Iata si o doamna

Poeta Zorica Lațcu, maica Teodosia.

Drept ai răspuns...Pr Serafim Popescu.

Nici mie nu-mi pare.

http://s13.postimage.org/59wxifqmb/joc1234.jpg
O fi si acesta Valeriu, dar mai degraba aduce cu Valeriu Gafencu, decat cu Valeriu Anania.
[IMG]http://s7.postimage.org/6vvvg3fxz/images_CAT5_NG82.jpg[/IMG]


Iata cum arata Valeriu Anania pe vremea cand era tanar student
[IMG]http://s12.postimage.org/poz3q16ix/foto.jpg[/IMG]

si aici in ultimii ani din viata
http://s9.postimage.org/kcgsc9k8b/images_CA9_AWI6_C.jpg

O poezie care imi place foarte mult - imi pare a fi o prelucrare crestina a scenei din Eneida, in care regina Dido ii povesteste suroriii sale despre strainul oaspete Aeneas care a fermecat-o:
Zorica Latcu - Un oaspe

[COLOR=#422817]Strainul, care-aseara a poposit la noi,
L-am ospatat cu paine, cu vin si cu masline.
I-am asternut in graba un pat de frunze moi,
N-am intrebat nici cine-i si nici de unde vine.

Facuse cale lunga, strainul, pana-n sat.
Cu poala hainei mele i-am sters de praf piciorul.
Ulei de levantica pe plete i-am turnat,
Cu vin batran si dulce umplutu-i-am ulciorul.

Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tariilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel strabun;
Oare vreun zeu sa sada pe prispa casei noastre?

El mi-a vorbit, dar nu stiu, surioara, ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvantul,
Ca murmurul de ape, ca freamatul de sus
Din pomi cu floarea alba, cand ii adie vantul.

Spunea despre iubirea cea fara de pacat,
De-o patima, curata ca flacara de soare,
Despre o jertfa sfanta pe-altarul nepatat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.

Si mi-a patruns in suflet si chipul lui cel drag,
Si vraja nesfarsita din vorba lui domoala;
In linistea de seara torceam fuioru-n prag.
Si lacrimi mari cazura din ochii mei in poala.

Strainul, care-aseara a poposit la noi,
Mi-a tulburat odihna cu sete negraita.
Am stat o noapte-ntreaga amandoi.
Dar el nu-ntinse mana spre floarea daruita.

Cu dragoste de frate mi-a multumit, in zori,
Cand a plecat + strainul + pe drumul ud de roua.
Si mi-au ramas in urma, ca mirosul de flori,
Cuvintele lui stranii si blande: +Pace voua+.

L-am urmarit in zare, cu gene arse-n plans,
Privind lumina alba cum ii juca in plete
Si asternutu-i moale cu dor in pumni l-am strans,
Lasand mireasma calda de frunze sa ma-mbete.[/COLOR]

Alte poezii aici - http://www.versuri-si-creatii.ro/poe...latcu-6zucdzd/

Urmatoarea poza, Mirela!

Și de la mine tot o doamnă!

Eu am luat poza de pe blogul

http://corortodox.blogspot.ro/2011/0...-pedrumul.html

Posibil să-i fi încurcat autorul/compilatorul materialului respectiv.

Uite un motiv bun să mă retrag din jocurile astea, până nu începe să-mi placă!

Și cine e ”doamna”? :4: ...un indiciu primim?

Maica Siluana Vlad (n-am sesizat din prima că întrebarea anterioară era de fapt o ironie amicală).

Distracţie plăcută în continuare!

Corect, dânsa este !