Foarte miscatoare aceste cuvinte ale Sf. Ioan de Kronstadt. Cat de usor ne putem face astfel placuti lui Dumnezeu.
Multumesc pentru citat, Marina!

despre simplitate
 

"Simplitatea este starea morală a omului care se mişcă esential si sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca si în estetică, înseamnă linie mare. Liniile mari dau sensul făpturii, liniile mari constituesc.
Simplitatea ca stare morală este o stare originară, legată de începutul fiintei. De aceea Evanghelia, cartea simplitătii şi a permanentei vorbeşte de simplitate în legătură cu copilul şi profetul. Fiind originară, simplitatea este o stare a firii, o stare a celor care păstrează legătura cu Dumnezeu.
Nefiind legată de poverile podoabelor inutile, simplitatea dă omului un echilibru interior, o tărie şi o mare stăpânire de sine. Omul simplu rămâne cu sine, curat şi întreg, liber de elementele inutile, adăugate, exterioare. Omul simplu trăieşte vieata din plin şi firesc; o trăieşte astfel pentrucă este în ea.
Simplitatea dă o sigurantă şi o certitudine interioară adevărată, dă putere de depăşire a contingentelor şi viciilor apăsătoare. Pe calea simplitătii omul se împlineşte pentrucă trăieşte firesc şi esential.
Simplitatea este starea morală prin care o seamă de taine ni se deschid. Firescul şi armonia ei o fac să rodească şi pe o altă dimensiune a vietii, aceea a , orizontului deschis. Sensul vietii este prins mai uşor şi mai adevărat de omul simplu decât de omul complicat, pentrucă cel dintâi păstrează legătura, directă cu viata, are totodată simtul realitătii aparente şi tainice. A fi simplu înseamnă a fi in vieată, a fi în vieată înseamnă a-i trăi şi cunoaşte sensurile. Sensul vietii nupoate fi prins stând în afara ei, călcând un drum artificial. Omul simplu trăieşte cu ochii în distantele mari ale lumii.
Din aceste elemente şi înfătişări ale simplitătii întelegem cum acela care trăieşte cu adevărat în simplitate ajunge să trăiască şi în lumină, în frumusete. Fiinta sa interioară, aparent mică, are dimensiuni foarte mari, neîntelese de acei care judecă după criteriile civilizatiei burgheze. Omul simplu ajunge să cunoască adâncurlle şi să cuprindă lumea, să se înrădăcineze în loc rodnic. Liber de orice povară morală sau materială el merge pe căile fireşti ale omeniei ; cugetul şi fapta sa nu sunt legate de lucruri slabe, ci de tării ascunse.
Bucuria trăirii în simplitate poate fi înteleasă din libertatea şi rodnicia pe care o câştigă omul.
Omul simplu este o făptură vie; este o făptură originară de mare plinătate şi echilibru interior."

Pacatele impotriva smereniei
 

Pacatele impotriva smereniei se cuprind in mandrie, adica patima de a se inalta pe sine peste masura, din care rasar alte multe rele. "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva iar celor smeriti le da har ", avertizeaza Sf. Ap. Petru. Caci, in timp ce mandria este moartea virtutilor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor. Pacat impotriva smereniei este si injosirea crestinului, prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu pentru lucrari nefolositoare ( din predici de Duminica de la Sf. Liturghie ) .

O anecdotă cu adevărat frumoasă ...
 

Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.
- Uite cum facem, a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin.
Si din cauza asta ne certam putin, asa.. la fel ca oamenii. Vrei?
- Bine, a incuviintat cel de-al doilea.
- Ingerasule … zise rugator primul, hai la mine.
Celalalt ingeras veni cat putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
- Aaa, pai nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii ! Ai inteles?
- Da, spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa. Acesta il mai instrui inca o data:
- Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine?
- Ingerasule …
Nici un raspuns.
- Ingerasule, vino, te rog, la mine …!
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse:
- Nu vin!
- Nu-i nimic, atunci vin eu la tine! il linisti primul ingeras pe prietenul sau, alergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu- l cu multa afectiune..

"Precum mancam, bem, graim si auzim, tot asa de firesc suntem datori sa ne pocaim". (Sf. Marcu Ascetul)

Din Pateric
 

Am citi undeva, ca daca intoarcem la credinta pe cineva, ne mantuim si noi. Se pare ca totusi nu e chiar inutil sa-i adapi pe ceilalti; prin ei vei fi si tu mantuit.
Acestea fiind spuse, nu l-am contrazis de loc pe avva Pimen, caci adevarat este ca trebuie sa dovedim prin fapte credinta noastra.

"Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce "( Ps.50 ) .

Cel/Cei/Cea...
 

"Cel mai important prieten: Dumnezeu
Cei mai buni insotitori:Parintii tai
Cea mai buna casa: Casa ta
Cea mai mare fericire: Constiinta impacata"