Mihnea Dragomir |
17.03.2013 21:50:06 |
Marea problema politica a legionarilor a fost, inca de la inceput, dificultatea de a-si gasi aliati politici. Acest lucru s-a datorat faptului ca erau din afara "establishmentului", asa cum am aratat. Faptului ca se plasau la extrema, solutiile preconizate fiind descrise de Conu Iancu drept "vad enorm si simt monstruos". Faptului ca, pana la urma, politica este arta compromisului, iar legionarii nu straluceau la acest aspect.
Intr-o prima etapa, ei se aliaza cu gogo-cuzistii. Intr-o a doua, spera sa se alieze cu taranistii (tot ce au obtinut fiind, insa, un pact de neagresiune electorala). Intr-o a treia, au sperat la o alianta sincera cu Antonescu (si, prin acesta, la sustinerea lui Hitler). Dar iluzia nu a durat decat 5 luni.
Faptul ca legionarii nu si-au gasit niciodata vreun aliat de platforma a dus la impasul din 1937 si, implicit, la dictatura carlista. Atunci, pentru prima data, legionarii au castigat alegerile. Dar au castigat o majoritate relativa. Parlamentul s-a tot sucit sa secrete un guvern, iar legionarilor le-a lipsit tupeul hitleristilor, care, ajunsi in exact aceeasi situatie, au dat foc Reichstag-ului. Pescuind cu remarcabila maiestrie in acele ape tulburi, Regele a concluzionat ca partidele sunt impotente. Drept care le-a dizolvat. La urma urmei, ce atatea partide ? Unul si bun. Asa a aparut Frontul Renasterii Nationale. Comandantii legionari, aceia care nu fusesera inca asasinati de liberali, si-au reluat locul obisnuit in inchisori. Aceeasi soarta au avut-o si activistii mai mici, ca Mircea Eliade, bunaoara.
Dar, dupa nici trei ani, legionarii aveau sa-si ia revansa intrucatva. Ei, dupa ce Regele a reusit contraperformanta sa cedeze Basarabia si buna parte din Ardeal fara sa traga niciun glonte, vor fi principalii artizani ai inlaturarii lui Carol. A existat un moment delicios, anecdotic. In Piata Palatului legionarii stransesera 100 000 de manifestanti care cereau, furios, plecarea Regelui. Legionarii l-au insarcinat pe generalul Cantacuzino "Granicerul" sa negocieze cu Regele. La intoarcere, Horia Sima l-a intrebat pe general ce anume a cerut Regele ca sa plece. Cu ochii in pamant de rusine, generalul Cantacuzino a raspuns: "a cerut niste bani...".
|