Tudorica, sunt sanse foarte mari sa te vindeci complet de obsesia cu "geo...", e atat spre binele tau cat si al celor de pe acest forum. Sunt sigur ca ma confunzi cu altcineva,... nu e nici o suparare, dar te rog sa-ti rezolvi problemele in particular cu acea persoana. Iti doresc multa sanatate!

P.S: Cabinetul de psihiatrie din Arad sau Tg Mures oferă informaţii, sfaturi, consultaţii şi tratamente recomandate celor cu inclinatii atee în toate afecţiunile psihice (forumofobie, nevroze, schizofrenie, depresie, spasmofilie, anxietate, tulburari de personalitate)

In loc de concluzie ...
 

"... În lumina Revelaţiei divine, Sfântul Atanasie cel Mare porneşte de la Dumnezeu spre creaţie, adică de sus în jos, şi pune baza unei cosmologii unitare, care depăşeşte disocierea dintre lumea sensibilă şi lumea inteligibilă care a dominat gândirea greacă şi pe cea modernă, aşa cum am văzut mai sus: „Deci, Cuvântul Atotputernic, Atotdesăvârşit şi Sfânt al Tatălui sălăşluindu‑Se şi întinzând puterile Lui în toate şi pretutindeni şi luminând toate cele văzute şi nevăzute, le ţine şi le strânge, nelăsând nimic gol de puterea Lui şi dându‑le viaţă tuturor şi păzindu‑le pe toate împreună şi pe fiecare în parte şi nelăsând nimic gol de prezenţa Sa ... alcătuieşte o singură lume şi o unică ordine frumoasă şi armonioasă a ei, El Însuşi rămânând nemişcat, dar mişcându‑le pe toate, prin crearea şi orânduirea lor raţională, după bunăvoinţa Tatălui“.

Nota: observati si un alt citat din Sfântul Atanasie cel Mare: "Dar Pamantul nu sta pe el însusi, ci este întemeiat pe ape, si iarasii, este tinut la locul sau, fiind tintuit în centrul cosmosului ... muntii se înalta, marea se zbuciuma de valuri, vietuitoarele ei cresc, iar pamântul ramâne nemiscat ..."

...Care este concluzia? În prima parte a expunerii noastre, am pus în evidenţă două concepţii diferite despre lume, una scolastică, alta modernă, care au provocat conflictul dintre credinţă şi ştiinţă. Concepţia scolastică pune accentul pe caracterul imuabil şi absolut al Divinităţii şi trece cu vederea peste caracterul relativ, contingent al lumii fizice. Din această cauză, scolastica a pus în circulaţie sistemul geocentric, care pretinde că Soarele se mişcă în jurul Pământului. La polul opus, concepţia modernă pune accentul pe caracterul relativ şi contingent al lumii naturale, şi trece cu vederea peste caracterul imuabil şi absolut al Divinităţii. Datorită acestui fapt, Galilei a pus în circulaţie sistemul heliocentric, care consideră că Pământul se mişcă în jurul Soarelui.

Dacă interpretăm aceste două concepţii în lumina consideraţiilor atanasiene de mai sus, care spun că Logosul nu lasă nimic gol de prezenţa Lui, atunci descoperim că la baza confruntării dintre credinţă şi ştiinţă se află autonomia creaţiei care a eliminat Logosul etern din cuprinsul lumii naturale. Or, aşa cum am văzut, Logosul este Persoana divină Care rămâne atât transcendentă, cât şi imanentă creaţiei, pentru că Se mişcă rămânând nemişcată şi constituie inelul de legătură dinamică între lumea fizică şi cea metafizică, prin energiile necreate ..."

Pr. prof. dr. acad. Dumitru Popescu (1929-2010)
Text preluat din volumul „Hristos. Biserică. Misiune“, publicat recent în Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, martie 2011

Pentru cei care se fac ca nu inteleg despre ce este vorba, atrag atentia tuturor care se vor grabi sa conteste afirmatiile de mai sus, ca regretatul Dumitru Popescu este un Membru de onoare al Academiei Romane si Doctor honoris causa al mai multor Universitati,... asta apropo de cat de in "intuneric" si departe de "stiinta" se situeaza cei care considera "geocentrismul" o varianta plauzibila.

Ah inteleg, de acolo vii tu...sinistru. In tara asta totul se degradeaza, daca pana si cei cu probleme majore scapa si ajung sa scrie pe forumuri, sustinand ce le zic vocile, de exemplu ca Pamantul e centrul Universului.

De fapt tot ce trebuia inteles nu este ca in centru se afla soarele sau Pamintul si in centru se afla Logosul-Dumnezeu ca principiu si realitate manifestata.

Exact, sunt intrutotul de acord, FELICITARI, cea mai buna remarca de pe acest topic !

In centru se afla Logosul-Dumnezeu ca principiu si realitate manifestata , singurul adevar nerelativ !

Referitor la subiectul "geocentrism" doresc sa intelegeti ca nu conditionez si nu consider ca credinta ortodoxa se poate sprijini pe geocentrism sau pe heliocentrism, deoarece pana la urma si acestea tin tot de stiinta iar credinta nu se poate sprijini nicidecum pe stiinta. Subiectul geocentrism/heliocentrism trebuie abordat stric pe baza argumentelor stiintifice.
In polemica geocentrism/heliocentrism totul este relativ si interpretabil.

Aici ai perfecta dreptate, ca biolog, stiu asta bine. Nu va iesi cum se intentioneaza, dar va fi o stire pe langa care insasi criza va parea relatarea unei migrene a baciului Vasile din Descaltatii din Deal. Nu am la indemana informatiile exacte, dar am discutat cu colegi, mult mai tari ca mine.

daca imi aduc bine aminte, discutia era despre faptul ca omul nu va putea crea viata artificiala.
de aceea am facut acea afirmatie.

ps. astazi a aparut o stire. oamenii de stiinta au creat cel mai mic motor din lume.
rotorul lui este compus dintr-o SINGURA molecula. masurand a miliarda parte dintr-un metru.

Stiu in ce context ai zis-o. Si da, iti dau dreptate: vor reusi. Nanotehnologia este...infricosatoare.

stiu si nu te contrazic.
e ca si cum ai deschide Cutia Pandorei, sperand sa iasa din ea doar iubire si speranta ...

Nerelativ? Sa inteleg ca atitudinea lui Yahwe din Vechiul Testament ti se pare acceptabila?

Evident ca nu. Stiinta accepta si cerceteaza realitatea, si trage concluziile, oricare ar fi ele, pe cand credinta incepe cu concluziile.

Doar in mintea ta. Pentru oamenii care chiar se pricep la asta, e cat se poate de clar.

De unde stiti cat de aproape e momentul crearii vietii artificiale.
Ceea ce a facut Craig Venter si echipa lui e departe de a fi viata cu adevarat.
El a creat un genom sintetic pe care apoi l-a introdus intr-o celula diferita, deci deja existenta, obtinand cu ajutorul acelui cromozom artificial, replicarea celulei in care acesta a fost introdus.
Dar viata NU inseamna doar atat. Ca sa produci viata in laborator, nu ajunge sa creezi un amarat de cromozom, ci mai trebuie sa sintetizezi si celelalte componente celulare, adica organitele, citoplasma, membrana, tot ce presupune o celula vie. Iar asta NU s-a reusit si probabil ca nici nu se va reusi.
Ceea ce faceti dvs. e doar propaganda atee, absurda si fara rost.
Habar nu aveti de nimic. Pierdeti vremea degeaba de internetul asta.
Mai bine puneti mana si cititi o carte.

Te rog sa definesti tu ce e aia viata "cu adevarat"? Nu de alta, dar oamenii religiosi, aflati in conflict cu stiinta, sunt binecunoscuti pentru redefinirea termenilor, in functie de ce ii avantajeaza la un moment dat.

La fel si cu fosilele, sustineti ca nu exista "intermediare", si cand vi se aduc 10 lazi cu fosile intermediare, spuneti: "aaa, pai stai, astea nu sunt "intermediare cu adevarat"

Si iata cum te alaturi unor ilustri, care au ramas in istorie pentru afirmatii competente gen:

Nu vom afla vreodata ce e dincolo de mare.
Omul nu va putea zbura vreodata.
Oamenii nu vor trai vreodata mai mult de 40 de ani.
Investim in lumanari, pentru ca nu vom descoperi vreodata un alt mod de a ne ilumina casele.

Am si altele, dar ai inteles tu ideea...

Nu definesc eu ce inseamna viata dpdv. biologic.
Viata biologica inseamna celula.
Celula vie nu e doar genom, ci si citoplasma, organite, membrana celulara, absolut tot.
Altfel e ca si cum ai avea doar un program de calculator fara sa ai calculatorul.
Nu mai zic ca si acel cromozom a fost sintetizat tot cu ajutorul unui program de calculator care la randul lui a fost creat tot de un proiectant inteligent, adica un om.
Asa ca asta e viata, celula intreaga, nu un fragment de adn si atat.

Si unde in toate astea e argumentul care sustine ideea ca "nu se va intampla"?

Si asta ar arata ce? Ca ne folosim cunostintele/abilitatile la maxim?

Noul forum kaka-maka.ro
 

În lumina Revelaţiei divine, Sfântul Atanasie cel Mare porneşte de la Dumnezeu spre creaţie, adică de sus în jos, şi pune baza unei cosmologii unitare, care depăşeşte disocierea dintre lumea sensibilă şi lumea inteligibilă care a dominat gândirea greacă şi pe cea modernă, aşa cum am văzut mai sus: „Deci, Cuvântul Atotputernic, Atotdesăvârşit şi Sfânt al Tatălui sălăşluindu‑Se şi întinzând puterile Lui în toate şi pretutindeni şi luminând toate cele văzute şi nevăzute, le ţine şi le strânge, nelăsând nimic gol de puterea Lui şi dându‑le viaţă tuturor şi păzindu‑le pe toate împreună şi pe fiecare în parte şi nelăsând nimic gol de prezenţa Sa ... alcătuieşte o singură lume şi o unică ordine frumoasă şi armonioasă a ei, El Însuşi rămânând nemişcat, dar mişcându‑le pe toate, prin crearea şi orânduirea lor raţională, după bunăvoinţa Tatălui“.

Nota: observati si un alt citat din Sfântul Atanasie cel Mare: "Dar Pamantul nu sta pe el însusi, ci este întemeiat pe ape, si iarasii, este tinut la locul sau, fiind tintuit în centrul cosmosului ... muntii se înalta, marea se zbuciuma de valuri, vietuitoarele ei cresc, iar pamântul ramâne nemiscat ..."

...Care este concluzia? În prima parte a expunerii noastre, am pus în evidenţă două concepţii diferite despre lume, una scolastică, alta modernă, care au provocat conflictul dintre credinţă şi ştiinţă. Concepţia scolastică pune accentul pe caracterul imuabil şi absolut al Divinităţii şi trece cu vederea peste caracterul relativ, contingent al lumii fizice. Din această cauză, scolastica a pus în circulaţie sistemul geocentric, care pretinde că Soarele se mişcă în jurul Pământului. La polul opus, concepţia modernă pune accentul pe caracterul relativ şi contingent al lumii naturale, şi trece cu vederea peste caracterul imuabil şi absolut al Divinităţii. Datorită acestui fapt, Galilei a pus în circulaţie sistemul heliocentric, care consideră că Pământul se mişcă în jurul Soarelui.

Dacă interpretăm aceste două concepţii în lumina consideraţiilor atanasiene de mai sus, care spun că Logosul nu lasă nimic gol de prezenţa Lui, atunci descoperim că la baza confruntării dintre credinţă şi ştiinţă se află autonomia creaţiei care a eliminat Logosul etern din cuprinsul lumii naturale. Or, aşa cum am văzut, Logosul este Persoana divină Care rămâne atât transcendentă, cât şi imanentă creaţiei, pentru că Se mişcă rămânând nemişcată şi constituie inelul de legătură dinamică între lumea fizică şi cea metafizică, prin energiile necreate.

Pr. prof. dr. acad. Dumitru Popescu (1929-2010)
Text preluat din volumul „Hristos. Biserică. Misiune“, publicat recent în Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, martie 2011

Pentru cei care se fac ca nu inteleg despre ce este vorba, atrag atentia tuturor care se vor grabi sa conteste afirmatiile de mai sus, ca regretatul Dumitru Popescu este un Membru de onoare al Academiei Romane si Doctor honoris causa al mai multor Universitati,... asta apropo de cat de in "intuneric" si departe de "stiinta" se situeaza cei care considera "geocentrismul" o varianta plauzibila.

Pentru discutii pe alte subiecte decat cel al topicului va invit pe noul forum kaka-maka.ro Sunt acceptati doar cei foarte talentati !

Bine ai inviat, neică!
Cat mai e scorul in meciul dintre liber cugetatori si crestini?
Ha... mi se pare mie sau de data asta v-au prins ca dupa ce ati predicat apa, ati baut votca?

Se mai vede treaba ca ti-ai tras un forum foarte tare. Ce putin numele e demn de prestatiile tale.
Da si tu un link, ceva, sa intram toti talentatii deodata.

Catholica.ro - saitul saptamani !
 

Pentru catolicii activi pe acest forum dar si pentru cei care au o viziune asemanatoare, va prezint o recomandare catholica.ro:

http://www.catholica.ro/2009/10/27/s...hexaimeron-ro/

"saitul saptamanii" a stat in topul catholica 6 luni de cand a fost postata prezentarea.

Despre atei si toanele lor ...
 

Felicitam administratorul crestin ortodox punct ro, pentru atitudinea ferma si hotarata cu care a inchis topicul
"despre atei si toanele lor" , apreciem ca aceasta atitudine se va extinde si asupra tuturor celor care au o viziune diferita de administratorul acestui forum complex.

Suntem convinsi ca toti userii incomozi vor fi blocati in momentul in care vor folosi cuvinte de lauda la adresa ortodoxiei, deoarece conducatorul acestui forum are o viziune si o strategie metafizica pe care noi nu o vom putea intelege sau explica vreodata.

_______
P Tutea: "Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă ...

... Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba. Eu când discut cu un ateu e ca şi cum as discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor."

Konjiro,

Nu stiu daca se va realiza. Ceea ce am sustinut eu este ca nu stim daca se va realiza curand, asa cum sustinea cineva pe forum. Si nu stim nici daca se va realiza.
In afara de asta, eu nu ma adresam dvs., ci celui care a scris mesajul, adica Dumitru 73.
Eu am spus doar ca momentul realizarii, daca va avea loc vreodata, tine doar de speculatii ieftine, si nu de cunostinte aprofundate, pe care nici eu si nici altii nu le au.

Despre teoria Big-Bang ...
 

Universul nostru e clar că nu a ieşit din nimic, toată lumea ştie că nimicul nu putea naşte decât tot nimic (Ex nihilo nihil...) Chiar şi doi din cei care au generat această teorie, recunosc că au redus universul la mărimea unei particule pentru că, după Guth: "Eşti ispitit atunci să faci un pas mai departe şi să speculezi că întreg universul a evoluat literalmente din nimic" şi Tryon afirmă chiar: "...că universul nostru a avut ca origine fizică o fluctuaţie cuantică (?!?) a unui adevărat vid preexistent, sau a stării de nefiinţă". Deci am recurs la ideea că am ieşit din alt bob de univers abia contractat. Dar problema se permută în acesta: acel preunivers din ce a ieşit? Dacă a ieşit din altul de din-naintea lui atunci problema se mută la infinit şi e tot nerezolvată. Ba, în plus, se iveşte o altă anomalie mai aberantă: dacă universurile au fost ciclice dintotdeauna, atunci implicit materia ar trebui să fie infinit cantitativă pentru a nu se consuma în cicluri. Dar acest fapt nu ar mai fi permis ciclicitatea universului!

Observaţiile au convins pe astronomi că Big Bang-ul nu a avut posibilitatea să fabrice suficientă materie pentru a conduce universul spre un colaps gravitaţional. Se presupune că materia din univers contribuie cu o zecime-două la densitatea necesară pentru a opri expansiunea universului. De aceea, susţinătorii modelului de univers închis, căutând să explice cum colapsul, "marea prăbuşire", ar putea avea loc, au început să caute celelalte nouă zecimi lipsă din masa universului , adică ~9•10^55 kilograme ca să arate că se poate opri expansinea!

Se poate pune întrebarea: cui îi foloseşte o falsă demonstraţie? Astfel s-a presupus existenţa unor "particule", numite neutrini, neutri din punct de vedere electric. Numărul lor estimându-se la 500 milioane/m3 (pe oricare metru cub!). Neutrinii trebuie: să se mişte liber prin univers, scăldându-l şi penetrând orice corp; să aibă toţi viteza luminii; să aibă potrivit teoriei relativităţii lui Einstein masă când stau pe loc (dacă i-ai putea opri), şi masă zero când se mişcă cu viteză relativistă (a luminii). Vă amintim că acestea sunt particule ipotetice! Cu toată silinţa care şi-au dat-o astronomii, nu au reuşit să descopere nici un neutrin! Nici să creeze vreunul pe cale experimentală în 5 acceleratoarele de particule. Dar totuşi le presupun cu încăpăţânare existenţa.

O teorie geometrică a gravitaţiei propusă de Albert Einstein, apare în 1916 sub numele de teoria relativităţii generalizate, care avea să încerce să rezolve conflictele apărute între teorie şi observaţie, privind curbarea razelor de lumină la trecerea pe lângă soare şi încercarea de a demonstra teoria unificării forţelor gravitaţională şi electromagnetică într-o singură forţă. În anul 1919 un student la Universităţii Kaliningrad, Theodor Franz Eduard Kaluza observând că teoria relativităţii generalizate, a unui spaţiu 4 dimensional nu explică teoria unificării forţelor în superforţă, a propus suplimentarea acestui spaţiu cu o a cincea dimensiune. Dar această idee nu a fost adoptată, pentru că nu explica curbura razelor de lumină în apropierea Soarelui.

Ca o consecinţă a acestei teorii, a existenţei stringurilor, este imposibil să se satisfacă simultan principiile mecanicii cuantice şi ale relativităţii restrânse fără ca dimensiunea spaţială în care se deplasează stringurile să fie aleasă la o valoare particulară. Astfel s-au considerat spaţii multidimensionale mergând până la spaţiul cu 10 dimensiuni. Se mai caută încă masa lipsă într-o serie de teorii nedemonstrate şi candidaţi stranii cum ar fi: existenţa monopolilor magnetici (care au ieşit din modă), "stele bosonice", "pepite de quarkuri", "materia obscură" şi "materia întunecată"

Planetele din sistemul nostru solar se presupune că s-au format prin atracţia gravitaţională, exercitată de soare asupra uriaşilor meteori din preajmă, sau dintr-o astfel de ciocnire a lor. Acest model întâmpină şi el destule inexplicaţii:
• Concentrarea a 98% din momentul unghiular al sistemului solar în planete, în timp ce 99.8% din masa sistemului solar este concentrată în Soare;
• Înclinaţia extremă a orbitelor lui Mercur şi Pluton, cât şi aceea a asteroizilor, meteorilor şi a cometelor faţă de planul eclipticii Soarelui;
• Rotaţiile axiale retrograde ale lui Uranus şi Venus. Faptul că o treime din sateliţii planetari au orbite retrograde faţă de sensul de rotaţie a planetelor de care aparţin, etc ...

S-a presupus că "satelitul natural" Luna s-a desprins din Pământ. Exista multe ipoteze privind formarea "satelitului", care pot fi grupate în patru mari categorii: ipoteza desprinderii din Pamânt, a captarii, a acretiei si a unui impact de dimensiuni gigantice. Ipoteza desprinderii din Terra si a acretiei nu pot fi dovedite ca fiind fizic posibile. Celelalte doua au si ele o probabilitate extrem de redusa. Practic, nici una dintre ipotezele formulate nu explica în mod satisfacator prezenta Lunii alaturi de Terra, acest lucru ramânând în continuare un mister (incredibilă constatarea oamenilor de "stiintă")

a. Ipoteza desprinderii din Pamânt a fost formulata în 1879 de George Darwin (cel de al doilea fiu din cei zece ai celebrului Charles Darwin). Ea porneste de la ideea ca la începutul formarii sale, Terra se rotea extrem de repede (cu o perioada de 2 – 3 ore), ceea ce a dus la aparitia în sectorul ecuatorial a unei proeminente. Aceasta a devenit instabila si s-a desprins. Teoria desprinderii din Pamânt poate explica diferentierile chimice dintre cele doua corpuri ceresti, dar nu si problemele de dinamica. Conform legii conservarii momentului cinetic, viteza de rotatie a sistemului Pamânt – Luna (sistem format din miscarea de rotatie a Terrei si cea de revolutie a Lunii) ar fi trebuit sa fie mult mai mare decât este în prezent.

b. Ipoteza captarii (Cloud, 1968) presupune formarea Lunii în sectorul asteroizilor. Acum circa 3,9 mld. ani, distanta dintre cele doua corpuri a devenit suficient de mica pentru ca satelitul sa poata fi captat. Probabilitatea unui astfel de scenariu este însa extrem de redusa. Trecerea de la o orbita initiala heliocentrica, de forma parabolica (relativ la Terra), la cea geocentrica, eliptica actuala, necesita o frânare extraordinara a vitezei de deplasare pe orbita a Lunii, ce ar fi dus la topirea suprafetei lunare, datorita unor maree cu amplitudini de peste 200 km.

c. Ipoteza formarii concomitente a celor doua corpuri prin procesul de acretie nu poate explica diferentierea chimica mare, în special de ce Luna prezinta un continut mult mai scazut în fier (10 % din masa lunara) si elemente usoare (Na, K cu 0,07 %) comparativ cu Pamântul.

d. O a patra ipoteza a câstigat un mare interes cu ocazia conferintei Hawaii (1984). Cu aceasta ocazie a fost revitalizata ideea mai veche a aparitiei Lunii ca urmare a unui impact meteoritic extrem de violent ce ar fi avut loc în perioada de început a evolutiei Pamântului (idee formulata initial în 1946). Aceasta ipoteza pleaca de la ideea unei rotiri initiale mai lente a Terrei. Coliziunea cu un corp de dimensiuni planetare ar fi accelerat perioada de rotatie a planetei. Obs: Ipotezele de mai sus asupra originii Lunii au fost extrase din cursul de Geografie fizica generala al Prof. univ. dr. Iuliana Armas.

Spre surprinderea savanţilor, structura geologică şi chimică a rocilor de pe Lună este distinct diferită de cea a rocilor de pe Pământ. Luna şi Pământul au structuri diferite şi deci origini diferite! S-a presupus că Luna ar fi fost o planetă ce gravita în jurul Soarelui şi la un moment dat aceasta şi-ar fi părăsit orbita, atrasă fiind de gravitaţia Pământului. În urma măsurătorilor s-a constatat că Luna se depărtează de Pământ cu 3-6 cm în fiecare an.

Ce spune probabilistica ?
 

Moto: Dacă haosul ar crea din întâmplare ordine, atunci în următoarea clipă ar face iar dezordine, căci prin definiţie haosul este opusul ordinii!

La întrebarea: "Ce a fost înainte de Big Bang?", unul dintre cei doi teoreticieni ce au enunţat modelul inflaţionist şi anume E.P.Tryon, a răspuns: "eu ofer modesta mea părere că universul este pur şi simplu unul din acele lucruri care se petrec din când în când", cu alte cuvinte, ceea ce a creat lumea a fost probabil întâmplarea. Menţionăm că o succesiune de întâmplări, axiomatic nu are la început o cauză, nu deţine un plan al desfăşurării întâmplărilor şi nici nu urmăreşte o finalitate.

Presupunând, foarte optimist, că procesul de organizare a materiei de la apariţia sa în univers şi până acum, s-a desfăşurat în paşi succesivi reuşiţi, fiecare pas având generoasa şansă de reuşită de 1/2 (adică ori da ori ba), o să aproximăm numărul de reuşite ce le-ar fi făcut întâmplarea pentru a crea ceva. Aproximarea se poate face cu ajutorul probabilisticii.

Probabilistica studiază procentual şansele producerii unui fenomen, sau a modificării unui corp, raportat la un număr de încercări sau raportat şi la legile imuabile ce îl guvernează. Astfel, dacă vom nota cu A şi B două elemente ce stau împreună, ele se pot aşeza în două moduri: AB şi BA. De aici se vede că compusul AB are o şansă din două sau 50% să fie aflat. Dacă notăm trei elemente toate neapărat legate cu: A, B şi C, există şase ordini de a le găsi grupate: ABC, ACB, BAC, BCA, CAB şi CBA. Din acest şir, o singură ordine ce ne-ar interesa (de ex: CAB), o aflăm cu o şansă din şase posibile sau procentual 16,(6)%.

Cifrele din calculul de mai sus cresc alarmant de mult pe măsură ce numărul de elemente creşte şi el. Această creştere numindu-se factorială. De exemplu pentru 9 elemente avem 9!=362.880, pentru 10!=3.628.800 etc... Există o teoremă a probabilisticii care spune că dacă universul are o vârstă mai mare de 20 miliarde de ani (vom presupune cu indulgenţă că are 30 miliarde de ani şi anume 10^18s), are 10^87 particule ce ar putea interacţiona între ele, iar fiecare interacţiune ar dura a miliarda parte dintr-o secundă (10^9 interacţiuni =1s), atunci am avea un număr total de posibile întâmplări de 10^18 x 10^87 x 10^9 = 10^114. Conform acestei cifre, dacă un fenomen are o probabilitate de a se întâmpla mai mică de 1/10^114, acesta nu a avut şi nu va avea loc nici unde şi nici o dată.

Se observă că neşansa, ca acest univers să se fi format în acest fel, este mult mai mare şi anume de la 10^114 (cât i-ar fi trebuit minim ca să se întâmple cumva, cândva), la 10^118 este cale lungă; cifra din urmă fiind de 10.000 de ori mai mare în neşanse decât prima!

Ce deducţii se pot face ?
 

Moto: Nici o teorie cu privire la evoluţia cosmosului nu este pe deplin satisfăcătoare şi aici se închide şi modelul standard Big Bang care ne pune în faţa unor întrebări şi probleme fundamentale - Weisskopf

În aspectul său bizar, procesul inflaţionar tot nu explică de ce materia a rămas uniformă şi în urmă, formând atâtea roiuri de galaxii peste tot ?
Cum de forţa gravitaţională s-a desprins din superforţă şi sfidându-se pe sine şi-a schimbat sensul după care şi-a revenit ?
Cum de s-a răcit brusc universul punctiform? Din ce a apărut superforţă neexistând particule? Ce a produs energia din început dacă mai apoi s-a convertit în materie? Cum a apărut acea energie din infinitatea vidului doar într-un punct şi nu dispersat? Cum de a apărut la această densitate sau cantitate, respectiv cu această temperatură?

Toate cele trei forme ale entropiei se opun modelului de autoevoluţie a universului. A treia, a informaţiei, în felul următor: cum s-a conservat informaţia ce învaţă materia să aibă aceeaşi formă în tot universul? Adică orice atom - de hidrogen, heliu, clor, etc...- să fie la fel în orice "colţ" al universului. Asta se vede din analiza spectrală a radiaţiei de rezonanţă emisă de materie, care are valoare fixă, la fel şi oriunde pentru fiecare element chimic în parte. Cum de nu ştie hazardul să inventeze noi tipuri de particule, sau de ce nu apar şi astăzi "ad hoc" acele presupuse superparticule din protounivers (numite de teoreticieni WIMPS - de la particule masive care interacţionează slab)? De unde a apărut şi în ce constă tiparul legilor fizice şi al materiei?

Recapitulând, universul nu a ieşit de la sine din nimic şi nu a ieşit nici din altul, nu e nici ciclic şi nu e nici veşnic, pentru că - potrivit fizicii actuale - el se răceşte şi se disipa sub formă de lumină, căldură şi lucru mecanic. Întrebarea fundamentală nu e din ce a ieşit universul, ci e de ce nu au o explicaţie plauzibilă cei ce declară că ştiu, fiindcă că el (Universul) totuşi există? Dacă declarăm că ştim, dar nu facem dovada ştiinţei noastre, atunci ne place să scriem poveşti, ca apoi ascultându-le tot noi să exclamăm: ce frumoasă pledoarie (păcat că nu e adevărată)! S-o credem numai pentru că e atât de complicată!

Dacă unii susţin în continuare ideea alegerii întâmplătoare a stării iniţiale a universului, ar trebui să afle că însăşi noţiunea de întâmplare îşi pierde sensul. Ea are sens numai atunci când există variante posibile şi mecanism de alegere. Dar unde erau înscrise variantele dacă universul nu exista încă? Şi care a fost mecanismul de alegere?

Numărul savanţilor ce susţin nejustificat teoriile unui model inflaţionar este minoritar comparativ cu numărul savanţilor ce concluzionează că, prin necesitate logică, trebuie să existe (după cum au numit-o ei) o forţă ordonatoare de univers, sau o minte a universului (Mind of Univers), sau The Cosmic Conscience, sau o Cauză Primară, etc... Din respect pentru efortul depus de unii din aceştia, e greu să nu-i clasifici drept pseudosavanţi, ori neserioşi iar teoriile lor cosmologice pot fi considerate fara sa gresim drept pseudo-stiinta.

În 1875 J. C. Maxwell scria: "descoperim stele atât de îndepărtate încât nici un obiect material nu a putut trece vreodată de la una la alta, şi totuşi această lumină ne spune că fiecare dintre ele este construită din molecule de acelaşi fel ca cele pe care le găsim pe pământ! Nu poate fi găsită nici o teorie a evoluţiei care să explice similaritatea moleculelor. Pe de altă parte, egalitatea exactă a fiecărei molecule cu toate celelalte de acelaşi fel îi dă caracterul esenţial al unui produs creat şi exclude ideea existenţei ei eterne şi de sine stătătoare" După câte se considera actualmente, rezultatul este şi astăzi acelaşi pe care l-a dedus Maxwell: toţi electronii sunt pretutindeni aceiaşi, toţi protonii sunt aceiaşi, şi aşa mai departe. Ne-ar trebui o teorie foarte sofisticată care să ne explice de ce este aşa. Modelul creaţionist, desigur, ne spune de ce este aşa!

Ce e mai vrednic să presupunem că există: "Nimicul a tot creator de materie" sau "Creatorul a tot puternic"?
În concluzie, haosul nu poate naşte decât haos, iar armonia presupune o cauză continuă, ordonatoare şi de susţinere a tot ce există. Dumnezeu a creat întregul univers şi El l-a creat uni-vers (un vers, o lege), nu multi-vers, în cele şase zile ale Facerii.