[quote=Corinusha;573148]
De fapt, e respect pentru cine, nu pentru ce. Pentru credinta si valorile familiei si/sau prietenilor care fac botezul, nunta etc.

QUOTE]

Tocmai credinţa şi valorile acestor prieteni sunt sfidate. Eu personal aş aprecia mai mult un prieten care, la invitaţia mea de a fi naş copilului ar spune cu sinceritate că este ateu şi nu vrea să fie doar suport pentru lumânare, decât un ipocrit, martor mincinos şi viclean la creştinarea copilului meu.

Nu toata lumea e creştin practicant ca dvs...

De fapt, în opinia mea, sfidezi prietenul cu tot cu credinţele lui dacă refuzi să iei parte la creştinarea copiilor lui (nu mă refer aici neapărat la postura de naş) că deh, eşti tu cu 2 perechi...

Şi dacă, ca şi creştin zici crezul în locul copilului (că până la urmă asta fac naşii la botez, în credinţa ortodoxă) şi copilul ăla devine ateu, nu înseamna tot că ai minţit? Că se zice că ajunge credinţa părinţilor şi a naşilor pentru botez, se consideră automat că şi copilul crede (deşi nu are cum). În fine, ideea e c tot minţit ar fi şi în situaţia dată de mine.

Nu, nu se zice că ai minţit, ci că nu ţi-ai făcut datoria asumată la botezul pruncului.

Adica, altfel spus, tu ai datoria să îl obligi pe copilul ăla să creada. Cum faci asta? Copilul ăla creşte, iar crescând, exista posibilitatea să nu mai creada (pentru asta pot fi varii motive care nu ţin de educaţia primită). Există şi posibilitatea să revină la credinţă sau păurşi simplu să creadă toată viaţa. Dar acum mă refer l cei care devin atei, sau măcar creştini ca mulţi alţii, doar cu numele.
Atunci cum se numeşte ce ai făcut la botez? Nu avem de undeşti cum evoluează/involuează credinţa unui om, nu avem cum, decât dacă îl ţinem captiv într-o bulă de cristal, fără contact cu lumea exterioară, ceea ce e imposibil.

Ăsta e motivul pentru care nu îmi place ideea ca la Botez să jure credinţă alţii în locul copilului (da, ştiu, aşa e procedura de acum cineştiecâte sute/mii de ani). Poate ajunge un jurământ strâmb, ceea ce e o încălcare a poruncilor lui Dumnezeu şi iaraşi nu e bine.

Sunt diverse situaţii şi experienţe cu privire la desfăşurarea activităţilor şcolare, influenţate atât de profesori cât şi de elevi.
Copiii mei sunt încântaţi de orele de religie. Pe lângă activitatea desfăşurată în clasă, au fost de-a lungul timpului multe activităţi interesante pentru ei, la care au participat împreună cu profesorii lor de religie.
Iată câteva dintre acestea: participare şi obţinere rezultate foarte bune la concursul "Sfinţii, prietenii copiilor"; festivitatea de premiere a avut loc într-una din bisericile din cartier, prilej cu care am văzut mulţi copii, împreună cu părinţii lor, bucurându-se de premii şi aprecieri. Parohia a oferit copiilor şi profesorilor pelerinaje gratuite la mănăstiri din ţară.
Deasemenea, de-a lungul timpului, copiii au realizat la orele de religie diverse desene, picturi - de ex. icoane pictate pe sticlă, foarte frumoase- ce au fost expuse în biserică. Nu vă mai spun cu câtă bucurie participă când sunt invitaţi să cânte în corul bisericii, sau să strângă şi să împartă lucruşoare pentru alţi copii.

Ma bucura sincer atitudinea ta. Evident ca nu ai gresit cu nimic. Intr-adevar, respectul meu este pentru cine, nu pentru ce. Nu atac persoana, ci opinia acestuia; si nu am nicio problema cand propria-mi opinie este atacata.

Foarte rar exista cazuri in care diverse interpretari ies din sfera opiniilor inofensive, iar o manifestare a acestora poate deveni nociva pentru mine sau chiar pentru societate. Evident, sunt subiectiv atunci, dar asta nu ma opreste sa reactionez puternic cand consider ca este cazul.

As corecta putin afirmatia ca nu sunt impotriva credintei. E o nuanta aici. Categoric nu sunt impotriva dar, de cele mai multe ori eu ridiculizez credinta. Nu ii confer statutul special, de adevar suprem, solicitat de catre multi. Pentru mine nu este un subiect tabuu. Nu sunt impotriva, in sensul in care sa imi pierd cumpatul si sa dau foc bibliei, sa scuip icoane si sa arunc cu pietre catre altar. Un ateu nu se defineste atfel. Sigur ca poate exista un astfel de specimen, cu probleme grave la mansarda.
...In schimb, opiniile religioase, ca orice alte opinii, sunt supuse din plin ridicolului. Banuiesc ca, in ochii unui crestin ortodox sunt la fel de ridicole fecioarele ce ii asteapta pe martirii jihadisti in Paradis, cartile de tarot, Marte in conjunctie cu Jupiter care anunta belsug, vampirii, varcolacii si multe altele. Eu le am pe alea pe lista, plus astelalte :)).

Nu sunt impotriva exercitarii credintei. Dimpotriva! Acesta este un drept fundamental si, personal, sunt dispus sa lupt, chiar cu arma in mana in cazuri extreme (ISIS sau alte mizerii asemanatoare), pentru ca semenii mei sa-si mentina acest drept. Nu are nimeni dreptul sa ne impuna ce sa credem si cum sa ne manifestam, atata timp cat nu sunt incalacate alte drepturi. Evident ca aceasta atitudine merge in ambele sensuri si se poate rasfrange uneori asupra credinciosilor.

Cu alte cuvinte, dreptul la credinta si exercitarea acesteia nu este superior dreptului meu la libera exprimare. Ai dreptul sa faci hore in jurul altarului, pomeni, sa versi putin vin pe pamant, in numele mortilor, in exact aceeasi masura in care eu am dreptul sa ridiculizez aceste actiuni. Sub nicio forma asta nu ma face pe mine mai destept si pe tine mai prost sau viceversa.

Mesajul meu a fost, si este inca, unul de indemn la toleranta.

Ia mai citeşte frazele lăsate de mine şi vezi ce nu "se pupă".
În tot acest timp voie să nu te cred nici măcar cât negru n-am eu sub unghie.

Nu aţi înţeles. Ideea este că eu prefer adevărul, atât să-l spun cât şi să-mi fie spus. Când ţi se propune să fii naş ortodox pentru copilul unor prieteni, te documentezi puţin, să vezi cam ce presupune asta. Dacă ştii că eşti ateu, atrage-le atenţia, nu-i minţi, lasă-i să caute un alt naş, mai bun.

PS: Nu toată lumea este creştin nepracticant.

Cred ca toata lumea din biserica stia ca sunt ateu. Pentru rudele mele, dar in special pentru fini, asta conteaza mult mai putin decat alte lucruri. Ei pun accentul pe moralitate, comportament, maturitate, intelepciune, altruism etc.. Sunt multe alte principii care primeaza pentru ei. Nu sunt la fel de interesati ca si tine sa cred in ceea ce cred si ei, sau daca stiu sa pup icoanele cum trebuie.

Fa un exercitiu d-ala specific crestinesc: uita-te adanc in sufletul tau si vezi daca nu cumva nu vrei sa ma crezi, mai degraba decat sa nu ma crezi.
Nu e problema mea ca opinia pe care mi-am exprimat-o nu se pupa cu cea a antihristului despre care ai fost prevenit de mii de ori :))).