Ce altceva locuiește în trup?

Impropriu spus "locuieşte", căci suflarea de viaţă cu care e "dotat" sufletul (omul) viu nu este o entitate ce ar putea trăi/simţi/gândi separat de corp.

Impropriu cum scrie așa în Biblie.

În Biblie nu scrie de un suflet ce ar "locui" chipurile în trup. Eventual scrie de Duhul Sfânt ce ar putea locui în trupurile noastre.

Camy,lasa-i pe sectari,nu vezi ca nu ajungi niciodata la un consens? Mai rau,riscam sa ne ratacim si noi si sa le imbratisam convingerile (Doamne fereste!). Aceste discutii si contraziceri sunt inutile. Nu as avea nimic impotriva sa ne contrazica pe noi personal,insa ei practic ii contrazic,ii neaga si combat pe sfintii parinti! Practic ii considera eretici! Ori asta nu prea ma incanta pe mine,asa ca prefer sa-i ignor pe acesti oameni! Te sfatuiesc sa faci la fel,ei aici sunt veniti cu ganduri viclene,nicidecum sa caute adevarul. Vor doar sa ne invrajbeasca,sa ne deruteze,sa ne "intoxice" cu ereziile lor etc. Biserica e una singura,Sfanta,Soborniceasca si Apostoleasca! Tot ce e in afara ei este antema!

Deci cei ortodocsi sa ne retragem. Mai ales ca suntem si in post,si numai de erezii si discutii cu ereticii nu avem nevoie acum...

Doamne-ajuta!

Eu de aceea am zis ca Mantuitorul nu vorbeste despre martieni. Definiti ce intelegeti prin parabola. Parabola este o povestire care poate fi adevarat sau nu. Deci poate s-a intamplat sau nu s-a intamplat, dar nu e SF. Fictiunea este ceva ce nu a avut loc in realitate, dar care e oricand posibil. SF e ceva ce nu tine de realitate, ceva inchipuit de mintea cuiva, de exemplu martienii de pe Marte.
Asadar parabola e o povestire cu talc. O fictiune, nu un SF. Acum cred ca ati inteles.
Asadar in aceasta parabola ni se povesteste ceva ce nu stim daca s-a intamplat. Dar e ceva cu date reale, ca orice parabola. Altfel ce rost ar avea povesitrea, ce interpretare puteti da la ea? De exemplu in parabola cu samanta ce cade in diferite soluri, e o alegorie, nu o povestire. Dar foloseste lucruri concrete, samanta ce cade in sol.

Din ce am inteles eu, parabola se refera la dreptii din Vechiul Testament. In conceptia crestina acestia nu au ajuns in Rai, dar in Iad erau intr-un loc special, nu la chinuri. Din ce imi dau seama acel loc unde mergeau dreptii se numeste "sanul lui Avraam". Dreptii erau adaugati la cartea vietii. Bogatul nu a ajuns acolo, ci la osanda.
In Iad, desi pana la inviere sufletele nu au trup, sufletele simt ca o arsura, un foc. De aceea bogatul simtea o sete.
Pe langa ceea ce spune mantuitorul in Sfanta Scriptura de unde stim noi toate acestea? Din nenumaratele viziuni avute de sfinti, pentru ca la noi nu s-a intrerupt harul de la Iisus, ci minunile au continuat, asa cum a promis Iisus. Addventistii si altii neavand har nu au nici minuni, sau au doar minuni de la vrajmasul.

De ce nu puteti sau nu pot intelege aceasta unii. Cum scrie si in parabola, intre noi si voi e o prapastie mare, dar spre deosebire de Iad, acesta poate fi trecuta in aceasta viata. Vino in adevar.

Vreti sa aratati ca nu sufletele se aflau in locuri total opuse... de parca Domnul Iisus Hristos se plictisea si S-a gandit sa-i mai distreze pe ascultatori cu povesti, ca alea cu scufita rosie.
Dvs. nu aveti cum sa credeti in astfel de invataturi pentru ca plecati din start cu "nu exista suflet" si nici in invataturile sfintilor (celor aflati cu adevart in comuniune cu Dumnezeu).
Aceasta pilda arata unde se duce SUFLETUL dupa moarte, la fericire sau la chin.
Sufletul nu poate fi decat tot dupa insasi asemanarea lui Dumnezeu, aceasta parte fiind nestricacioasa.

Unde aţi citit aceste [cu adevărat] S.F.-uri? Cu siguranţă nu în Biblie!

Argumentul acesta mai degrabă l-aş putea invoca eu, căci nu pot fi nişte viziuni şi minuni reale ori de la Dumnezeu cele ce contravin Scripturii.

În ce priveşte parabola cu Lazăr şi bogatul, este o parabolă, şi nu poate fi făcută să spună mai mult decât concluzia ei. În orice parabolă, nu toate elementele sunt semnificative teologic. Unele pot avea o valoare pur literară. Din pilda lui Iotam, de exemplu, nu învăţăm că plantele posedă capacitatea de a comunica logic (Jud. 9,8-15), la fel cum din parabola ispravnicului necredincios (Luca 16,1-8) nu învăţăm să urmăm exemplul lui de a fura de la patron, în speranţa de a mai fi şi lăudaţi pentru asta!

Tot aşa, din pilda bogatului şi a săracului Lazăr, nu învăţăm că morţii îşi primesc plata imediat după moarte, nici că drepţii sunt duşi de îngeri în „sânul lui Avraam” (Evrei 11,39-40), iar păcătoşii s-ar duce direct în gheenă. Să nu uităm că Apocalipsa 20 ne învaţă că la venirea lui Iisus va începe o judecată universală, când cei pierduţi vor fi judecaţi şi, la sfârşitul celor 1.000 de ani, vor fi înviaţi (a doua înviere) pentru pedeapsa veşnică. Nimeni nu primeşte răsplata imediat după moarte! La moarte ne ducem în ţărână, fiindcă ţărână suntem. Iar duhul de viaţă (suflarea de viaţă), pe care a suflat-o El în nările omului, se duce la Dumnezeu (metaforic vorbind). Nici măcar înţeleptul Solomon nu putea spune dacă se duce în sus sau în jos, şi nici nu contează unde şi cum, pentru că această „suflare de viaţă” nu este conştiinţa (eul, conştientul) omului, ci o referire metaforică la viaţa noastră care depinde numai de Dumnezeu. În noi înşine nu avem nimic „dumnezeiesc” care să supravieţuiască. Totul se descompune, totul se împrăştie, nu mai există nici gând, nici sentiment, şi aşa este cel mai bine, până la judecată şi până la prima şi a doua înviere.
Nu v-aţi întrebat niciodată, de ce apostolul Pavel nu-i îndeamnă pe creştini să se consoleze cu ideea "nemuririi sufletului", ci cu făgăduinţa învierii (1 Tes. 4)?

Uite o altă prejudecată. Noi nu spunem că "nu există suflet", ci că acel suflet reprezintă exact ce spune Scriptura: omul întreg, fiinţa vie!

Pai exista, dupa cum spuneam, doua componente. Acestea au fost separate, au venit separat si se despart. Moartea trupului facut din tarana nu presupune si moartea "suflarii de viata".
Pai va limitati la acest raspuns, ca si animalele sunt numite suflete in sensul de fiinte vii.
Alegeti din Sfanta Scriptura ce este conform ideilor dvs. Aceasta parabola trebuie luata ca atare, ca oi invatatura care arata exact drumul sufletului dupa moarte si dupa o judecata. Pe baza unei judecati s-a decis ca saracul lazar este drept si bogatul nemilostiv este rau.

Încă o prejudecată care afectează grav înţelegerea textului Scripturii. Nici măcar această "suflare de viaţă" nu este un omuleţ micuţ închis în carapacea trupului ce s-ar desprinde chipurile la moarte şi ar lua-o razna spre ceruri. Suflarea de viaţă este pur şi simplu principiul vital, scânteia de viaţă dată de Dumnezeu, fără de care omul ar fi o simplă statuie de lut...


Exact, şi animalele au suflare de viaţă care le fac să devină suflete vii, fiinţe vii şi nu doar nişte arătări împăiate! Diferenţa e că animalele nu au raţiune, judecată, conştiinţă, etc.

De ce "trebuie"? Cine dictează? De ce nu luaţi ca atare şi parabola cu copacii vorbitori (de care am amintit mai sus)? De ce nu mergeţi în pădure să conversaţi cu brazii?

Unde citiţi de această "judecată" în parabolă? Unde citiţi că sufletele celor doi (bogatul Lazăr şi săracul Luzăr) au ieşit din corpuri?

Tot acolo unde scrie ca bogatul si saracul Lazar s-au inaltat cu trupul la cer.

Deci nicăieri. Căci în parabolă nu se aminteşte nimic de "înălţarea trupurilor lor la cer".

Si nu v-ati saturat sa inventati motive la fiecare pasaj din Biblie care va contrazice? pana acum v-am dat trei intamplari, iar altii v-au dat si cateva pasaje. Nu-i asa ca si daca va dadeam 100 de citate din Bbilie la fiecare va straduitati sa gasiti o explicatie?
Mi-ati scris aici o filozofie care nici macar nu are legatura cu pilda. Am vazut ca vi s-a mai spus odata, dar ati uitat, ca in pilda scrie ca bogatul cere sa merga la tatal si fratii lui care mai traiesc, nu e vorba de a doua venire a Mantuitorului. Iar la sfarsit aduce aminte de Invierea Sa, ca nici daca invie cineva din morti nu L-ar crede, deci actiune se desfasoara in Vechiul Testament.
Iar 1000 de ani, o alta aberatie adventista. La prima venire balaurul a fost legat (Satana) si va fi dezlegat in cele cateva zile din timpul venirii lui Antihrist. Despre aceste doua evenimente se spune in Biblie. Nici nu e nevoie sa ma contraziceti, nu ne pasioneaza filozofia fermierilor, capitanilor si mediumilor din America sec. XIX. daca dorim filozofie avem ceva de calitate la filozofii greci.

Multumesc pentru logica dumneavoastra care imi arata inca o data ca sinteti rataciti. Mergind pe logica dumneavoastra ajungem la concluzia ca Domnul nostru Isus Cristos nici macar nu a spus aceasta parabola, sau a vorbit sa se afle in treba, caci vorbeste despre ceea ce se intimpla dupa ce moare bogatul avar si saracul Lazar, iar fratii bogatului inca traiesc. Deci in acelasi timp, exista si viata terestra si viata dupa moarte (asa afirma Domnul nostru Isus Cristos). Noi, crestinii catolici, si cred ca si cei ortodocsi, credem ca atunci cind a vorbit domnul nostru Isus Cristos, a spus adevarul:simplu, clar, concis si la obiect; pentru ca orice muritor sa inteleaga. In acest caz este vorba de viata de dupa moartea fizica a corpului, viata in care noi credem iar dumneavoastra nu, rastalmacind cuvintele Mintuitorului.

Asadar, daca erau vreo 10 povestiri sau intamplari cu morti, la toate spuneau adeventistii ca Dumnezeu i-a inviat pe acestia. S-au scos, chiar daca erau 1000, pe toti i-a inviat Dumnezeu, iar pe ceilalti i-a lasat morti.
"azi vei fi cu mine in Rai", nu stiu daca aici sau pe forumul catolic am auzit o explicatie ilara a unui adventist care spunea ca dupa azi e virgula de fapt. Cred ca adventistii fac brainstorming o data pe saptamana, sa vada ce sa mai inventeze la fiecare pasaj care ii contrazice.
Pentru ortodocsi sau ceilalti ce nu sunt adventisti sau martori, mai avem invierea lui Lazar, care se spune ca incepuse sa miroasa, invierea baiatului de catre Sfantul Ilie.
La 1 regi, cap 28. " 3.Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui.
11. Atunci femeia a întrebat: "Pe cine să-ţi scot?" Răspuns-a el: "Pe Samuel să mi-l scoli!"
14. "Ce înfăţişare are?" a întrebat-o regele. Ea a răspuns: "Iese din pământ un bărbat foarte bătrân, îmbrăcat cu o haină lungă". Atunci a cunoscut Saul că acela este Samuel şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat.
15. A zis Samuel către Saul: "Pentru ce mă tulburi, ca să ies?" Iar Saul a răspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depărtat de mine şi nu-mi mai răspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca să mă înveţi ce să fac".
16. A zis Samuel: "La ce mă mai întrebi pe mine, dacă Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
17. Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David, aproapele tău.
18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai împlinit iuţimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum. "

Sunt sigur ca adventistii au o explicatie pentru toate, dar cine vrea sa auda povestrile lui Ellen White?

Marea dumneavoastră problemă e că nu dispuneţi de 100 de citate. Nici măcar de unul singur care să notifice "despărţirea sufletului de trup" şi "nemurirea sufletului". Această disperare s-a văzut lămurit şi în decizia adminului de a sterge un întreg topic, azi dimineaţă:42:

Acţiunea se petrece într-un timp nedefinit, căci e o simplă parabolă construită pe fondul unei poveşti din Sfânta Tradiţie evreiască. E ca-n poveştile româneşti cu Sf. Petru la poarta Raiului. "A fost odată ca niciodată"... cam aşa şi începe povestirea.
În parabolă nu este vorba de "Învierea Sa", iar dacă acţiunea s-ar petrece în VT ce relevanţă ar avea pentru un ortodox?

"Aberaţia" aceasta adventistă o întâlniţi la un alt "adventist de ziua a şaptea" (adventist că aştepta revenirea lui Hristos, şi de ziua a şaptea că era ziua pe care o sfinţea el): Sf. apostol Ioan în Apoc.20.

Iată în sfârşit o aberaţie veritabilă! Ca şi cum Satana nu ar mai avea putere de amăgire de la Pilat la Antihrist! De la prima venire au trecut deja 2.000 de ani, înseamnă că Antihristul a venit acum 1.000 de ani?

Rezon! Aveţi filozofie de calitate [îndoielnică] la Platon şi Aristotel, de unde şi-a extras esenţa [nemuririi sufletului] Ortodoxia.

... până la adânci bătrâneţi... şi mai trăiesc şi azi (dacă nu cumva or fi murit între timp). Şi-am încălecat pe-o şea...

OK, am inteles: nu mai aveti argumente si treceti la ironie (sinteti asa de previzibil...)

Din fericire, există o singură povestire de felul acesta, altfel cine ştie ce dogmă mai inventa B.O. Dacă Hristos repeta parabola lui Iotam (Jud.9,7-15), acum Biserica Ortodoxă ţinea slujbe de pomenire a fagilor şi stejarilor.:78:
Ce s-a întâmplat pe Muntele Schimbării la Faţă, este un lucru real, nu povestire ori parabolă.

Virgula aceea e subînţeleasă, căci în originalul grecesc nu se folosesc virgulele, nici măcar despărţirea în cuvinte.

Apropos de învierea lui Lazăr, de unde l-a chemat la viaţă Iisus? Din ceruri, din talpa Iadului, ori pur şi simplu din peştera-mormânt în care fusese depus?

Pentru fragmentul acesta, nu e nevoie să fi adventist ca să poţi da o explicaţie validă. E suficient să nu fi spiritist ori satanist. Cum să învie din morţi o vrăjitoare care lucrează cu puterea diavolului? Satana s-a folosit de vrăjitoare ca medium spiritist pentru a-l amăgi pe apostaziatul rege al lui Israel. Aşa ajung amăgiţi de diavolul toţi care cred în fantome şi duhuri vii ale oamenilor morţi!

Altă erezie Pavel=Duhul Sfânt. Că Pavel scrie despre sine că locuiește în trup. :21:

prietenii vostri penticostali, baptisti, toti cred exista duhuri vii ale oamenilor morti.

Am scris eu aşa ceva??
În schimb, iată ce scrie Pavel:

"Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (1 Cor.6,19)

Acesta e alt subiect, că Dumnezeu ne sfințește. Dar mai bine aș urma sfatul lui Raul.

Încep să mă întreb în mod serios dacă cineva care nu crede în existenţa sufletului se poate numi creştin, ba chiar mai mult, dacă nu cumva acesta nu este un soi de ateism deghizat.

Nu s-a pus problema că cineva n-ar crede în existenţa sufletului. Doar s-a explicat răspicat că Sfânta Scriptură nu vorbeşte despre o entitate conştientă ce s-ar desprinde din trup în momentul morţii şi care ar continua să trăiască, să gândească, să simtă. Această teorie a nemuririi necondiţionate a sufletului este prorie filosofiei lui Platon şi Aristotel. Şi bineînţeles tuturor religiilor păgâne.

Si ce te faci daca preopinentul nu achiesează la Sola Scriptura ?

Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, argumentul cu "apare şi la filosofiile/religiile păgâne" este o prostie. Nimeni şi nimic (şi mai ales, nu Sfânta Scriptură) nu neagă posibilitatea ca în filosofiile şi rligiile păgâne să se afle fragmente sau reflexii ale Adevărului.

Doar ce am citit: Psalmul 88: "Adu-ti aminte de mine; oare in desert ai zidit pe toti fiii oamenilor? / Cine este omul care sa traiasca si sa nu vada moartea si sa-si izbaveasca sufletul sau din mana iadului?"
'

Plus ca in psalmi se vorbeste adesea despre "izbavirea sufletului". Fac o lista daca vreti!

Dacă achiesează la Sola Coranul să fie sănătos! Presupunem că suntem creştini şi Scriptura este cartea noastră sfântă a cărei învăţătură o urmăm.

Aţi avea dreptate, dacă dogma aceasta n-ar veni în contrast cu învăţătura Scripturii. Căci Scriptura ne învaţă că "morţii nu mai ştiu nimic", că moartea e [ca] un somn, că nimeni "nu o va lua înaintea celorlalţi" la răsplătirea cerească, că învierea va avea loc doar la revenirea Domnului.
Şi atunci, ca să folosesc o formulă apostolică:

Bine zice psalmistul! Nu există om care să supravieţuiască implacabilei morţi, căci nimeni nu şi-a salvat sufletul din mormânt. Este nevoie de puterea lui Dumnezeu ca să-l readucă la viaţă prin înviere. Dar până la înviere mai este... mai întâi trebuie să revină Hristos.
Dacă aveţi probleme cu înţelegerea termenului "Iad" din versetul de mai sus, aflaţi că el nu se referă la vreo locaţie fantastică unde dracii fac barbeque cu fantomele morţilor, ci este în originalul ebraic [שאוׄל] "locuinţa morţilor"/groapa/mormântul, iar în traducerea Septuaginta [άδες]- acelaşi sens.
Pentru conformitate, iată cum sună versetul în versiunea literară:


Nu vă mai obosiţi, toate acele texte fac referire la izbăvirea omului întreg, a vieţii; nu la izbăvirea vreunei fantome ce iasă din om. Faceţi mai bine o listă -aşa cum am cerut de nenumărate ori- cu textele ce fac referire la această presupusă entitate ce se ridică din om la moarte, ori cu expresia "nemurirea sufletului".
Este că nu vă plac listele albe? De aceea vă simţiţi obligată să băgaţi umplutură...

Primul text este cuvintul Mintuitorului: "astazi vei fi cu mine in rai"; al doi-lea este parabola lui Lazar cel sarac in care bogatul avea trupul mort, insa el suferea totusi, undeva; in acelasi timp fratii lui traiau pe pamint. Al trei-lea este invierea fiicei lui Iair, cind "duhul ei s-a intors"-spune biblia. Ea era moarta, iar duhul era in alta parte; si asa mai departe....Textele sint inutile pentru dumneavoastra pentru ca dna White v-a trasat propria viziune pe care o urmati (viziune care vine in contradictie cu ceea ea insasi propovaduia: daca sustineti ca Duhul Sfint se releva fiecarui om in parte, de ce mai aveti nevoie de dna WHite sa va traseze directive de credinta?). Toata credinta dumneavoastra e plina de contradictii si de rastalmacire a cuvintelor Mintuitorului nostru. In acest caz, primele doua texte la care m-am referit sint cuvinte spuse de Insusi Domnul nostru Isus Cristos. Daca pe Domnul nostru nu Il credeti, nu imi imaginez ca il veti crede pe altcineva. Chiar Ellen White de s-ar intoarce din mormint, nici pe ea nu ati crede-o.

Nu o ajutaţi cu nimic pe domnişoara dianagroza făcând lista doar din umpluturi.

Mântuitorul n-a pomenit nimic nici de "nemurirea sufletului" tâlharului, nici de sufletul lui care s-ar urca chipurile la cer.

Cum s-a mai spus de n-şpe ori, parabola nu spune nimic de sufletul bogatului, cu atât mai puţin de nemurirea lui.

S-a întors duhul (spiritul/suflarea de viaţă), şi nu sufletul. Verificaţi în Luca 8,55, termenul este [πνεΰμα] respiraţie, suflare, răsuflare.

Ei bine textele acestea din cartea "şi aşa mai departe" le aştept eu. Reamintesc: texte care să vorbească de "nemurirea sufletului", ori despre sufletul care se desprinde de trup la moartea omului. Succes!

Concepţia corectă despre starea omului în moarte n-are nicio legătură cu dna. White, ci cu Sfânta Scriptură unde de 3.500 de ani se găseşte textul Fac.2,7.
În schimb, fără Platon şi Aristotel viziunea dvs. despre "nemurirea sufletului" n-ar mai avea nicio relevanţă. Deşi în lipsa lor, diavolul născocea altceva...

Credeti ca credinta in nemurirea sau murirea sufletului e necesara pentru mantuire ?

Nu neapărat, mai ales în veacurile trecute în care creştinii nu prea aveau acces la Sfintele Scripturi. Însă astăzi când lumina cunoştinţei Cuvântului lui Dumnezeu este atât de răspândită avem obligaţia morală s-o urmăm. Respingerea acestei lumini poate duce la practici şi învăţături greşite cum ar fi rugăciunea pentru cei morţi, parastasele, ori chiar consultarea vrăjitoarelor spre a veni în contact cu "sufletele" persoanelor dispărute. Sute de mii de români fac aşa ceva, iar faptul că au o Biblie în casă (pe care n-o studiază), îi face să fie vinovaţi înaintea lui Dumnezeu.

1.Cum s-a mai spus de n-spe mii de ori, parabola nu spune nici ca cei doi s-ar fi ridicat cu trupul la cer. Deci daca nu e specificat ca s-au ridicat cu trupurile la cer, mai ramin doua ipoteze:a)ori se vorbeste despre suflet sau duh (celelalte doua componente ale fiintei noastre despre care ne-a vorbit apostolul Pavel), ori Domnul Isus nu a spus adevarul. E de prisos sa va spun ce alege un crestin obisuit din variantele ramase.
2. Da,duhul traieste independent de corp. Deci cel putin duhul nostru, dupa moartea corpului, pleaca undeva, iar trupul ramine. Si iata cum demonstrati dumneavoastra insiva ca cel putin duhul nostru, dupa moartea trupului, este independent si are alt drum fata de trup. Ne-ati demonstrat ceea ce sustinem noi: ca dupa moarte, ceva din fiinta noastra se desparte de trup. Iarasi argumentele dumneavoastra ne sprijina noua credinta si arata cum interpretati Sfinta Scriptura pe principiul hocus-pocus. Multumesc inca o data (a cita oara) ca ne aratati ca avem o credinta corecta.
3. Mintuitorul nu spune ca sufletul tilharului din dreapta va ajunge in rai. Insa spune: "astazi vei fi cu mine in rai". Daca trupul i-a ramas pe cruce, altceva din fiinta tilharului a mers in rai: si nu poate fi decit sufletul sau duhul. Sau nu credem in ceea ce a sustinut Domnul Isus. Stiti ce alegem noi.

Despicaţi inutil firul în n-şpe. Nu s-a specificat nici măcar că "s-au ridicat", nu se spune nici de duh, nici de suflet (ba încă se amintesc caracteristici specifice trupului), iar Domnul Iisus a spus adevărul. Anume că chiar circula pe vremea aceea o povestioară populară despre "sânul lui Avraam".
Ocupaţi-vă mai bine de argumentele cerute, ori recunoaşteţi cinsitit că acestea nu există în Sfânta Scriptură.

Sunteţi iarăşi foarte confuză, cred că nici nu mai ştiţi în ce credeţi... ce se desparte de trup, sufletul ori duhul? Ce trăieşte independent de trup (în concepţia dvs.) duhul ori sufletul? La această ultimă întrebare, indiferent de cum răspundeţi, oricum ajungeţi la idei eretice contrare Scripturii.

Deci in ultimele veacuri s-a adaugat o conditie noua la cele necesare pentru mantuire ?!!

Intrebare: dupa dumneavoastra, crestinismul se intemeiaza pe Biblie ?

Ceea ce se spune in Judecatori nici macar nu e o parabola, pilda. Inseamna ca dvs. nu ati citit niciodata o fabula, pentru ca asta este. Iar o parabola are un inteles religios, aici e vorba doar de cum va conduce cineva tara.
Virgula aceea e gasita la disperare, o inventie adventista.In Bilbia Cornilescu scrie:
" Luca 23:43 Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
De ce ma intrebati, nu mai stiu adventistii ce sa inventeze aici? Ei spun ca doar pe Moise l-ar ifi nviat, dar iata ca si pe Lazar si alti cativa.
Ce spun adventistii de pasajul acesta din Epistola Sfantului Matei:
"52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. "
Dar vedeti ca in acel pasaj nu pare sa vorbeasca un demon, mai ales ca Samuel si prezice, ceea ce nu poate face un demon.
"16. A zis Samuel: "La ce mă mai întrebi pe mine, dacă Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
17. Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David, aproapele tău.
18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai împlinit iuţimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum.
19. Şi va da Domnul pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor; mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine şi tabăra lui Israel o va da Domnul în mâinile Filistenilor".

Ce scrie acolo? Ca maine vor fi cu el, adica morti? Vedem ca tot ce a spus Samuel s-a implinit, doar n-o fi demonul atotstiitor.

După cum aţi putut constata, răspunsul meu nu a fost categoric şi puţin mai nuanţat. Condiţiile necesare mântuirii sunt şi astăzi aceleaşi, doar că lumina a crescut şi în consecinţă şi responsabilitatea creştinilor e mai mare. Am să dau un exemplu ce ar părea mărunt, însă este capabil să decidă soarta noastră:

16. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. (1 Cor. 3)

În veacurile trecute nu se cunoşteau atât de multe despre organismul uman, despre responsabilitatea ce o avem referitor la sănătatea noastră. În Biblie nu scrie nimic de droguri. Credeţi că mântuirea noastră ar putea fi afectată de folosirea lor?
Exemplul cu drogurile este extrem, însă pot fi date multe alte exemple.

Creştinismul se întemeiază pe Christos, iar Biblia este manualul din care învăţăm despre El şi despre principiile Împărăţiei Lui.

Păi ce facem acum? Facem analiza genurilor literare folosite în Biblie? Credeţi că fabula lui Iotam nu avea valoare de parabolă? Ori credeţi că "sânul lui Avraam" nu este o personificare (să nu-i zic fabulă, ca iar mă luaţi la bani mărunţi)? Mare sân mai are Avraam de încap toţi drepţii în el!:78:

La disperare e plasată virgula ortodoxă, căci după cum am mai spus în original nu există virgulă.

V-aţi făcut frate şi cu Cornilescu ("Corniţescu") ca să treceţi puntea virgulei:21: Disperat aţi mai ajuns! În versiunea Cornilescu nici măcar nu există virgulă.:42:Nu uitaţi că şi Cornilescu a crezut în nemurirea sufletului şi traducerea lui a fost afectată de această moştenire culturală (ca să nu-i zic ortodoxă).

Nu este invenţie "adventistă", este chiar Cuvântul Domnului!:
Iisus nu strigă "coboară-te din Cer!":58:

Care "ei"? Sper că nu vă referiţi la adventişti...

Spun exact ce spune şi Scriptura: sfinţii aceia s-au sculat din morminte, nu s-au pogorât din Cer.

Bun. Deci dumneavoastră sugeraţi că Domnul vorbeşte prin vrăjitoare. Şi dumneavoastră consultaţi vrăjitoare?

Păreţi atât de naiv când spuneţi " in acel pasaj nu pare sa vorbeasca un demon"! Cum credeţi că arată şi vorbeşte un demon când se dă drept "înger de lumină"?
Saul la data aceea era deja lepădat de Dumnezeu, toate acţiunile lui plasându-l pe terenul periculos al lui Satana unde a putut face cu el ce a dorit. Iar dorinţa lui cea mai mare pentru orice om este moartea, distrugerea...