ar fi bine sa iei niste lecitina pentru ca vad ca nu m-ai tii minte ceea ce scrii in propriul mesaj.Uite ce mi-ai cerut: "În schimb, tu nu-mi poţi indica un verset al VT care să poruncească ura şi uciderea vrăjmaşului".Ti-am postat ceea ce mi-ai cerut, un verset care sa arate o porunca pentru uciderea vrajmasului. In schimb m-ai exista asa ceva in NT, in Legea lui Hristos? NU!

In porunca "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie" (Iesirea 21:24-25) unde este esenta Legii: IUBIREA? Hristos cand a venit a invatat altceva. Daca primim o palma sa intorcem si celalalt obraz:
"Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt". (Matei 5:38-39)
Mai e valabil atunci "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"?
PS: si aici Hristos a citat tot din traditia evreiasca?


arata-mi UN SINGUR VERSET in care Hristos a spus raspicat sa tinem sabath-ul. Hristos a criticat public de multe ori poporul evreu si mai ales fariseii pentru modul superficial in care aplicau legea. Cum se face ca nu i-a criticat pentru modul in care tineau sabath-ul mai ales ca fariseii introdusesera anumite norme la sabath: cati pasi puteai sa faci in acesta zi, etc. care nu se gaseau in lege? De ce?

cum ar fi?

Minciunile astea functioneaza la adventistii tai , insa aici nu.
Sa clarificam : Ereticii sunt numiti in Sfanta Scriptura "lupi grei" - Fapt.Ap. 20,29-30 ; "vipere care nu vor sa auda" Ps 57 ; "izvoare fara apa" si carora li s-a pastrat "intunericul cel nepatruns" 2Petru- 2; "serpi cu venin pe buzele lor" Ps. 139,3 ; "pleava luata de vant" Osea13,3.... deci nu inteleg de ce ar trebui sa fiu prieten cu un eretic ? (eretic care este demigrat si de catre Sfanta Scriptura).
Sfanta Traditie nu spune sa urasti (daca ma insel , arata-mi unde scrie in Sf. Predanie asa ceva), si din nou nu scrie nicaieri ca trebuie exterminati , ci trebuie sa nu-i luam in seama.
Sfanta Traditie spune sa nu vorbesti cu ei , si sa nu intri in casele lor de adunare. Si nu vad nimic rau in asta avand in vedere ca si Sfantul Apostol spune : "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. (Tit 3,10-11)

Alin, gandesti superficial. Daca tu ai un copil si iti moare de foame inseamna ca e vina lui ca nu a cautat cum trebuie. Logic, nu?
Nu toti pot cauta singuri; nu atunci cand nu stiu deosebi stanga de dreapta si nu pot merge pe picioarele lor. Lor trebuie sa le bage cineva in gura. Mai tarziu, dupa ce se inalta putin, s-ar putea sa se descurce... Si aici intra si copiii trupesti si copiii in credinta.

"Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propovăduitor? "

Cum, Alin?

Aproape necunoscuta. Am trait printre ortodocsi, am relationat cu ei si am discutat cu ei. Nu multi au duhovnici. De fapt am aflat de pe forumuri ca exista o relatie cu duhovnicul...

Am auzit si eu de astfel de biserici. Un inceput bun. Iata si ceva despre misiunea ortodoxa in lume:

http://radio.logos.md/?p=597

Citat: "Congo sta mai bine cu ortodoxia decat Moldova" (!!)

De, nu cred ca BO ar fi fost multumita ca np sa faca in scoli cateheze. Ar fi trebuit sa se lupte mai intai cu ortodocsii. Asa ca mai bine fac in Biserici pentru cine vrea sa vina. Dar se fac scoli duminicale si cateheze destule. Din acest punct de vedere ortodocsii au de invatat de la np. Daca esti onest vei recunoaste.

Nu dau vina pe Dumnezeu, ci pe noi, crestinii, care nu stim sa ne organizam si nu avem nici macar dragostea sa o facem. Ma includ si pe mine aici.

Ai oarecum dreptate.
Eu imi vad vina si imi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. Insa se pare ca BO nu are solutii pentru vina mea. Nu mai mult ca altii. Imi mai ramane nadejdea in Dumnezeu...

Se mai vorbeste iarasi despre faptul ca cei ce cauta ar trebui sa citeasca multitudinea de carti care exista. Aceste carti sunt foarte bune in cazul in care omul cauta informatie. Insa exista mult mai multe feluri cautari, iar una dintre cele mai arzatoare este nevoia de mantuire uneori imediata dintr-un anume pacat. De exemplu demonizatul din Gadara, raul de el...nu a avut vointa sa citeasca carti sau sa caute preoti. Insa Iisus a inteles ca nu putea sa ii ceara asta si l-a mantuit de demonii care il posedau, ca sa poata citi si el carti mai apoi. Sau macar sa inteleaga ce se predica.
La fel, leprosii sau parintii cu copii demonizati. Nu au fost trimisi intai sa se asigure ca tin la litera credinta (pe care nici nu o cunosteau), ci li s-a venit in intampinare rezolvandu-li-se o problema stringenta. Iar asta a adus credinta in inimile lor. Mai departe au putut cauta si ei.
Lui Iair ii murise fetita. Ce carte ar fi trebuit sa citeasca pentru a si-o primi inapoi?


In Biserica de astazi este din fericire destula informatie scrisa. Insa nu mai sunt oameni care sa mai adune demonizatii de prin morminte si sa invie mortii, fizici sau spirituali. Caci celor care au capul mare de informatie le lipseste practica si trairea cu Hristosul care invie morti si vindeca boli (trupesti, sufletesti si spirituale).

Ai dreptate, trebuia să fiu m-ai (sic!) specific: "poruncă pentru ucidere" ca făcând parte dintr-un set de legi. Ai fi putut aduce ca dovadă şi porunca dată lui Avraam pentru uciderea fiului său.

Vezi, aici faci greşeala, căci pui în aceeaşi oală toate legile. Să nu amestecăm legea Decalogului cu legile jertfelor, ori legile sanitare. Ce-mi citezi tu face parte din legile civile date pentru bunul mers al societăţii din vremea aceea. Nu uita în ce context se afla societatea la data aceea. Ce s-ar întampla dacă astăzi o ţară ar decreta cu literă de lege "Cui i se ia cămaşa, are obligaţia să dea şi haina". Îţi imaginezi că în scurt timp acea ţară ar deveni patria hoţilor...

Normal că nu mai e valabil! Şi nu doar din punct de vedere creştinesc (respectiv al învăţăturii lui Hristos), ci şi din punct de vedere al Codului Penal din ţările secularizate. Dacă scoţi un ochi, trebuie să plăteşti îngrijiri medicale, despăgubiri şi eventual să faci şi puşcărie.


De ce eşti absurd? Ce sens avea o asemenea "răspicare" într-o societate în care toţi evreii ţineau sabatul (ba chiar şi străinii din casele lor, conform poruncii), iar Hristos Însuşi îl ţinea dând exemplu personal? Ar trebui şi eu să te întreb când a spus Hristos "răspicat" să nu ne închinăm la chipuri? În acea vreme se închina cineva la icoane ori statui, în afară de păgâni? NU!

I-a criticat, oridecâteori prin exemplu personal a încălcat aceste prescripţii ale lor. Aminteşte-ţi doar câte vindecări a efectuat în sabat, dând şi explicaţiile de rigoare.

Poţi începe chiar cu cele două exemple citate deja: duminica şi icoanele. Sunt acestea biblice şi hristice? A cerut Hristos vreodată să păzim duminica? A cerut El vreodată să ne închinăm la icoane?

Ai o modalitate foarte subiectivă de a aduce "clarificări", concret: pentru tine orice creştin care nu este ortodox este eretic! Ce s-ar întâmpla dacă fiecare confesiune creştină ar cere membrilor ei să blasteme ori să se arunce anatema asupra confesiunilor ("eretice") din care au plecat respectivii? Dacă citim atent pesajul din Tit 3, "omul eretic" descris acolo, face parte chiar din biserica sfătuită să-l mustre.

Doriana apreciez onestiata ta.
Constat ca observatiile tale sunt pertinente si binevenite. Ortodoxia inseamna sfintenie... nu vorbe goale. Ortodoxul care se ascunde in spatele cuvintelor invataturii ortodoxe se aseamna fariseilor si carturarilor care stiau corect invatatura lui Moise insa doar vorbeau despre ea si nu doreau sa o implineasca in Adevar.
Dupa cum spun Sfintii Parinti si filocalia, ortodoxia se popovaduieste duhovniceste (prin conclucrarea cu harul Duhului Sfant)... si doar daca este nevoie se folosesc cuvinte. Si demonii cred si se cutremura... si ei vorbesc cuvantul evangheliei... insa nu implinesc nimic, nu conclucreaza cu harul Duhului Sfant, ei doar doresc sa strabe Adevarul (care implica atat intelesul cuvantului cat si fapta).
Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov... sunt doar doua exemple elocvente.


Biserica Ortodoxa, Sfintele Taine sunt depline... insa asta nu implica mantuirea, sfintenia implicita a tuturor membrilor ci doar ca ei au aceasta posibilitate. Nici preotii nu sunt scutiti de judecata... ba mai mult judecata lor va fi si mai aspra caci "celui ce mult i s-a dat mult i se va cere" si "sluga care a stiut si nu a facut mult va fi batuta".

"Nu tot ce imi zice Doamne Doamne se va mantui... ci cel ce face voia Mea, cel ce asculta Evanghelia si o implineste" spne Domnul ... in practica (duhovnicesca in primul rand si apoi fizica)... si aceasta se reflecta in fapte, caci ceea ce este omul in interior se vede in faptele sale care sunt urmare a gandurilor inimii.
In inima omului (cugetul inimii) poate sa imparateasca fie Dumnezeu fie patimile si demonii si astfel apare: satanofilia, satanolatria, satanomorfia...

Filocalia este elocventa in acest sens.

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace.

Domnule "o suta fara unu" apreciez tenacitatea si ravna cu care luptati pentru a obtine o confirmare a credintei dvs.

Va rog sa imi permiteti sa fac urmatoarea remarca: considerati ca justificarea credintei dvs bazata pe "prinderea in cuvant" (infrangerea in cunostinte biblice) a unor crestini ortodocsi care "au dinti de lapte si nu se pot hrani cu hrana duhovniceasca" este elocventa, eshaustiva, pertinenta? Poate multumi constiinta dvs o asemenea victorie?

Cu toata onestitatea afirma ca "intrecerea" "lupta" onesta intre invataturile crestine pentru a afla care este deplina si care este eronata trebuie sa se dea numai si numai in sfintenie, in roadele conlucrarii cu harul Duhului Sfant.
In acest sens consider pertinenta abordarea teologica a Sfantului Ilie Tesviteanul care nu s-a lansat in discutii teologice cu reprezentatii cultului lui Baal si nici cu cei ai dumbravilor astartei (in total 850)... ci el, insuflat de duhul lui Dumnezeu a spus: sa lucram cu harul lui Dumnezeu si sa vedem roadele lucrarii. Si poporul a vazut ca rugaciunea Sfantului Ilie, izvorata din sfintenie a fost ascultata... chiar daca a avut cuvinte putine dar pline de iubire si de adevar... iar rugaciunea mincinoasa si eronata... multa vorbarile a teologilor si preotilor lui baal si ai dumbravilor astartei este stearpa si curata inselare.

Asadar sa luam aminte. Har si pace. Domnul Dumnezeu sa ne mantuiasca si sfintii sai sa ne aduca si pe cei dintre noi ce ce suntem ologi si nu mai putem veni singur la Hristos Iisus... (pilda de Duminca aceasta cu cei patru prieteni care il aduc pe olog la Hristos sa fie tamaduit, sa fie si el un om normal... si ologul a fost iertat si vindecat. Muti pot tamadui, vindeca boli trupesti si sufletesti... insa doar Dumnezeu poate ierta pacatele, Doar Iisus Hristos Manutieste si ne da viata cea adevarata in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine. Doar El poate ierta si tamadui. Amin.)

Domnule Eugen, scopul meu nu este de a "obţine confirmare" a credinţei (confesiunii) mele din partea celorlalţi. Îmi este suficient să ştiu că această confirmare mi-o conferă Scriptura şi învăţătura Domnului Hristos.

Dacă ar exista o "victorie", aceasta ar fi doar a Duhului Sfânt, nu a mea personală. Şi apoi... de ce să-mi mulţumesc conştiinţa? Adică să mi-o mint, sau ce? Cei cu care discut pe acest forum nu-mi par deloc a fi nişte "prunci" în ale cunoştinţelor teologice (ca să rămânem doar la acest aspect) - iar acest lucru ar putea fi socotit pe bună dreptate în defavoarea lor.

Sunt de acord cu ce spuneţi, dar vedeţi dvs... sfinţenia şi harul nu prea se pot demonstra pe forum, cel mult lipsa acestora transpuse în cuvinte (înjurături, imprecaţii, ocări, minciuni şi aspre judecăţi). Nu ne cunoaştem, suntem nişte anonimi, nişte simple nick-uri, astfel că singura modalitate în a demonstra justeţea unei poziţii teologice, rămână însăşi teologia; o teologie bazată pe Scriptură (spunem noi), ori pe Scriptură şi Sf. Tradiţie (spuneţi dvs.). Dacă noi avem o poziţie greşită, ne-o puteţi reproşa cu Scriptura în mână.

Ilie a fost un mare profet şi reformator al poporului, din nefericire noi nu ne putem asemăna cu el; putem totuşi pe baza Scripturilor (ce includ şi Evanghelia- nescrisă la data aceea) să somăm poporul: "Până când aveţi de gând să mai oscilaţi între două păreri!?" (cf. 3 Regi 18,21)

Amin, Aşa Să Fie!

Hai că aici a fost frumos. Păi de ce să fiţi judecaţi numai după ce vreţi voi?

Nicidecum... caci credinta adevarata nu inseama vorbe ci conlucrare cu harul Duhului Sfant si din sfintenie se vad faptele credintei adevarate. "Si dracii cred si se cutremura" si au Biblia in mana. De aceea "Sola Scriptura" este straina de ortodoxie... in ortodoxie noi putem afirma eventual "sola sfintenia" adica conclucrarea cu harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus care se vede numai in faptele omului sunt dovada faptului ca "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine".
Ce om intreg l-a minte ar contrazice viata (si implicit invatatura) Sfantului Serafim de Sarov, sau a Sfantului Spirdon sau a Sfantului Luca al Crimeei... si exemplele ar continua.

Intreb retoric, nu considerati furibund, patetic si inutil ca contrazicei orodoxia in litera "sola scriptura" si nu in sfintenie?

Sfantul Grigorie Palama spune: "orice cuvant are cuvant de impotrivire insa viata nu".

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca unicul Mantutor: Iisus Hristos.

Consider aceasta afirmatie impertineta atat din puct de vedere scripturistic cat si din punct de vedere al harului lui Dumnezeu intru Hristos Iisus.
Hristos Iisus insusi spune: "fapte mai mari decat ale mele le vor face cei ce traiesc in Mine caci EU ma duc la Tatal si va voi trimite Duhul Sfant care va va invata TOATE" evident ca invatatura nu se limiteaza la niste cunostinte intelectuale, ci include si conlucrarea cu harul Duhului Sfant care se vede in faptele omului spre slava lui Dumnezeu si mantuire personala in primul rand si a oamenilor.

Sfantul Serafim de Sarov afirma: "Dobanditi Duhul Sfant si multi din jurul vostru se vor mantui..."

Asadar sa luam aminte. Har si pace Domnul sa ne daruiasca.

Aiurea, esti abonat la o interpretare a Scripturii si traiesti o grava confuzie intre invatatura profetilor mincinosi care stau la baza cultului adventist si Sfanta Scriptura.

Se poate reprosa dar nu celor orbi si surzi, atat timp cat auzi doar ce vrei si intelegi doar ce vrei nu ti se poate demonstra nimic.



Exemplu tipic neoprotestant de falsificare a Scripturilor.

Bagam o mare vrajeala din burta si pe urma trantim la sfarsit un citat din Scriptura care chipurile ne-ar face mare destepti si cunoscatori ai Scripturii si ar da chipurile cuvintelor noastre blegi greutatea Sf. Scripturi.

Unde scrie in Sf. Scriptura ca s-art fi duelat crestinii cu Scriptura?

Ei ascultau de autoritatea Sf. Apostoli, ori voi nu aveti nici o legatura si nici partasie cu Sf. Apostoli, voi ascultati doar de prorocii vostri mincinosi, lupi imbracati in piele de oaie: Miller, Ellen White si altii care i-au ajutat in raspandirea minciunii.

Si pentru cultul tau, nu face parte din "Babilon" orice biserica crestina care nu este adventista?

Nu asa scrie in materialele de propaganda care le dati membrilor vostri?

Pana si "fratiorii" vostri in pseudo-sola-scriptuira ii anatemizati si considerati apostaziati pentru ca n-au cazut in plasa sa urmeze "solia" adventista.

Analogia este imperfecta, vorbim aici de adulti in toata puterea, nu de copii de gradinita care vezi Doamne, nu au avut parinti sa-i puna pe calea cea buna.

Inca o data vorbim de adulti normai nu de copii sau persoane cu handicapuri grave.

Cu tot acordul in privinta celor trupesti si a copiilor trupesti - total dezacord in ceea ce priveste cele duhovnicesti.

Cu toate ca ti-am mai dat niste exemple despre cautari si false cautari, care au trecut se pare pe langa urechile tale, am sa-ti mai zic vreo doua.

Este o poveste, din "spiritualitatea" orientala e drept, dar care se potriveste si in cazul tau.

Vine un mare "cautator" asa ca tine, la un mare maestru si-si spune oful: "Maeste, l-am cautat pe Dumnezeu peste tot, nu l-am gasit, dvs. sunteti ultima speranta".
Maestrul: "Nu te pot ajuta"
Cautatorul: "Vai cum nu, sunteti ultima speranta, de unde sa stiu daca nu ma veti invata", incep lamentari..
Maestrul: "Bine, ma mai gandesc, este o zi calda, vino cu mine si hai sa facem o baie".
Ajung astia la un rau, se baga in apa si brusc maestrul il apuca pe "Cautator" si il baga cu capul sub apa. Asta mai sa se inece..se zbate..asta nu-i da drumul. Cand sa-si dea duhul, il scoate de sub apa si ii zice:
"Vezi, cand ai sa-l cauti pe Dumnezeu la fel de intens cum cautai aerul cand erai sub apa, sigur ai sa-l gasesti".

Acum si inca una reala de data asta, de la o fata "pocaita" care am cunoscut-o (cvasi)intamplator.

Pai cum s-a "pocait" ea? Dupa N rautati a ajuns si la ea funia la par si a ajuns in pragul sinucierii, ei bine a intrat chipurile intr-o biserica sa incerce si varianta cu Dumnezeu. Crezi ca a intrat acolo cu pocainta si inima smerita?
Nu, astepta covorul rosu si s-a simtit teribil de deranjata ca nu stiu cine i-a atras atentia asupra tinutei si mai stiu eu ce.
Si de acolo a ajuns binenteles intr-o secta neoprotestanta si imi pvoestea cum ea din mare pacatoasa a ajuns sa vorbeasca pe strada oamenilor despre Dumnezeu si toti o cunosc de fata credincioasa si mare evanghelista.
Ce bine, ai sa zici tu, l-a gasit totusi pe Dumnezeu.

Ei bine, fals - face parte dintr-o secta "Copii lui Dumnezeu" sau ceva de genul care au un control f. strict asupra membrilor ei, toata corespondenta care inta si iese este filtrata iar printre metodele de "evanghelizare" nu este exclusa ceva de genul la "prostitutia sacra".

La atata pocainta, asa "Dumnezeu", asa credinta.

Si inchei cu un al treilea exemplu din ortodoxie, Sfanta (pe antunci pacatoasa) Maria Egipteanca care dupa ce ajunsese la Ierusalim vanzandu-si trupul a zis hai sa intre si ea intr-o biserica.
Si nu reusea cu nici un chip, desi in jurul ei erau zeci si sute de oameni care intrau si ieseau, ea cu nici un chip nu reusea sa intre in Biserica, pana nu si-a inteles pacatele (tocmai prin acest refuz) si s-a pocait.

Vai, ai spune tu, ce crestini rai, pai de ce nu i-au deschis usa si facut cale larga sa vina ea la Dumnezeu?

Oare ce se intampla daca intra fara nici un obstacol de la bun inceput?
Se uita si ea pe pereti, face o inchinare formala probabil si mergea mai departe in pacatele ei.

Cam asa este si cu Biserica autentica, poti sa fii (fizic, baptismal) in ea, si totusi departe de ea.
Poti sa o cauti, dar daca nu pui in fatza pocainta atentica ci confortul sufletesc, nu ai sa o gasesti.

Nu stiu daca poti intelege diferenta dintre cele doua categorii.

Ambele pornesc poate de la o nenorocire, de la sentimentul de vina. Cel care cauta pocainta gandeste: "pun viata mea in schimbul iertarii". Nu ii este teama nici de preot, nici de recunoasterea cu voce tare a pacatelor sale.

Celalalt, vrea sa fie iertat dar cat mai repede si cu cat mai putin efort si daca se poate, sa nu afle nimeni ce a facut la viata lui. Si atunci se duce la mincinosul care cu Biblia in mana ii spune ca Dumnezeu l-a iertat instant pentru ca chipurile i-ar pare oarecum rau.

De smiorcait oricine poate, dar in nici un caz n-ar da ca Zaheu jumatate din averea sa saracilor si i-ar despagubi pe cei inselati, Doamne fereste sa-si pateze onorabila imagine public spunand cuiva ce a facut, Doamne fereste sa faca un canon pe viata cu toate ca a luat viata de om, etc.

Uite si un cuvant din Scripturi: "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".

Nu cred ca a venit cineva cu pocainta spre Biserica si n-a aflat pana la urma Biserica ci si-a gasit sfarsitul intr-o secta oarecare.

Sa fim seriosi, doar de propovaduitori nu duce lipsa lumea actuala.
Nu sunt inca pe toate drumurile dar repet, cine cauta gaseste.
Asta daca nu cumva Mahomed are pretentia sa vina muntele la el ca pe el il dor picioarele sa mearga pana la munte.

Si chiar acum dupa ce ai aflat ce si cum inca zici ca aia erau ortodosi..
Mai sa fie..

Dar dintre ei nu ai auzit de nimeni care sa mearga pe la manastiri?
Nu te-a ros si pe tine curiozitatea sa mergi sa vezi ce se intampla pe acolo, sa intrebi oamenii aia ce fac acolo?

De o mie de ori mai bine o liturghie + o predica chiar si submediocra decat o facultate de teologie neoprotestanta.

Si diavolul stie sa citeze din Scriptura, dar o face spre pierzare nu spre viata vesnica.

Cuvintele, fie ele si din Scriptura, fara Har nu fac doi bani.
Iar acolo unde nu este Biserica ci antinomul ei - ereticul, nu este nici Har.

Serios.
Chiar si acum, tot te plangi ca un copil care chipurile nu poate merge pentru ca nu i se pune zaharelul sub nas.
Trist, ce pot spune..

Harul presupune conlucrarea cu vointa omului.
Ori daca vointa nu este, nici Har nu este.

Nu după ce vrem noi, ci după ce vrea Dumnezeu. Ai vreo dovadă că în Ziua Judecăţii Dumnezeu ne va judeca după Tradiţie?

Nu, dar sunt convins (aşa cum Sfinţii noştri ne învaţă) că nu vom fi judecaţi NUMAI după Scriptură.

Sper că ştiţi că "Sola Scriptura" nu presupune "a avea Biblia în mână", ci mult mai mult decât atât: a avea credinţa bazată pe învăţăturile ei; a te prinde cu putere de făgăduinţele lui Dumnezeu cuprinse în paginile ei şi nu pe făgăduinţele omului; a respecta poruncile lui Dumnezeu din Biblie şi nu ale omului. Iar dacă ştiţi, pot îndrăzni a afirma că în cuvintele dvs. subliniate se cuprinde o amară constatare...

Constatarea la care făceam referire mai sus se poate transforma în cruntă dezamăgire descoperind că sfinţenia aceasta e un pisc pe care n-au urcat decât câteva persoane, milioane de ortodocşi nereuşind să facă altceva decât să dănţuiască la poalele lui în jurul unei artistice reprezentări daurite. Iată aici un motiv serios Pentru ce pleacă oamenii din Bisericile istorice...

În cazul acesta, vă rog să-mi iertaţi impertinenţa, n-am ştiut că sunteţi un "mare profet şi reformator al poporului". Îmi retrag cuvintele şi corectez: "Eu nu mă pot asemăna cu Ilie, care a fost un mare profet şi reformator al poporului". Sper doar cu ajutorul Domnului şi prin harul Său să pot şi eu odată urca pe munte pentru a nu mai contrazice "orodoxia" (sic!).

Evident. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dacă e chiar atât de "aiurea", te invit la un experiment: facem tabula rasa, punem deoparte toate scriserile Ellenei White pe de o parte şi toată Sf. Tradiţie pe de altă parte. Apoi, doar pe baza Sfintelor Scripturi vedem ce mai rămâne din adventism şi din ortodoxie. Te prinzi la un asemenea experiment "Sola Scriptura"? Rupem amândoi "abonamentele" şi doar pe baza a ce "stă scris" ne justificăm poziţiile confesionale. Singura interpretare permisă va rămâne interpretarea Scripturii făcută de ea însăşi.

Unde anume în frază ai găsit exemplul de "falsificare a Scripturilor"?

Dar cine a cerut un duel? Cei ce se duelează urmăresc moartea adversarului, aici ambele părţi doresc viaţa (şi încă "viaţă din belşug"! Ioan 10,10.)... sau... nu?

Legătură nu avem niciunul: nici de sânge, nici de naţie, nici de cultură. De părtăşie nici atâta! Vorbeşte cineva cu ei? Se întreţine frăţeşte cu ei cineva? Îşi trasmit unul altuia sentimente, gânduri, experienţe? Probabil singura legătură şi părtăşie ce ar putea fi invocată e prin Iisus Hristos, prin învăţătura Lui transmisă până la noi...

Dumnezeu ne judeca dupa cum am conlucrat cu harul Sau conform mantuirii primite in dar. Cum am inmultit talantul mantuirii, viata duhovniceasca prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus? Ce roade ale sfinteniei am adus?

Evident ca Sfanta Traditie, folocalia tocmai despre viata duhovniceasca vorbesc... cum poate omul sa se lupte cu patimile sale si cu atacurile demonice care il impiedica pe om sa il lase pe Hristos Iisus sa se salasluiasca in el... pe scurt filocalia descrie drumul pe care oamul poate ajuge la starea mantuirii, sfinteniei desavarsite: indumnezeirea cad poate marturisi "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine". Evident ca filocalia se bazeaza pe Sfanta Scriptura, pe Hristos, pe mantuirea primita in dar, pe experienta sfinteniei oamenilor care au ajuns la nivelul indumnezeirii prin har... pe scurt: pe conlucrarea cu harul Duhului Sfant.

Asadar sa luam aminte. Domnul sa ne daruiasca har si pace.

P.S. In urma judecatii, multi vor observa ca s-au osandit pe ei insai la starea de moarte vesnica duhovniceasca... chiar daca au avut Bilbia in mana (insa s-au bazat exclusiv pe literea ei si nu pe Duhul), insa nu au conlucrat mantuirea cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus, nu au rodit sfintenia in faptele lor... caci ei au fost asemenea demonilor care "cred si se cutremura" dar nu asculta de Dumnezeu, nu fac voia Lui caci Hristos ne cheama la sfintenie, la desavarsire, la indumnezeirea prin har: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarisit este" Izvor al: sfinteniei, bunanatii, intelepciunii este doar Dumnezeu.

Eu n-am găsit aşa ceva în "materialele de propagandă date membrilor", tu ai găsit? Spusesem mai ieri-alaltăieri că în "Babilon" ar putea fi până şi adventişti. Depinde ce comportament alege fiecare în raport cu acest înşelător "vin al Babilonului"...

Dar după ce? Bănuiesc că după fapte (faptele cerute de Scriptură), că doar nu după Coran!

pe scurt: dupa modul in care am acceptat darul mantuirii, am acceptat sa conlucram cu harul lui Dumnezeu "mantuirea noastra cu frica si cutremur", dupa cat de mult putem afrima: "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni). Evident ca acestea se oglindesc in starea de sfintenie a omului, vadita exclusiv in conlucrarea cu harul lui Dumnezeu care implica conlucrarea mintii (gandurile, voia) si infaptuirea acestor lucrari.

era vorba de o porunca pentru uciderea vrajmasului si din cate stiu eu Isaac nu era vrajmasul lui Avraam

TOATA legea a venit prin Moise, data de Dumnezeu desigur, inclusiv decalogul care este o mica parte a legii. "Sa nu furi" este o porunca din decalog dar este si o porunca a legii civile asa cum era "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"-conform gandirii adventiste. Atunci de ce pe una o respectam si pe cealalta nu? Cine incalca o porunca din lege, le incalca pe toate nu?

aici sunt de acord cu tine


daca era atat de importanta ziua sabatului ar fi trebuit sa spuna

dar nu i-a criticat pentru faptul ca adaugasera cu de la sine putere anumite traditii la sabath cu toate ca in alte dati i-a criticat pe farisei ca parasisera spiritul legii pentru traditii batranesti. Daca era atat de important sabath-ul cu siguranta ca Hristos ar fi spus ca trebuie respectat asa cum spune legea, dar nu a facut-o

Hristos nu a spus sa ne inchinam IN FATA icoanelor lui Dumnezeu, dar nici NU a spus sa N-O FACEM.Ortodocsii se inchina lui Dumnezeu in fata reprezentarii chipului Sau. Cu toate ca Dumnezeu a spus in decalog sa nu ne facem chipuri cioplite a tot ceea ce se afla in cer si pe pamant, tot EL i-a poruncit lui Moise sa faca chivotul legii cu 2 heruvimi pe capac, catapeteasma (draperia) care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor din templu avea gravate pe ea chipuri de ingeri. Ba mai mult in Sfanta Sfintelor Solomon pusese 2 ingeri care stateau cu aripile intinse si formau un fel de acoperis pentru chivotul legii. TOATE aceste reprezentari nu erau chipuri cioplite? Sarpele de arama ce a fost amice? Noi ortodocsii cand ne inchinam in fata icoanelor nu spunem: ICOANA AJUTA-NE sau ICOANA MILUIESTE-MA ci spunem DOAMNE AJUTA-NE asa cum evreii se inchinau in templu lui Dumnezeu dar in fata catapetesmei cu ingeri pe ea si in fata chivotului legii pentru ca NU ne inchinam icoanelor ci lui Hristos care e reprezentat pe ea.
In legatura cu duminica ea eate o zi de bucurie pentru noi ortodocsii fiind ziua invierii lui Hristos. Primul cuvant pe care l-a spus Hristos dupa inviere oamenilor (femeilor mironosite) a fost Bucurati-va!. Asta facem si noi, ne bucuram de ziua invierii urmand porunca lui Hristos: Bucurati-va!

Cred ca cel mai bine limpezeste lucrurile chiar invatatura de credinta ortodoxa (Catehismul Ortodox). http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ala-80574.html

Postez cateva scurte fragmente:
"Legea Vechiului Testament cuprinde porunci morale, ceremoniale si civile, date cu scopul de a intretine comuniunea dintre credincios si Dumnezeu si a pregati pe credinciosi pentru rascumpararea lor prin Hristos. Poruncile ceremoniale, cultul religios al poporului evreu, care doar preinchipuiau lucrarea mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, fiind - cum spune Sfanta Scriptura - numai "umbra bunurilor viitoare" (Evr. 10, 1), au incetat odata cu venirea Mantuitorului."

Au ramas insa poruncile morale, care formeaza partea cea mai insemnata a legii Vechiului Testament. Acestea au fost descoperite de Dumnezeu treptat, prin diferiti alesi ai Lui si indeosebi prin poruncile date lui Moise. De aceea, legea morala a Vechiului Testament se mai numeste si legea mozaica. Legea aceasta este cuprinsa pe scurt in cele 10 porunci dumnezeiesti - Decalogul - descoperite de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai (Iesire 20).

Poruncile au fost scrise de insusi Dumnezeu, pe doua table de piatra. Prima tabla cuprinde cele dintai patru porunci, despre datoriile catre Dumnezeu, iar a doua tabla cuprinde celelalte sase porunci, despre datoriile fata de aproapele. Legea morala a Vechiului Testament incepe, deci, cu Dumnezeu si cu datoria de a-L iubi, si se incheie cu pofta rea a inimii si cu datoria de a nu o lasa sa prinda stapanire in om. Cu aceasta se spune ca toata plinirea legii pleaca din dragostea catre Dumnezeu, iar calcarea ei, din pofta rea a inimii care uita de Dumnezeu.

Decalogul este cea dintai lege scrisa a Vechiului Testament si, totodata, cea mai inalta lege morala data pana la Domnul nostru Iisus Hristos. Ea ramane valabila pentru toate timpurile, fiindca cele 10 porunci sunt poruncile legii firesti, pe care Dumnezeu le aduce la cunostinta credinciosilor intr-un chip mai limpede si mai hotarat.

21. Cele 10 porunci stau la temelia vietii morale a crestinului?

Da. De aceea, pentru a sti cum sa-si intocmeasca viata potrivit vointei lui Dumnezeu, pentru a-si castiga mantuirea, crestinul trebuie sa cunoasca si sa pazeasca cele 10 porunci."

Cred ca totul este foarte clar. Toate cele 10 porunci, fara exceptie (inclusiv porunca a IV-a, referitoare la pazirea zilei a saptea) trebuiesc pazite.

Noi crestinii ortodocsi dorim si traim inca de pe acum in ziua a 8-a (viata vesnica intru Hristos prin harul Duhului Sfant) al carei inceput este ziua inveirii Domnului (prima zi a saptamanii) caci "Aceasta este ziua pe care a facut-o DOMNUL sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea" (Ps 117) caci in aceasta zi trebuie sa "intocmim sarbatoare (Sfanta Liturhghie, Sfanta Euharistie) pana la altar" (Ps 117)

Asadar sa luam aminte. Har si pace sa ne daruiasca Domnul.

Am inteles. Practic, traiti cu gandul la vesnicie, ceea ce este foarte bine.

Dar, cu porunca scrisa de Insusi Dumnezeu, in piatra, cum ramane? Ce facem cu pazirea zilei a saptea (singura zi a saptamanii, sfintita si binecuvantata de Dumnezeu)?

Domnule "mistret" nu traim cu gandul (visand, imaginandu-ne cum ar fi...) la intalnirea cu Hristos Iisus, ci in fiecare prima zi a fiecari saptamani (serbam invierea Domnului) Duminica (insa nu doar atunci, ci mai ales atunci) ne adunam la Sfanta Liturghie pentru ca impreuna cu preotul (preotii) slujitor(i) al Sfintelor Taine ale lui Hristos Iisus (caci ei sunt "iconomi ai Sfintelor Taine ale lui Dumnezeu" Corinteni) sa ne facem "partasi dumnezeiestii firi"(II Petru 1) prin impartasirea cu adevarat trupul si sangele Domnului caci in EL "locuieste trupeste toata deplinatatea dumnezeirii" (Coloseni 2,9).
Astfel avem o cognitie reala a conlucrarii cu harul lui Dumnezeu, noi nu traim nici in trecut, nici in viitor unirea deplina cu Hritos Iisus, ci inca de acum "lucram cu frica si cutremur mantuirea noastra" (Filipeni) cu ajutorul lui Hristos Iisus caci "fara EL nu putem face nimic" (Ioan 15).
Astfel la Sfanta Liturhjie noi martursim: "Hristos Iisus cel invitat este in mijlocul nostru si va fi" caci "Hristos Iisus si astazi si ieri si in veci este acelasi" (Evrei 13,8)

Litera... si duhul.
Dumnezeu a spus ca evreii sa serbeze iesirea din robia egipteana in ziua sabatului si astfel a fost aleasa ziua de sambata (ziua a 7-a a saptamanii) caci Dumnezeu s-a ohnit in acea zi... Iisus Hristos a fost in mormant in acea zi. Intr-adevar, sambata este o zi de doliu, o zi de odihna in care Domnul este in mormant.

Pe noi crestinii, Iisus Hristos ne-a scos dintr-o robie mult mai cumplita: robia mortii duhovnicesti (patimile si pacatele) si robia atacurior demonilor. De aceea noi serbam ziua invierii Domnului Iisus Hristos, ziua cand ne bucuram de intalnirea cu EL inviat. Duminica este ziua bucuriei, ziua fericirii in care nu ne odihnim in sensul de nelucrare... ci ne odhnim in Hristos Iisus cel inviat, ne odhinim in harul Dumnezeiesc si pacea pe care ne-o daruiste Hristos Iisus la Sfanta Liturghie.

Asadar sa luam amine... Pace tuturor. Domnul sa ne daruiasca har si pace.

P.S. scuze pentru completarile uterioare.

Se pare ca incurcati lucrurile. Sfanta Scriptura si Catehismul Ortodox nu desfiinteaza pazirea celor 10 porunci dumnezeiesti. Dimpotriva, ne indeamna sa le pazim (pe toate), iar in ceea ce priveste porunca a patra, iata ce spune invatatura de credinta ortodoxa:

"126. Care este porunca a patra?

Porunca a patra este aceasta: "Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o" (Ies. 20, 8-11).

127. Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata doua lucruri, si anume: datoria muncii in timpul celor sase zile ale saptamanii si datoria de a sarbatori ziua a saptea, ca zi de odihna, inchinata Domnului.
"

Am citat din Catehismul Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html).

Observati adevarata motivatie a pazirii poruncii referitoare la ziua a saptea? Este vorba despre o sarbatoare a creatiei impreuna cu Creatorul. Credeti ca doar pentru evrei a facut Dumnezeu cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele? Sau, pentru evrei s-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea (ca sa ne dea un exemplu suprem)?

Stimabile mistret, am rugamintea sa nu mai irosesti inutil energia cu interpretari ad litteram ale Sfintei Scripturi... incercand sa demonstrezi in cuvinte ca invatatura ortodoxa este eronata.
Inteleg ca ai optat pentru invatatura adventista. Este alegerea ta.

Daca insa consideri ca poti "invata carte (pe)", poti da "sfaturi" Sfintiilor Parinti, parintilor filocalici... celor care au atins sfintenia pe cel mai intal nivel: indumnezieirea si acest lucru s-a reflectat in viata lor, in gandirea (invatatura) si faptele lor... poate ar trebuie mai intai sa vezi un pic ce a facut si face cu harul lui Dumnezeu: Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Luca al Crimeei, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Spiridon... si multi alti sfinti.

Noi crestinii ortodocsi traim viata duhovniceasca intru Hristos Iisus prin colucrarea cu harul lui Dumnezeu dupa indrumarea (invatatura si lucrare) lor (Sfintii Parinti)... a celor care arata inechivoc prin sfintenia vietii lor marturisirea: "nu mai traiesc eu ci Hristos Iisus traieste in mine" (Galateni)

Unde ati gasit vreo interpretare de a mea? Eu, doar am postat niste invataturi din Catehismul Ortodox, cu care sunt intrutotul de acord.


.Eu nu sunt de acord cu invataturile dvs., pe care am incercat sa le combat cu invatatura ortodoxa (din care am citat si cu care sunt de acord).


Am optat pentru invatatura corecta, dupa Sfanta Scriptura. Si, astfel de invatatura gasesc si in Catehismul Ortodox. Nu inteleg de ce dvs. nu va place ceea ce spune Catehismul Ortodox.

Şi toate acestea de unde le aflăm, nu din Scriptură? Ba da, aproape mot a mot...

Evident ca din Sfanta Scriptura insa nu in mod eshausitv... caci filocalia confirma inechivoc invatatura Domnului Iisus Hristos, Evanghelia care implica Sfintenia, mantuirea pe cea mai inalta trepta: indumnezeirea prin har.

Sitimabile... am rugamintea sa nu incerci divagatii si expuneri tendetioase.
Catehismul ortodox este inechivoc in ceea ce priveste Sfanta Liturhgie si importana zilei de Duminca in cultul ortodox.

P.S. Astfel de rastalmaciri tendentioase puerile ale invataturii ortodoxe nu merita atentie... nici macar aici.

De aceea mi-am şi făcut mea culpa. Nu are rost să mai discutăm.

Principiile Decalogului existau şi înainte de Sinai, inclusiv cel care condamna furtul (şi crima, şi adulterul, etc.). Unele din acestea se regăsesc în legile civile ale diferitelor ţări, cu atât mai bine. Dar porunca "ochi pentru ochi" era exclusiv o poruncă ce ţinea de legea civilă (astăzi nu mai e valabilă), ea găsindu-se în diverse forme în societatea sclavagistă a vremii (Codul lui Hammurabi, Codul Atenian al lui Solon, ori Legea celor XII Table din Dreptul Roman).

Ai pervertit dinadins cuvintele sf. ap. Iacov! Ori te-ai rătăcit căci nu cunoști Scriptura... nu știu care din ipostaze e mai rea! Contextul în care Iacov scrie aceste lucruri, este contextul Legii Decalogului (căci dă și două exemple din această Lege. Iacov 2,10.11), tot acolo numind Decalogul ”Lege Împărătească” și conținând principiul esențial ”să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” existent în Scriptura Vechiului Testament.

Porunca a IV-a nu era mai importantă ca a II-a și decât oricare din cele 10. Asta scoate în evidență ap. Iacov că oricare din ele e la fel de importantă, călcarea uneia ducându-ne la osândă ca și călcători ai întregii Legi.

Normal că n-a interzis! Era la mintea cocoșului, din moment ce a interzis toate reprezentările în scop de închinare. În vechiul Israel și pe vremea Domnului Hristos NU EXISTAU ICOANE (reprezentări în scop de închinare). Oare când o să înţelegi acest lucru?

Erau reprezentări, dar nu reprezentări(1) în scop de închinare(2), aşa cum interzicea porunca a II-a. Cine v-a învăţat pe voi să păziţi doar jumătate din textul poruncii? Cum m-ai cataloga pe mine dacă aş păzi doar jumătate din porunca a VI-a (În loc de "să nu ucizi", eu să citesc şi să respect "să ucizi")?

Şarpele de aramă a fost un fel de reprezentare(1) a lui Hristos, dar nu în scop de închinare(2). Evreii nu trebuiau să se închine şarpelui, când au făcut-o, se numeşte că erau idolatri şi reprezentarea a fost distrusă, cunoşti episodul... Aşa că atenţie! Folosirea inadecvată a reprezentărilor lui Hristos poate transforma închinătorul în idolatru.

Argument de tot plânsul! Şi grecii când se închinau înaintea statuii lui Zeus, nu spuneau "Mărită statuie a lui Zeus, ajută-ne!"

Şi mai jalnic argument! În Sfânta Sfintelor, oamenii de rând şi preoţii nu aveau acces. Doar marele preot intra şi doar o dată pe an!

Ziua învierii lui Hristos în acel an a fost 16 Nisan- zi de Paşte. Dacă aveţi sărbătoarea Paştelor (care ziceţi că nu e în amintirea ieşirii din Egipt, ci în amintirea Învierii Domnului), ce rost mai are sărbătoarea duminicii?

În ce "altă evanghelie" ai citit basmul acesta? Femeile mironosiţe n-au auzit asemenea cuvinte de "Bucuraţi-vă!", ba dimpotrivă, s-au înspăimântat şi au plecat îngrozite de la mormânt.

Paradoxul acesta e un motiv de perpetuă uimire: săptămâna de 8 zile, sextetul de 7 voci şi duzina de 13 bucăţi... Doamne fereşte-ne!

De confirmat o confirmă... pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale... şi acolo parţial. De exemplu, bazaconia asta de "ziua a 8-a" m-a dat grămadă! De unde au mai scos-o, din ce puţuri ale gândirii abisale?

Bun, pana la urma cum vezi tu calea spre mantuire? Ca nu te inteleg. Ar trebui ca adevaratul cautator, ca dovada ca el cauta cu adevarat, sa citeasca sau sa intrebe pe preoti? Iar crestinul, in afara de a lucra pentru el insusi ar trebui sa astepte sa fie intrebat, eventual sa scrie carti? Sau la ce e bun un crestin care cunoaste?

E doar o analiza la rece; o simpla observatie. Chiar daca as vrea sa ma plang nu as face-o inaintea ta, si cred ca stii de ce. Faptul ca nu vad zaharelul la tine nu inseamna ca nu se gasesc alte solutii.

Bun zis ! Pe vremea vechiului Israel si pe vremea lui Iisus Hristos nu existau icoane - pentru ca inca se aflau in legea veche. Insa pe vremea primilor crestini si ai Apostolilor au existat icoane : Sfantul Apostol Evanghelist Luca a pictat prima icoana. Iar aceasta afirmatie se afla in istoria Bisericii (Sfanta Traditie). Iar noi ortodocsii (cat si catolicii) avem mult mai multa incredere in scrierile Sfintilor Parinti decat in minciunile ereticilor.
Avem incredere in Sfintii Parinti pentru ca ei au trait in perioada Sfintilor Apostoli. Iar Sfintii Parinti nu aveau de ce sa introduca in Biserica icoanele - in cazul in care icoanele reprezentau idoli.
Evreilor le era interzis sa il picteze pe Dumnezeu , pentru ca ei nu stiau cum arata Dumnezeu. Sfintii Apostoli l-au vazut pe Dumnezeu , si deci si-au permis sa picteze icoane.
Pana cand nu vor intelege lucrul asta, adventistii ?


Dumneata stii diferenta dintre adorare si cinstire ?
Avem voie sa-l adoram doar pe Dumnezeu. Insa cinstim Biserica ,sfintii, icoanele ,Crucea, si toate cele sfinte.

Sarbatoarea Duminicii reprezinta o aducere-aminte (pomenire) a Invierii Domnului.