a eliminat formal forţele militare. Constituţia acesteia a interzis din 1949 formarea unei armate permanente. Este centrul Curţii Inter-Americane a Drepturilor Umane şi a Universităii Păcii a Naţiunilor Unite.
3. Dominica - Nu a avut armată propriu-zisă din 1981 din cauza unui atentat de lovitură de stat. Apărarea cade sub responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
4. Grenada - Nu a avut armată din 1983 din cauza unei invazii conduse de americani. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
5. Haiti - Armata Haitiului a fost desfiinţată în iunie 1995, dar rebelii au cerut restabilirea acesteia. Poliţia Naţională Haitiană, cu 9.000 de oameni, menţine câteva unităţi paramilitare; acestea sunt considerate a fi mai mari decât este necesar, considerând armatele mult mai mici a unor ţări învecinate.
6. Insulele Marshall - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
7. Insulele Solomon - A avut un conflict etnic mare între 1998 şi 2006 în care Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări Pacifice au intervenit pentru a restaura pacea. Nu are armată.
8. Kiribati - Singurele forţe permise sunt poliţia şi paza de coastă. Asistenţa defensivă vine din partea Australiei şi Noii Zeelande.
9. Liechtenstein - şi-au dizolvat armata în 1868 din cauză că aceasta a fost considerată prea costisitoare. Armata este permisă doar pe timp de război, dar nu a fost pus niciodată în această situaţie. Conform CIA World Factbook, apărarea este responsabilitatea Elveţiei; totuşi, surse oficiale din partea ambelor ţări nu oferă suport acestei afirmaii şi niciun tratat de apărare nu este semnat sau menţionat niciunde.
10. Mauritius - Are o forţă paramilitară de poliţie şi pază de coastă din 1968.
11. Nauru - Australia este responsabilă pentru defensiva Naurului, precum s-a stabilit într-un acord informal dintre cele două ări.
12. Palau - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
13. Samoa - Nu are armată, dar poate cere ajutor militar Noii Zeelande conform unui acord semnat în 1962.
14. Sfânta Lucia - O unitate specială de servicii de pază este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate. Nu are armată.
15. Sfântul Vincent şi Grenadine - O unitate specială de servicii este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
16. Statele Federate ale Microneziei - Apărarea cade sub responsabilitatea Statelor Unite ale Americii. Menţine o forţă mică paramilitară de poliţie.
17. Tuvalu - Nu are armată, dar poliţia include şi o unitate de supraveghere maritimă.
18. Vatican - Menţine trupe de jandarmerie pentru problemele interne de poliţie. Garda Elveiană Pontificală este o unitate ce aparine Scaunului Romei, nu statului Vaticanului. Nu există tratat de apărare cu Italia, întrucât s-ar încălca neutralitatea Vaticanului. Garda Palatină şi Garda Nobilă au fost desfiinate în 1970.

Ţări fără armată, dar cu forţe militare limitate.

19. Islanda - Nu a avut armată din 1869, dar este membră NATO. A existat un acord de apărare cu Statele Unite, care a menţinut Forţa Defensivă a Islandei şi o bază militară în ţară, din 1951 până în septembrie 2006. Deşi Islanda nu are armată, încă păstrează o forţă militară expediţionară de meninere a păcii, o pază de coastă militarizată, un serviciu de poliţie şi o forţă tactică de poliţie, în caz de nevoie.
20. Monaco - A renunţat la investiţia într-o armată generală în secolul al XVII-lea din cauză că avansul tehnologiei artileriei a făcut din Monaco o ţară lipsită de apărare. Încă se consideră ca având forţe militare limitate. Defensiva este responsabilitatea Franţei, dar două unităţi militare mici sunt menţinute; una protejează Prinţul şi judiciarul, în timp ce cealaltă este responsabilă pentru apărarea civilă şi combaterea incendiilor. Amândouă sunt antrenate şi echipate cu arme de foc.
21. Panama - şi-a desfiinţat armata în 1990, fapt confirmat de votul parlamentar unanim pentru schimbarea constituţională din 1994. Forţele Publice Panameze, printre care şi Poliţia, Serviciul Maritim Naţional, Serviciul Aerian Naţional şi Serviciul Instituional de Securitate au câteva capacităţi de război.

Bibliografie:

Barbey, C. (2001). La non-militarisation et les pays sans armée: une réalité. Elveţia: APRED. (wiki)

DECI SE POATE !

Exemplele pe care le-ati citat sunt fie state foarte mici, fie state-insula din zona Oceanului Pacific, state care nu se confrunta cu nici o amenintare externa la adresa securitati nationale si care nu risca sa fie atacate de alte state!

In in cazul statelor din estul si centrul Europei, intre care si Romania, situatia geopolitica este cu totul alta.
Romania (ca si Polonia de exemplul) , fiind situata intr-o zona de ciocnire a sferelor de interese a SUA, Uniunii Europene si Rusiei, si avand si teritorii istorice de recuperat, trebuie sa-si dezvolte si sa-si intareasca capacitatea militara de aparare si sa-si modernizeze dotarea fortelor armate.

Iar in legatura cu ce a-ti spus despre nationalism- un nationalism luminat nicioadata nu poate duce la dorinta de distrugere sau de asuprire a altor state si popoare! Vedeti cazul romanilor, finlandezilor, elvetienilor, polonezilor, irlandezilor, etc, care nicioadata nu au asuprimit alte popoare.

PACEA - "Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea, vă dau Eu." - Ioan 14, 27.

-I-(ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Războiul împotriva altor oameni, nu a fost, nu este şi nu va fi iubit de creştini, niciodată. El e iubit de toţi necreştinii. Naţiunile care au dorit război, de atac sau apărare, nu se pot numi naţiuni creştine. Toate războaiele sunt dăruite de diavoli, de întreaga ierarhie demonică, organizată pentru dezmembrarea iubirii dintre oameni, a iertării, pentru întărirea poftei şi dorinţelor de agoniseli materiale, lăcomie, mândrie, avarie şi alte întunericuri vaste. E bine să nu există frică de demoni, ci numai lupta şi biruirea lor.

Războiul e cel mai mare rău din câte există, mai ales raportat la libertate. Creştinul adevărat nu îşi pierde libertatea în Hristos, niciodată, oriunde ar fi, ci slujeşte cu drag neputinţele celui ţinut de demonii lăcomiei de pământ, pentru a-l alibera din patimi, cum au eliberat pământul, creştinii primelor secole, când nu ripostau când erau ucişi. Sfinţii Martiri. Aceştia au fost mereu liberi.



-II-(ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Maxima antică "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război", nu există în Biblie, nici la Părinţi. Nu poate fi nicioidată valabilă. E învăţătură antihristică. Pentru a avea pace, trebuie să credem şi să urmăm lui Hristos, care ne dă adevărata Pace: a Lui.
Trebuie să fugim din calea războiului şi a orice rău, sau să acceptăm noua conducere cu orice risc, fiindcă "nu ne este frică de cei ce ucid trupul" (Matei 10, 28; Luca 12, 4). Nu avem nevoie de arme ale materiei, ci de arme duhovniceşti. Căci interesele unui creştin sunt curăţirea, despătimirea, luminarea, îndumnezeirea, mântuirea, dobândirea Duhului Sfânt.

Forţa fizică împotriva altor oameni, este faptă a iadului, cel moştenesc cei ce o aplică. Cea mai mare există în genunchi, la rugăciune, în umilinţă şi "inima înfrântă smerită, ce Dumnezeu nu o va urgisi". Pacea adevărată aceasta este: nedorirea celor materiale. Această pace, în Hristos, va dura veşnic.

Situaţia creştinilor, anume mântuirea, nu se poate exprima în cuvinte. Căci dacă am ştii ce lucruri minunate îi aşteaptă pe creştini, toată lumea ar deveni creştină, nu ar mai fi nevoie de credinţă. Creştinul puternic şi îndrăzneţ în Hristos, merge pe calea cea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă, şi iartă orice rău i se face. Cel necredincios, va riposta la răul ce i se face, nu va întoarce şi obrazul celălalt, căci lipsit de iubire fiind, uită de Hristos şi luptă chiar împotriva Domnului prin faptele sale.



-III- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Popoarele cu raţiune rece, care se sprijină pe arme, nu se vor mântui. Nici unul. Se impune aşadar, să fim ai lui Hristos, dacă vrem Împărăţia Cerurilor. Să fim iubitori, iertători, credincioşi şi virtuoşi. Ca văzând lumea faptele noastre cele bune, să cunoască că Domnul este Dumnezeu Adevărat, ne învaţă Hristos.
Să detestăm războiul contra altor oameni, căci ne aduce belşug de har şi daruri spre mântuire. Pacea nu există în inimile cele lipsite de Dumnezeu, ei se înarmează pentru război, nu pentru pace. Pacea este în inimile iubitoare, a creştinilor, oiţelor lui Hristos. Nu trebuie să devenim agresivi, niciodată, nicicând, sub nicio circumstanţă, decât împotriva păcatelor şi patimilor, nu a oamenilor. Să ne temem pentru pierderea mântuirii noastre.

Adepţii păcii lui Hristos, sunt peste tot pământul, unde Ortodoxia este mărturisită. Ea e singura credinţă creştină fără erezie, care urăşte războaiele şi se roagă pentru cei ce au murit în lagăre, în deportări şi alte locuri, ca Dumnezeu să-i ierte. E singura credinţă care face asta, încă din secolul IV. Indiferent în ţară este Ortodoxia, va face la fel: va fi iubirea absolută, căci doar în ea locuieşte Hristos şi harul şi Duhul Sfânt, niciunde altundeva.
Noi nu ne temem de un trai mai decent şi modest, fiindcă nu ne dorim averi materiale şi bogăţii. Nu vrem să fim ai lumii, care aleargă după nebuniile şi plăcerile cele mai mari.
Pacea, pentru creştinii fără erezie, ortodocşi, este la fel de naturală ca şi respiratul. Ei nu vor intenţionat să facă rău nimănui, fiindcă iubesc toţi oamenii, că poartă chipul lui Dumnezeu. Sunt îndrăgostiţi de toţi oamenii. Chiar dacă ei se mai supără, îi iertăm, că sunt ca nişte copii mici răsfăţaţi.
Pentru a avea pace, e suficient să crezi în Hristos şi să iubeşti pe Domnul şi pe toţi oamenii, în rest, toate sunt deşertăciuni.
"Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi dreptatea lui şi toate celelalte, vi se vor adăuga vouă", spune minunat Evanghelia.
E onest să le spui, că războiul nu le poate fi impus, că nu le e frică de moarte, fiind vii prin Hristos. Şi nu au nicio datorie faţă de cineva care cere să încalce poruncile lui Dumnezeu. Pacea se obţine printro inimă curată, credincioasă, iubitoare.

Creştinii consideră crimă şi legitima apărare, căci ei cunosc versetul de la Romani 12, 18 şi înţelegem de acolo că dacă se poate, cât stă în puterea noastră să trăim în bună pace cu toţi oamenii, iar când nu se mai poate omeneşte să trăim în bună pace cu toţi oamenii, când ei numai înţeleg pacea, ne va ajuta harul şi Hristos să reuşim să împlinim poruncile lui, să iubim, să iertăm, căci spune Domnul: "fără Mine nu puteţi face nimic." - Ioan 15, 5. Şi mai spune minunat: "Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte." - Filipeni 4, 13.

-IV- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

E o necesitate să avem oricând în vedere, mântuirea. "Să lucrăm cu frică cu cutremur mântuirea noastră" (Filipeni 2, 12). Nu există exemplu de război drept. Toate războaiele încalcă poruncile de iubire ale Mântuitorului. Creştinii, trebuie să urască orice formă de război sau orice formă de neiubire a aproapelui, fiind ca bunii samariteni pentru orice popor. Să urască orice le-ar putea împiedica dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

Cei care mărturisesc pe Hristos, vor fi urâtţi de oameni, ne spune chiar Hristos, dar totuşi nouă nu ne este teamă, cum suntem învăţaţi de Blândul Păstor, Mântuitorul, Căruia i-au urmat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi toţi Sfinţii Martiri, care şi ei, ca Hristos, spre junghiere, ca un Miel fără de glas S-a adus, la fel şi Sfinţii Martiri, spre dobândirea Cerurilor, adică un loc pregătit şi lor, de Hristos Însuşi, spune Scriptura. Şi chiar le va da să stea pe Scaunul Slavei Sale, ne spune în Scriptură.



-V- (ANTI-TEXT SATANSIT-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Să ne apărăm mântuirea, cu dragoste, iubirea vrăjmaşilor, cum ne învaţă Hristos. Cu blândeţe, cu chip luminat, fără nicio patimă, căci doar cei blânzi, vor moşteni pământul, spune Hristos la Fericiri. Creştinul nu cunoaşte intenţionat politicile ţărilor, căci şi ele la rândul lor, conştient şi intenţionat aduc războaie şi tot lucrul rău, împotriva oamenilor, din interese străine faţă de mântuire şi de Hristos.
Smerenia, sau umilinţa în faţa Domnului Dumnezeu, care e pretutindeni, este început bun, spre mântuire, la fiecare nouă şansă, care e fiecare răsărit de soare.
Singurele conflicte care le are un creştin, este cu sine însuşi, cu păcatele lumii, să le respingă din viaţa lui, sau să fugă de ele şi cu demonii. Singurele arme de luptă ale creştinilor, sunt menţionate la Efeseni, capitolul 6. Aşa să ne ajute Dumnezeu, să ne mântuim.

Igor Pasluşnik

Auzi, Emiliane, nu e nevoie sa scrii postari kilometrice. De fapt, toata sminteala asta a ta ai rezumat-o magistral atunci cand ai spus ca, daca cineva va incerca sa-ti omoare mama, sotia sau copii, nu ii vei apara.

Poate nu s-a exprimat clar, imposibil sa fi spus asa ceva

Citeste postarea cu nr. 852, intrebarea mea http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=852

Si apoi postarea cu nr. 854, raspunsul lui http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=854

Măi, tu iarăşi ai început să minţi:

Deci "viitoarea ta soţie", vine acasă (atenţie, vine, nu se duce acasă), alteori vin rudele la voi, rugăciunea de seară o faceţi, cel puţin în parte, împreună, dar....


şi nu locuiţi împreună...... Măi Emiliane, nu ţi-am mai spus că e lucru urât să minţi ?

Reformulez: Emilian sa spunem ca te plimbi cu sotia si copilul tau. Un betiv incearca sa o loveasca pe sotia ta. Sa spunem ca nu este nici un politist sau alti oameni in jur.Tu ce faci? Il lasi sa o loveasca cum vrea, in fata ta si a copilului vostru sau incerci sa o aperi? Nu zic sa-l omori pe betiv dar macar fizic incerci sa-l impedici, folosind forta la nevoie? Sau pur si simplu te uiti?